Despre câteva toponime vechi de pe Litoralul românesc al Mării Negre Duminică, aug. 18 2019 

Vom începe cu câteva nume moștenite din Antichitate, care au dăinuit, în forme mai mult sau mai puțin modificate. Astfel, dintre toponimele create de coloniștii greci, se evidențiază Tomis și Callatis. Ultimul nume a trecut prin formele Pancallatis, Pangalia, ajungând la noi în forma Mangalia. Vechiul Tomis a fost redenumit Tomis Constantiana, devenind apoi Constantia și, în final, Constanța.

Mai amintim și numele Caliacra, din Cadrilater, care este de origine greacă. În schimb, oiconimul Cavarna este unul vechi românesc, fiind evoluat dintr-o formă stră-românească – Cărbuna – influențată de fonetismul greco-bizantin, ce a dus la forma Cărvuna.

Probabil, tot un nume vechi este și cel al orașului Vâlcov, situat aproape de gura de vărsare a brațului Chilia în mare. Se pare că toponimul a evoluat din anticul grecesc Lycostoma = brațul/gura Lupului și a ajuns la actuala formă slavă, printr-un intermediar daco-roman/românesc.

De fapt, chiar și numele Chilia este antic, tot grecesc, fiind derivat din numele Aquilea. Și, fiindcă a venit vorba de brațul Chilia, una dintre ramificațiile Dunării, să precizăm că acest nume, ca și cel al Nistrului, sunt de origine traco-dacă, evoluând din formele Donaris și Danastris.

Reclame

Soluții pentru descongestionarea traficului pe Valea Prahovei Sâmbătă, aug. 17 2019 

Cred că nu este zi în care să nu se înregistreze blocaje în trafic, în urma cărora să parcurgi 20 km în două ore. Blocajele se produc pe segmentul Comarnic – Predeal. Ar fi cel puțin două sugestii.

Prima – de aplicat un program de monitorizare a traficului, care, conectat la o aplicație, să îi informeze pe șoferi, în timp real, în legătură cu valorile de trafic și să sugereze rute alternative.

A doua – construcția autostrăzii Comarnic – Brașov. Dar, cum „statul” român și-a demonstrat incapacitatea de a construi autostrăzi montane…

Și mai e ceva, valabil la nivelul întregii societăți românești: când, ce și, mai ales, dacă a făcut acest „stat” în favoarea poporului român?

Dezvoltarea activităților turistice în sectorul montan al Văii Prahovei Vineri, aug. 16 2019 

După decizia lui Carol I de edificare a Castelului Peleș, în raza nou-botezatei localități Sinaia, prințul Știrbey a construit prima vilă aici, în 1875. Aceasta găzduiește, azi, Muzeul Orașului Sinaia.

În anii următori, ținând cont și de trasarea șoselei moderne și a căii ferate între Ploiești și Brașov, localitatea s-a dezvoltat rapid, astfel încât, în 1925, conform „Anuarului SOCEC al României Mari”, existau deja peste 40 de vile turistice.

Chiar dacă nu la același nivel, s-au dezvoltat, ca stațiuni turistice, și orașele Predeal, Azuga și Bușteni. În anul 1928, a fost inaugurată Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, prevăzută cu iluminat electric. Printre cei care au avut reședințe în zonă se numără Cezar Petrescu și I. Gh. Duca – la Sinaia, sau George Enescu – la Bușteni.

Tot în perioada interbelică au început să se construiască primele cabane în Bucegi și a apărut o organizație specializată în drumeții montane, după modelul societăților înființate de sași în Carpații Transilvani, înaintea primei conflagrații mondiale. În 1938, tot traseul DN 1, București – Borș, care trece pe Valea Prahovei, era asfaltat.

Mai adăugăm dublarea și electrificarea căii ferate și dezvoltarea, în perioada postbelică, a instalațiilor de transport pe cablu – telecabină, la Sinaia și Bușteni, telescaun, la Predeal și Sinaia, telegondolă, la Sinaia, toate – cu scopul de a sprijini activitățile turistice în Munții Bucegi. Recent, s-a inaugurat șoseaua Transbucegi, care leagă Sinaia de Cabana Babele.

Despre câteva toponime din bazinul Prahovei Joi, aug. 15 2019 

Primul dintre aceste nume este chiar cel al râului Prahova. Toponimul se referă fie la rupturile de pantă (praguri, ca în cazul numelui Praga, scris și pronunțat, în cehă, Praha), fie, mai degrabă, la aspectul „prăfos” al picăturilor de apă, asemănătoare cu praful în bătaia soarelui, din zonele acelorași rupturi de pantă.

Tot legat de aspectul accidentat al reliefului, care impune atât o viteză mare a apei, cât și căderi de apă învolburate, sunt de amintit toponimele Clăbucet – ce evidențiază curgerea apei „cu clăbuci” și Urlătoarea, numele bine-cunoscutei cascade, unde apa care cade zgomotos pare că „urlă”. Și, dacă tot am amintit câteva particularități ale reliefului, să spunem câte ceva și despre Predeal. Numele derivă de la un apelativ, cu sensul de „înșeuare”, prezent și în alte areale de contact slavo-romanic, așa cum este zona frontierei sloveno-italiene. Acolo, în Alpii Iulieni, este consemnată o trecătoare, numită Predel – în slovenă și Predil – în italiană.

Prezența vegetației inițiale, fie de pădure, fie ierboase este atestată atât indirect – Poiana Țapului, Bușteni (toponime care relevă activitățile de înlăturare a vegetației forestiere), cât și direct, așa cum este cazul numelui Bucegilor. Toponimul se referă la prezența vegetației ierboase alpine, termenul de la care provine fiind preluat de păstori din regiunile stepice, de la cumani. Toponimul se include în grupul care cuprinde și numele Bugeac, Bucecea, Buceaci/Buceci, Buceag, Buceciul, întâlnite din vestul Ucrainei, nordul Moldovei, sudul Basarabiei, Dobrogea, până în Carpații Meridionali (Munții Lotrului). Activitățile pastorale sunt atestate în zonă, prin numele orașului Comarnic.

Trecând la numele legate de umanizarea zonei, primul care merită amintit este Sinaia. Toponimul a apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea, prin construirea Mănăstirii Sinaia, care și-a luat numele de la Muntele Sinai. Lăcașul de cult are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Aproape două veacuri mai târziu, Principele Carol I, viitorul Rege al României, a decis, în 1875, ridicarea Castelului Peleș, ca reședință regală. Tot suveranul este cel care a hotărât schimbarea numelui așezării, din Podul Neagului, în Sinaia.

Ar mai fi multe de spus, însă vom încheia acest periplu onomastic cu câteva cuvinte despre numele Munților Baiului, ce flanchează Valea Prahovei la est. Numele pornește de la patronimul Baiu(l). Acesta circulă și în prezent ca antroponim, fiind atestat la Brașov, prin forma derivată, Baiulescu.

Geografie electorală în spațiul românesc – metodologie de cercetare (continuare) Miercuri, aug. 14 2019 

O altă problemă este legată de momentele diferite la care au avut loc alegerile, de la o țară la alta. După experiența anterioară, pusă în aplicare mai întâi la nivelul unităților NUTS 3 pentru România și NUTS 2 pentru Germania (județe, respectiv regierungsbezirke), pentru intervalul 1866-2010, am utilizat, ca perioade echivalente, așa-numitele „cincinale electorale”. Acestea încep cu anii cu 1, respectiv 6 la unități – 1871, 1876, 1881, etc – și se încheie cu anii multipli de 5 – 1875, 1880, 1885 ș.a.m.d. Astfel, datele electorale pot fi comparate între ele, la nivelul tuturor unităților administrative analizate.

Crearea bazei de date pe „cincinale electorale” a continuat cu America de Nord anglo-saxona, pentru anii 1789-2015, pentru Statele Unite – la nivel de state și pentru Canada – la nivel de provincii și/sau teritorii. De asemenea, este în lucru baza de date la nivel NUTS 2, pentru Europa, pentru perioada 1831-2015, din cadrul căreia au fost introduse deja datele pentru intervalul 1991-2010.

Găsirea unor intervale de timp uniforme și egale pentru toate entitățile politico-administrative, a simplificat însumarea datelor pentru fragmentele de județe aflate, în diferite perioade, sub diverse administrații. Astfel, după 1940/1944, teritoriul județelor (interbelice) Rădăuți și Dorohoi este împărțit între Ucraina (republica sovietica, înainte de 1991) și România. La fel, după 1918, fostele comitate (austro-)ungare Bihor și Maramureș sunt împărțite între România și Ungaria (Bihor), respectiv, între România și Cehoslovacia (până în 1939), apoi – Ungaria (1939-1944) și, ulterior, Ucraina (sovietica, înainte de 1991). Cele mai complicate situații se constată în cazul fostului comitat maghiar Sătmar și a fostului județ românesc Dubăsari – divizate în trei părți. Sătmarul are o parte la România, alta – la Ungaria, iar a treia (cu tot cu Ugocea) a avut aceeași evoluție cu porțiunea azi ucraineană a Maramureșului. În ceea ce privește Dubăsarii, după 1990, o porțiune se află în administrarea Ucrainei, alta – sub jurisdicția Chișinăului și a treia – sub controlul republicii separatiste transnistrene.

În fine, pentru fiecare țară cu teritoriul fie și parțial suprapus peste spațiul românesc, statistica electorala acoperă intervale diferite. Din 1832 începe șirul de date pentru România (Principatele Române, înainte de 1878,), cu întreruperi în anii 1849-1856 și 1941-1945. Imperiul otoman are date, sporadice, care se suprapun și peste Dobrogea, pentru anii 1847 și 1876-1877, din 1879 sudul regiunii fiind preluat de Bulgaria (cu o pauză în anii 1913-1940, când Cadrilaterul a aparținut României). Menționăm și faptul că alegătorii din nordul Dobrogei nu au votat înainte de 1912, dar nici în 1918, când cea mai mare parte a regiunii se afla sub ocupația Puterilor Centrale.

În 1848 și după 1860 (până în 1918), Transilvania, în sens larg, și Bucovina au participat la scrutinele din cadrul Imperiului habsburgic (austro-ungar, din 1867). În anii 1906-1917, puținii alegători basarabeni și transnistreni au votat la scrutinele țariste, iar din 1922 – cei transnistreni, la cele ucrainene (sovietice până în 1990), ca și nordul și sudul Basarabiei, nordul Bucovinei și al Maramureșului, din anii ultimei conflagrații mondiale. Asemănător cu părțile basarabene și bucovinene aflate în componența Ucrainei, s-au petrecut lucrurile și cu porțiunile basarabene și transnistrene ale R. Moldova, cu diferența că, după 1990, alegătorii de aici au votat fie pentru legislativul de la Chișinău, fie pentru cel separatist, mai rar – pentru ambele.

Geografie electorală în spațiul românesc – metodologie de cercetare Marți, aug. 13 2019 

Pentru evidențierea particularităților de geografie electorală în spațiul românesc este necesară rezolvarea unei serii de probleme. Mai întâi, este/era nevoie de un fond de hartă, la nivel județean, fond care a fost definitivat în urmă cu câțiva ani, atunci când am inventariat și definitivat datele legate de structura etnică și confesionala a populației, pentru ultimii aproape 180 de ani, mai exact, din 1831.

Apoi, o altă problemă se leagă de apartenența diverselor formațiuni politice la una sau alta dintre familiile politico-electorale. De exemplu, pentru județele situate azi în România, Ungaria și chiar R. Moldova (înainte de Unirea cu România), formațiunile țărănești/agrariene erau mai apropiate de familia creștin-democrată/conservatoare, în vreme ce, în Bulgaria, Ucraina și, după 1990, în România și R. Moldova, agrarienii sunt mai apropiați de familia social-democrată…

Câteva… vorbe Luni, aug. 12 2019 

Se poate spune că:

Orice pelerin are o pelerină!

Orice canadian are o canadiană!

Orice po(i)et are o poiată!

Orice napolitan are o napolitană!

Orice glob are o gloabă!…

Și așa mai departe! 😀

Vă mințiți… cum v-au „învățat” părinții! Duminică, aug. 11 2019 

Niște (perso)nulități au lansat în eter, pe note, așa-zise „versuri” – „Ne mințim ca la meteo”… Acele (perso)nulități ar trebui să știe că, măsurarea elementelor meteo – temperatura aerului, umiditate, etc, se realizează, la nivelul uscatului, într-un număr semnificativ de stații, de numai un secol și ceva. Apoi, că același uscat reprezintă mai puțin de o treime din toată suprafața planetei, iar pentru măsurarea parametrilor meteo la nivelul contactului dintre oceane și atmosferă, aproape că nu există date. Cum Pământul are peste 4,5 miliarde de ani, cu informații meteo doar de un secol și un pic și doar pentru o treime din suprafața planetei, ce precizie pot avea prognozele meteo? Deci, cum să-i acuzi pe meteorologi de „minciună”? O atitudine de respect față de munca meteorologilor și de bun-simț din partea ante-menționatelor (perso)nulități ar fi fost bine-venită! Doar că, „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”…

Alexandru Andrieș – Șefu’ Sâmbătă, aug. 10 2019 

Aurel Tămaș – Viață trecătoare Vineri, aug. 9 2019 

Pagina următoare »