Gheorghe Sărac – Bardul din Mircești Joi, iul. 9 2020 

Gheorghe Sărac – Rodica Miercuri, iul. 8 2020 

Cucerirea Paradisului Duminică, iun. 28 2020 

Un alt film interesant, cu și despre Cristofor Columb (și nu numai):

https://filmehd.se/1492-conquest-of-paradise-cucerirea-paradisului-1992-filme-online.html

Pe aripile vântului Sâmbătă, iun. 27 2020 

Un film de urmărit, accesând link-ul de mai jos:

https://filmehd.se/gone-with-the-wind-pe-aripile-vantului-1939-filme-online-subtitrate.html

The Beatles – Penny Lane Miercuri, iun. 17 2020 

Glossă (Mihai Eminescu) Luni, iun. 15 2020 

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Versuri preluate de aici: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/245361/index.html

Vasile Pandelescu – Supărat am fost de mic Duminică, iun. 14 2020 

Miorița (Maramureș?) Luni, iun. 8 2020 

Aude-să, D[oa]mne, aude
Peste cel plăiuț de munte,
Un șuier, D[oa]mne, șuier
Că acolo, D[oa]mne,

  1. Sînt numai trei păcurărași
    Doi ce[i]mari
    Și-s ver[i] primari
    Unu-i mic și-i străinel.
    Acel mic și străinel
  2. Că [la] apă l-au mînat.
    Pînă la apă au umblat
    Foarte mult l-au judecat
    Ca pe dînsul să-l omo[a]ră
    Oile să i le éé.
  3. Da el cînd din apă au venit
    El numai au avut
    O mioară zdrăvioară.
    Și înainte au eșit
    Și din grai așa au grăit:
  4. – Drajii mei verișori
    Dacă pe mine mi-ț[i] omorî
    Lîngă mine puneț[i]
    Fluierul de dreapta
    Buciunul de-a stînga.
  5. Că cînd vîntu a sufla
    Fluerul a fluera
    Și buciunul a bucina
    Numai răsunul
    Că mi-a răsuna
  6. Peste munți numai la ai
    mei doi părinți
    Și răsunul și mi-a merje
    Peste brazi la ai mei frați,
    ………………………

Notă: Textul este preluat de aici. Nu am preluat și datarea (sfârșitul secolului al XVIII-lea) deoarece opinia potrivit căreia aceasta ar fi „cea mai veche variantă” a Mioriței cade din considerentul că această creație populară are o vechime de cel puțin un mileniu. Dovada cea mai clară este prezența sa și la aromâni. Știindu-se că aceștia nu au mai fost în contact direct cu dacoromânii (românii carpato-dunăreni) de acum un mileniu – dovada cea mai clară fiind absența cuvintelor de origine maghiară din dialectul aromân – este clar că balada amintită circula deja, de dinainte de anul 1000, poate, cel târziu, din secolul al X-lea. Chiar și varianta culeasă de la Soveja de Alecu Russo (1848) – cea „clasică”, inclusă și în culegerile de literatură populară și în manualele școlare – trebuie să fi fost definitivată, în forma găsită de intelectualul basarabean undeva în veacul al XV-lea, deoarece, altfel, nu se poate explica prezența baciului vrăncean alături de cel moldovean, din moment ce, de-a lungul (aproape) întregii existențe a Voievodatului/Principatului Moldovei, Țara Vrăncii i-a aparținut acesteia. Or, atestarea, în Miorița sovejană a baciului vrăncean este un indiciu de geografie istorică potrivit căreia, la data fixării acestei forme a baladei, Țara Vrăncii ori era, încă, independentă (lucru mai puțin probabil), ori, cu o formă de autonomie extrem de largă, era parte a Țării Românești. Informațiile istorice – și legendele populare – par să confirme încorporarea Țării Vrăncii la Moldova după 1460, în vremea domniei lui Ștefan cel Mare (fapt confirmat și de legenda cu feciorii babei Vrăncioaia)…

Deci, ca să încheiem această „poveste” a „vechimii” Mioriței, varianta sovejană e cu vreo trei secole mai veche decât cea – considerată „cea mai veche” – din Maramureș. Dacă e vorba de vechimea momentului când a fost culeasă, da, doar așa e cea mai veche…

Și mai persistă un semn de întrebare (pus și în titlu, dealtfel): cum o fi balada maramureșeană, dacă scrie, în text că e din Bistrița-Năsăud?

Nicolae Sulac – Miorița Duminică, iun. 7 2020 

Cântece bătrânești – Miorița Sâmbătă, iun. 6 2020 

Pagina următoare »