Introducere
Mișcările de protest în România au căpătat o amploare însemnată începând cu debutul epocii moderne. Acest fapt denotă, pe de-o parte, în cadrul unui efort mai amplu de modernizare a societății românești, o mai mare implicare a societății în rezolvarea contradicțiilor, problemelor cu care aceasta se confruntă, iar pe de alta, opinăm noi, un reflex al spiritului civic, din ce în ce mai prezent, din această epocă, în spațiul românesc.
Metodologie. Probleme.
Pentru a evidenția distribuția mișcărilor de protest în cele aproape două secole analizate, am utilizat o metodologie de lucru, constând din două categorii de metode. Prima categorie include metodele de colectare a datelor, mai exact sursele utilizate pentru inventarierea protestelor. Între aceste surse menționăm tratatul de Istoria Românilor, volumele VII-VIII, ce acoperă perioada 1821-1940, Raportul final al Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, pentru perioada 1945-1989, site-ul Agenției Române de Presă, Agerpres (fostă Rompres), diverse instituții ale mass-media românești/românofone, ce acoperă perioada de după 1989. Acestea au fost utilizate și pentru inventarierea mișcărilor de protest din cel de-al doilea stat românesc, Republica Moldova. Pentru datele referitoare la populație am folosit informațiile publicate referitoare la catagrafiile din Moldova și Țara Românească, pentru anul 1831, respectiv cele relative la recensămintele de populație din 1859-1860, 1899, 1930, 1966, 2002 și 2011.
A doua categorie de metode se referă la metodele de analiză și interpretare a informației inventariate. În primul rând, este vorba despre metoda statistică, cu ajutorul căreia au fost prelucrate datele introduse în calculator. Apoi, aceste date prelucrate, într-un fișier Microsoft Excel, cu mai multe foi de lucru, au fost cartografiate, cu ajutorul programului Philcarto. Hărțile au fost prelucrate în programul Adobe Illustrator. Ca metodă de cartografiere am utilizat metoda coeficienților de distribuție spațială, prin care procentul mișcărilor de proteste, însumat la nivel județean, a fost raportat la procentul deținut de populația fiecărui județ. Astfel, acolo unde acest coeficient are valori supraunitare (mai mari decât 1), mișcările de protest sunt suprareprezentate, în raport cu media națională (întotdeauna 1), iar unde valoarea coeficientului amintit este subunitară, avem de-a face cu o subreprezentare.
Pentru îndeplinirea acestui demers, am avut de soluționat câteva probleme. Una se leagă de variabilitatea atât a granițelor administrative externe românești, cât și a decupajului administrativ intern, Am optat pentru fonduri de hartă diferite, ținând cont de fiecare moment în care frontierele românești s-au modificat (1856, 1878, 1913, 1918, 1940.1944), iar între aceste granițe, am utilizat decupajul administrativ al județelor interbelice (sau, pentru partea transnistreană a Republicii Moldova), convențional, pentru decupajul județean în vigoare în perioada 1941-1944, când întreaga Transnistrie a fost administrată de statul român. La fel am procedat și în cazul fostelor județe din sudul și nordul Basarabiei al căror teritoriu se află, în bună măsură în componența Ucrainei (deși teritoriul este al întregului județ, datele se referă doar la cuprinsul aflat în componența Republicii Moldova). Pe de altă parte, suntem convinși că, deși am depus eforturi pentru a realiza o documentare cât mai completă, este posibil ca informația introdusă în calculator să fie incompletă, chiar și pentru perioada actuală (sau mai ales pentru aceasta), chiar și în condițiile unui acces practic nelimitat la informații, facilitat de progresele tehnologice și științifice. Tocmai de aceea, opinăm că rezultatele, concluziile acestui material trebuie privite, analizate cu circumspecție.
Periodizarea mișcărilor de protest
În acest sens, am delimitat două perioade, care se suprapun peste perioadele politico-electorale. O primă perioadă, cea antebelică (1830-1918) cuprinde trei sub-perioade: a) sub-perioada regulamentară (1830-1859); b) sub-perioada Principatelor Unite Române (1859-1883); c) sub-perioada Regatului independent (1884-1918). A doua perioadă se suprapune peste deceniile interbelice și postbelice (1919-2017), cuprinzând tot 3 sub-perioade: a) sub-perioada interbelică (1919-1939); b) sub-perioada totalitară comunistă (1945-1989); c) sub-perioada post-decembristă (1990-2017).
Perioada antebelică debutează cu sub-perioada regulamentară, în cadrul căreia am consemnat doar 10 mișcări de protest. Între acestea, se evidențiază, de departe, Revoluția de la 1848, începută în martie în Moldova, dar stinsă repede și în iunie în Țara Românească, întinsă pe 3 luni. Mai notăm demisia-protest a lui Alexandru Ioan Cuza, pârcălab (prefect) de Covurlui, în urma dezvăluirilor presei ce demonstrau falsificarea, în vara anului 1857, a alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei sau mișcările țărănești din Oltenia. Repartiția spațială a mișcărilor de protest este, mai degrabă, punctuală (figura 1).
Figura 1
Sub-perioada Principatelor Unite Române se referă la intervalul cuprins între Unirea din ianuarie 1859 și proclamarea Regatului României. Numărul mișcărilor de protest a crescut la 20, între ele remarcându-se frământările coloniștilor bulgari din Bolgrad (sudul Basarabiei) în 1861, revolta unui grup de moldoveni, conduși de mitropolitul țării, la Iași, în prima parte a anului 1866, contra lui Carol I, proclamarea „republicii de la Ploiești” (1870) și altele. Nici în acest interval nu se remarcă areale mai întinse cuprinse de mișcări protestatare, deși unele zone au o oarecare continuitate: sudul Moldovei și al Basarabiei, sau vestul Olteniei (figura 2).
Figura 2
După proclamarea României ca Regat (1883), urmează a treia sub-perioadă, cea a Regatului independent. Numărul mișcărilor de protest continuă se crească, ajungând la 37. Între acestea amintim greva căruțașilor din Brăila, mișcările țărănești din Ilfov (ambele – în ultima parte a secolului al XIX-lea), dar punctul culminant, din acest punct de vedere, l-a constituit răscoala țărănească din 1907, care a cuprins mai multe județe din Moldova, Muntenia și Oltenia. Tocmai de aceea, se evidențiază un areal compact, ce acoperă atât o mare parte a Moldovei, cât și partea nordică a Munteniei (figura 3).
Figura 3
Poianetu' lui Iocan 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.