30 de ani de limbă română peste Prut! Sâmbătă, aug. 31 2019 

La 31 August 1989, sutele de mii de români basarabeni, adunați în centrul Chișinăului, în Piața ce s-a numit, ulterior, Piața Marii Adunări Naționale, au obținut, de la „sovietul suprem” (așa-zisul „parlament) al Moldovei (încă sovietice), recunoașterea limbii române, cu alfabet latin, ca limbă oficială, în regiunea pruto-nistreană. Acesta a fost începutul Revoluției Române din 1989, care a început, nu în Decembrie, la Iași, Timișoara sau București, ci la Chișinău!

Tot de atunci, la Răsărit de acest râu blestemat (Prutul), se sărbătorește, în fiecare an, la 31 August, Ziua Limbii Române.

Reclame

Diktatul de la Viena – 30 august 1940 Vineri, aug. 30 2019 

După ultimatumul sovietic din iunie, la sfârșitul verii anului 1940, prin „medierea” dictatorilor nazist german și fascist italian (ale căror nume nu merită pomenite, nici măcar cu minusculă!), s-a „decis”, la Viena, ocuparea de către Ungaria a nordului Transilvaniei. A fost un Diktat, ale cărui consecințe au fost înlăturate, după 4 ani, în septembrie-octombrie 1944.

Să „dăm cu barda” (II) Joi, aug. 29 2019 

Azi vom vorbi despre numele dat țiganilor. Mai exact, despre cât este de etic, de bun-simț, să schimbi, după secole, numele de „țigani” dat membrilor unei comunități din România, cu altul, care insultă, însă, prin confuzie (mai ales, la nivel internațional), o altă comunitate, cea românească. Nu-l scriu, dar îl știe toată lumea. Eu evit să-l folosesc, considerând, ca parte a comunității românești, că mă insultă! Și întreb:

Este corect, de bun-simț, să vrei să repari o „nedreptate”față de o comunitate (cea țigănească), jignind o altă comunitate (cea românească)?

ONG-urile care „mor” de „grija” față de această comunitate au făcut ceva, concret, ca procentul țiganilor care vorbesc limba țigănească (situat pe la 40%, după recensământul din 2011) să crească? Pentru ca membrii minori ai acestei comunități să meargă la școală, să învețe să scrie și să citească, în limba lor? Ce au făcut aceste ONG-uri pentru ca o majoritate a membrilor acestei comunități să nu mai cerșească, să nu mai fure, ci să meargă la muncă, așa cum face o parte însemnată a reprezentanților tuturor celorlalte comunități din România?

Autoritățile locale, care acordă ajutor social multor membri ai comunității țigănești (nu exclusiv, dar o parte însemnată a asistaților social sunt din această comunitate), au de gând să renunțe la ideea că acest ajutor este o „pomană electorală” și, deci, este normal ca asistații să voteze, la alegeri, „cu cine trebuie”, ei fiind și „îndrumați”, „stimulați” în acest sens???

Într-o țară care se definește „republică”, este corect, de bun-simț, ca o comunitate să aibă și „rege”, și „împărat”? Dacă da, după care reguli? După ce legi???

Și ar mai fi, dar mai păstrez „muniție” pentru viitor, că sigur va fi nevoie! Se vor ofusca, în mod sigur, ipocriții adepți ai neocomunismului numit „political correctness”!…

Geografie istorică+Antroponomastică geografică Miercuri, aug. 28 2019 

Au apărut, zilele acestea, la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, lucrările Geografie istorică și Antroponomastică geografică.

Geografie istorică este rodul a aproape 20 de ani de muncă, începând din toamna anului 1999, când, după intrarea la doctorat, s-a născut prima parte a cursului, legată de boierii din Țara Oltului. Mă rog, preocupările în domeniu erau mai vechi (începând chiar din anii 1993-1996, cu prilejul diferitelor documentări în zonă, legate de unele articole științifice sau de lucrarea de licență), dar trecerea la o viziune structurată, care să treacă la un nivel supra-regional (național și chiar internațional) s-a conturat în ultimele două decenii.

Cealaltă lucrare, Antroponomastică geografică a apărut ca urmare a preocupărilor din ultimii ani, legate de realizarea Tezaurului Antroponimic al Țării Oltului. Am extins, în timp, documentarea legată de semnificația geografică a numelor de persoană, la nivel național și chiar internațional. Lucrarea e doar un „semnal”, deocamdată, urmând a fi extinsă, amplificată și adaptată, cum, dealtfel, va fi și celălalt curs, antemenționat.

Ambele cărți sunt un modest omagiu adus eforturilor făcute de cei care, de-a lungul multor ani, au făcut posibilă Unirea din 1859, Independența din 1877 și Unirea din 1918. Lucrările sunt dedicate Centenarului și nu e nici o greșeală că n-au apărut anul trecut: Centenarul, din punctul meu de vedere, a început în 27 August 2016 (atunci s-a împlinit un secol de la intrarea României în Războiul pentru Întregire, când primele trupe ale Armatei Române au intrat în Ardeal și Bucovina) și se va încheia la 28 Octombrie 2020 (când se va împlini un veac de la semnarea de către Regatul Unit, Franța, Italia, Japonia și România a Tratatului care a recunoscut Unirea Basarabiei cu Țara).

De asemenea, ambele – dar, mai ales Geografie istorică – se constituie într-un răspuns dat domnului Filip (localnic din Vidin), care, cu prilejul aplicației geografice a Congresului SGR din iunie 2015 a remarcat, cu obidă: „Să vă fie rușine, românilor din România, că în cărțile voastre nu scrie nimic despre noi, românii din dreapta Dunării!” Acum, am conștiința împăcată: este cineva care a scris (și) despre ei și nu într-o carte, ci în două! Mulțumesc lui Dumnezeu și tuturor acelora care au făcut posibilă apariția lor și sper ca aceste cărți să ajungă și la românii de la sud de Dunăre!

27 August 1991 – Declarația de Independență a Republicii Moldova Marți, aug. 27 2019 

În urmă cu 28 de ani, la 27 August 1991, a fost adoptată Declarația de Independență a Republicii Moldova.

P.S. Nu este o coincidență faptul că Declarația de Independență a basarabenilor a fost făcută exact în ziua în care, în 1916, România a intrat în Războiul pentru Întregire, trupele Armatei Române pătrunzând în Ardeal și Bucovina. Nu e(ra) prima dată când românii basarabeni au ales un moment important pentru Independență: în 1918, Declarația de Independență a Republicii Democratice Moldovenești, prin care teritoriul pruto-nistrean s-a desprins de Rusia, a fost făcută la 24 Ianuarie, ziua când s-au unit Principatele Române, în 1859…

Richard Clayderman – Ballade pour Adeline Luni, aug. 26 2019 

Richard Clayderman – Fur Elise Duminică, aug. 25 2019 

Proclamația Regelui Mihai I către Țară, 23 august 1944 Sâmbătă, aug. 24 2019 

Proclamaţia Regelui Mihai I către Țară

Români,

În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală:  ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.

Români,

Un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.

Români,

Poporul nostru înţelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al neamului nostru. Ordon armatei şi chem poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul tronului şi al guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei poporului şi este un trădător de ţară.

Români,

Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.

Români,

De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul ţării noastre. Cu deplină încredere în viitorul neamului românesc, să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite.

Sursa: Bogdan Murgescu, Istoria României în texte, Editura Corint, Bucureşti, 2001

Despre 23 august Vineri, aug. 23 2019 

Această zi are o dublă semnificație tristă pentru neamul românesc. Mai întâi, la 23 august 1939 s-a semnat Pactul Molotov-Ribbentropp, în urma căruia, în mai puțin de un an, Reich-ul nazist și Imperiul sovietic au ocupat numeroase teritorii, de la Marea Baltică, la Marea Neagră. Inclusiv România a fost afectată, pierzând o treime din populație și suprafață, în doar trei luni (iunie-septembrie 1940).

Al ddoilea moment nefast s-a produs la 23 august 1944, când Regele Mihai a decis întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. A fost un act just, ce a readus România în rândul coalițieiNațiunilor Unite, dar care, și cu complicitatea tacită a Vestului, a lăsat țara pe mâinile sovieticilor. Cu sprijinul Armatei Roșii, de ocupație, s-a instaurat regimul comunist, de care n-am scăpat, încă…

Să aduc, totuși, o rază de speranță… La 23 august 1991, mă aflam la Chișinău. În fața Catedralei Ortodoxe se afla un fotograf, rus. Am făcut o fotografie, iar omul s-a dovedit de cuvânt, trimițând, prin posta, și fotografiile, și negativul. Câteva zile mai târziu, Republica Moldova și-a proclamat Independența (27 August) și doar prezența, la Cotroceni, a unui bolșevic rusofil, a împiedicat Unirea. Totuși, cum „sângele apă nu se face!”, într-o zi, va veni și Reunificarea! Doamne ajută!

Să „dăm cu barda” (I) Joi, aug. 22 2019 

Începem, de azi, o serie de materiale în care vom trimite la absența regulilor, a principiilor, a bunului simț și la lipsa respectului față de tradițiile și obiceiurile strămoșești.

Cu ceva vreme în urmă, am încercat să-l contatez pe numitul „fuego”. N-a fost chip, deoarece cel amintit evită interacțiunea cu cetățenii, și, mai ales, bănuiesc eu, criticile. Nu-i nimic, pot să-l întreb aici: stimate domnule Paul Surugiu, de ce vă rușinați de numele dumneavoastră oficial? E frumos ca un „promotor” (?) al folclorului românesc să-și ia ca „nume de scenă” un apelativ de import? Dacă vă întreabă un străin, iubitor de folclor românesc, ce înseamnă „fuego” în română, ce-i veți răspunde?

Toate aceste întrebări vin în contextul în care numele Surugiu numără peste 4 mii de purtători în România și câteva sute în Republica Moldova, după site-ul http://www.forebears.io, deci are o răspândire mare. Semnificația numelui, cu însemnătate în sectorul serviciilor, deci cu importanță în plan etnografic, se referă la „vizitiu”, după http://www.dexonline.ro.

Pagina următoare »