Despre răspândirea numelui Crăciun Miercuri, Dec 20 2017 

Având în vedere apropierea Sărbătorii Nașterii Mântuitorului Nostru, Domnul Iisus Hristos, ne propunem ca, în rândurile ce urmează, să ne referim la distribuția crono-spațială a numelui Crăciun, intrat în onomastica românească din primele secole ale erei creștine, ca definind exact acest moment de sărbătoare creștină. Distribuția sa crono-spațială se referă la răspândirea, atât în timp, cât și în spațiu, iar scara de analiză se modifică, treptat: de la nivelul statelor lumii, facem zoom, succesiv, la nivelul regional (echivalent NUTS 2) al țărilor din spațiul carpato-balcanic, apoi – la nivelul județelor din spațiul românesc (incluzând toate provinciile ce au aparținut, fie și vremelnic, României, în intervalul 1919-1944), spre a ne opri, în final, la nivelul localităților din Țara Oltului (situată în partea centrală a României). La toate scările de analiză am optat, convențional, pentru actualul decupaj administrativ, pentru comparabilitatea datelor cu caracter istoric. Excepție face nivelul județean în spațiul românesc, pentru care am optat pentru agregarea datelor la nivelul unităților administrative interbelice (respectiv al celor în vigoare în Transnistria în perioada 1941-1944), folosind inclusiv numele acestor județe. Datele colectate din diverse surse (amintite atât în interiorul fiecărei reprezentări cartografice, cât și la final, în cadrul referințelor bibliografice) au fost grupate pe secole, la toate scările de analiză. După standardizarea datelor (aducerea lor în format procentual), acestea au fost reprezentate cartografic prin metoda clasificării ierarhice ascendente.

Numele Crăciun este vechi, despre originea sa exprimându-se mai multe opinii. Cea mai autorizată îi aparține lui N. Drăganu (1933), care susține că numele ar fi de origine latină. Credem și noi că, pe baza vechimii atestărilor, continue și frecvente, în spațiul românesc, patronimul este de origine latină, Drăganu susținând o evoluție din calatio/calationem. Noi suntem de părere că numele a evoluat dintr-un creatio/creationem, opinie susținută prima dată de Al. Rosetti. Impedimentul potrivit căruia, din acest termen latinesc, ar fi rezultat un Crăciune, care cu greu ar fi trecut la forma actuală nu se susține, deoarece, de exemplu, din pavo/pavonis s-a ajuns, probabil, mai întâi, la o formă Păune și, apoi, la Păun, asemănător cu evoluția Crăciune>Crăciun. Mai adăugăm faptul că, în dialectul aromân circulă forma cărbun, rezultată dintr-un cărbune, variantă păstrată în dialectul daco-român. În plus, deși rară, forma Crăciune este atestată și azi, în vestul țării (în județele Timiș-Torontal, Hunedoara și Bihor).

Opinăm că forma românească derivă din creatio/creationem, ceea ce ar însemna că, în primele secole ale erei creștine, strămoșii noștri au fost influențați de erezia ariană, conform căreia nașterea pruncului Iisus ar reprezenta o a doua „creație”. Arianismul a fost îmbrățișat de goți, în secolul al IV-lea, fiind practicat, în majoritate, până în veacul al VII-lea, de mai multe triburi germanice (goți, lombarzi, vandali). Mai mult, chiar Constantinopolul, sub influența căruia a stat populația romanică din spațiul carpato-balcanic (sau măcar dintr-o parte a lui) a avut o serie de lideri religioși considerați eretici, în secolele IV-VII[1], care vor fi putut contribui la răspândirea și fixarea ideilor arianiste în lumea creștin(at)ă traco-daco-romană, fapt ce a dus la dăinuirea lui *Creatione(m)/Crăciune în conștiința populară. Alături de posibilul dialog al împăratului Constantin cel Mare cu marii preoți ai lui Zamolxe (pe care îi va fi convins să adere la creștinismul în „haină” lingvistică latină), influența liderilor creștini constantinopolitani și a goților germanici (de la care, probabil, am preluat nume ca Aldea, Moldova) și dăinuirea vechiului nume de trib al carpilor, prin patronimul Carp argumentează faptul că, deși începuturile creștinismului traco-daco-roman ar data din secolul I (prin tradiția creștinării localnicilor dobrogeni de către Sfântul Apostol Andrei – păstrată în numele popular al lunii decembrie, Îndrea/Undrea/Andreu și/sau în patronime ca Îndrei/Indrei), o mare parte a populației din spațiul carpato-balcanic s-a creștinat în secolul al IV-lea, în bună măsură, sub „înrâurire” ariană.

De altfel, în sprijinul originii latine din care a rezultat numele românesc vine și răspândirea crono-spațială, la nivel mondial. Astfel, țările în care patronimul este atestat continuu, frecvent, din epoca medievală, peste medie sunt România și R. Moldova. Cu atestări numeroase, dar nu atât de net peste medie, se evidențiază și Ungaria, dar și mai multe țări situate la nord, respectiv la sud de România: R. Belarus, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Grecia, țări în care fie a existat un nucleu de populație românească în trecut, fie aceasta este atestată acolo și în prezent (fig. 1).

 

Craciun tari 1143-2017 ok

Figura 1

La nivelul spațiului carpato-balcanic, situația României și a R. Moldova iese și mai clar în evidență: de fapt, practic întregul spațiu românesc[2] (suprapus peste teritoriul României interbelice) cunoaște valori peste medie, continuu, din Evul Mediu până astăzi. Mai mult, acest areal se prelungește, spre nord, în fosta Pocuție (actuala regiune ucraineană Ivano-Frankivsk), arie de veche locuire românească, aflată, temporar, în epoca medievală, în stăpânirea domnitorilor moldoveni (fig. 2). Se remarcă, apoi, alte trei areale cu valori apropiate de medie: primul – din sud-vestul Belarusului și nord-vestul Ucrainei, până în sudul acestei țări, al doilea – din nordul și estul Serbiei până în estul și sud-vestul Bulgariei și ultimul – suprapus peste regiuni din Slovacia, Austria, Slovenia și Croația, ce înconjoară, parcă, vestul Ungariei. Dacă vestul și sudul Ucrainei (inclusiv extremitatea belarusă sud-vestică) se suprapun, măcar în parte, peste vechi formațiuni prestatale românești, atestate în secolele XI-XIII – țările brodnicilor/bronnicilor și bolohovenilor (Al. Boldur, 1937), iar în Serbia și Bulgaria este vorba de atestări (foste și/sau actuale) ale unui element românesc balcanic (S. Dragomir, 1959), în aria ce cuprinde vestul Ungariei (cu regiunile învecinate ei) o atare prezență pare cel puțin curioasă, mai ales că atestările numelui sunt și printre cele mai vechi (secolele XII-XIII), după N. Drăganu (1933). Acest areal a avut multă vreme o prezență românească însemnată și chiar a înjghebat alcătuiri politice – o Vlahie, condusă de un voievod Kunič, este atestată, la 1517, în actualul land austriac Bürgenland – confirmând afirmațiile istoricului român  Trințu Măran (din Banatul sârbesc). În nordul Croației, Biserica romano-catolică a înființat, în secolul al XVIII-lea un vicariat apostolic al Valahiei, iar toponimia locală întărește, până azi, vechea prezență a vlahilor românofoni în regiune: la Zagreb o stradă centrală se numește Vlaška Ulica, în vestul Ungariei este atestat, pe harta austro-ungară de la 1910, un sat Baltavar (în care prima parte a toponimului este cuvântul românesc balta, de origine traco-dacă), iar în satul Weiden din Bürgenland, școala din localitate este numită Vlahia. Asta ca să nu mai amintim de originea traco-daco-romană/românească a numelui lacului Balaton, derivat dintr-o formă veche *Băltoniu (A. Ungureanu, I. Boamfă, 2006).

Craciun reg 1143-2017 ok

Figura 2

Dacă ne referim numai la spațiul românesc, pe fondul unei prezențe în aproape întregul cuprins al acestuia, se evidențiază un areal continuu, ce pornește din centrul Basarabiei, până în vestul Olteniei, cuprinzând mai multe județe din centrul și sudul Moldovei, nordul Munteniei și sudul Ardealului (fig. 3). Izolat, atestări peste medie se consemnează și în nordul Bucovinei (Storojineț) sau în sud-estul Transnistriei (Oceacov).

 

Craciun jud 1177-2017 ok
Figura 3

 

În Țara Oltului, numele pare să fi apărut, după estimările noastre, în cuprinsul așezării Hălmeag, unde a existat un castru în perioada romană (fig. 4). Ulterior, purtătorii numelui apar în mai multe așezări – Crihalma, Turnul Roșu și altele.

 

Craciun loc 500-2016 ok

Figura 4

 

Dacă luăm în calcul doar datele publicate din Evul Mediu către zilele noastre, distribuția crono-spațială a purtătorilor numelui rămâne practic neschimbată (fig. 5).

 

Craciun loc 1640-2016 ok

Figura 5

 

Note:

[1] Michel Le Quien (1740), Oriens christianus in quatuor patriarchatus digestus, in quo exhibentur Ecclesiae patriarchae caeterique praesules totius Orientis, vol. I, p. 121-133 (208-232), Paris. Astfel, între 340 și 670 d. Hr., au condus eparhia Constantinopolului 13 arhiepiscopi/patriarhi (din 43), însumând circa 70 de ani de păstorire spirituală (din 330). În a doua parte a secolului al IV-lea (în jurul anului 380), doi dintre arhiepiscopii Constantinopolului – Marinus și Dorotheus – apar cu numele de Arianus. Apoi, în secolul al VII-lea, a fost o serie neîntreruptă de patriarhi numiți „eretici”, între anii 610 și aproximativ 655-656. Asupra arhiepiscopilor/patriarhilor a avut o înrâurire importantă și împărații de la Constantinopol, dintre care unii au fost arieni: Valens (364-378), sau nu au susținut direcția oficială creștină: Julianus Apostatus (360-363), care a persecutat creștini, Theodosius al II-lea (408-450) – adept al nestorianismului, Anastasius I (491-518), susținător al unei diversități de curente creștine sau Heraclius (610-641), Constans al II-lea (641-668), promotori ai monothelismului. Dacă adăugăm și existența, în perioada amintită, a unor episcopi sau ierarhi de rang inferior (inclusiv preoți) care acceptau ideile întâi-stătătorilor Bisericii Constantinopolitane, avem o explicație (parțială, este adevărat) a impactului arianismului asupra populației creștin(at)e locale: una din urmări este apariția (și păstrarea, peste veacuri) a patronimului creștin Crăciun.

[2] Răspândirea continuă a numelui în anumite regiuni poate fi reconstituită, pentru anumite intervale, chiar dacă atestările documentare lipsesc sau, deși ele există, n-am avut noi acces la toate. Astfel, dacă urmărim repartiția crono-spațială a numelui în Ardeal, Bugeac, Chișinău și/sau București-Ilfov (a patra clasă, cea cu galben, din fig. 7), constatăm că, după atestări peste medie în secolele XIV-XV, numele are o prezență modestă în veacul următor, spre a „reapărea”, după 1600, continuu peste medie. Este cel puțin curios ca să considere cineva că locuitorii din aceste arii geografice au decis ca, în secolul al XVI-lea să nu mai întrebuințeze frecvent numele (sau chiar deloc), iar apoi, după un veac, să-l utilizeze, iarăși, foarte des. Noi credem că, în zonele amintite, numele a fost atestat, în anii 1501-1600, cel puțin cu aceeași frecvență ca înainte și după acest interval.

Bibliografie:

Ackner Michael J., Müller Friederich (1865), Die Römischer Inschriften in Dacien, Verlag von Tendler & Comp., Wien

Antonovici I. (1911-1926), Documente bârlădene, vol. I-V, Tipografia Neculai P. Peiu (vol. I-II), Tipografia și Legătoria de cărți Const. D. Lupașcu (vol. III-IV), Bârlad/Atelierele Zanet Corlăteanu, Huși (vol. V)

Bandini M. (2006), Codex. Vizitarea generală a tuturor Bisericilor Catolice de rit roman din Provincia Moldova 1646-1648, Editura „Presa Bună”, Iași

Bălan Mihailovici Aurelia (2003), Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Sophia, București

Bălan T. (1931), Vornicia în Moldova, în Codrul Cosminului, VII, Institutul de Arte Grafice și Editură „Glasul Bucovinei”, p. 64-206, Cernăuți

Bălan T. (1933-1939), Documente bucovinene, vol. I-V (1507-1760), Cernăuți

Berechet Șt. (1920), Documente slave de prin arhivele ruse, Editura Librăriei Pavel Suru, București

Bezviconi Gh. (1940-1943), Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru, vol. I-II, Fundația Regele Carol I, București

Boga L. T. (1926-1936), Documente basarabene, vol. I-XX, București

Bogdan D. P. (1938), Acte moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare, Fundația Regele Carol I, București

Bogdan D. P. (1947), Acte moldovenești din anii 1426-1502, București

Bogdan I. (1902), Documente și regeste privitoare la relațiile Țării Rumânești cu Brașovul și Ungaria în secolul XV și XVI, Atelierul Grafic I V SOCECU, București

Bogdan I. (1905), Relațiile Țării Românești cu Brașovul și cu Țara Ungurească în secolul XV și XVI, vol. I 1413-1508, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București

Bogdan I. (1913), Documentele lui Ștefan cel Mare, vol. I-II, București

Ciorănescu Al. (1940), Documente privitoare la istoria românilor culese din arhivele din Simancas, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București

Codrescu Th. (1871-1895), Uricariul, vol. I-XXV, Editura Buciumul Românu, Iași

Constantinescu N. A. (1963), Dicționar onomastic românesc, Editura Academiei, București

Corfus I. (1979-1983), Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone, vol. I-II(sec. XVI-XVII), Editura Academiei, București

Costăchescu M. (1931-1932), Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. I-II (1374-1456), Editura „Viața Românească”, Iași

De Wulf Christian (1665-1729), Synodorum Generalium et Provincialium Decreta et
Canones, Scholiis, Notis ac Historic
, vol. I-XII, Venezia

Delehaye Hippolytus, Peeters Paulus, Coens Mauritius, de Gaiffier Balduinus, Grosjean Paulus și Halkin Franciscus (1940), Propylaeum ad Acta Sanctorum Decembris, Bruxelles

Densusianu Nicolae (1885), Monumente pentru istoria Tierei Fagarasiului, Tipografia Academiei Române, București

Dragomir Silviu (1959), Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu, Editura Academiei, București

Drăganu Nicolae (1933), Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și a onomasticei, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București

Fejer Gy. (1829-1844), Codex diplomatici Hungariae ecclesiastici ac civilis, t. I-XI, Typogr. Regiæ Universitatis Ungaricæ, Buda

Ghibănescu Gh. (1906-1933), Ispisoace și zapise, vol. I-VI (1400-1694), Tipografia „Dacia”, Iași/Huși

Ghibănescu Gh. (1906-1933), Surete și izvoade (Documente slavo-române), vol. I-XXV, Tipografia „Dacia”, Iași/Huși

Ghinea Eliza, Ghinea D. (2000), Localitățile din România. Dicționar, Editura Enciclopedică, București

Ghinea D. (2002), Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București

Grecianu Șt. D. (1913-1916), Genealogiile documentate ale familiilor boierești, vol. I-II, Tipografia „Cooperativa”, București

Graur A. (1965), Nume de persoană, Editura Științifică, București

Iordan Iorgu (1983), Dicționar al numelor de familie românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București

Iorga Nicolae (1908-1909), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, vol. I-II, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte

Lahovari G. I., Brătianu C. I., Tocilescu Gr. G. (1898-1902), Marele Dicționar Geografic al României, Stab. Grafic J. V. SOCECŬ, București

Lecca O. G. (1899), Familiile boerești române, București

Lecca O. G. (1911), Genealogia a 100 de case din Țara Românească și Moldova, București

Lecca O. G. (1937), Dicționar istoric, arheologic și geografic al României, Editura „Universul”, București

Le Quien Michel (1740), Oriens christianus in quatuor patriarchatus digestus, in quo exhibentur Ecclesiae patriarchae caeterique praesules totius Orientis, vol. I-III, Paris

Mansi J. D. (1758-1798), Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, vol 1-53, Firenze-Venezia

Măran T. (1993-2003), Documente din istoria graniței militare bănățene, Viena

Măran T., Groza L. (2005), Documente Vieneze referitoare la Banatul grăniceresc, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj

Mehmed M. A. (1976-1986), Documente turcești privind istoria României, vol. I-III (1455-1812), Editura Academiei, București

Meteș Ştefan (1935), Situaţia economică a românilor din ţara Făgăraşului, Cluj

Muntean Vasile V. (2010), Istoria bisericii românești, vol. I-II, Editura Marineasa, Timișoara

Nicolaescu St. (1905), Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București

Nicolaescu St. (1916), Documente de la Mihai Vodă Viteazul ca domn al Țerii Românești, al Ardealului și al Moldovei (1600), Inst. de Arte Grafice Carol Göbl, București

Panaitescu P. P. (1936), Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul, Fundația Regele Carol I, București

Panaitescu P. P. (1938), Documentele Țării Românești. I. Documente interne (1369-1490), Fundația Regele Carol I, București

Pașca Ștefan (1936), Nume de persoană și nume de animale din Țara Oltului, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului. Imprimeria Națională, București

Pătruț I. (1984), Nume de persoană și locuri românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București

Peck Harry Thurston (1898), Harper’s Dictionary of Classical Literature and Antiquities, Harper & Brothers Publishers, New York

Petrescu I. D. (1856), Martirii Crucii din ambele Dacii, Tipografia Națională a lui I. Romanov & C-niă, București

Pocitan Ploeșteanu V. (1936), Istoria Mitropoliei Proilaviei (Brăilei) și a vechii Episcopii a Hotinului, București

Popescu Em. (1976), Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII descoperite în România, Editura Academiei, București

Prodan David (1970-1976), Urbariile Ţării Făgăraşului, vol. I (1601-1650), vol. II (1651-1680), Editura Academiei, Bucureşti

Pușcariu Ioan (1892), Date istorice privitoare la familiile nobile române, Sibiu

Pușcariu Ioan (1907), Fragmente istorice despre boierii din Țara Făgărașului, Sibiu

Rosetti Al. (1944), Scrisori românești din arhivele Bistriței, Casa Școalelor, București

Russu Ion Iosif (1943), Onomasticon Daciae, Tipografia „Cartea Românească din Cluj”, Sibiu

Sava A. V. (1929-1931), Documente putnene, vol I-II, Tipografia „Cartea Putnei”, Focșani (vol. I)/Tipografia Băncii Centrale Cooperative, Chișinău (vol. II)

Sava A. V. (1937), Documente privitoare la Târgul și Ținutul Lăpușnei, Fundația Regele Carol I, București

Sava A. V. (1944), Documente privitoare la Târgul și Ținutul Orheiului, București

Săsărman Mihai Vlad Vasile (2013), Onomasticon Provinciae Daciae, Cluj

Smith William (1870-1872), Dictionary of Greek and Roman Geography, vol. I-II, Little, Brown and Company, Boston

Solomon C., Stoide C. (1938-1939), Documente tecucene, vol. I-II, Bârlad

Stan C. (1928), Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, vol. I. Făgărașul, Sibiu

Stoicescu N. (1968), Curteni și slujitori, Editura Militară, București

Stoicescu N. (1968), Sfatul domnesc și marii dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII), Editura Academiei, București

Stoicescu N. (1970), Bibliografia localităților și monumentelor istorice din România. I. Țara Românească, vol I-II, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova

Stoicescu N. (1971), Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova (secolele XIV-XVII), Editura Enciclopedică Română, București

Stoicescu N. (1971), Lista marilor dregători moldoveni (1384-1711), în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”, VIII, p. 401-423, Iași

Stoicescu N. (1973), Bibliografia localităților și monumentelor istorice din Banat, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara

Stoicescu N. (1974), Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova, București

Tomescu Domnița (2001), Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București

Tomici Mile, Andronache Persida (2006), Onomasticon dobrogean. Nume de familie, Editura Stephanus, București

Turcuș Ș. (coord.), Dincă A., Hasan M., Vizauer V. (2011), Antroponimia în Transilvania medievală (secolele XI-XIV). Evaluare statistică, evoluții, semnificații, vol. I, Editura Mega, Cluj

Velichi I. (1934), Documente de la Ștefan cel Mare până la Ieremia Movilă, București

Veress Andrei (1914), Acta et epistolae relationum Transylvaniae Hungariaeque cum Moldavia et Valachia/Akták és levelek Erdély- és Magyarország Moldovával és Havasalföldével való viszonyához, I (1468-1540), Kolozsvár-Budapest

Veress Andrei (1929-1939), Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești, vol. I-XI (1527-1690), Editura Cartea Românească, București

Vitencu Al. (1925), Vechi documente moldovenești, Cernăuți

*** (1937), Abonații S.A.R. de telefonie. București și jud. Ilfov, Societatea Română Anonimă de Telefoane, București

*** (1938), Abonații S.A.R. de telefonie. București și jud. Ilfov, Societatea Română Anonimă de Telefoane, București

*** (1925), Anuarul SOCEC al României Mari, vol. I-II, Editura SOCEC &Co., Soc. Anon., București

*** (2008/2013), Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845). I. Ţinutul Romanului, Partea 1 (1820), volum editat de Lucian-Valeriu Lefter şi Silviu Văcaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Editura StudIS, Iaşi, reeditat la Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi

*** (2009/2013), Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845). I. Ţinutul Romanului, Partea a 2-a (1832), volum editat de Mircea Ciubotaru şi Silviu Văcaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Editura StudIS, Iaşi, reeditat la Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi

*** (2011/2013), Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845). I. Ţinutul Romanului, Partea a 2-a. Supliment. Târgul Romanului (1831), volum editat de Mircea Ciubotaru şi Silviu Văcaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Editura StudIS, Iaşi, reeditat la Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi

*** (2011/2013), Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845). II. Ţinutul Iaşi, Partea 1 (1820), volum editat de Marius Adumitroaei, Mircea Ciubotaru şi Silviu Văcaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Editura StudIS, Iaşi, reeditat la Casa Editorială Demiurg Plus

*** (2011/2013), Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845). III. Ţinutul Cârligăturii, Partea 1 (1820), volum editat de Marius Adumitroaei şi Mircea Ciubotaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Editura StudIS, Iaşi, reeditat la Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi

*** (2013), Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845). IV. Ţinutul Bacău, Partea 1 (1820), volum editat de Mircea Ciubotaru, Sorin Grigoruţă şi Silviu Văcaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi

*** (2013), Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845). V. Ţinutul Hârlău, Partea 1 (1820), volum editat de Marius Adumitroaei şi Mircea Ciubotaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi

*** (2013), Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845). VI. Ţinutul Herţii, Partea 1 (1820), volum editat de Arcadie M. Bodale şi Mircea Ciubotaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi

*** (2014), Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845), VIII, Ținutul Botoșani,  Partea 1 (1820), volum editat de Mircea Ciubotaru, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Casa Editorială Demiurg Plus, Iași

*** (2014), Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845), VIII, Ținutul Putnei, Partea 1 (1820), volum editat de Mircea Ciubotaru și Nicoleta Dănilă, cu o Introducere de Mircea Ciubotaru, Casa Editorială Demiurg Plus, Iași

*** (1966-1980), Cronici turcești privind Țările Române, vol. I-III (sec. XV-începutul sec. XIX), Editura Academiei, București

*** (1895), Documente inedite din domnia lui Alexandru Constantin Moruzi 1793-1796, Lito-Tipografia Carol Göbl, București

*** (1951-1956), Documente privind istoria României. A. Moldova (1384-1620), Editura Academiei, București

*** (1990), Documente privind istoria României. A. Moldova. Veacurile XIV-XVII (1384-1620). Indicele numelor de locuri, Editura Academiei, București

*** (1995), Documente privind istoria României. A. Moldova. Veacurile XIV-XVII (1384-1620). Indicele numelor de persoane, Editura Academiei, București

*** (1951-1954), Documente privind istoria României. B. Țara Românească (1247-1625), Editura Academiei, București

*** (1956), Documente privind istoria României. B. Țara Românească. Veacurile XIII-XVI. Indicele numelor de locuri, Editura Academiei, București

*** (1960), Documente privind istoria României. B. Țara Românească. Veacul XVII (1601-1625). Indicele numelor de locuri, Editura Academiei, București

*** (1951-1954), Documente privind istoria României. C. Transilvania (1075-1350), Editura Academiei, București

*** (1878-1938), Documente privitoare la istoria Românilor, vol I-XIX, (1518-1812), București-Cernăuți

*** (1975-2006), Documenta Romaniae Historica. A. Moldova (1384-1646), vol. I-XXVIII, Editura Academiei, București

*** (1965-2006), Documenta Romaniae Historica. B. Țara Românească (1247-1655), vol. I-XL, Editura Academiei, București

*** (1977-2006), Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania (1351-1380), vol. X-XV, Editura Academiei, București

*** (1977), Documenta Romaniae Historica. D. Relații între Țările Române (1222-1456), vol. I, Editura Academiei, București

*** (1875-1898), Erdélyi Országgyűlési Emlékek, vol. I-XXI (1540-1699), Budapest

*** (1975-2001), Inscriptiones Daciae Romanae, vol. I-III, Editura Academiei, București

*** (1934-1939), Izvoarele istoriei românilor, vol. I-XV, București

*** (1964-1982), Izvoare privind istoria României, vol. I-IV, Editura Academiei, București

*** (1958), Lista abonaților telefonici. București, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, București

*** (1959), Lista abonaților telefonici, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, București

*** (1965), Lista abonaților la serviciul telefonic din București, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor

*** (1966),  Lista abonaților la serviciul telefonic. București, Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor

*** (1970), Lista abonaților la serviciul telefonic. București, Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor

*** (2004), Listele electorale pentru alegerile locale, Primăriile unităților administrative din Țara Oltului: municipiul Făgăraș, orașele Avrig, Victoria, comunele Arpașul de Jos, Beclean, Boița, Cârța, Cârțișoara, Comăna, Drăguș, Hârseni, Hoghiz, Lisa, Mândra, Părău, Porumbacul de Jos, Racovița, Recea, Sâmbăta de Sus, Șercaia, Șinca, Șinca Nouă, Turnul Roșu, Ucea, Ungra, Viștea, Voila

*** (1975), Moldova în epoca feudalismului, vol. VII, părțile I-II, Editura Știința, Chișinău

*** (1886-1999), Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, vol I-IX, Brașov/Kronstadt

*** (1895-1999), Székely Oklevéltár, vol. I-VIII (1204-1776), Cluj/Kolozsvár

*** (1892-1991), Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. I-VII, 1191-1531, Sibiu/Hermannstadt-București, vol VIII: http://urts81.uni-trier.de:8083/, 29-30 august 2015

http://dare.ht.lu.se/, 18-21.04.2017

http://edh-www.adw.uni-heidelberg.de/home, 15.10.2013-04.09.2014

http://forebears.io/surnames, 15.02-29.04.2016

http://fmg.ac/Projects/MedLands/CONTENTS.htm, 22.03-11.04.2017

http://mapire.eu/en/, 27.07-21.10.2014

http://pelagios.org/maps/greco-roman/, 12.03-21.04.2017

http://surnames.behindthename.com/, 15.02-29.04.2016

http://tiraspol.telkniga.info/, 12.11.2013-17.08.2014

http://www.ancestry.com/, 15.02-29.04.2016

http://www.catholic-hierarchy.org/ , 1.05-25.10.2017

http://www.dervent.ro/rostiri.php?cID=cat-rostiri-istorice&rID=82&rType=ART&rOP=more#more, 3.09.2014

http://www.documentacatholicaomnia.eu/01_50_1692-1769-_Mansi_JD.html, 6-11.04.2017

https://www.heiligenlexikon.de/, 1-7.05.2017

http://www.herby.com.pl/indexslo.html, 9-20.10.2010

https://www.herold.at/en/telefonbuch/, 19.03.2017

http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/nepes.htm#studrom, 12.01.2006-17.03.2014

http://www.locatemyname.com, 15.02-29.04.2016

http://www.moldtelecom.md/Information1188, 17.10.2012-18.08.2014, 09.01-29.04 2016

http://www.monachos.net/content/patristics/studies-fathers/63-gregory-palamas-historical-timeline, 20-21.04.2017

http://www.namepedia.org/en/lastname/, 15.02-29.04.2016

http://www.nomer.org, 12.07.2010-15.08.2014

http://www.nsi.bg, 13.08-14.09.2014

http://www.paginialbe.ro, 17.10.2012-15.08.2014

http://www.proiectavdhela.ro/index.php?pag=media&id_media=5, 29-31.07.2016

http://www.saintwiki.com/index.php?title=Main_Page, 01.05.2017

http://www.trismegistos.org/index.html, 01.05.2017

 

 

Anunțuri

Bun (re)venit Acasă, Măria Ta! Sâmbătă, Dec 16 2017 

Astăzi a avut loc ultimul eveniment al zilelor din urmă, ultimul drum prin Țara de care a fost, pe nedrept, atâta amar de ani despărțit, al Majestății Sale, Regele Mihai I DE ROMÂNIA! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Fie-i țărâna ușoară!

Cu durere și tristețe în suflet, îndrăznesc, oarecum rușinat, sfios, să adaptez primele versuri ale Imnului Regal, astfel:

„Odihnească-se Regele
În pace și onor!”…
Rămas bun, Măria Ta!…

NU VREM SĂ FIM O NAȚIE DE HOȚI (?) Luni, Dec 11 2017 

Gașca aflată la putere, coordonată de „ciuma roșie” = P(aralelul) S(tat al lui) D(ragnea), merge, cu ritm și cadență de tanc, înainte, întru masacrarea legilor Justiției, care să fie după chipul și asemănarea borfașilor: să dea imunitate și impunitate celor care fură! Nu s-ar fi ajuns aici, cel puțin nu în ultimul exact un an, dacă:

  1. cei care au fost la vot, nu s-ar fi lăsat mituiți cu minciuni sforăitoare;
  2. cei care n-au fost, ieșeau fie și pentru a pune mai multe ștampile pe buletinul de vot, fie să voteze cu candidatul „Nimeni”, fie să nu ștampileze nimic (vot nul);

Din păcate, viața nu se scrie cu „dacă”… Acum, să vedem dacă putem îndrepta ceva. În primul rând, mă adresez acelora care au fost la vot și au votat „ciuma roșie”. Mai credeți că, dacă ați „votat psd fiindcă mi-a mărit ponta* salariul!” este adevărat??? Dacă da, argumentați, explicând cum poate un „partid” cu 4 din cei 5 lideri post-decembriști ai săi având probleme cu Justiția**, să se „țină de cuvânt”! Mai credeți că, dacă ați votat „partidul” condus de un (fost) doctor plagiator, nu sunt mânjiți TOȚI posesorii de diplome de doctor din România, considerându-se, cum, justificat îmi spunea un bun coleg bucureștean că l-a întrebat, prin 2013, un coleg german, că „voi, românii, toți v-ați plagiat doctoratul?”??? Mai credeți că România se poate schimba în bine, dacă oameni cu studii universitare, lucrând în mediul universitar se uită la (im)posturi tv, numite (pun ghilimele, ca să nu scriu altceva): „antena 3”, „românia tv”, „realitatea tv”, unde patronii – voiculescu, ghiță, vântu – sunt foști condamnați, actual urmăriți internațional sau/și vajnici colaboratori ai securității ceaușiste? Răspundeți, argumentat, cum pot asemenea (im)posturi tv să informeze corect cetățenii, în condițiile în care patronii care plătesc salariile „angajaților” de acolo sunt în cel puțin una din situațiile de mai sus? Unor asemenea „angajați”, ca și „politicienilor” aflați „la putere” le-aș adresa, de la obraz, întrebarea/întrebările: Așa vă iubiți Țara, jefuind-o??? Siluindu-i legile, ca să vă scăpați pe voi de pedepsele justificate? Punând-o „pe tavă” străinilor?

Am fost „acuzat” ceva mai demult de „falsă erudiție”. Cetățeanul care m-a acuzat, acum vreo 10-11 ani  mai avea un pic și mi-ar fi ridicat osanale… Așa se „schimbă” unii, după cum „bate vântul”… Deh, „interesu’-și poartă fesu’!” Dar, mă rog, la unii memoria e scurtă sau „selectivă” (își mai „amintesc” doar ceea ce/ cât/cum/când și, mai ales DACĂ le convine să-și amintească!). Cetățeanul în cauză, tot mare „universitar”, sugerează, probabil, că e mai bine să nu citești – și, drept „corolar”, să nici nu citezi! – ce-au spus înaintași – sau contemporani – de-ai noștri! Ei bine, ca unul ce n-am uitat de înțelepciunea populară multi-seculară, omenia, „cei șapte ani de acasă”***, bunul-simț, buna-cuviință, buna-credință și mai ales de credința în Dumnezeu, caracteristică neamului nostru de ȚĂRANI**** (ceea ce, deși a uitat de unde a plecat, este și cetățeanul amintit mai sus!), eu consider că e util, extrem de folositor, să citești și să citezi atunci când vreun înaintaș – sau chiar contemporan de-al nostru! – are vreo zicere utilă nouă, în particular, ori societății, în general! Și, tocmai de aceea, deși n-am „(ab)uzat” deloc de citate până acum, voi cita, spre final. Pe lângă zicerea de acum mai bine de un secol a lui Titu Maiorescu***** – „Nu de inteligență duce românul lipsă, ci de CARACTER!” -, voi mai aminti alte două-trei: „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic!” – Edmund Burke; „Când injustiția devine lege, rezistența devine datorie!” – Thomas Jefferson; „Nu este îndeajuns să nu faci rău, ci trebuie să faci tot binele pe care îl poți face! – citat pe care mi l-a oferit, cu tot cu „promoția-dedicație” unul din colegii de liceu la absolvire, acum (aproape) 30 de ani!

Protest Iasi 10.12.17

De vorbă cu domnul academician Mihai Șora, în Piața Unirii, lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza, 10 decembrie 2017

(În loc de) încheiere, câteva întrebări:

NU V-AȚI SĂTURAT SĂ FIȚI IPOCRIȚI?

VĂ PLACE SĂ TRĂIȚI ÎN MINCIUNĂ, CA PÂNĂ ACUM 28-30 DE ANI?

CÂND VĂ VOR ÎNTREBA COPII/NEPOȚII: „ATUNCI CÂND HOȚII AU PUS MÂNA PE ȚARĂ, VOI CE-AȚI FĂCUT?” ȘI VEȚI RĂSPUNDE: „NIMIC!/AM STAT DE(O)PARTE!” CUM VĂ VEȚI SIMȚI?

(MAI) AVEȚI CONȘTIINȚĂ, BUN-SIMȚ, BUNĂ-CUVIINȚĂ, CREDINȚĂ ÎN DUMNEZEU?

VREȚI SĂ FIȚI COMPLICI – PRIN NEIMPLICARE ȘI/SAU, MAI GRAV, PRIN (CO)PARTIZANAT TACIT! – AI HOȚILOR CARE SILUIESC JUSTIȚIA ÎN INTERES PERSONAL?

AȘTEPTAȚI SALARII/PENSII/BANII PENTRU EDUCAȚIE/CERCETARE/SĂNĂTATE/AUTOSTRĂZI, DE LA CEI CARE NE/VĂ FURĂ DE 28 DE ANI???

VREȚI SĂ FIȚI PARTE A „STATULUI PARALEL” AL HOȚILOR, „TELEGHIDAT” DE LA MOSCOVA?

 

Eu, unul, nu vreau așa ceva! De aceea,

#REZIST!

Note:

* Cu scuzele de rigoare, fiind vorba de personUlități, le-am scris numele cu inițiale mici (inclusiv mai jos)!

** Foști/actuali președinți ai psd:

ion iliescu – anchetat pentru crime împotriva umanității, comise în Decembrie 1989 și în timpul mineriadelor din 1990-1991

adrian năstase – (deja dublu) condamnat la închisoare cu executare; conducător (rușinos) al (plagiatorului fost doctor) altul „șef”, victor ponta

victor ponta – sub anchetă/anchete; fost doctor după anularea titlului (poate îi cere cineva și banii – necuveniți! – încasați, ani de zile, ca „spor de doctor”!)

liviu dragnea – condamnat (cu suspendare)+sub anchete în mai multe dosare.

Nu l-am uitat pe Mircea Geoană, dar, la P(aralelul) S(tat al lui) D(ragnea), dacă n-ai „dosare” în Justiție ești prea prost(ănac) ca să rămâi și l-au dat afară (ca și pe v. ponta, dealtfel, dar din alte motive!…).

*** Pentru expresia „cei șapte ani de acasă”, am fost acuzat de niște sfertodocți, cu niște ani în urmă, de „comunism”. Dacă respectivii se nimeresc pe aici, ar fi bine să știe „povestea” de la care a plecat expresia. Astfel, în urma Unirii Principatelor, sub Alexandru Ioan I (1859), la un moment dat, Cuza Vodă a văzut pe fereastra palatului domnesc o delegație de țărani așteptând la poarta palatului. A trimis vorbă unui angajat să-i cheme înăuntru. Vodă i-a primit și i-a poftit să-și spună păsul. Unul dintre țărani zise:

– Măria Ta, dacă nu ți-e cu supărare… Am avea o rugăminte…

– Spuneți, oameni buni! Ce vă frământă?

– Apoi, Măria Ta, avem și noi un of. După cum știi, Luminate Doamne, noi suntem mai proști… Am stat zeci, poate sute de ani, noi, strămoșii noștri, cu o mână pe coarnele plugului, ca să pregătim bucatele cu care să ne hrănim copiii, iar cu cealaltă pe par, coasă, topor, furcă, să ne apărăm viețile și avuția de toți nepoftiții… Da’, făcând acestea, n-am avut prilej să mergem la școală… Dar, poate, acuma, că avem o țară mai mare, mai puternică, cu un conducător luminat ca Domnia Ta, poate vei da o lege, o pravilă, ceva, să meargă și copiii noștri la școală, să primească și ei lumina cunoștințelor, de care noi n-am avut parte… Că, prin alte părți așa am auzit că fac copiii și acelor țări le merge bine…

Cuza i-a asigurat că se va ocupa de această chestiune și s-a ținut de cuvânt. În anul 1864 s-a adoptat, cu semnătura de promulgare a Domnitorului, Legea învățământului primar obligatoriu, prin care, orice copil era obligat să frecventeze clasele I-IV. Cum plecarea la școală, în clasa I primară se făcea în jurul vârstei de 7 ani, de atunci, s-a încetățenit expresia „cei șapte ani de acasă” care se referă la educația/buna-purtare însușită de copil, în familie, înainte de școală.

Acum, judecați și dumneavoastră: fost-a Cuza Vodă comunist???

**** ȚĂRAN, pentru cei care se „rușinează” dacă sunt numiți așa, vine din termenul „țară”, pentru care, geograful Ion Conea a mai găsit, în documentarea prin Țara Vrăncii, realizată pe la mijlocul secolului trecut, înțelesul de „loc unde se fac bucate” = „loc cultivat, unde se practică cultura plantelor”. Iar „țară” vine din latinescul „terra” = pământ. Deci, țăranii sunt, de circa 2000 de ani, „oamenii pământului”, cei care au păstrat vii și au transmis, peste secole și milenii, credința, limba, neamul! Mie îmi este rușine că NU m-am născut la țară, fiind „prima generație” de orășeni, dintr-o familie cu aproape 400 de ani de existență (țărănească), atestată documentar, în sudul Transilvaniei.

***** Titu Maiorescu are o poveste extrem de interesantă. S-a născut în 15 februarie 1840, la Craiova, din părinți ardeleni și a ajuns, înainte de a fi fost ministru și prim-ministru, unul dintre Rectorii celei mai vechi Universități din România, Alma Mater Iassiensis, desemnat în 1863, la numai 23 de ani). Deși era filo-german, nu s-a pretat la umilințe împotriva Țării, care, cu un rege născut în Germania, a decis să meargă la luptă CONTRA nemților. A decedat în 18 iunie 1917, acum un secol și n-am văzut să-l fi omagiat cineva!