16 Octombrie 1868 – ziua de naștere a geografului Simion Mehedinți Sâmbătă, oct. 16 2021 

Simion Mehedinți, „părintele” geografiei moderne românești, s-a născut în satul Dragosloveni, al Sovejei, la 16 Octombrie 1868. Despre activitatea acestuia, există mai multe informații, aici. Pe lângă acestea, unele, mai puțin (sau deloc) cunoscute se leagă de faptul că, am descoperit, recent, în Anuarul Colegiului Național „Costache Negruzzi”, că, înainte de a deveni primul titular al primei Catedre universitare de Geografie, la București, geograful Simion Mehedinți, a activat, ca profesor de geografie, la Liceul Internat din Iași, în perioada 1896-1899.

Un alt element important care îl face pe Simion Mehedinți mai mult decât „părintele” geografiei românești moderne, este legat de întemeierea celor două sate ale actualei comune Soveja. Celălalt sat, pe lângă Dragoslovenii natali ai lui Mehedinți, este Rucăreni. Ambele sate au la bază locuitori musceleni, originari din satele Rucăr și Dragoslavele. Primul dintre aceste sate din Muscel are, și el, la bază, originari din satul Rucăr din Țara Oltului, fapt semnalat în teza de doctorat, publicată în anul 2007. Deci, există câte un sat cu numelegat de Rucăr în toate cele 3 state medievale românești: Trnasilvania (Rucărul Țării Oltului), Țara Românească (Rucărul din Muscel) și Moldova (Rucărenii Sovejei). Tot la Soveja, a descoperit, în vremea Revoluției de la 1848, Alecu Russo (basarabean la origine) varianta cea mai cunoscută a Mioriței, i-a trimis-o, la Iași, lui Vasile Alecsandri, care a publicat-o în 1849. Această Mioriță sovejană vorbește de un baci ungurean (deci, din Ardeal), altul moldovean (din Moldova) și altul vrăncean (din vremea când Țara Vrăncii aparținea Țării Românești)…

Ca de obicei, Asociația Personalului Didactic „Simion Mehedinți” din Focșani, a organizat, cu acest prilej, manifestarea anuală, deja tradițională (a ajuns la a XXXI-a ediție!), la care, ca invitat, am participat și eu (online).

Revenind la capitalul social (cu date actualizate)… Vineri, oct. 15 2021 

Am mai discutat despre indicele de prosperitate mondială, un indicator obținut, din agregarea datelor mai multor subindicatori, de către Legatum Institute din Londra, începând cu anul 2007. Unul dintre subindicatorii care contribuie la această serie statistică multianuală legată de ce favorizează (sau nu) prosperitatea țărilor lumii este capitalul social, despre care am mai vorbit. Acesta se referă, după definiția de site-ul menționat, la capacitatea cetățenilor unei țări de a crea rețele, adică de a lucra în echipă. Cum datele prelucrate, după rapoartele anuale ale Legatum Institute nu erau actualizate, am reluat această activitate. Am dat, între altele, pe lângă ultimele rapoarte anuale, până în 2020, de un fișier cu toți subindicatorii (12), pe tot intervalul analizat (2007-2020). Avantajul acestor tabele este că, pe lângă seria (completă) cu toți subindicatorii, pe lângă locul anual al fiecărei țări, la fiecare dintre aceștia, și la nivelul indicatorului prosperității, se dau și punctajele, de asemenea, pentru fiecare stat și/sau subindicator.

Informațiile noastre, prelucrate și cartografiate acopereau, la nivel mondial, intervalul 2009-2015 și doar în ceea ce privește rangul fiecărei țări. Acum, putem analiza distribuția crono-spațială a acestor informații, atât din perspectiva rangurilor, cât și a punctajelor. Mai sunt de prelucrat datele, apoi de realizat materialul cartografic, însă câteva cuvinte, legate măcar de spațiul românesc, se pot spune.

Astfel, pe tot intervalul analizat, România s-a situat, în privința capitalului social, pe poziții dinspre coada clasamentului: 148 – în 2012, dar 109 – în 2018, din 167 de țări analizate. În ceea ce privește punctajele, minimul a fost 39,4 – în 2011, iar maximul – 48,1 – în 2017. Și al doilea stat român(ofon), R. Moldova se situează aproape de aceste valori. În ierarhie a evoluat între locurile 155 (cel mai slab) – în 2015 și 114 (cel mai bun) – în 2019, iar în ceea ce privește punctajele, între 39,3 în 2015 (minim) și 48,3 în 2019 (maxim). Se confirmă faptul, menționat și mai demult, al dificultății ca doi sau mai mulți cetățeni români să lucreze împreună, dar și faptul că nu există diferențe aproape deloc între cele două maluri ale Prutului… Această din urmă aserțiune este confirmată și de media punctajelor pentru anii 2007-2020: România – 43,7, R. Moldova – 43,6.

Peregrinările multiseculare ale Cuvioasei Parascheva… Joi, oct. 14 2021 

… se regăsesc, foarte bine prezentate, aici.

Adevărata „față” a Bisericii… Miercuri, oct. 13 2021 

… și, mai ales, a „conducătorilor” ei, aici:

În calitate de OM, de credincios creștin ortodox, am militat, întotdeauna, pentru aplicarea, începând de la nivelul conducătorilor Bisericii, a învățăturii creștine, începând cu Biblia, Cele 10 Porunci și celelalte cărți de învățătură creștină… Unde, în aceste surse ale credinței, este vorba de vreo „legătură” cu cele dezvăluite de Recorder??? UNDE, preacuvioși părinți???

Din nou, despre limba dalmată… Marți, oct. 12 2021 

Am mai scris despre această limbă, dispărută și… renăscută (pare-se!). Acum vom vorbi, în completarea ideilor mai vechi, despre câteva toponime de pe coasta adriatică a Croației de azi, pe care le-am bănuit a fi dalmate la origine (măcar) în parte. Astfel, pe insula Brač, se află câteva dintre ele: Supetar, Sumartin și Sutivan. În apropiere, pe insula vecină, Hvar se află un Sućuraj, iar pe litoralul continental am notat, dinspre Velebit spre Dubrovnik, câte un Supetarska Draga, Kaštel Sučurak, Suđurađ. Toate patronimele ce urmează după particula su(t) sunt de origine (sârbo-)croată – Petar, Ivan, etc. – în vreme ce partea de început, am presupus, a „supraviețuit” din vechea limbă dalmată.

Era necesar să verific supoziția și am dat peste această lucrare, scrisă de Antonio Ive. La pagina 150, stă scris: „suónt -a, súnta, pl. suánts, santo”. Termenii cu italice sunt din dalmată, iar „santo” – explicația lor în italiană. Deci, în toponimele amintite, acest „rest” su(t) este dalmat. Nu poate fi (sârbo-)croat, deoarece, în aceeași zonă,, am întâlnit și toponime notate Sveti Petar, Sveti Martin și altele, cu termenul slav sveti pentru echivalentul românesc (actual) sfânt, sau cel vechi sân(tu).

Lucrarea menționată dă un lexic mult mai extins al limbii dalmate și va face obiectul unui studiu mai amplu…

Vaccin – doza a treia Luni, oct. 11 2021 

În urmă cu o jumătate de oră, la Hiperclinica Medlife din cartierul Tătărași, am făcut doza a treia a vaccinului anti-covid 19. După cum se pare, reacții negative nu există.

Doamne-ajută!

Să (mai și) râdem: „asigurările” lui Eminescu… Duminică, oct. 10 2021 

Despre patronimul Sânsava Sâmbătă, oct. 9 2021 

După N. A. Constantinescu, forma Sânsava se leagă de celebrarea Sfântului Sava Gotul, martirizat prin înecare în apa Buzăului, în anul 372. De la sfârșitul secolului al IV-lea, sfântul este prăznuit de Biserica Creștină, dovadă fiind formele Sansaba/Sansabas/San-Sabas și altele, atestate în spațiul romanic occidental (în Franța și Spania) și chiar în America Latină (Mexic, Argentina). Ca dovadă a vechimii cultului, acesta este marcat atât în calendarul ortodox (12 aprilie), cât și în cel catolic (28 aprilie).

Până acum, după cercetările autorului amintit, nu existau atestări onomastice, forma Sânsava fiind păstrată doar pentru sărbătoare. Aseară, însă, am găsit, în forma Sân Sava, o mențiune, la Iași, de la finalul secolului al XVIII-lea (1774). Prezența acesteia nu e întâmplătoare, în oraș existând, între vechile biserici, una cu hramul Sf. Sava. Mă aștept să găsesc ceva similar și la București, nu doar pentru că sfântul a activat în Muntenia de azi, ci și fiindcă omagierea sa a rămas în numele uneia dintre cele mai renumite unități de învățământ din România, Colegiul Național Sfântul Sava.

Octombrie 1408 – prima atestare documentară sigură a Iașilor Vineri, oct. 8 2021 

După cum stă scris aici, în Octombrie 1408, s-a produs prima atestare documentară sigură a Iașilor. Precizarea e importantă, deoarece există și alte mențiuni, mai vechi, dar ele nu au întrunit acordul unanim al specialiștilor. Chiar dacă prima atestare documentară nu este sinonimă cu „actul de naștere” al așezării – care, în mod sigur, este mult mai veche! – și în acest caz sunt discuții: într-o copie a unui act apare data de 6 octombrie, iar în alt hrisov (original) stă scris 8 octombrie. Oricum ar fi, data acestei prime atestări, „pică” foarte aproape de sărbătoarea Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea orașului și a întregii Moldove! Ne rămâne, dincolo de aceste… neclarități, să urăm orașului și locuitorilor săi LA MULȚI ANI! cu multe bucurii!

Să (mai și) râdem: cugetările unui canibal… Joi, oct. 7 2021 

Un canibal stă întins în pat și gândește cu voce tare:

– Cine suntem? De unde venim? Care este rostul existenței noastre?

Soția: – ????

La fel de absorbit, canibalul continuă:

– Dacă vreau să îmi cumpăr un bumerang nou, cum pot să scap de cel vechi?

Soția: -???

– Dacă o pisică pică mereu în picioare și o bucată de pâine cu unt cade mereu pe partea unsă, ce se întâmplă dacă legăm o felie de pâine unsă cu unt de spatele unei pisici și o aruncăm pe fereastră?

Soția: – ????

– De ce „prescurtare” e un cuvânt atât de lung?

Soția: – Gata, până aici!!! De azi să nu cumva să te prind că mai mănânci intelectuali!

Sursa: https://life.hotnews.ro/stiri-fun-25087443-bancul-zilei-cugetarile-unui-canibal.htm

Pagina următoare »