Cucerirea Paradisului Duminică, iun. 28 2020 

Un alt film interesant, cu și despre Cristofor Columb (și nu numai):

https://filmehd.se/1492-conquest-of-paradise-cucerirea-paradisului-1992-filme-online.html

Pe aripile vântului Sâmbătă, iun. 27 2020 

Un film de urmărit, accesând link-ul de mai jos:

https://filmehd.se/gone-with-the-wind-pe-aripile-vantului-1939-filme-online-subtitrate.html

Mai există „stat” român? Miercuri, iun. 24 2020 

Ca să nu vorbim prin „aflare în treabă”, voi începe prin a defini statul. Din punctul meu de vedere, statul este cel care colectează taxe și impozite de la cetățeni, pentru ca autoritățile sale să își facă treaba, respectiv să vegheze la respectarea drepturilor politice și a libertăților cetățenești, la elaborarea și aplicarea, cu bună-credință, în folosul cetățenilor, a actelor normative – Constituție, legi, decrete, hotărâri, etc. Statul trebuie să fie garantul respectării proprietății private și al libertăților economice – și pentru firme, companii, corporații, dar, mai ales pentru cetățeni – care să asigure dezvoltarea și prosperitatea dacă nu a tuturor cetățenilor țării, măcar a majorității lor. Ar mai fi și alte lucruri de spus despre stat, dar, dacă ar fi respectate măcar astea… Probabil, am fost, sunt și rămân un idealist, dar, prima condiție ca să reușești atunci când îți propui să faci ceva este să crezi că poți reuși, iar a doua – să te apuci să faci! În acest sens se înscriu și pledoariile mele de aici, inclusiv aceasta!

Dar, când afli că, în Capitala Țării se petrec lucruri oribile, și la care instituțiile, nu doar că nu se implică pentru rezolvarea problemei, ci sunt parte a ei, colaborând cu infractorii, cu interlopii, ce poți să mai spui? Citiți ce scrie în link-ul de mai jos:

http://epochtimes-romania.com/news/situatie-extrem-de-grava-in-bucuresti-dezvaluiri-cardasie-criminala-intre-interlopi-politie-locala-si-politicieni–302489

Așa că, prima – și singura – mea întrebare este: MAI EXISTĂ „STATUL” ROMÂN???

P.S. La cum arată – nu doar acum, ci de peste trei decenii – prefer să vorbesc despre „stat”, cu ghilimele! Din punctul meu de vedere, acest „stat” este continuatorul celui impus, prin pumnul lui Vîșinski în biroul Regelui Mihai, în februarie 1945. Voi renunța la ghilimele când voi constata, cu fapte concrete, că „statul” asigură cetățenilor măcar elementele despre care am vorbit în primul paragraf. Pentru… verificare, ca să vă convingeți că nu avem stat, ci „stat”, răspundeți la întrebarea: ce măsuri a luat „statul” ÎN FAVOAREA CETĂȚENILOR, NU ÎMPOTRIVA LOR? Sau, altfel spus: știți vreo măsură luată de „stat” ÎN FAVOAREA CETĂȚENILOR? Eu, unul, nu știu!

Despre ipocrizie și nesimțire Marți, iun. 23 2020 

O temă de „dezbatere” – deși, după cum este prezentată pare, mai mult de „zbatere” – este legată de așa-zisele „pensii speciale”. Nu contează ale căror categorii sunt și dacă sunt, sau nu, „constituționale”… De bun-simț NU SUNT, în nici un caz. Să vină cineva dintre beneficiarii unor asemenea ultra-privilegii și să demonstreze, argumentat, cu dovezi de bun-simț, de bună-credință că, atunci când, în țară, sunt peste două milioane de pensii mai mici de 1000 de lei, lor „li se cuvine” o „pensie” într-un asemenea cuantum! Să dovedească faptul că acea „pensie” mai mult decât nesimțită – prin disprețul sumei ei, alăturată la pensia minimă, de 704 lei! – se bazează pe contributivitatea deținătorului, și ca sumă, și pe baza vechimii sale în „câmpul muncii”!… În locul „misecuvenismului”, devenit, la unii – ipocriți și nesimțiți, în același timp! – sunt necesare buna-cuviință, smerenia, simțul măsurii!… Are cine să le „întroneze” în această țară, sau, iarăși, vorbim degeaba???

Dacă tot am ridicat problema acestor pensii nesimțite, să precizăm că, așa cum e scris aici – ideea nu-mi aparține, dar subscriu integral! – citez:

– pastrat pensiile magistratilor
– taiat pensiile TUTUROR celorlalti speciali (taiat partea “speciala” si lasat doar maxim un salariu minim pe economie ca supliment la partea contributiva sau maxim 704 lei, cat e pensia minima).
– la magistrati, eliminate pensiile speciale ale celor care nu au minim 25 de ani vechime EFECTIVA de magistrat (ca acum au si perioada “asimilate”, cat au fost si altceva decat magistrati: grefieri, avocati, consilieri juridici, etc)
– plafonat partea suplimentara din pensia speciala a magistratilor la maxim 2-3-4 salarii minime pe economie. SAU: facut cuantumul pensiei speciale maxim X% din valoarea salariului mediu pe ultimii CINCI ani (nu pe ultima luna sau pe ultimul an salarial).

Nu „impozitări” de X %, nu tot felul de chestii de „coafare” a nesimțirii, ci măsuri clare, de genul celor de mai sus care, culmea, au avantajul de a fi și legale și constituționale!

Și, dacă am ajuns la chestiunea pensiilor nesimțite, nici cei cu salarii nesimțite nu trebuie uitați! Am vorbit, în van, cu aproximativ un deceniu în urmă, despre cum văd eu așa-zisa lege a salarizării unitare, care, în forma în care a fost definitivată atunci a fost și rămâne o mare porcărie. Eram – și sunt și azi – de acord cu un coeficient de 1,2-1,5 mai mare la venituri pentru anumite categorii profesionale, la același nivel al studiilor, aceeași pregătire și aceeași vechime – recte, militari, medici, magistrați, dar nu mai mult! Pe ce criteriu, de exemplu, un conțopist, ofițer, care n-a fost niciodată într-un teatru de operațiuni, ridică salarii extrem de mari și se pensionează undeva între 40 și 50 de ani, având dreptul ca, pe lângă pensie – tot din alea nesimțite – să se mai și angajeze ca să ia salariu, cumulat cu pensia??? Dacă altcineva ar face asta și respectivul ar fi în locul multora dintre cei cu salarii mici, cum s-ar simți???

Iar, pe lângă salariul de bază, orice alte sporuri – de muncă grea, de periculozitate, de toxicitate sau/și de performanță – să se acorde, cu bună-credință, pe baza unor rapoarte, oneste, corecte, nu pline de minciuni, cum se obișnuiește în prezent! De ani de zile, contează nu OMUL (angajatul), ci HÂRTIA (raportul)! De exemplu, dacă scrii „am făcut cutare activitate”, chiar dacă ea nu e efectiv realizată și vine un control, totul e în regulă. Dacă, în schimb, devotat activității, îți faci treaba, dar uiți/nu mai ai răgaz să scrii „am făcut activitatea cutare” și vine controlul, ești sancționat!… Pe de altă parte, am atras atenția, public, cu mai bine de un an în urmă, că „raportările” din zilele noastre seamănă, tot mai mult, cu cele despre „producțiile-record la hectar” din ultimii ani ai dictaturii comuniste! Am întrebat, direct, dacă celorlalți nu le e rușine, dacă nu s-au săturat să mintă – LINIȘTE MORMÂNTALĂ!…

P.S. O veste pentru „aleșii neamului (prost)”: să vină la Parlament pro-bono, așa cum, timp de un secol, între 1831 și 1931, deputații și senatorii Țării NU primeau salariu de parlamentar. A venit premier Nicolae Iorga – mare istoric, nimic de zis, dar o nulitate ca om politic – și a decis, în 1931, ca parlamentarii să fie plătiți de la buget!… Propun să se revină la situația de dinainte de 1931 și, cei care (se) vor parlamentari, să facă acest lucru fără salariu, din dragoste de Țară!

Câte ceva despre respectul față de cetățean… Joi, iun. 18 2020 

Vom aduce în discuție, astăzi, în primul rând, agresivitatea – adesea, de-a dreptul nesimțită – a „pauzelor publicitare” din mass-media, prezentă cu „calupuri” de minute întregi în(tre) emisiunile în desfășurare, mai cu seamă la TV, dar și la Radio… Trec peste faptul că, frecvent, reclamele sunt făcute de idioți pentru oligofreni (adică insultă și inteligența „consumatorilor de publicitate”) și, de câteva ori, am fost nevoit să sesizez (inutil!) CNA, deoarece unele asemenea „reclame” îndeamnă la nesimțire, la tupeu, la lipsă de respect față de semeni și munca lor… Au fost cazuri în care le-am scris chiar firmelor cu reclamele în cauză: fie n-au răspuns, fie a venit o replică… în sictir!

Așa că, am luat măsuri! Pe Internet am instalat instrumente care blochează reclamele și, mai mult, cu un click, pot face să dispară pozele unor nulități sau articole care mi-ar afecta integritatea și integralitatea neuronilor din dotare! La tembelizor nu mă (prea) uit, consecință a lipsei (aproape) de program TV din ultimii ani ai comunismului… Radioul îl (mai) ascult în mașină, dar, când încep „pauzele publicitare” îl închid și există șanse să rămână așa, până ce cobor din mașină… Sunt conștient că nu e de ajuns și acum trec la „nivelul următor”: apelul la mass-media care acceptă „spații publicitare”, motivând că acestea aduc venituri instituțiilor de presă în cauză.

Greșit, oameni buni! Se pot găsi formule ca, pentru cine vrea, să aibă „publicitate” – în presa scrisă și/sau audio-vizuală – dacă dorește să plătească cât plătea și până acum pentru serviciile jurnalistice la care are acces. Pentru ceilalți, între care mă număr și eu, se poate face o analiză, și, pe bază de anchete/sondaje, după ce se va ști cât la sută din clienți NU mai vor DELOC reclame, să se ajusteze, doar pentru aceștia, prețul de cost al serviciilor jurnalistice. Aici, însă, sper ca instituțiile mass-media și firmele care distribuie așa ceva să dea dovadă de bună-credință și să nu „jupoaie” cetățeanul cu costuri mari în plus, doar fiindcă e sătul de „publicitate” (adesea INUTILĂ și DE PROASTĂ CALITATE!). Mă gândesc că o mărire de 10%, maxim 20% a prețului serviciilor audio-vizuale pentru cei care NU DORESC RECLAME e rezonabilă! Iar în „pauzele publicitare”, la radio/tv, în casele/mașinile celor care nu doresc publicitate, va fi… liniște! Noile televizoare „inteligente” pot fi prevăzute, din fabricație, să intre pe o imagine care bine-dispune, pe perioada „pauzelor publicitare”!

Eu zic că se poate! Prima condiție este ca o cât mai mare parte, dintre cei care nu mai doresc reclame, dacă nu toți cei să pună presiune pe firmele care distribuie conținut jurnalistic – scris, audio-vizual și/sau online – iar a doua, ca aceste firme să arate RESPECT față de cetățenii plătitori pentru aceste servicii! Nu aștept același RESPECT din partea „publicitarilor”, deoarece, în zeci de ani, aceștia au dovedit, cu prisosință, O CRASĂ, IMENSĂ LIPSĂ DE RESPECT ȘI DISPREȚ FAȚĂ DE OAMENI! Nu doresc decât să le dea Dumnezeu exact binele pe care l-au făcut și-l fac prin „agresiunea” prin „reclame” a cetățenilor!…

În încheiere, subliniez că același DISPREȚ și aceeași LIPSĂ DE RESPECT față de oameni îl manifestă băncile! Un mare academician spunea, cândva, că, de fapt, băncile au legalizat CAMĂTA!… Mă îndoiesc că vreun „lucrător bancar” poate susține, ARGUMENTAT, contrariul!… Și le-aș răspunde acestor „lucrători bancari”, ca și „publicitarilor” cu întrebarea: DACĂ V-AR FACE CINEVA CEEA CE FACEȚI DUMNEAVOASTRĂ OAMENILOR, V-AR PLĂCEA???

Trei decenii de la mineriada din 13-15 iunie 1990: nu (prea) s-a schimbat nimic în România!… Luni, iun. 15 2020 

Am stat mult timp să mă gândesc dacă să scriu ceva în legătură cu mineriada… Au fost victime atunci – și nu numai atunci – victime față de care am toată compasiunea, dar, în ceea ce privește pedepsirea vinovaților – „nimic nou sub soare”!… Și nu e vorba doar de faptul că (fostul?) aparatcik bolșevic, agent aflat în slujba „marelui frate de la Răsărit”, proaspăt „ales” acum 3 decenii, președinte e bine-mersi, nu doar liber, ci, încă, în funcția de „președinte de onoare” al PSD și nici că fiul ilegalistului comunist Walter Roman, Petre Roman – șeful guvernului de atunci, copărtaș la mineriadă, azi mare „membru” în PNL – e și el la fel de liber și activ în politica românească… Tot așa, un (alt) fost președinte, care s-a lăudat că „a condamnat comunismul”, afirmând și că, după ultimul mandat la Cotroceni se va duce „să-și crească nepoții”, dar… a uitat și, deși s-a dovedit că era turnător la Securitate, acum e, tot bine-mersi, europarlamentar…

Avem, însă, și un mare „deontolog” în „presa” românească, ce scria atunci osanale minerilor care băteau protestatari pe străzile Capitalei, „deontolog” care n-are nici o urmă de remușcare (ar fi trebuit să dispară din „presa” românească și să nu mai iasă, să fie bucuros că nu-l ia nimeni la întrebări despre porcăriile scrise atunci în fosta „Scânteia”!)… Mai avem un – pe atunci – patron de p(r)ost tv, care sugera ca protestatarii să fie „dispersați” cu trotil și nici pe el nu-l întreabă nimeni de sănătate! Mai există, pe lângă aplaudacii și lingăii regimului comunist ceaușist, unul care ridică ode „conducătorilor iubiți” din zilele noastre!… Avem (foști) fotbaliști turnători la Securitate, ajunși și la pușcărie (pentru alte măgării), pe care gurnaliștii noștri, din așa-zisa „presă” îi bagă în seamă ca pe adevărate vedete!…

Și ar mai fi exemple, cu ghiotura!… Ideea e alta: cum de poate, o mare parte a acestui neam, să mai permită unor asemenea scursuri să apară în viața publică? Cum de nu le spune nimeni, de la obraz, „marș acasă, politrucule, jigodie ordinară!”??? Cum de, atunci când încep să-și „expună” mărețele „idei”, nu pleacă toți cei care „se uită-n gura lor”, să-i lase să vorbească singuri??? Un răspuns, fie și parțial, ar fi cel dat, cu mai bine de un secol în urmă, de Titu Maiorescu: NU DE INTELIGENȚĂ DUCE ROMÂNUL LIPSĂ, CI DE CARACTER!…

Glossă (Mihai Eminescu) Luni, iun. 15 2020 

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Versuri preluate de aici: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/245361/index.html

Miorița (Maramureș?) Luni, iun. 8 2020 

Aude-să, D[oa]mne, aude
Peste cel plăiuț de munte,
Un șuier, D[oa]mne, șuier
Că acolo, D[oa]mne,

  1. Sînt numai trei păcurărași
    Doi ce[i]mari
    Și-s ver[i] primari
    Unu-i mic și-i străinel.
    Acel mic și străinel
  2. Că [la] apă l-au mînat.
    Pînă la apă au umblat
    Foarte mult l-au judecat
    Ca pe dînsul să-l omo[a]ră
    Oile să i le éé.
  3. Da el cînd din apă au venit
    El numai au avut
    O mioară zdrăvioară.
    Și înainte au eșit
    Și din grai așa au grăit:
  4. – Drajii mei verișori
    Dacă pe mine mi-ț[i] omorî
    Lîngă mine puneț[i]
    Fluierul de dreapta
    Buciunul de-a stînga.
  5. Că cînd vîntu a sufla
    Fluerul a fluera
    Și buciunul a bucina
    Numai răsunul
    Că mi-a răsuna
  6. Peste munți numai la ai
    mei doi părinți
    Și răsunul și mi-a merje
    Peste brazi la ai mei frați,
    ………………………

Notă: Textul este preluat de aici. Nu am preluat și datarea (sfârșitul secolului al XVIII-lea) deoarece opinia potrivit căreia aceasta ar fi „cea mai veche variantă” a Mioriței cade din considerentul că această creație populară are o vechime de cel puțin un mileniu. Dovada cea mai clară este prezența sa și la aromâni. Știindu-se că aceștia nu au mai fost în contact direct cu dacoromânii (românii carpato-dunăreni) de acum un mileniu – dovada cea mai clară fiind absența cuvintelor de origine maghiară din dialectul aromân – este clar că balada amintită circula deja, de dinainte de anul 1000, poate, cel târziu, din secolul al X-lea. Chiar și varianta culeasă de la Soveja de Alecu Russo (1848) – cea „clasică”, inclusă și în culegerile de literatură populară și în manualele școlare – trebuie să fi fost definitivată, în forma găsită de intelectualul basarabean undeva în veacul al XV-lea, deoarece, altfel, nu se poate explica prezența baciului vrăncean alături de cel moldovean, din moment ce, de-a lungul (aproape) întregii existențe a Voievodatului/Principatului Moldovei, Țara Vrăncii i-a aparținut acesteia. Or, atestarea, în Miorița sovejană a baciului vrăncean este un indiciu de geografie istorică potrivit căreia, la data fixării acestei forme a baladei, Țara Vrăncii ori era, încă, independentă (lucru mai puțin probabil), ori, cu o formă de autonomie extrem de largă, era parte a Țării Românești. Informațiile istorice – și legendele populare – par să confirme încorporarea Țării Vrăncii la Moldova după 1460, în vremea domniei lui Ștefan cel Mare (fapt confirmat și de legenda cu feciorii babei Vrăncioaia)…

Deci, ca să încheiem această „poveste” a „vechimii” Mioriței, varianta sovejană e cu vreo trei secole mai veche decât cea – considerată „cea mai veche” – din Maramureș. Dacă e vorba de vechimea momentului când a fost culeasă, da, doar așa e cea mai veche…

Și mai persistă un semn de întrebare (pus și în titlu, dealtfel): cum o fi balada maramureșeană, dacă scrie, în text că e din Bistrița-Năsăud?

Nicolae Sulac – Miorița Duminică, iun. 7 2020 

Cântece bătrânești – Miorița Sâmbătă, iun. 6 2020 

Pagina următoare »