ABBA – Happy New Year! Joi, dec. 31 2020 

Pentru iubitorii „republicii”… Miercuri, dec. 30 2020 

… o „dedi(că)cație”, cu care să meargă, azi, la „defilare”, în cinstea „republicii” proclamate de comu(n)iști în 30 decembrie 1947…

P.S. Și proclamarea URSS s-a făcut tot la 30 decembrie, în 1922! Asta ca să știm de unde „bate vântul” pentru toți cei care s-au opus unui referendum legat de forma de guvernământ a României după 1989!

Céline Dion – Feliz Navidad Marți, dec. 29 2020 

Reprezentarea politică la nivel comunal în România Luni, dec. 28 2020 

Primele alegeri locale în spațiul românesc s-au desfășurat în perioada Regulamentului Organic, începând cu anii 1831-1832. Acestea aveau loc doar în centrele urbane, desfășurându-se anual în Țara Românească și din 3 în 3 ani – în Moldova. Odată cu promulgarea legislației legate de consiliile județene și de alegerea reprezentanților locali (1864), s-au desfășurat atât primele alegeri pentru consilierii județeni, cât și primele alegeri locale, inclusiv în așezările rurale.

Dacă în perioada antebelică numărul de consilieri locali nu era diferențiat în funcție de tipul așezării, ținând cont doar de numărul de locuitori – după care, în 1864, numărul aleșilor locali era cuprins între 5, în cele mai mici comune rurale și 17, în așezările urbane cele mai mari: București, Iași și Galați – în perioada interbelică s-au făcut diferențieri atât între așezările urbane (privilegiate fiind municipiile și orașele reședință de județ) cât și cele rurale. Astfel, în municipii, numărul de consilieri era cuprins între 32 și 36, însuma 32 – în orașele reședință de județ, era încadrat între 18 și 24 reprezentanți – în celelalte așezări urbane (în funcție de populație) și limitat la 16 – în comunele rurale, indiferent de populația lor.

Venirea la putere, după a doua conflagrație mondială, a comuniștilor, a dus, pe lângă modificarea împărțirii administrative – prin trecerea de la județe, la modelul sovietic, de divizare a țării în regiuni și raioane (1950) – și la un alt sistem de desemnare a aleșilor locali. Astfel, deputații din sfaturi (comunale, orășenești, raionale, regionale) erau aleși în funcție de populație, dar ca un reprezentant la mai multe sute sau mii de locuitori. Astfel, în funcție de numărul de locuitori, de la un scrutin la altul, aceeași așezare avea un număr diferit de reprezentanți (de regulă, acesta era mai mare, deoarece, mai ales în mediul urban, populația era în creștere). Se menținea și regula favorizării așezărilor urbane, care, la aceeași populație cu o comună rurală, avea un număr de deputați mai mare.

Din 1960, s-a revenit la regula unui număr fix de reprezentanți pentru un anumit interval de locuitori, păstrându-se diferențierea între orașe și comune. Principiul a fost menținut și după revenirea la împărțirea administrativă în județe (1968), revenindu-se și la favorizarea mai ales a municipiilor, comparativ cu celelalte așezări urbane. Aceste reguli au fost menținute până după căderea regimului comunist, inclusiv pentru stabilirea numărului de consilieri FSN, în 1990. Astfel, consiliile municipale FSN aveau între 15 și 27 de membri, cele orășenești – între 11 și 21, iar cele comunale – între 9 și 15 membri.

Odată cu primele alegeri locale post-decembriste s-a revenit, însă, la regula aplicată în perioada antebelică, de a stabili numărul de consilieri locali doar în funcție de numărul de locuitori. Chiar dacă numărul de consilieri pentru anumite categorii demografice de așezări a mai variat în cele trei decenii de după Decembrie 1989, în prezent, spre exemplu, un municipiu, un oraș și/sau o comună cu o populație cuprinsă între 10 mii și 20 de mii de locuitori, are același număr de consilieri locali – 17.

Colindul cetelor de feciori din Țara Oltului Duminică, dec. 27 2020 

Colind în interpretarea Formației Folclorice ”Marie Mărioară” s. Larga, Briceni Sâmbătă, dec. 26 2020 

Colind din Garvăn Vineri, dec. 25 2020 

Teodora Calagiu & Dani Peanci – Colinda di Cârciun Joi, dec. 24 2020 

Comparație între alegerile locale și parlamentare din acest an Miercuri, dec. 23 2020 

După aprecierile făcute asupra celor două scrutine, separat, a venit momentul unei comparații între ele, atât din punctul de vedere al prezenței la vot, cât și al preferințelor politice ale electoratului.

Dacă este să ne referim la participarea la vot, scrutinul local nu a adus, în ciuda faptului că s-a desfășurat tot în condiții speciale (ținând cont de pandemie), o scădere semnificativă față de alegerile precedente de acest tip. Astfel, în 2016, la localele de atunci, au venit la vot 48,4%, în vreme ce, în septembrie a fost consemnată o pondere de 45,6% dintre alegătorii înscriși pe liste. Ba mai mult, în anumite cazuri, s-a consemnat chiar o participare ușor mai bună, acum 3 luni, față de cea de acum 4 ani: în București-Ilfov și în Banat. Apreciem că această mobilizare mai bună s-a produs în favoarea formațiunilor de centru-dreapta – PNL și USR-PLUS și ar putea explica, măcar în parte, scorul mai bun obținut de liberali, care i-au devansat pe social-democrați.

În schimb, la alegerile legislative, declinul față de ponderea participării la urne de acum 4 ani – oricum, destul de scăzută deja (38,7%) – a fost de aproape 7 procente (32,1%), lucru explicabil, măcar în parte, atât de o gestionare defectuoasă a pandemiei (la capitolul informare, dar nu numai!), cât și de o (non) ofertă electorală ce, cu greu a scos alegătorii spre secțiile de votare… A părut că autoritățile erau mai „interesate” de procentele din sondaje, decât de avansarea unor programe serioase, credibile, de guvernare și/sau a unor candidați (cât de cât) onești și mai puțin (sau chiar deloc!) traseiști… Surprinzător, și la legislative s-a întâmplat ca ponderea de acum câteva săptămâni să o depășească pe cea din 2016 – în București-Ilfov, unde, acum 4 ani s-a înregistrat o prezență la vot de 36,6%, iar la începutul lui decembrie 2020 au venit la urne 38,7% dintre alegători. Creșterea acestei ponderi ține cont, însă, și de creșterea semnificativă a participării Diasporei (ale cărei voturi au fost adunate aici). Prin contrast, în unele regiuni, scăderea a fost de circa 9-10% față de 2016, cum a fost cazul Munteniei (fără București-Ilfov), Dobrogei, Moldovei și Bucovinei. Pentru ultimele trei regiuni amintite, s-ar putea ca și absenteismul accentuat să fi favorizat ponderile notabile obținute de AUR, dar să explice (fie și parțial) pierderile suferite de PNL…

Referitor la preferințele electorale ale alegătorilor, din septembrie până în decembrie lucrurile s-au (cam) schimbat… Dacă la locale, pe prima poziție s-a clasat PNL, urmat de PSD și, la mare dinstanță, USR-PLUS, la legislative, social-democrații au (re)devenit prima formațiune politică din România… Explicațiile, cel puțin în parte, se găsesc (și) mai sus, dar există și o „miopie” (dacă asta o fi!) a „locatarului” de la Cotroceni, care a repetat, în 2019, greșeala din 2015, de a avea „gu-ver-nul meu!” (cu majoritate ostilă în Parlament) în ultimul an de legislatură, liberalii „decontând” (poate, nu întotdeauna, pe drept!) erorile din ultimul an pre-electoral… Pe regiuni, dacă spațiul intracarpatic a rămas fidel liberalilor (cu sau fără USR-PLUS), regiunile extracarpatice susțin, de zeci de ani, PSD (și „înaintașii” săi, de la PCdR încoace!)… Dobrogea și Bucovina oscilează, mai mult sau mai puțin, între cele două opțiuni, în vreme ce Capitala e (pl)useristă, iar Secuimea rămâne fidelă UDMR… Absenteismul dar și un(ele) experiment(e) de „laborator” (extern și/sau intern) au adus AUR la aproape 10% din susținerea electorală…

Întrebarea e – la 31 de ani de la căderea (?) comunismului – când se va „vindeca” spațiul românesc și, mai ales, partea sa extracarpatică de simpatiile (post)comuniste? În România, acestea se îndreaptă, din 1990, spre urmașul PC(d)R, adus la putere, după 1945, de tancurile sovietice, iar în Basarabia chiar a fost continuat, și după 1991, de (foști?) comuniști sovietici!… Tocmai în aceste zile vine o „rază” de speranță: azi, la București a fost învestit, după ani de zile, un guvern fără PSD, iar la Chișinău, guvernul (deja fost!) condus de un socialist și-a dat demisia, iar mâine își începe mandatul prezidențial Maia Sandu… Doamne-ajută!

Decembrie 1989 – Decembrie 2020 – 31 de ani! Marți, dec. 22 2020 

Începută în August 1989, la Chișinău, Revoluția Română din 1989 a trecut Prutul în Decembrie… Încercarea de la Iași nu a izbutit, la 14 Decembrie, dar s-a aprins o flacără la Timișoara, în zilele următoare, astfel încât, la 20 Decembrie, orașul era proclamat „liber de comunism”! A doua zi, în 21 Decembrie, s-au ridicat Capitala, Clujul, Sibiul, Brașovul și multe alte orașe, astfel încât, în amiaza zilei de 22 Decembrie 1989, dictatorul a fugit… Pe străzile României au ieșit mulțimi de oameni, mulți strigând În Decembrie ne-am luat „rația” de Libertate! sau Vom muri și vom fi liberi!… Din păcate, mulți dintre ei nu s-au mai întors acasă niciodată!…

Lor, Eroilor Revoluției, și celor răniți în Decembrie 1989, pentru ca noi să fim LIBERI, să ne bucurăm de LIBERTATE, un gând pios și recunoștință veșnică!

Pagina următoare »