31 August – Ziua Limbii Române Vineri, aug. 31 2018 

Cu 29 de ani în urmă, la 31 August 1989, sute de mii de basarabeni, ieșiți în stradă la Chișinău, au obținut, împotriva tancurilor milițianului sovietic Vladimir Voronin (ministru de interne al RSSM), recunoașterea limbii române cu grafie latină, ca limbă oficială în ținutul pruto-nistrean, înstrăinat, cu forța armelor de dictatorul Stalin, în 1940/1944. De atunci, peste Prut, se serbează Ziua Limbii Române, de curând această zi fiind legiferată ca sărbătoare, prin lege, și în România.

Cu acest prilej, republicăm o poezie foarte grăitoare, dedicată Limbii Române

În limba ta (de Grigore Vieru)

În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.

Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

Reclame

Diktatul de la Viena – 30 august 1940 Joi, aug. 30 2018 

În fatidicul an 1940, în această zi, dictatorii Hitler și Mussolini au patronat așa-zisul „acord” – în realitate, un diktat! – la Viena. În urma acestuia, România ceda Ungariei partea de nord a Transilvaniei. Acest teritoriu, parte a României Mari după primul război mondial, a fost reintegrată în teritoriul țării în toamna anului 1944, actuala frontieră vestică a României fiind recunoscută, din nou, prin Tratatul de Pace de la Paris (1947).

Răspândirea geografică a numelui Alexandru Joi, aug. 30 2018 

Astăzi, cu ocazia sărbătorii sfântului Alexandru, vom vorbi puțin despre vechimea și repartiția geografică a acestui patronim în spațiul carpato-balcanic.

Astfel, patronimul, atestat istoric chiar dinaintea erei creștine – cel mai cunoscut exemplu fiind Alexandru Macedon, creatorul și conducătorul Imperiului macedonean (în a doua parte a secolului IV î. Hr.), este amintit din primele secole după Iisus Hristos, fiind înregistrat în formele Alexander sau Alexandrus. Prima mențiune datează din anul 314, când își începe activitatea în scaunul arhiepiscopal de la Byzantion (viitorul Constantinopolis), un prelat Alexander. Apoi, sunt amintiți, tot în secolul al IV-lea, un episcop cu același nume la Salonic, încă unul – în Rodopi și altul – în Tesalia. Din secolele V-VI, datează alte mențiuni în diverse arii de pe teritoriul actualelor state Turcia, Grecia și România (o mențiune a unui Alexander, ca episcop al Tomisului, în anii 449-452).

Pentru veacurile VII-X există mai puține atestări: un Alexander – în sud-estul Bulgariei, și câte un Alexandrus – în partea asiatică a Turciei (unul în veacul al VII-lea, celălalt – în secolul următor).

Pentru intervalul cuprins între secolele XI-XV există înregistrări ale acestui antroponim și la nord de Dunăre, cele mai frecvente apărând în Moldova, unde numele se situa pe poziția a șaptea, dar și în Ardeal, unde este consemnat, în Țara Oltului, pe locul 17 în ierarhia acestei perioade.

Alte mențiuni apar și în secolele XVI-XVIII, din nou – în Moldova, apoi – în Oltenia, dar și în partea asiatică a Turciei.

În prezent, numele este atestat, frecvent, în România – variantele Alexandru/Alexandrescu/Sandu (locul 13), în Bulgaria – formele Aleksandrov/Aleksandrova/Alexandrov/Alexandrova (locul 24 în ierarhia națională actuală) și în Cipru – Alexandrou (locul 27).

Frații Ștefăneț – Suită moldovenească Miercuri, aug. 29 2018 

Formația Rarău Marți, aug. 28 2018 

27 august – 27 de ani de la Declarația de Independență a R. Moldova… Luni, aug. 27 2018 

… un act incomplet, fiindcă n-a fost completat de Unirea cu România…

Nu săriți să-i criticați pe basarabeni, ci uitați-vă la ce kgb-ist ordinar era atunci la „conducerea” României! O scursură bolșevică, cu studii la Moscova, în anii lui Stalin…

Dacă în 1918 am avut elite, și în Țară și în regiunile care s-au unit (Basarabia, Bucovina, Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș), azi (din/după 1989) avem doar „cozi de topor”!

Nu e doar vina lor, ci a noastră, fiindcă unii i-au (tot) votat, iar ăilalți n-au făcut (mai) nimic ca primii să nu mai voteze nulități!…

Sitna (dans românesc din nordul Bulgariei) Duminică, aug. 26 2018 

http://clipsongs.me/sitna-bulgarian-vlach-dance_Ha4AxaFlCFEc.html

Bătrâneasca (Timoc) Sâmbătă, aug. 25 2018 

https://www.vimore.org/watch/Z92S9AA2P7w/b-tr-neasca-stara-vlajna/

Beroveasca (dans din nordul R. Macedonia) Vineri, aug. 24 2018 

23 august – o zi tristă pentru români… Joi, aug. 23 2018 

Azi sunt de amintit două momente din istoria noastră, legate de această zi. Mai întâi, vom aminti ziua de 23 august 1939, când s-a semnat bine-cunoscutul „acord” germano-sovietic, cuprinzând și un „protocol adițional secret”, cunoscut sub numele de „Pactul Ribbentropp-Molotov”. Acesta prevedea, nici mai mult, nici mai puțin decât împărțirea Europei Centrale și Estice, de la Marea Baltică la Marea Neagră, în „sfere de influență” între cele două dictaturi, aparent opuse ideologic, dar… toată lumea știe că „extremele (și extremiștii!) se atrag!”… Ca urmare, după circa o săptămână, la 1 septembrie 1939, Germania a atacat Polonia, fapt ce a dus la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale. Punerea în aplicare a „pactului” a dus la dispariția Poloniei (estul țării a fost ocupat, în a doua parte a lunii septembrie de sovietici), la anexarea, tot de către Moscova a Kareliei finlandeze (în urma „războiului de iarnă” din noiembrie 1939-martie 1940), a statelor baltice (în vara anului 1940) și la ocuparea, de la România, după 28 iunie 1940, a Basarabiei, Bucovinei și a ținutului Herței.

Consecința aplicării „pactului”, prin ultimatumul sovietic din iunie 1940 a fost prăbușirea granițelor României Mari, făurite în 1918: la 30 august, prin „acordul” de la Viena (un adevărat diktat, impus României de Hitler și Mussolini), nordul Transilvaniei era acordat Ungariei horthyste, iar la 7 septembrie, prin Tratatul de la Craiova (impus nouă tot de Hitler!), era retrocedat Bulgariei sudul Dobrogei (Cadrilaterul).

Ca urmare, noua conducere a României, prin Ion Antonescu, a urmărit refacerea granițelor țării, motiv pentru care, la 22 iunie 1941, Armata română a trecut Prutul, pentru a elibera ținuturile românești anexate de sovietici cu un an mai devreme. Acest lucru a însemnat o alianță nedorită cu Germania fascistă… Cum, din 1943 devenise limpede că nemții vor pierde războiul, România s-a reorientat spre tabăra Națiunilor Unite, în vara anului 1944.

Astfel s-a produs actul de la 23 august 1944, prin care Regele Mihai, comandantul suprem al oștirii, l-a arestat pe Ion Antonescu și a întors armele contra naziștilor. Ar fi trebuit să fie momentul revenirii României, dacă nu la granițele sale interbelice, măcar la democrația existentă până în 1938… Din păcate, și cu concursul aliaților occidentali – Statele Unite (încă din 1941, după Nicolae Baciu – „Agonia României”) și Regatul Unit (din 1944-45 – a se vedea înțelegerile asupra procentelor din Europa de Est, dintre Churchill și Stalin) – România a ajuns în zona de ocupație sovietică, Moscova dezarmând armata română din țară (începutul anului 1945) și impunând țării, Regelui, un guvern (pro-)comunist (condus de Petru Groza), la 6 martie 1945.

Au urmat „alegerile” falsificate din noiembrie 1946, desființarea partidelor politice tradiționale (PNȚ, PNL, PSDR), abdicarea forțată a Regelui și proclamarea „republici” – la 30 decembrie 1947, fără referendum (care s-a desfășurat, de pildă, în Italia și Bulgaria) și adoptarea, în 1948 a primei „constituții” comuniste…

Căderea regimului comunist în Decembrie 1989 nu a însemnat și revenirea la democrația autentică, deoarece, „emanații” comunistoizi, conduși de bolșevicul Iliescu au pus mâna pe putere, creând FSN, devenit FDSN (1992), PDSR (1996) și PSD (2001)… Nu mai vorbim despre desprinderea, din FSN a PD, devenit PDL (2007), din care, o parte a fuzionat cu PNL (2014), iar alta a devenit PMP, sau despre multele „coaliții” între cele două „aripi” ale FSN (PDSR/PSD și PD/PDL) cu PNȚ-CD, PNL, UDMR sau chiar cu partide extremiste ca PUNR sau PRM… Fapt ce a făcut ca, după 1989, să se afle la putere, singuri sau în „coaliții”, urmașii din eșaloanele doi și trei ale PCR…

În ce privește consecințele „pactului Ribbentropp-Molotov”, după ce, în perioada „războiului rece”, sovieticii au negat existența lui, la 25 decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului din U.R.S.S. l-a condamnat, ca „nul și neavenit”, dar a… uitat să anuleze și consecințele sale teritoriale!… Polonia a fost (re)compensată, încă din 1945, când a primit, în vest, teritorii (foste) germane. Finlanda a cerut, după 1989, retrocedarea Kareliei de către Rusia, statele baltice și-au redobândit Independența (în 1991), la fel cum au devenit independente Ucraina și R. Moldova (care includ teritoriile românești anexate de sovietici în iunie 1940). România nu a formulat NICIODATĂ vreo cerere de retrocedare a teritoriilor ocupate de Moscova – încă o dovadă a continuității comunist(oid)e la conducerea țării, DUPĂ 1989!

Și toate au pornit, de la 23 august (unele din 1939, altele – din 1944)…

 

ACTUALIZARE: Azi a avut loc o reacție contra „pactului Ribbentropp-Molotov”, dar nu în România, ci la Chișinău!

Pagina următoare »