Să (mai și) râdem: Plugușor nou, 2022 Vineri, dec. 31 2021 

Fără categorie Paganel 8:12

 

Despre (stră)vechimea unor elemente politico-administrative și legislative românești Joi, dec. 30 2021 

Bun simț and Creștinism and Etnografie and Folclor and Geografie istorică and Geografie politică and Lingvistică and Onomastică and Opinii and Politică. Altfel and Turism , , , , , , , , , , , Paganel 15:44

Pe lângă lista cu Eroii Armatei Române, am mai găsit pe Internet – aplicând vechiul „principiu” românesc „Unde dai și unde crapă!” – și multe alte lucruri mai mult decât utile. Totul a plecat de la lămurirea chestiunii dacă un anume boier Donici din adunările legislative moldovenești/românești antebelice (Adunarea Obștească Extraordinară – 1831-1832, Adunarea Obștească – 1832-1848, Adunările ad-hoc – 1849-1852, 1857, Adunarea Electivă – 1858-1866, Adunarea Deputaților – 1866-1918, Comisia Centrală de la Focșani – 1859-1862 și/sau Senatul – 1864-1918) ales în două rânduri este una și aceeași persoană sau nu… Asta înseamnă că, de câteva zile am „făcut o pauză” de la inventarierea datelor electorale regionale din Japonia și am revenit la baza crono-spațială de date cu demnitarii din adunările legislative românești (și pre-românești)…

Am dat, astfel, peste lucrări ce evidențiază faptul că organismul ce avea ȘI rol legislativ în primii ani de administrație țaristă a Basarabiei – Consiliul (Sfatul) Suprem (1816-1828) – a funcționat la începutul secolului de ocupație țaristă, în această adunare intrând mulți boieri moldoveni, rămași după 1812 în ținutul pruto-nistrean… L-am lăsat o vreme (vreo câteva ore) pe moldoveanul Donici (cu rubedenii și în Basarabia) și am mai căutat informații și despre legislativele regionale din Bucovina – Dieta Bucovinei (1861-1918) și/sau cea din Ardeal – Dieta Transilvaniei (ce o continua pe cea dominată de Unio trium nationum – maghiari, secui și sași – a Principatului sub suzeranitate otomană, de dinainte de încorporarea în Imperiul habsburgic – 1699/1711, dar care, în anii de deschidere liberală a Curții de la Viena – 1860-1866 – a avut un scurt interval în care românii au deținut majoritatea mandatelor – în Dieta de la Sibiu, 1863-1865).

„Săpăturile” exploratorii făcute în aceste zile (alaltăieri și ieri) au dat rezultate mulțumitoare, găsind informații bogate, atât despre Consiliul Suprem basarabean – în lucrarea Considerații privind competențele Consiliului Suprem al Basarabiei (28 august 1816-29 februarie 1828), scrisă de Valentin Tomuleț și Angela Baxan – cât și despre Dietele din celelalte regiuni – pentru Bucovina: Partidele politice românești din Bucovina 1862-1914 – de Ioan Cocuz și Societate, politică și cultură în periodicele bucovinene din perioada 1848-1868. Contribuții la istoria presei din Bucovina – teza de doctorat a candidatei Ștefănița-Mihaela Ungureanu, iar pentru Transilvania – lucrarea lui Valeriu Moldovan, Dieta Ardealului din 1863-1864. Studiu istoric-juridic. În plus, legat de Bucovina, există o serie de documente legate de activitatea Dietei ce sunt accesibile online pe site-ul Bibliotecii Naționale a Austriei, unde am mai găsit, de circa un deceniu, o mulțime de alte informații ținând de alegerile legislative din Imperiul vienez, înainte de 1918, ce privesc atât Transilvania și Banatul, cât și Bucovina. Pe de altă parte, ținuturile de la Vest de Carpați beneficiază de informații legate de Dieta ardeleană în literatura de limbă maghiară, publicată atât la Budapesta, cât și la Cluj și accesibilă, în bună măsură, tot online.

Toate bune și frumoase, însă, salvând (și citind) lucrările amintite, în afară de îmbogățirea „bagajului” de informații legat de aceste adunări cu specific regional, nu prea cred că pot adăuga informațiile de acolo (și din alte surse) în baza de date cu demnitarii din adunările legislative. Nu pentru că s-ar „da peste cap” ceea ce a fost deja făcut, ci fiindcă, în perioada apartenenței respectivelor regiuni la Imperiile vecine – Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul – de la începutul secolului al XVIII-lea, până în 1918, la Imperiul habsburgic, austro-ungar, din 1867, Bucovina – la fel, de la sfârșitul aceluiași secol, până în 1918, iar Basarabia – Imperiului țarist, în intervalul 1812-1917 – aceste adunări legislative au funcționat în mod similar cu consiliile regionale ale regiunilor din perioada comunistă a României (inclusiv consiliul popular al Regiunii „autonome” maghiare), din anii 1952-1968, sau cu consiliile (populare) județene existente în România în anii 1864-1940 (în anii 1938-1940 – consilii ținutale) și după 1968, până azi, ori chiar cu adunările legislative ale „republicilor” moldovenești – RASS Moldovenească, în Transnistria, 1924-1940 și/sau RSS Moldovenească, 1940-1941, 1945-1990!…

Un alt motiv ce stă împotriva adăugării la baza de date crono-spațială amintită este faptul că nici una dintre adunările de mai sus n-a avut continuitate până la momentul desprinderii ținuturilor respective de fostele imperii: Adunarea Basarabiei s-a numit Sfatul Țării, în Bucovina nu Dieta a hotărât Unirea, ci Congresul General, iar Transilvania, rămasă fără Dieta sa încă din 1865, prin „uniunea” Ardealului cu Ungaria, a avut Marea Adunare Națională, care, după proclamarea Unirii, a ales Marele Sfat Național Român. Până și fosta RSS Moldovenească și-a redenumit defunctul Soviet Suprem Parlament. Și, dacă tot am ajuns aici, ar putea spune cineva că organul legislativ din perioada sovietică ar trebui luat în calcul. Da și (mai mult) nu: exact ca și „Regiunea autonomă” maghiară, RSS Moldovenească a avut la fel de multă „independență” față de „centru”, iar deputații au fost „aleși” la fel de „democratic”! În plus, cu excepția Dietei transilvane, care, în intervalul 1540-1865, a avut o existență (aproape) neîntreruptă, celelalte adunări, din Bucovina și Basarabia, au fost create „de sus „, de către autoritățile imperiale de ocupație.

Dacă, vreodată, finalizând toate celelalte teme din proiectele deja amintite, voi avea timp, resurse, energie, voi trece și la această treabă… Deocamdată, cu tot regretul, după ce m-am ostenit, cam singur, să pun „pe picioare” evidența (încă nefinalizată) a demnitarilor din adunările la nivel național (inclusiv pentru Principatele Române, anterior Unirii lor), realizez că întocmirea unei evidențe a demnitarilor din structurile legislative regionale (provinciale, ținutale, județene, etc.) ar fi o treabă ce ar necesita să am șapte vieți, nu una și nu știu, nici așa dacă aș duce-o la bun sfârșit!… Și-apoi, nu trebuie să fac eu chiar „totul”, că așa, mă vor acuza urmașii că lor nu le-am lăsat nimic de făcut! Asta, dacă se va decide, vreodată, vreunul dintre ei să se apuce de așa ceva!…

Rămân, ca și până acum, doar acele adunări legislative convocate în vremea în care regiunile amintite (Basarabia, Bucovina, Transilvania) s-au separat de Imperiu (fie el cel țarist sau sovietic, pentru Basarabia, fie cel austro-ungar – în cazul celorlalte regiuni), urmând a se uni cu România sau, în cazul actualei R. Moldova, să rămână (deocamdată) independentă.

Între lucrările de interes, legate de aceste adunări regionale se numără și cea a profesorului Sergiu Cornea – Organizarea administrativă a Basarabiei (1812-1917). Pe lângă informația valoroasă legată de evoluția administrativă a spațiului pruto-nistrean în secolul de ocupație țaristă, lucrarea cuprinde precizări importante legate de vechimea rânduielilor legislative, de drept civil, moștenite din Dreptul roman, așa cum a fost el închegat în Codex Justinianus, de către împăratul (traco-)roman Justinian. Acea Lege a țării, cunoscută și ca obiceiul pământului, sau, în documentele maghiare, sârbești, bizantine, polone, etc, prin sintagma jus valachicus, atestă continuitatea acestor legiferări (scrise, în Imperiul roman/romano-bizantin), dar păstrate, secole la rând, de urmașii traco-dacilor romanizați, din Pind, până-n Galiția și din Burgenland și Istria, până-n Podolia, atât la nord, cât și la sud de Dunăre.

Autorul amintit demonstrează, cu argumente incontestabile că Legea strămoșească a funcționat de secole în spațiul românesc, inclusiv la românii basarabeni, contestând „opiniile” tendențioase, de falsă „superioritate civilizatoare” ale autorilor/guvernanților ruși care, spre a motiva înlocuirea legiuirilor locale ale băștinașilor moldoveni cu cele țariste, invocau, după 1812, „inexistența” unor măsuri legislativ-juridice în ținutul pruto-nistrean. Sergiu Cornea reușește să îmbine, astfel, argumentul politico-administrativ – al existenței, din antichitatea traco-dacă și traco-daco-romană, a instituțiilor ce împărțeau dreptatea, de la jude și Sfatul bătrânilor, la județ și domn – cu cel legislativ-juridic, conferit de aplicarea, continuă, a Legii strămoșești, de către reprezentanții acestor instituții, de la nivel local (de către obștea țărănească), până la nivel central (Curtea domnească)!

Și, uite-așa, la argumentele aduse în favoarea romanizării prin creștinare a traco-dacilor – în secolele IV-VI – de natură religioasă, lingvistică, arheologică, folclorică – se adaugă și cel legislativ-juridic!… Atât ierarhia politico-administrativă de origine traco-dacică – atestată de moș și de Sfatul bătrânilor – cât și cea intrată în uz după romanizare (prin creștinare) – dovedită de Jude, județ, domn, cât și aplicarea unor măsuri juridice, de drept civil, au legătură cu acest proces de preluare a limbii latine, de către urmașii lui Spartacus, Burebista și/sau Decebal. Și, dacă ne uităm la prevederile din corpusul de legi editat în timpul lui Justinian, numit Codul lui Justinian, vom vedea că această Lege strămoșească reglementează inclusiv relația vieții civile cu Dumnezeu. Așa se explică și sensul lui lege (preluat din latină, din lex/legis), de credință creștină, de confesiune căruia îi aparține un individ sau o comunitate, dar și măsurile, excesive, exagerate, dar, la acea vreme (secolul al VI-lea), în bună măsură, justificate, atât față de evrei, cât și față de necreștini (păgâni).

Argumentul legislativ-juridic confirmă ceea ce, independent și/sau împreună, ne spun și argumentele arheologic, religios, lingvistic, folcloric: creștinarea, prin romanizare sau romanizarea prin creștinare a strămoșilor noștri traco-daci, în secolele IV-VI! Traco-romanul Constantin cel Mare i-a convins, mai întâi, pe marii preoți ai lui Zamolxe (undeva prin anii 313-318) să devină preoți creștini, iar, prin ei, s-a creștinat (aproape) tot poporul traco-dac, de pe ambele maluri ale Dunării. Două secole mai târziu, un alt traco-roman, Justinian a adunat într-un Codex toată învățătura dreptului greco-roman, preluată, și ea, de strămoșii noștri, sub numele de Legea strămoșească, obiceiul pământului sau, pentru străinii din jurul nostru – jus valachicus = Legea românească! Materialul de față trebuie adăugat la cel legat de fundamentele străvechi ale Educației în spațiul românesc! Morala creștină, bunul-simț, buna-credință și multe altele, își găsesc „izvorul” tocmai în aceste reglementări juridice!

Ca să… rămânem tot sub „zodia” lui „Unde dai și unde crapă!”, tot niște venetici (ocupanți) de la Răsărit, ne-au „pricopsit” (fără voia și acordul poporului român) acum mai bine de șapte decenii cu „republica populară”, după ce „l-au abdicat” (sub șantaj) pe Regele Mihai, fix în ziua în care se aniversau 25 de ani de la proclamarea URSS (30 decembrie 1992)! Și, deși aceeași „măreață Uniune Sovietică”, „decedată” acum 3 decenii (la 25 Decembrie 1991) a dispărut, există, încă, în România, o mulțime de „cozi de topor”, indivizi fără de lege (precum cei care suspendă magistrați doar fiindcă aplică legea!), care se uită, și azi, după „lucoarea de la Răsărit!”… Doamne, ferește!…

 

Despre Eroii Armatei Române Miercuri, dec. 29 2021 

Opinii and Turism , Paganel 10:33

La această adresă am găsit, ieri, căutând altceva, o listă de peste 2000 de pagini cu Eroi români, căzuți pe câmpurile de luptă, de la Războiul de Independență (1877-1878), până la finalul celei de-a doua conflagrații mondiale. Eroii – majoritatea, militari ai Armatei Române (ori, în anumite cazuri, voluntari români în armate aliate – franceză, italiană, etc.) – sunt dați cu nume, prenume, grad militar și locul unde se află înmormântați.

Am salvat fișierul și, atunci când voi avea oleacă de răgaz, voi grupa datele de acolo pe localități/regiuni și campanii militare. Deși fișierul nu indică, după locul înmormântării celor căzuți în luptă, despre ce campanie militară ar fi fost vorba, acestea se pot… reconstitui. Cei înmormântați, de pildă, la Grivița sau Bercovița (Bulgaria), au participat la Războiul de Independență, cei îngropați la Sofia, în aceeași țară, sunt dintre cei decedați de holeră, în campania militară din Al Doilea Război Balcanic (1913), cei în dreptul cărora scrie Turtucaia, Silistra, Predeal, Orșova, Mărăști, Mărășești, Oituz, Soveja… au căzut în Primul Război Mondial, campanie de care se „leagă” și luptele din 1919, fie din Basarabia și Transnistria (Ojeva, Tighina, Tiraspol), fie – cele din Ungaria. Am întâlnit și formulări vagi, ca Trentino-Alto Adige (Italia) sau Bulgaria, Turcia, care, în primul caz, se referă la militari (voluntari) români căzuți în nordul Italiei, iar în celelalte două – la prizonieri internați de Puterile Centrale balcanice în diverse lagăre, neprecizate, de pe teritoriul celor două țări. Dacă apar localități din Ucraina – ori chiar din Rusia și Kazahstan (unde sovieticii, probabil, au ținut o mulțime de prizonieri români, chiar mult după 1945!) – sau de la noi, precum Chișinău, Cernăuți, Botoșani, Podul Iloaiei, Iași, Oarba de Mureș, Carei… – este vorba de Al Doilea Război Mondial, la care se referă inclusiv decesele de la Budapesta, Viena, Zvolen, Brno sau Praga, ale unor militari români care au participat la eliberarea Ungariei, Slovaciei, Cehiei și Austriei de sub ocupația fascistă (octombrie 1944-mai 1945).

Cred că o „geografie” a Eroilor români este nu doar interesantă, ci chiar utilă și ar cinsti, oricât de modest, memoria celor căzuți pentru Țară!

 

Să (mai și) râdem: Moș Crăciun și Lupul… Marți, dec. 28 2021 

De râs... sau de... tigru and Opinii , Paganel 14:09

 

Sfântul Ștefan – diaconul martir Luni, dec. 27 2021 

Creștinism and Opinii , Paganel 9:34

Azi este prăznuit, în calendarul ortodox, Sfântul Ștefan, primul martir al Bisericii. În calendarul catolic, acesta a fost celebrat ieri.

LA MULȚI ANI! cu sănătate și bucurii, sărbătoriților de azi! 🙂

 

Să (mai și) râdem: „înlocuitori” de „sezon” pentru cafea… Duminică, dec. 26 2021 

Fără categorie Paganel 8:14

 

Crăciun cu sănătate, tihnă și bucurie! Sâmbătă, dec. 25 2021 

Fără categorie Paganel 8:33

Sfânta Sărbătoare a Crăciunului, Nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos să vă aducă viață îndelungată, cu sănătate, tihnă și bucurii alături de și împreună cu cei apropiați! LA MULȚI ANI! 😀🌲🍾

 

Să (mai și) râdem: o păpușă cadou… sau două… Vineri, dec. 24 2021 

De râs... sau de... tigru and Opinii , Paganel 11:13

 

Să (mai și) râdem: „rețete” de „sezon” – ardei umpluți cu… „cașcaval”… Joi, dec. 23 2021 

De râs... sau de... tigru and Opinii , Paganel 9:23

 

22 Decembrie 1989 – căderea regimului ceaușist. A(m) meritat? Miercuri, dec. 22 2021 

Opinii and Studii de (ne)caz , Paganel 14:12

Azi se împlinesc 32 de ani de la căderea regimului dictatorial comunist… Dincolo de retorica actuală a guviermilor din partea ciumei maro (=galbenă+roșie+verde), care seamănă cu „limba de lemn” de dinainte de 1989, așa cum și „raportările” oficiale concurează cu minciunile din „iepoca de aur”, avem:

-câteva milioane de români emigra(n)ți, ce constituie cea mai numeroasă Diasporă din Lume, după cea plecată din Siria (unde e război civil de peste un deceniu);

-un sistem medical în colaps, cu scurt-circuite și incendii „pe bandă”, ori cu „armate” de infecții nosocomiale neraportate și altele (nici nu mai vreau să detaliez);

-un sistem (zis) „educațional” dezastruos, condus de un sinistru tâmp(eanu), traseist, protector de plagiatori, generator, pe de-o parte a unor serii de analfabeți funcționali, iar pe de alta – al unor siniștri care fie au plagiat, fie și-au coafat CV-ul cu studii inexistente, ori cu cărți „apărute”, dar pe care nu le-a văzut nimeni (și aici se mai poate detalia, dar mai bine mă abțin…);

-nici un kilometru de autostrăzi care să UNEASCĂ, nu doar peste Carpați Vechiul Regat cu Ardealul sau/și Banatul, ci, măcar prin câmp Moldova cu Muntenia;

-o mulțime de datorii externe, care merg nu în investiții și în dezvoltarea țării, ci, mai ales în salarii și „pensii”, zise „speciale”, în realitate, de-a dreptul super-, mega-nesimțite, pentru „pensionați” la 45-50 de ani și care NU se dau, deloc, după sistemul, de bun-simț, al contributivității;

-așa-zise „servicii” care nu doar că nu veghează la apărarea, protejarea țării, dar, pe lângă că au (re)primit o grămadă de (foști?) securiști printre ei, mulți, fie se uită, și azi, după „lucoarea de la Răsărit”, fie (se fac că) nu văd „conservele” ce „servesc” Kremlinul sau China comunistă;

-o „turmă” de bipezi mutanți, identici, ca înfățișare cu ființele umane, dar golite de orice fel de urmă de omenie și empatie, interesate doar de îmbuibarea și îmbogățirea proprie și de etalarea, cu neam-prostie ghiolbănească a „prosperității” personale, adesea obținută „călcând pe cadavre”, așa, „ca să moară dujmanii dă supărare!”;

-am aplicat cu „succes”(uri) așa-zisul „principiu” al „unirii prin diviziune”: aveam șansa, în 1990-91, să (re)unificăm Țara, dar, „chinuindu-ne” să unim cele două state român(ofon)e, România și R. Moldova, au rezultat… trei, deoarece și entitatea politică din Transnistria ființează, bine-mersi, de 3 decenii (cu conducere, capitală, monedă proprie, etc)…

Și așa mai departe, și altele, etc… Mai adăugați, dacă mai aveți idei… Și eu mai am, dar zic că sunt suficiente exemplele de mai sus!…

În aceste condiții, la 32 de ani de la fuga cuplului dictatorial, întreb: A(M) MERITAT???

P.S. Celor care se vor simți „ofensați” de cele scrise mai sus – există și din aceștia, pe care-i supără adevărul și ar vrea doar opinii vesele, cu „stare de bine”, exprimată politicos-ipocrit – le reamintesc că, atât Constituția României, cât, mai ales, Declarația Universală a Drepturilor Omului garantează dreptul la liberă exprimare! Cei care, acum 32 de ani, au ieșit în stradă, strigând, între altele, „În Decembrie ne-am luat rația de libertate!” sau „Vom muri și vom fi liberi!” au făcut-o tocmai pentru LIBERTATE! Din respect pentru ei și sacrificiul suprem făcut atunci, nu voi renunța nicicând la acest drept!

 

Pagina următoare »