Încă un pas în direcția creării bazei de date administrative, la nivelul spațiului românesc Miercuri, sept. 18 2019 

Aseară am mai terminat o etapă, pe „drumul”, lung și anevoios, al creării bazei de date administrative, la nivelul spațiului românesc. Am găsit, cu ceva vreme în urmă, datele recensământului românesc din 2002. Cum, și fragmentele de teritoriu ce au aparținut României (din Ungaria, Ucraina, R. Moldova sau Bulgaria) au date, tot la nivel de localitate, cam din aceeași perioadă (exceptând R. Moldova, cu date din 2004, inclusiv Transnistria, toate celelalte țări au efectuat recensăminte în 2001), se poate porni, din perioada actuală, la alcătuirea bazei de date, la nivel de localitate (între informații urmând să intre nu doar numărul total de locuitori, ci și structura etnică a populației, exceptând Ucraina, unde există date pentru structura lingvistică). Etapa încheiată aseară a constat în separarea câtorva sute de comune nou-apărute, după 2002 (în total, în România, după 1989, au apărut peste 300 de comune noi, care se adaugă celor 2950 de municipii, orașe și comune, existente la căderea regimului comunist, cele mai multe – declarate după 2002) și, după verificarea finală, adăugarea și a mai multor sate nou-(re)apărute – cele mai multe, din județul Botoșani, dar, izolat, mai sunt unele și din județele Mureș, Buzău sau Giurgiu…

Urmează completarea datelor referitoare la structura etnică (din 2002, din rațiuni de „intimitate”/„informații confidențiale”, datele sub 5 locuitori, la nivel de localitate și sub 3 – la nivel de unitate administrativă elementară se trec cu semnul „*”; nu ar fi mai simplu ca, după ce specialiștii ar semna, cu bună-credință, un angajament că vor folosi datele doar în scop științific, informațiile COMPLETE ale recensămintelor – e vorba și de cel din 2011, existent, deocamdată, doar la nivel comunal! – să fie accesibile cercetătorilor?).

Apoi va urma o operațiune, probabil, și mai cronofagă: adăugarea semnelor diacritice, față de care administrația românească, în general (și nici cei care au efectuat și definitivat recensămintele nu fac excepție!), are o adevărată oroare. Mă rog, să zicem că, la vremea respectivă, prin anii 2002-2005, când au fost procesate datele, nu exista un soft cu caractere românești (ă, â, î, ș, ț), deși, ca student, în anii 1994-1996, lucrând la redactarea Revistei „Geea” (Revista Studenților Geografi din România), aveam, în Word Perfect, caractere diacritice românești, pe care le-am și folosit, de fiecare dată! Dar din faptul că, matale, funcționar în administrația românească, scrii „FANTINELE”, deci nu „FÂNTÂNELE” și nici măcar „FANTANELE”, ce pot eu să înțeleg, altceva decât lipsă de respect față de ce e românesc, în general și, în cazul dat, față de limba română??? Și asemenea „mo(n)stre” de lipsă de respect față de limba română am văzut și din partea celor care notează toponimia pe hărțile românești (și după 1989, nu doar în perioada comunistă) și chiar a celor care trec pe indicatoare numele de localități, râuri, străzi, etc… Ce să mai ceri unora ca aceștia să respecte regula lui â în interiorul numelor, sau a scrierii numelor masculine cu articolul hotărât –ul complet (în nume precum Râmnicul Sărat, Turnul Măgurele, Satul Mare)???

În fine, va trece și asta… Ulterior, având datele legate de populație, se pot realiza hărțile, la nivel comunal, prin metoda coeficienților de distribuție spațială, nu doar pentru Necoară/Nicoară și celelalte variante și derivate, pentru perioada actuală (că din acest motiv m-am oprit din inventarierea numelui menționat!), ci și pentru celelalte nume. Asta, în condițiile în care, la fondul de hartă, la nivel comunal, pentru perioada actuală, sper să pot adăuga, în timp, atât punctele/poligoanele și codurile pentru localități, cât și elementele legate de decupajul județean și de cel regional. În plus, plecând de la epoca contemporană, în baza de date vor fi adăugate satele dispărute, cele comasate și vechile nume ale celor existente, dar cu alt nume decât cel inițial, ca să nu mai tot „ghicesc”, nu doar pentru antichitate, cât mai ales pentru epoca medievală, unde se află cutare sau cutare sat unde sunt consemnate diferite antroponime, în colecțiile de documente istorice… Nici asta nu știu cât va dura (că e genul de activitate de care știi doar când o începi! 🙂 ), dar, ținând cont de câte bătăi de cap va da, sigur va dur(e)a!…

Geografie electorală în spațiul românesc – metodologie de cercetare (continuare) Miercuri, aug. 14 2019 

O altă problemă este legată de momentele diferite la care au avut loc alegerile, de la o țară la alta. După experiența anterioară, pusă în aplicare mai întâi la nivelul unităților NUTS 3 pentru România și NUTS 2 pentru Germania (județe, respectiv regierungsbezirke), pentru intervalul 1866-2010, am utilizat, ca perioade echivalente, așa-numitele „cincinale electorale”. Acestea încep cu anii cu 1, respectiv 6 la unități – 1871, 1876, 1881, etc – și se încheie cu anii multipli de 5 – 1875, 1880, 1885 ș.a.m.d. Astfel, datele electorale pot fi comparate între ele, la nivelul tuturor unităților administrative analizate.

Crearea bazei de date pe „cincinale electorale” a continuat cu America de Nord anglo-saxona, pentru anii 1789-2015, pentru Statele Unite – la nivel de state și pentru Canada – la nivel de provincii și/sau teritorii. De asemenea, este în lucru baza de date la nivel NUTS 2, pentru Europa, pentru perioada 1831-2015, din cadrul căreia au fost introduse deja datele pentru intervalul 1991-2010.

Găsirea unor intervale de timp uniforme și egale pentru toate entitățile politico-administrative, a simplificat însumarea datelor pentru fragmentele de județe aflate, în diferite perioade, sub diverse administrații. Astfel, după 1940/1944, teritoriul județelor (interbelice) Rădăuți și Dorohoi este împărțit între Ucraina (republica sovietica, înainte de 1991) și România. La fel, după 1918, fostele comitate (austro-)ungare Bihor și Maramureș sunt împărțite între România și Ungaria (Bihor), respectiv, între România și Cehoslovacia (până în 1939), apoi – Ungaria (1939-1944) și, ulterior, Ucraina (sovietica, înainte de 1991). Cele mai complicate situații se constată în cazul fostului comitat maghiar Sătmar și a fostului județ românesc Dubăsari – divizate în trei părți. Sătmarul are o parte la România, alta – la Ungaria, iar a treia (cu tot cu Ugocea) a avut aceeași evoluție cu porțiunea azi ucraineană a Maramureșului. În ceea ce privește Dubăsarii, după 1990, o porțiune se află în administrarea Ucrainei, alta – sub jurisdicția Chișinăului și a treia – sub controlul republicii separatiste transnistrene.

În fine, pentru fiecare țară cu teritoriul fie și parțial suprapus peste spațiul românesc, statistica electorala acoperă intervale diferite. Din 1832 începe șirul de date pentru România (Principatele Române, înainte de 1878,), cu întreruperi în anii 1849-1856 și 1941-1945. Imperiul otoman are date, sporadice, care se suprapun și peste Dobrogea, pentru anii 1847 și 1876-1877, din 1879 sudul regiunii fiind preluat de Bulgaria (cu o pauză în anii 1913-1940, când Cadrilaterul a aparținut României). Menționăm și faptul că alegătorii din nordul Dobrogei nu au votat înainte de 1912, dar nici în 1918, când cea mai mare parte a regiunii se afla sub ocupația Puterilor Centrale.

În 1848 și după 1860 (până în 1918), Transilvania, în sens larg, și Bucovina au participat la scrutinele din cadrul Imperiului habsburgic (austro-ungar, din 1867). În anii 1906-1917, puținii alegători basarabeni și transnistreni au votat la scrutinele țariste, iar din 1922 – cei transnistreni, la cele ucrainene (sovietice până în 1990), ca și nordul și sudul Basarabiei, nordul Bucovinei și al Maramureșului, din anii ultimei conflagrații mondiale. Asemănător cu părțile basarabene și bucovinene aflate în componența Ucrainei, s-au petrecut lucrurile și cu porțiunile basarabene și transnistrene ale R. Moldova, cu diferența că, după 1990, alegătorii de aici au votat fie pentru legislativul de la Chișinău, fie pentru cel separatist, mai rar – pentru ambele.

Geografie electorală în spațiul românesc – metodologie de cercetare Marți, aug. 13 2019 

Pentru evidențierea particularităților de geografie electorală în spațiul românesc este necesară rezolvarea unei serii de probleme. Mai întâi, este/era nevoie de un fond de hartă, la nivel județean, fond care a fost definitivat în urmă cu câțiva ani, atunci când am inventariat și definitivat datele legate de structura etnică și confesionala a populației, pentru ultimii aproape 180 de ani, mai exact, din 1831.

Apoi, o altă problemă se leagă de apartenența diverselor formațiuni politice la una sau alta dintre familiile politico-electorale. De exemplu, pentru județele situate azi în România, Ungaria și chiar R. Moldova (înainte de Unirea cu România), formațiunile țărănești/agrariene erau mai apropiate de familia creștin-democrată/conservatoare, în vreme ce, în Bulgaria, Ucraina și, după 1990, în România și R. Moldova, agrarienii sunt mai apropiați de familia social-democrată…

Considerații despre ascensiunea extremismului în Europa… Sâmbătă, mai 25 2019 

Mi-am amintit, de curând, că, într-o lucrare apărută în 2008, făcând unele prognoze (cu rezerve) referitoare la creșterea însemnătății mișcărilor extremiste în Uniunea Europeană, scriam:

Extrema dreaptă, cu apariţii sporadice în trecut, când a fost reprezentată de parlamentari din Germania, Italia şi Franţa, are adepţi în vremurile noastre şi va avea şi pe viitor în Belgia, Austria, România şi, probabil, Bulgaria; Se evidenţiază diversificarea continuă a numărului de grupuri parlamentare, de la 4 în primii ani ai Adunării, la 7 în prezent (pentru câteva luni, în 2007, chiar 8). De asemenea, se observă că cele două grupuri importante – popularii şi socialiştii – au ocupat în permanenţă primele poziţii, alternând doar întâietatea; creştin-democraţii s-au regăsit în frunte din 1952 până la primele alegeri europene, socialiştii fiind pe primul loc timp de 20 de ani (1979-1999). Se preconizează menţinerea situaţiei actuale, cu popularii în frunte, din 1999, şi în următorul deceniu, ca şi consolidarea ponderii grupărilor liberalilor, ecologiştilor şi euroscepticilor.”

Textul evidențiat este cu caractere bold. Pentru conformitate, acesta este preluat din: Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan (2008), Parlamentul European. Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare, Editura PIM, Iași, p. 54.

(Un fel de) sondaj… Joi, mai 23 2019 

Ținând cont de faptul că vin alegerile europarlamentare (în cadrul cărora, deja, britanicii și olandezii au votat deja, azi!) și mai avem și un referendum, „lansez” un (fel de) sondaj, cu câteva întrebări:

1.Mergeți la vot?

2.Cu cine veți vota?

3.Participați și la referendum?

4.Dacă da, ce veți vota?

Sper ca „sondajul” să aibă mai multă „audiență” decât prelegerea (ratată) din cadrul „Săptămânii europene”!

Alte câteva gânduri (și rânduri) legate de geografia electorală europeană… Joi, mai 23 2019 

Acum o lună, înainte de Sfintele Paști, am definitivat introducerea în calculator a datelor legate de alegerile din Regatul Unit, la nivel regional… Fiind mai mult plecat, ulterior, activitatea a luat o „pauză”, întreruptă alaltăieri, când a început introducerea în calculator a statisticilor electorale pentru Ungaria. Deși planul inițial era altul – vizând continuarea activității cu datele pentru Franța, Italia, Spania și Portugalia, cred că vor urma Polonia, Cehia, Slovacia (începând cu Cehoslovacia interbelică), spațiul ex-iugoslav, Bulgaria, Grecia, Cipru, Turcia (după prăbușirea Imperiului otoman, care e introdus deja), spațiul ex-țarist/ex-sovietic, țările nordice, și, abia pe urmă, Franța și Italia, urmate de spațiul iberic, Elveția, Olanda și Irlanda. Statele mici, chiar liliputane (Albania, San Marino, Monaco, Andorra, Luxemburg, Liechtenstein) rămân exact la final.

În general, în această (dez-)ordine, „prioritatea” o au țările/zonele cu multe informații neclare, incomplete, poate chiar lipsă, lăsând mai la final statele pentru care evidențele statistice sunt clare. Oricare ar fi, însă, ordinea statelor, sper să apuc ziua în care această activitate va fi finalizată. Atunci va urma realizarea fondurilor de hartă, la nivel regional european, dar, de-acum asta va fi o altă „poveste”!… Să ajungem până acolo!

Ce înseamnă să fii om de cuvânt, de caracter… Miercuri, apr. 10 2019 

Tot „săpând” la alegerile parlamentare din Regatul Unit (cele de acum un secol), am dat peste această poveste:

„O’Connor was elected Member of Parliament for Galway Borough in the 1880 general election, as a representative of the Home Rule League (which was under the leadership of William Shaw, though virtually led by Charles Stewart Parnell, who would win the party’s leadership a short time later). At the next general election in 1885, he was returned both for Galway and for the Liverpool Scotland constituencies, which had a large Irish population. He chose to sit for Liverpool, and represented that constituency in the House of Commons from 1885 until his death in 1929. This was the only constituency outside the island of Ireland ever to return an Irish Nationalist Party MP. O’Connor continued to be re-elected in Liverpool under this label unopposed in the 1918, 1922, 1923, 1924 and 1929 general elections.”.

Adică, după revolta irlandeză de Paști din 1916, războiul irlandezo-britanic din 1919-1921 și separarea (marii părți a) Irlandei de Regat, din 1922, irlandezul (naționalist!) O’Connor a fost re-ales, la Liverpool, în Anglia, ca deputat în Parlamentul britanic, în 1923, 1924 și 1929, fără a se mai înscrie alt contra-candidat! Ba, mai mult:
„He became “Father of the House of Commons”, with unbroken service of 49 years 215 days”
și „He was the last Father of the House to die as a sitting MP until Sir Gerald Kaufman in 2017”

Toată această activitate parlamentară de jumătate de veac, în același partid, al naționaliștilor irlandezi!

Încercând o comparație, după Unirea Transilvaniei cu România, ar fi însemnat ca, măcar un deceniu, la Debrecen sau Miskolc, să zicem, ungurii să aleagă un deputat român în Parlamentul de la Budapesta!

Așa ceva nu s-ar fi văzut și nici nu se va vedea în acest colț de Europă! Or fi briții „perfidul Albion” dar n-au degeaba „The House of Commons”, aleasă prin vot, de vreo 7-800 de ani!…

În plus, n-am cunoștință ca, la noi, să avem vreun parlamentar cu o activitate atât de îndelungată (dacă o fi – mă voi documenta, că am de unde! 🙂 ), în același partid și nici ca acesta să fie declarată „Părintele Adunării/Camerei Deputaților”! Unde? Acolo unde scrii Parlamentului, de două ori că vrei să-i evidențiezi activitatea și nu-ți răspunde nimeni, nici după ani de zile???

Baza de date electoral-geografice la nivel regional european Miercuri, mart. 27 2019 

Activitatea de completare a bazei de date electoral-geografice europene, la nivel regional (NUTS 2 sau echivalent) continuă. Ieri (marți) seară, târziu, am terminat de introdus datele pentru Belgia… Mi-am amintit, atunci, de un film vechi, al cărui titlu este „Dacă e marți, e Belgia”! 🙂

Trebuie să mă decid ce țară va urma în continuare. Probabil, Regatul Unit…

Câteva aprecieri despre recentele alegeri trans-prutene… Miercuri, mart. 6 2019 

În cel de-al doilea stat român(ofon) au avut loc, de Dragobete, alegeri legislative. Acestea trebuiau să se desfășoare în noiembrie trecut, dar au fost amânate până după Sărbători…

Prezența la vot – modestă: sub 50%. Asta – cu toată vânzoleala dată de „turismul electoral” cu transnistreni, care, din 1990, zic că au „rmn”, dar, brusc, și-au amintit că „locuiesc” în R(ss)M(oldovenească). „Reîmprospătarea” memoriei a venit de la Kremlin, oare (întrebare retorică… sau nu?)?

Pe lângă „turismul electoral” – una din „formele” de „(frip)turism” practicate la Răsărit de UE/NATO (alături de „turismul cu tancul”, „promovat” de vreo 5 ani, în Ucraina), s-a furat la greu! Atât în beneficiul rusofonilor (psrm), cât, mai ales, al „pro-europenilor” (pd) „văpsiți”, în realitate, cel puțin la fel de rusofoni precum ăilalți!

Aflu că ppș („partidul politic șor” – ex-ravnopravie) e de „orientare” (așa-zis) „social-conservatoare”! Nu zău! Când afirmă că societatea sovietică oferea mai multă bună-stare decât cea actuală, eu nu-l pot încadra decât la comuniști! Și, sigur, unul din complicii la „furtul miliardului” (titularul „partidului”), e un „iepure” care „aleargă” pentru pd, psrm sau pd+psrm!…

Sistemul (așa-zis) „mixt” a favorizat furtișagurile, făcute, mai ales, în favoarea pd: nu s-a furat doar în „republică”, ci, după un „model” patentat și la vest de Prut, și în Diaspora, mai ales în Occident (începând cu obstrucționarea alegătorilor – din România, până în Apusul Europei)…

Cu toate astea, speranțe sunt! Dacă Nordul e „roșu”, Sudul (găgăuzo-bulgar) – cam tot așa, iar de la Transnistria nu se aștepta din 1990 să-și fi modificat „opțiunile”, partea centrală e pro-europeană! Nu doar la Chișinău (inclusiv, mai ales, suburbiile acestuia), ci și unele raioane din vecinătate: Criuleni, Telenești…

De-altfel, preferințele post-sovietice, preponderent liberale, ale părții centrale a Basarabiei (re)înnoadă tradiția interbelică de a susține liberalismul românesc. Ultimul scrutin se înscrie în aceeași linie.

Pe de altă parte, dacă la nivel național, făcând (cu mare dificultate!) o medie ponderată a votului celor două tipuri de circumscripții (proporționale – ca mai înainte, respectiv „uninominale”, „desenate prin metoda „gerrymandering”), Blocul ACUM a ieșit al doilea (la mandate a fost, iar, furat, fiind pe locul 3!), sunt mai multe raioane, în afara părții centrale, unde pro-europenii au ieșit onorabil, cu toată campania (inclusiv, mai ales, în mass-media, extrem de ostilă lor!), pe poziția a doua: Călărași, Nisporeni, Hâncești, Cimișlia, Leova, Cahul și, surprinzător, Dubăsari (partea de Transnistrie controlată de Chișinău)! Este vorba de raioane din partea centrală și din cea sudică a Basarabiei.

La mandate, față de 2014, extrema stângă (psrm, față de pcrm-psrm, acum 4 ani și ceva), a „bătut pasul pe loc”. În schimb, prin furt și controlul mass-media, pd („patronul” lui știe de ce) și-a dublat ponderea. Aparent, a pierdut mișcarea pro-europeană… Dar, dacă în 2014, aceasta era reprezentată, alături de PL (ieșit în „decor”, meritat, zic eu, după colaborarea la „guvernare” cu pd-ul oligarhic!), de PLDM, condus de condamnatul filat, un complice mai vechi și de mai lungă durată al oligarhului, pro-europenii au câștigat în calitate. Dacă nu fac vreo năzbâtie, șansele lor de a înclina „balanța” spre Europa (via România), cresc serios, în direcția viitorului scrutin.

A mai fost și un referendum. Pentru reducerea numărului de parlamentari și demiterea de către popor a deputaților care nu-și fac treaba. A trecut, dar, deși propunerile sunt interesante, având în vedere cine le-a propus, mai bine nu comentez…

P.S.1. România a fost „pe nicăieri” înainte de și în toată povestea asta electorală! Dacă guviermii „ciumei roșii” nu doar că nu mai vor ei în UE/NATO (bănuiesc, după „apeluri telefonice” de la Kremlin!) și chiar iau sfaturi de la oligarhul pd, despre „Baronul Muthausen” aus Kotrotcheni – numai de bine! Dumnealui a zis de multă vreme „Nein!”, deoarece Basarabia nu are nici plaje (ca la Miami), nici pârtii de schi, ca la Păltiniș sau în Șureanu… Ar mai fi fost USR (și PLUS), ce și-au declarat sprijinul pentru forțele pro-europene basarabene, dar au și ei problemele lor, multe – create de ticăloșii de la noi…

P.S.2. După o (re)actualizare a mandatelor etnicilor români din spațiul carpato-balcanic, reiese că, din 2013-2014, în nici o altă țară (exceptând cele două state românești) NU MAI EXISTĂ PARLAMENTARI DE ETNIE ROMÂNĂ! Pun asta și pe seama efectului uslamist (ajuns la putere în 2012!), dar și a dezinteresului locatarului prezidențial, aflat în „sezonul 1” al filmului (de neam-prost!) „Cinci ani de vacanță (la Cotroceni)” (2014-2019)! Probabil că Herr Muth aus Hermannstadt (Sibiu) mai vrea, din toamnă și „sezonul 2” (până în „douăzeci-douășpatru”), dar e posibil ca electoratul să zică la fel – NEIN!

Cel puțin de al meu vot, s-a lins pe bot, pe veci! De tot!

Despre accesul la statistica electorală… Joi, feb. 7 2019 

Zilele trecute am (re)inventariat sursele după care pot continua activitatea de introducere în calculator a datelor referitoare la alegerile legislative din mai multe țări europene… Pe lângă o excelentă sursă, publicată de Daniele CaramaniElections in Western Europe since 1815 (2000) – am căutat (și cam de fiecare dată am și găsit) și sursele primare după care și-a realizat lucrarea citată… Așa am găsit date accesibile, pentru o lungă perioadă de timp (pornind, adesea, din prima parte a veacului al XIX-lea), pentru scrutinurile din Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Olanda, Spania, Regatul Unit… Și, în timp de căutam (și găseam ce căutam), m-am întrebat: oare de ce nu găsim și la noi așa ceva?

Mi-am dat răspunsul singur. Primul motiv:

„Bună ziua,   În acest an se împlinesc 180 de ani de viaţă parlamentară în spaţiul românesc (în urma promulgării Regulamentului Organic – la 1 iulie 1831, în Ţara Românească, respectiv – la 1 ianuarie 1832, în Moldova), prin alegerile desfăşurate în cele două Principate, pentru desemnarea Adunărilor Obşteşti de la Iaşi şi Bucureşti, care sunt, practic, predecesoarele Adunării Deputaţilor de după Unirea de la 1859.. Aş dori să ştiu ce măsuri (activităţi) de sărbătorire a acestui eveniment sunt prevăzute de către Parlamentul României. În cazul în care se consideră a fi binevenită şi necesară, îmi exprim disponibilitatea de a colabora, la manifestările organizate cu acest prilej.  

cu deosebită stimă, […]”

Și al doilea:

„Bună seara,
Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, reînnoiesc o propunere, pe care am mai înaintat-o în urmă cu mai bine de 5 ani, fără a primi vreun răspuns. Poate , în acest nou legislativ, se va găsi cineva interesat de importanța activității legislative din ultimii 185 de ani în spațiul românesc!
Crăciun Fericit! La Mulți Ani!
cu cele mai bune gânduri, […]”

Primul mesaj citat mai sus a fost trimis la adresa de e-mail a Camerei Deputaților – srp@cdep.ro – în data de 24 mai 2011. În acel an s-au împlinit 180 de ani de la primele alegeri parlamentare din spațiul românesc, desfășurate, în Țara Românească (1831) și în Moldova (1832), pe baza Regulamentului Organic. Al doilea mesaj (o reluare, de fapt, a primului) a fost trimis, la aceeași adresă, în 22 Decembrie 2016, când se împlineau 185 de ani de la același eveniment!

Aștept răspuns și azi la ambele mesaje!…

Pagina următoare »