160 de ani de la începutul Unirii Principatelor Joi, ian. 17 2019 

La 5/17 Ianuarie 1859, la Iași, Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales pe colonelul Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatului moldav. A fost primul pas spre Unire, al doilea fiind făcut de Adunarea Electivă de la București, care, pe 24 Ianuarie/5 Februarie a decis că alesul moldovenilor va fi domnitor și în Țara Românească.

Pentru acest moment, în a doua parte a anului 1858, conform celor stipulate în Convenția de la Paris, în ambele Principate au avut loc alegeri legislative. În Moldova (care cuprindea, din 1856, și județele sud-basarabene Cahul, Ismail și Bolgrad), din cei 2024 de alegători înscriși pe liste, s-au prezentat la urne 1821, prezența la vot fiind foarte ridicată – 89,97%. Liberalii au obținut 756 de voturi (41,5%), iar conservatorii – 1065 (58,5%). Astfel, din cele 67 de locuri ale Adunării Elective, liberalii au obținut 27, iar conservatorii – 37, celelalte 3 locuri fiind atribuite mitropolitului Moldovei și episcopilor de Roman și Huși.

Printre deputații aleși în Adunarea Electivă a Moldovei se numărau Vasile Alecsandri (deputat de Bacău), Lupu Botez (Baia/Suceava), Nicolae Cananău (Botoșani), Lascăr Catargiu (Covurlui), Dimitrie Miclescu (Dorohoi), Mihail Sturdza, Anastasie Panu (Iași), Costache Negri (Ismail), Grigore Balș (Neamț), Nicolae Suțu, Mihail Kogălniceanu (Putna), Nicolae Vogoridi (Tecuci), Manolache Costache Epureanu (Tutova), Petre Carp (Vaslui), etc.

Continuarea acestei prezentări – în 5 februarie.

Reclame

Dintre sute de catarge Marți, ian. 15 2019 

de Mihai Eminescu

Dintre sute de catarge
       Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
       Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare
       Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
       Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
       Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
       Vânturile, valurile.

Ne-nțeles rămâne gândul
       Ce-ți străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
       Valurile, vânturile.

Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei Luni, ian. 14 2019 

Azi, la Hotelul „Unirea” din Iași (în sala „Alexandru Ioan Cuza”) s-a lansat Asociația Civică Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei.

NU suntem separatiști, ci unioniști și pro-europeni! Când ne propunem să avem infrastructură – rutieră și feroviară, dar nu numai – care să ne lege, mai rapid, mai eficient, peste munți, cu Ardealul și Europa, și, spre sud, cu Capitala, nu putem fi acuzați de separatism!
Și, în nici un caz nu poate fi acuzată de „separatism” o regiune care, în și după 1859, s-a sacrificat pe sine, ca pe temelia acestui sacrificiu, să se nască, în 1918, cu Iașii, „capitală de război”, România Mare!
Cerem, civilizat, dar ferm, în primul rând, la nivel de atitudine și de fapte, cel puțin același nivel de respect față de Moldova și față de românii moldoveni, ca față de oricare altă regiune a țării!

Despre patrimoniul cultural românesc Luni, ian. 14 2019 

Pe 11 ianuarie, la Skopje, s-a votat schimbarea numelui statului (Republica) Macedonia, în (Republica) Macedonia de Nord, după un acord, între guvernul acestei țări și cel grec, acordul urmând să fie ratificat și în Parlamentul de la Atena. Până aici, nimic senzațional, ar putea spune oricine: două țări s-au înțeles, după îndelungi negocieri, asupra unei chestiuni, care acum urmează să fie consfințită de aleșii celor două popoare. Da, dar…, fiindcă există un „dar”…

Ce au fost, de fapt, „macedonenii”/„macedonii” și cine sunt, în realitate, urmașii lor? I. Muntele și A. Ungureanu (în Geografia populației, p. 276-277, inclusiv nota infrapaginală 343) afirmă „Și macedonenii antici au fost, la origine, o populație tracică, care a suferit însă o puternică grecizare.”. Acest fapt este dovedit și de numele purtat de creatorul unui Imperiu, numit „macedonean”, în secolul IV î. Hr., marele Alexandru Macedon! Deci, „Macedon”, nu „Grecul”!… Și chiar dacă o mare parte a macedonenilor tracofoni s-au grecizat, un număr considerabil dintre ei au învățat limba latină, devenind românii macedoneni, numiți și macedo-români, macedo-armâni sau aromâni. Care, se pare, n-au nimic de zis în disputa dintre statul grec, care a primit „cadou” sud-vestul Macedoniei istorice, în 1913, prin… Pacea de la București (ce a pus capăt celui de-al doilea război balcanic) și un stat, rezultat din partea nord-vestică a Macedoniei, atribuită Serbiei, prin același tratat, unde cei declarați bulgari la recensământul otoman din 1908, au devenit, după 1945, prin „artificiile etnice” ale lui Tito,, … „macedoneni”!…

Deci Macedonia și macedonenii sunt revendicați de greci și de slavi! Nici o opinie dinspre (a)români, iar, în ceea ce privește România… mai degrabă inventează savanții teleportarea decât să-și aducă aminte guviermii de la București de așa ceva! Care guviermi n-au absolut nici o părere, după 1991, când, după apariția celui de-al doilea stat românesc independent, (Republica) Moldova, nu numai că n-au catadicsit să emită măcar o „declarație” prin care să afirme că numele Moldova aparține patrimoniului cultural românesc, dar au asistat cum, din trupul statului pruto-nistrean, rusofonii au „creat” așa-numita „republică moldovenească nistreană”, existentă, de facto, și azi! Ba, mai mult, deși vechea Țară a Moldovei – creată, în secolul al XIV-lea, de maramureșenii Dragoș Vodă și Bogdan Vodă și extinsă, de urmașii lor, până la Nistru și Marea Neagră, care, de-a lungul istoriei a avut toate capitalele sale (Baia, Siret, Suceava și Iași) la vest de Prut! – au îngăduit „inventarea”, de către bolșevicii ruși, a unui „popor moldovenesc”, pentru o parte a neamului românesc!…

Probabil, însă, agramaților borfași, corupți și incompetenți de la București li se potrivește, „mănușă” un banc apărut în plină dictatură, dar foarte potrivit și pentru actualul regim comunist(oid):

Întrebare:
Ce diferență există între strămoșii din antichitate și comuniști?

Răspuns:

Strămoșii practicau „cultul morților”, iar comuniștii – „moartea culților”!

Oameni de caracter Duminică, ian. 13 2019 

Am „cules” de pe net două texte de atitudine:

https://antoneseiliviu.wordpress.com/2019/01/11/jurnal-de-pirit-4-ginduri-despre-onoare/

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/generalul-kitsch–208974.html

Societatea românească are nevoie de intelectuali, dar nu de orice fel de intelectuali, ci de aceia care iau atitudine în fața grobianismului, a tupeului, a ipocriziei, fățărniciei și fărădelegii!

Tot respectul pentru Liviu Antonesei și Eugen Munteanu!

Despre mișcările de protest… Sâmbătă, ian. 12 2019 

S-a mai încheiat un an care, cel puțin din punctul de vedere al mișcărilor de stradă (mitinguri, greve, proteste…) a fost destul de activ. Am definitivat situația pentru întregul an 2018 și putem evidenția câteva aspecte.

În anul care s-a încheiat, la nivelul întregii țări, s-au consemnat 1618 proteste, în scădere față de 2017, când numărul lor a depășit 1900 (1970). Totuși, reculul nu s-a resimțit peste tot. Dacă în Capitală și în județele cu „apetit” protestatar mai mare – Iași, Cluj, Sibiu, Timiș-Torontal, Brașov, Dolj, Covurlui, Constanța – am remarcat o asemenea scădere (în București s-a ajuns cam la jumătatea valorii din 2017: doar 125 de proteste în 2018, față de 219, în anul anterior), în județele cu valori mai mici s-au consemnat creșteri (de la 13-18 manifestări protestatare în 2017, la 18-22, anul trecut): Baia, Câmpulung, Făgăraș, Muscel, Ilfov, Maramureș, Roman, Vlașca, etc. Precizăm că analiza este realizată la nivelul județelor interbelice.

Aceeași situație se observă și dacă analizăm lucrurile la nivelul regiunilor istorico-geografice. Astfel, dacă Moldova, Ardealul, Muntenia sau Banatul au cunoscut scăderi față de 2017, în Bucovina și în Secuime numărul protestelor a crescut în 2018, față de anul precedent, iar în Oltenia aceasta a fost nesemnificativă… Totuși, atât pe anul 2018, cât și la nivelul întregii perioade post-decembriste (1990-2018), s-a menținut ierarhia regiunilor mai active ca „spirit protestatar”. Pe primele locuri se situează Moldova, Ardealul, Muntenia și București-Ilfov (dacă acestea două din urmă ar fi însumate, ar trece pe primul loc), în vreme ce, pe ultimele poziții se află, în ordine, Crișana, Bucovina, Dobrogea și Maramureșul.

Există date și pentru al doilea stat românesc, R. Moldova. Aici, spiritul protestatar nu este chiar atât de activ ca la vest de Prut, dar, totuși, este în creștere… Dacă, în 2017, s-au înregistrat, pe ansamblul teritoriului pruto-nistrean, 56 de asemenea mișcări, anul trecut, a fost aproape dublu – 91, iar Chișinăul, singur, are mai mult decât dublul anului anterior: 40 de manifestări protestatare anul trecut, față de 18, în 2017.

Mai notăm faptul că, gradul mai mare de hipertrofiere al capitalei basarabene (care are cam a șasea parte a populației R. Moldova, față de mai puțin de o zecime cât are Capitala României din totalul național) se vede și în ceea ce privește concentrarea acestor manifestări: în 2017, circa o treime din protestele moldovenești au fost la Chișinău, iar anul trecut capitala basarabeană a adunat aproape jumătate! În schimb, în autoproclamata „republică moldovenească nistreană”, în 2018 nu s-a consemnat nici un protest! Ne îndoim că locuitorii „rmn” sunt așa de fericiți: mai degrabă este vorba de un sistem represiv, urmașul celui comunist.

În fine, dacă am lua împreună cele două state românești, Basarabia s-ar situa mai degrabă printre ultimele regiuni. Deși se observă, în ultimul an, o creștere a „spiritului protestatar” la est de Prut (față de o ușoară scădere a acestuia în România), cele 91 de manifestări de acest gen sunt un număr modest, prin comparație cu cele peste 1600 de la vest de Prut.

O ultimă remarcă: în condițiile în care și eu, personal, am urmat „trendul” marilor orașe (dacă în 2017 am fost la peste 50 de proteste, anul trecut am participat doar la câteva, la unele neputând fi prezent din motive obiective…), ar fi de dorit, totuși, ca motivele pentru care românii ies în stradă – grave, de ambele părți ale Prutului! – să dispară, sau, măcar să-și diminueze impactul… Este doar o dorință care, în contextul actual, pare utopică… Poate faptul că și 2019 și 2020 sunt ani electorali (anul acesta – în ambele state românești sunt alegeri, primele, în februarie, în R. Moldova) va mai schimba această situație, deși, eu personal, uitându-mă și la contextul extern, sunt sceptic!

Să dea Dumnezeu ca scepticismul meu să fie infirmat! 🙂

Un discurs demn de tot respectul! Vineri, ian. 11 2019 

(Un fel de) sondaj… Vineri, ian. 11 2019 

Lansez, aici, acum, o întrebare, pentru cititorii/urmăritorii blogului (și nu numai): când ați remarcat (dacă s-a întâmplat așa ceva!) pomenindu-se, în „spațiul public” (în mass-media, de către politicieni, „formatori de opinie” – intelectuali, cadre didactice, academicieni) , de caracter, bun-simț, verticalitate, moralitate, principii, „cei șapte ani de acasă”?

P. S.: Scuze, știu că întrebarea este cam lungă…

(Câteva) rânduri – și gânduri – despre geografia electorală europeană… Miercuri, ian. 9 2019 

În urmă cu niscaiva ani (prin 2011-2012), am lucrat o vreme la elaborarea unei baze de date privind evoluția administrativă a statelor europene, de la 1831 spre zilele noastre. De asemenea, introducerea datelor în calculator, pentru alegerile din diferite state ale „bătrânului continent” s-a făcut, treptat, în această perioadă: pentru România și Germania – integral (în ultimul caz mai trebuie făcute unele mici actualizări), de asemenea, pentru fostele imperii otoman și austriac/austro-ungar (anterior dispariției acestora). De asemenea, există baza de date, pentru toată Europa (inclusiv Rusia europeană, Ciprul, Turcia și Caucazul), pentru anii 1991-2010… Dar, fiindcă urmează unul (sau mai mulți de) „dar”…

Unul dintre impedimente este legat de dilema dacă să lucrăm la nivelul decupajului existent în acea perioadă sau să recalculez datele, pe cât posibil, la nivelul regional actual (NUTS 2 și/sau echivalent), în primul rând, pentru comparabilitatea datelor pe diferite perioade istorice? Ar exista o formulă de compromis: din câte știu, în perioada antebelică (1831-1915) nu au fost foarte multe modificări teritoriale, la fel, se poate folosi aproximativ același decupaj administrativ pentru perioada interbelică (1921-1940), dar și pentru cea postbelică (1946-1990), care, în linii mari se suprapune decupajului regional utilizat deja pentru intervalul 1991-2010. Mai rămâne să desenez aceste fonduri de hartă…

O altă problemă este legată de faptul că introducerea în calculator a datelor pentru anumite țări și/sau perioade este extrem de cronofagă (Italia, Franța, etc, mai ales înainte de primul război mondial). În alte cazuri – destule! – nu există date (sau ele ne-au fost inaccesibile) la nivel subnațional (regional) – Bulgaria, Ungaria, Olanda, țările nordice, Polonia… Probabil tot timpul le va „rezolva” și pe acestea, cu condiția să și dispun(em) de el!…

Rămâne și „arondarea” formațiunilor politice naționale la familii politice (inter)naționale. Pe lângă faptul că doctrina acestor familii politice a evoluat în timp, în cazul unor formațiuni politice precizarea afilierii lor este (aproape) imposibilă…

Și ar mai fi și altele… Pe măsură ce se vor „decanta” ideile, voi reveni cu precizări. Între timp, se lucrează, chiar dacă ritmul pare „de melc”!… 🙂

Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor Marți, ian. 8 2019 

Inițiativa este veche de peste un secol (din 1908). Aceasta se va desfășura, la Iași, în perioada 18-25 ianuarie 2019. Programul său – în parohiile romano-catolice – se găsește aici:

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201901023

Când va apărea programul și pentru confesiunea ortodoxă, îl voi publica.

Pagina următoare »