Adevăratul patriotism Duminică, apr. 21 2019 

După Gheorghe Pomuț și Nicolae Tesla (Teslea), am mai aflat de un român ajuns în America (de care nu știam!), care a făcut mai mult decât cinste României

Ion Caba (John Kaba) s-a născut în Ardeal (în secolul al XIX-lea), sub stăpânire austro-ungară, a emigrat în Statele Unite, unde a ajuns la gradul de căpitan, în armata americană. După încheierea primului război mondial, a sosit la Chișinău cu o dublă misiune: să distribuie ajutoare americane populației locale și să prezinte un raport pentru delegația americană, participantă la Conferința de Pace de la Paris, referitor la Basarabia.

Plecând urechea la intrigile rușilor și la intensul lobby făcut de emigrația rusă peste Ocean, delegația americană nu doar că susținea minciunile rusești, dar cerea „plebiscit” peste Prut – numai în județele românești, celelalte urmând să fie retrocedate Rusiei! Era nevoie, așadar, în spiritul echității, să se asculte și opinia românilor și, mai ales, să fie obținute informații direct de la fața locului. Căpitanul John Kaba era omul potrivit deoarece, fiind ardelean, știa să vorbească românește.
Raportul, intitulat „Politico-economic review of Basarabia” (36 pagini), cuprinde referințe la starea regiunii după război și, prin pledoaria hotărâtă și sinceră a căpitanului John Kaba pentru cauza românească, a schimbat cu 180 de grade poziția delegației americane (și a celei britanice), care nu a mai cerut „plebiscit” în Basarabia și, a acceptat, tacit, după 1920, includerea Basarabiei în cotele de imigranți alocate, anual, României!…

Am citit, deja, raportul și sunt acolo câteva pasaje, incredibil de actuale, despre soldatul român loial și prietenos (apropos de apartenența, astăzi, a României la NATO)! De remarcat că, în textul raportului, începând chiar din titlu, autorul folosește toponimia românească din Basarabia, inclusiv acest regionim și nu pe cel de sorginte rusească – Bessarabia.

Contribuția căpitanului John Kaba la recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu Țara (1918) a fost revelată de istoricul basarabean Octavian Țîcu (ales, recent, deputat de Ungheni, din partea Blocului ACUM, în Parlamentul de la Chișinău).
Habarniștii guviermi de la noi n-au însă treabă cu asemenea chestiuni!… Mai ales că au de pus „în practică” niște „directive” primite de la Răsărit, cu litere chirilice, de „scăpat” de la pârnaie, cu orice preț, borfașul-șef…

Reclame

Despre adaptarea la modernitate a neamului nostru… Joi, apr. 11 2019 

Pe la finalul antichității, după ce împăratul (de origine traco-romană) Constantin cel Mare îi va fi convins pe marii preoți ai cultului lui Zamolxe să se creștineze (cu tot cu comunitățile lor de traco-geto-daci), strămoșii noștri au învățat Tatăl Nostru și Crezul, în latină, iar din romanus și-au spus români/rumoni/ar(u)mâni/rămăni/rumări/rumâni… Au uitat, însă, aproape tot din vechea lor limbă, traco-dacă, din care au supraviețuit, după I. I. Russu, doar vreo 170-180 de cuvinte în limba română…

În a doua parte a veacului al XIX-lea, societatea românească a intrat într-un curent de modernizare, de europenizare. Asta a presupus renunțarea la vestimentația și obiceiurile orientale, turco-fanariote – adică la șalvari, ilic, giubea, turban, narghilea, zaiafet… – și preluarea costumației apusene, inclusiv a multor franțuzisme, de unde și porecla dată acestor reprezentanți ai „modernității” apusene, de bonjuriști și chiar ridiculizarea lor – de către V. Alecsandri, în ciclul dedicat Chiriței – prin furculision, fripturision, etc… Problema este, însă că, odată cu această modernizare, a dispărut, dintr-o mare parte a ținuturilor locuite de români (Moldova, Ardeal, …), cimpoiul, instrument popular, probabil, de sorginte traco-dacă (termenul amintit nu este nici grec, nici latin, dar nici slav, maghiar, cuman, german). Faptul că s-a cântat la cimpoi în (aproape) tot spațiul românesc este trădat de numărul mare de purtători (de ordinul sutelor!) ai numelor în variantele Cimpoieș(u) – în Moldova, Cimpoier(u) – în Ardeal, Cimponer(u) – în Banat, consemnând chiar și forma Csimpolyas (Cimpoiaș) – în Ungaria. Probabil, mulți boieri de origine fanariotă îndrăgeau cântecele la cimpoi, motiv pentru care lăutarii noștri s-au… „reprofilat” spre alte instrumente…, cimpoiul supraviețuind până azi doar în sudul țării și la românii balcanici…

Căderea regimului comunist, în 1989, a însemnat, între altele, (re)racordarea societății românești actuale la specificul occidental, de care am fost rupți, brutal, după 1945… Regăsirea specificului apusean a dus și la (aproape) dispariția costumului popular românesc, asociat, în memoria colectivă, cu nesfârșitele „ode conducătorului iubit” de la „festivalurile Cântarea României”, în timpul cărora, „oamenii muncii”, țărani, muncitori, intelectuali…, dedicau osanale conducerii „de partid și de stat”. Exceptând arii rurale mai izolate, din nordul țării – Maramureș, Bucovina… – unde inclusiv copiii se îmbracă în port popular, marea majoritate a românilor nu mai au nici o treabă cu această tradiție străveche. Pare ciudat, în condițiile în care, în Bucureștii interbelici, potrivit Anuarului SOCEC al României Mari, apărut în 1925, existau mai multe magazine care vindeau „haine naționale” (= costume populare) și însăși Familia Regală a României, în frunte cu Regina Maria, se îmbrăca în port popular…

Deși ideea mai trebuie „șlefuită”, după cele trei exemple amintite mai sus, se pare că există un fel de „cod genetic” al acestui neam, ca odată cu modernizarea, cu adaptarea la un nou context cultural, social, economic, etc, să elimine și elemente ce țin de tradițiile sale autentice… Facem asta și la nivel individual, fie prin concetățeni plecați o vreme prin străinătăți, care „se fac”, la revenirea în țară, că nu mai „știu” românește, sau chiar prin cei aflați tot aici, printre noi, care vorbesc/scriu un fel de „păsărească”, numită „romgleză”, cam la fel ca bonjuriștii de altă dată, cu furculision-ul și fripturision-ul lor, care azi ar „suna” furculyshion sau fripturyshion…

Ce înseamnă să fii om de cuvânt, de caracter… Miercuri, apr. 10 2019 

Tot „săpând” la alegerile parlamentare din Regatul Unit (cele de acum un secol), am dat peste această poveste:

„O’Connor was elected Member of Parliament for Galway Borough in the 1880 general election, as a representative of the Home Rule League (which was under the leadership of William Shaw, though virtually led by Charles Stewart Parnell, who would win the party’s leadership a short time later). At the next general election in 1885, he was returned both for Galway and for the Liverpool Scotland constituencies, which had a large Irish population. He chose to sit for Liverpool, and represented that constituency in the House of Commons from 1885 until his death in 1929. This was the only constituency outside the island of Ireland ever to return an Irish Nationalist Party MP. O’Connor continued to be re-elected in Liverpool under this label unopposed in the 1918, 1922, 1923, 1924 and 1929 general elections.”.

Adică, după revolta irlandeză de Paști din 1916, războiul irlandezo-britanic din 1919-1921 și separarea (marii părți a) Irlandei de Regat, din 1922, irlandezul (naționalist!) O’Connor a fost re-ales, la Liverpool, în Anglia, ca deputat în Parlamentul britanic, în 1923, 1924 și 1929, fără a se mai înscrie alt contra-candidat! Ba, mai mult:
„He became “Father of the House of Commons”, with unbroken service of 49 years 215 days”
și „He was the last Father of the House to die as a sitting MP until Sir Gerald Kaufman in 2017”

Toată această activitate parlamentară de jumătate de veac, în același partid, al naționaliștilor irlandezi!

Încercând o comparație, după Unirea Transilvaniei cu România, ar fi însemnat ca, măcar un deceniu, la Debrecen sau Miskolc, să zicem, ungurii să aleagă un deputat român în Parlamentul de la Budapesta!

Așa ceva nu s-ar fi văzut și nici nu se va vedea în acest colț de Europă! Or fi briții „perfidul Albion” dar n-au degeaba „The House of Commons”, aleasă prin vot, de vreo 7-800 de ani!…

În plus, n-am cunoștință ca, la noi, să avem vreun parlamentar cu o activitate atât de îndelungată (dacă o fi – mă voi documenta, că am de unde! 🙂 ), în același partid și nici ca acesta să fie declarată „Părintele Adunării/Camerei Deputaților”! Unde? Acolo unde scrii Parlamentului, de două ori că vrei să-i evidențiezi activitatea și nu-ți răspunde nimeni, nici după ani de zile???

Unirea Basarabiei cu România – 101 ani! Marți, apr. 9 2019 

Se împlinesc azi 101 ani de la istorica decizie a Sfatului Țării – legislativul Republicii Democratice Moldovenești (Basarabiei) – care, cu o largă majoritate de voturi, a hotărât Unirea teritoriului pruto-nistrean cu Țara.

Am observat că sunt destui cei care marchează această Unire la 27 Martie. Am preferat, însă, această dată (și în anii trecuți), deoarece 27 Martie este pe stil vechi și trebuie, odată pentru totdeauna, să ne hotărâm și noi dacă sărbătorim TOATE momentele aniversare ale istoriei noastre (măcar din secolul al XIX-lea încoace) pe stil vechi sau pe stil nou!

Într-o asemenea ordine de idei, chiar și Ziua Independenței României – în legătură cu care există o polemică (dacă a fost 9 Mai, data când a rostit Mihail Kogălniceanu celebrul discurs în Adunarea Deputaților, sau 10 Mai – data promulgării Decretului Domnesc, de către Carol I, în „Monitorul Oficial”) – s-ar sărbători, în acest fel, pe 21 sau 22 Mai! Dar, despre această chestiune vom mai vorbi, atunci!…

Ţi-au înflorit salcâmii, mamă (Silvia Râșnoveanu) Duminică, apr. 7 2019 

Măicuța mea, sunt toți salcâmii-n floare
Și-i plin drumeagul ce dădea-n văioagă,
Of, dac-ai ști câte-amintiri mă leagă,
Iar ochii-mi plâng și sufletul mă doare.

Parfumul lor îmi răscolește-n gânduri
Și mi le poartă-n voie prin eteruri,
Te rog, dac-au ajuns la tine-n ceruri,
Prin ele, să-mi trimiți nescrise rânduri.

Să-mi spui ce faci și ce mai face tata,
Și pe la voi, din iarnă, se renaște?
Cum e pe-acolo când, la noi, e Paște,
Sau cât de nemiloasă-i judecata?

Sau spune-mi ce vrei tu, doar îmi vorbește,
Să-mi pară că-ți aud, în mine, glasul.
Ce bine-ar fi să-ți simt prin iarbă pasul,
Sau zâmbetul prin flori cum înflorește.

Pot să te-ntreb dac-ai băgat de seamă
Că n-am mai fost de-atâta timp pe-acasă?
Aș vrea să merg….mi-e dor și mă apasă,
Căci iar ți-au înflorit salcâmii, mamă!

15 Martie 2019, orele 15: România se oprește, timp de 15 minute… Vineri, mart. 15 2019 

Campania declanșată de suceveanul Ștefan Mandachi are și imn…

ROMÂNIA VREA AUTOSTRĂZI! #șîeu

Democrația în România – „cod roșu”! Joi, feb. 14 2019 

Aseară, (in)justiția „patronată” de „ciuma roșie” i-a pus milițai la poartă Laurei-Codruța Kovesi. Nu mai zic de citația pe numele ei, pusă exact în ziua în care trebuie să se prezinte la interviul pentru postul de procuror-șef european!

Adăugați și declarația Cristinei Tarcea, legată de ingerintele grosolane ale politicului în Justiție, precum și alocarea în tentativa aia de „buget” cârpit cu mare întârziere, a unor fonduri pentru danjarmerie de peste 5 ori mai mari decât anul trecut.

Probabil, ca în toate situațiile precedente, românul „imparțial” se va uita în altă parte, că nu e treaba lui, va pleca la țară, la munte (că mai e zăpadă!, ori la Dubai sau în Caraibe, iar Democrația, Justiția și apartenența României la spațiul euro-atlantic le va lăsa să le apere Sfântul Duh și Maica Domnului…

Treziți-va, români, că dispare România!…

Dacă nu cumva, românii au și dispărut deja! 😣

Despre accesul la statistica electorală… Joi, feb. 7 2019 

Zilele trecute am (re)inventariat sursele după care pot continua activitatea de introducere în calculator a datelor referitoare la alegerile legislative din mai multe țări europene… Pe lângă o excelentă sursă, publicată de Daniele CaramaniElections in Western Europe since 1815 (2000) – am căutat (și cam de fiecare dată am și găsit) și sursele primare după care și-a realizat lucrarea citată… Așa am găsit date accesibile, pentru o lungă perioadă de timp (pornind, adesea, din prima parte a veacului al XIX-lea), pentru scrutinurile din Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Olanda, Spania, Regatul Unit… Și, în timp de căutam (și găseam ce căutam), m-am întrebat: oare de ce nu găsim și la noi așa ceva?

Mi-am dat răspunsul singur. Primul motiv:

„Bună ziua,   În acest an se împlinesc 180 de ani de viaţă parlamentară în spaţiul românesc (în urma promulgării Regulamentului Organic – la 1 iulie 1831, în Ţara Românească, respectiv – la 1 ianuarie 1832, în Moldova), prin alegerile desfăşurate în cele două Principate, pentru desemnarea Adunărilor Obşteşti de la Iaşi şi Bucureşti, care sunt, practic, predecesoarele Adunării Deputaţilor de după Unirea de la 1859.. Aş dori să ştiu ce măsuri (activităţi) de sărbătorire a acestui eveniment sunt prevăzute de către Parlamentul României. În cazul în care se consideră a fi binevenită şi necesară, îmi exprim disponibilitatea de a colabora, la manifestările organizate cu acest prilej.  

cu deosebită stimă, […]”

Și al doilea:

„Bună seara,
Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, reînnoiesc o propunere, pe care am mai înaintat-o în urmă cu mai bine de 5 ani, fără a primi vreun răspuns. Poate , în acest nou legislativ, se va găsi cineva interesat de importanța activității legislative din ultimii 185 de ani în spațiul românesc!
Crăciun Fericit! La Mulți Ani!
cu cele mai bune gânduri, […]”

Primul mesaj citat mai sus a fost trimis la adresa de e-mail a Camerei Deputaților – srp@cdep.ro – în data de 24 mai 2011. În acel an s-au împlinit 180 de ani de la primele alegeri parlamentare din spațiul românesc, desfășurate, în Țara Românească (1831) și în Moldova (1832), pe baza Regulamentului Organic. Al doilea mesaj (o reluare, de fapt, a primului) a fost trimis, la aceeași adresă, în 22 Decembrie 2016, când se împlineau 185 de ani de la același eveniment!

Aștept răspuns și azi la ambele mesaje!…

Principatele Unite Române – 160 de ani! Marți, feb. 5 2019 

Așa cum am anunțat, în 17 Ianuarie, continuăm, azi, prezentarea legată de modul în care Moldova și Țara Românească au decis să realizeze Unirea, moment de la care aniversăm 160 de ani!

Și în Țara Românească s-au desfășurat, în ultima parte a anului 1858, alegeri legislative, pentru desemnarea deputaților din Adunarea Electivă care, în 24 Ianuarie/5 FEBRUARIE 1859, în clădirea Hotelului „Concordia” din București, a decis, în unanimitate, ca Alexandru Ioan Cuza, alesul moldovenilor, să fie domnitor și în principatul de la sud de Milcov.

Cu prilejul scrutinului legislativ muntean, din 2114 alegători înscriși, s-au prezentat la urne 1556 (73,6%). Liberalii au primit 753 de voturi (48,4%), iar conservatorii – 803 (51,6%). Din cele 77 de mandate ale Adunării Elective de la București 32 au revenit liberalilor, 41 – conservatorilor, 4 locuri fiind atribuite, fără vot, mitropolitului Ungrovlahiei și episcopilor. Printre cei intrați în Adunarea Electivă ce a desăvârșit, practic, Unirea Principatelor, îi putem aminti pe Ion C. Brătianu (Argeș), Mihail Marghiloman (Brăila), Constantin A. Rosetti, Vasile Boerescu (București), prințul Gheorghe Știrbei (Dolj), Barbu Catargiu (Ialomița), prinții Alexandru și Dimitrie Ghica (Ilfov), Ioan Cantacuzino (Prahova), prințul Grigore Brâncoveanu (Romanați), prințul Barbu Știrbei, N. Lahovari (Vâlcea).

Plecând (sau nu?) de la un sondaj… Vineri, feb. 1 2019 

Ieri a fost dat publicității un nou sondaj. Dacă în privința seriozității instituției de presă care l-a comandat nu există dubii, despre cât (ne)adevăr au prezentat „sondorii” noștri în ultimii (aproape) 30 de ani… mai bine să nu (mai) vorbim.

Totuși, să vedem ce (ne) dau cifrele (eventual) „finale”, după „redistribuirea” voturilor formațiunilor aflate sub „pragul electoral” (5%):

Mai întâi, trebuie eliminate opiniile celor care au declarat că nu merg la vot (8,2%) și ale celor care nu au răspuns (23%). Rămân, ca opțiuni ale „potențialilor” alegători ce susțin o anumită formațiune 68,8%. După recalculări care au adus acest procent la 100%, am „eliminat” și opțiunile celor care susțin formațiuni ce nu ar trece „pragul electoral” (inițial – 4,7%, după eliminarea celor care nu votează și nu răspund – 6,8%). Dacă se recalculează datele eliminându-se opțiunile pentru formațiunile sub 5%, rezultă următoarele date:

Pentru „ciuma roșie” – 27,14%. Urmează peneliștii (sau penaliștii, că „liberali” nu se pot numi, i-am jigni pe Brătieni!…), cu 23,71%, apoi penaliștii vopsiți (în roșu) ai pelicanului – mai nostalgici după usl(am) decât ăilalți penaliști (galbeni) – 14,35%, USR – 11,86%, PLUS – 9,52%, gașca mitomanului plagiator (foști în „ciuma roșie”, dar „răspopiți”) – 8,74% și UDMR, cu (aproape) 5% (dar, aripa maghiară a „ciumei roșii” va reuși să intre în legislativul european, că au grijă „prietenii” lor de asta…).

România are, din iunie 2019, 33 de mandate în Parlamentul European. Pentru „ciuma roșie” revin 9, penaliștii ar avea 8, penaliștii pelicanului – 4, USR – 4, PLUS – 3, cât ar lua și gașca mitomanului, iar UDMR – 2 mandate.

Dacă ponderile de mai sus ar fi pentru legislativul național, situația ar fi gravă: „ciuma roșie” și acoliții ei – penaliștii pelicanului+UDMR și, probabil, gașca mitomanului, că n-ar sta ei de(o)parte de (la) ciolan! – 54,91%! Păi, cam atât au luat și acum doi ani! Cu rezervele de rigoare, legate de „sondori” și (anti-)sondajele lor, înseamnă că „poporul” (?) – ca să nu-i zic „turma”! – n-a învățat nimic! Majoritatea susține, cu contribuția spălătoare de creiere a latrinelor/haznalelor, guitză-tv, (i)realitatea/halucinația-tv, etc să fie „mințiți frumos”, nu să avem Justiție, reguli și legi clare, care să fie aceleași pentru toată lumea, „de la vlădică, până la opincă”, și să rămânem în lumea occidentală!… Sau, după două ziceri, de mare actualitate: pe lângă că „mama proștilor este mereu gravidă!”, mult mai bine merge „deșteptul învață și din greșelile altora, prostul nu învață nici din ale lui!”

Și, uite-așa se demonstrează că „poporul” e învățat cu șmechereala, cu „hoțul neprins e negustor cinstit”, „fă-te frate cu dracul până treci puntea!” sau „capul plecat, sabia nu-l taie!” Și va susține nu pe cei care insistă pe onestitate, competență, caracter, moralitate, bun-simț, bună-credință, respectarea/domnia Legii, ci pe cei care „răspund” afirmativ la „să ni se dea!”. Și li „se dă” (100 lei, ca în Decembrie 1989), dar prețurile cresc până suta aia nu se mai vede deloc!…). Degeaba vine (a venit) suta aia de lei, dacă, prin cheltuielile lunare, omul plătește mai mult ca înainte (de a primi suta) cu 200 de lei (sau chiar peste!) în plus (pe mâncare, haine, utilități, transport, etc…)!

Pagina următoare »