Câteva aprecieri despre recentele alegeri trans-prutene… Miercuri, mart. 6 2019 

În cel de-al doilea stat român(ofon) au avut loc, de Dragobete, alegeri legislative. Acestea trebuiau să se desfășoare în noiembrie trecut, dar au fost amânate până după Sărbători…

Prezența la vot – modestă: sub 50%. Asta – cu toată vânzoleala dată de „turismul electoral” cu transnistreni, care, din 1990, zic că au „rmn”, dar, brusc, și-au amintit că „locuiesc” în R(ss)M(oldovenească). „Reîmprospătarea” memoriei a venit de la Kremlin, oare (întrebare retorică… sau nu?)?

Pe lângă „turismul electoral” – una din „formele” de „(frip)turism” practicate la Răsărit de UE/NATO (alături de „turismul cu tancul”, „promovat” de vreo 5 ani, în Ucraina), s-a furat la greu! Atât în beneficiul rusofonilor (psrm), cât, mai ales, al „pro-europenilor” (pd) „văpsiți”, în realitate, cel puțin la fel de rusofoni precum ăilalți!

Aflu că ppș („partidul politic șor” – ex-ravnopravie) e de „orientare” (așa-zis) „social-conservatoare”! Nu zău! Când afirmă că societatea sovietică oferea mai multă bună-stare decât cea actuală, eu nu-l pot încadra decât la comuniști! Și, sigur, unul din complicii la „furtul miliardului” (titularul „partidului”), e un „iepure” care „aleargă” pentru pd, psrm sau pd+psrm!…

Sistemul (așa-zis) „mixt” a favorizat furtișagurile, făcute, mai ales, în favoarea pd: nu s-a furat doar în „republică”, ci, după un „model” patentat și la vest de Prut, și în Diaspora, mai ales în Occident (începând cu obstrucționarea alegătorilor – din România, până în Apusul Europei)…

Cu toate astea, speranțe sunt! Dacă Nordul e „roșu”, Sudul (găgăuzo-bulgar) – cam tot așa, iar de la Transnistria nu se aștepta din 1990 să-și fi modificat „opțiunile”, partea centrală e pro-europeană! Nu doar la Chișinău (inclusiv, mai ales, suburbiile acestuia), ci și unele raioane din vecinătate: Criuleni, Telenești…

De-altfel, preferințele post-sovietice, preponderent liberale, ale părții centrale a Basarabiei (re)înnoadă tradiția interbelică de a susține liberalismul românesc. Ultimul scrutin se înscrie în aceeași linie.

Pe de altă parte, dacă la nivel național, făcând (cu mare dificultate!) o medie ponderată a votului celor două tipuri de circumscripții (proporționale – ca mai înainte, respectiv „uninominale”, „desenate prin metoda „gerrymandering”), Blocul ACUM a ieșit al doilea (la mandate a fost, iar, furat, fiind pe locul 3!), sunt mai multe raioane, în afara părții centrale, unde pro-europenii au ieșit onorabil, cu toată campania (inclusiv, mai ales, în mass-media, extrem de ostilă lor!), pe poziția a doua: Călărași, Nisporeni, Hâncești, Cimișlia, Leova, Cahul și, surprinzător, Dubăsari (partea de Transnistrie controlată de Chișinău)! Este vorba de raioane din partea centrală și din cea sudică a Basarabiei.

La mandate, față de 2014, extrema stângă (psrm, față de pcrm-psrm, acum 4 ani și ceva), a „bătut pasul pe loc”. În schimb, prin furt și controlul mass-media, pd („patronul” lui știe de ce) și-a dublat ponderea. Aparent, a pierdut mișcarea pro-europeană… Dar, dacă în 2014, aceasta era reprezentată, alături de PL (ieșit în „decor”, meritat, zic eu, după colaborarea la „guvernare” cu pd-ul oligarhic!), de PLDM, condus de condamnatul filat, un complice mai vechi și de mai lungă durată al oligarhului, pro-europenii au câștigat în calitate. Dacă nu fac vreo năzbâtie, șansele lor de a înclina „balanța” spre Europa (via România), cresc serios, în direcția viitorului scrutin.

A mai fost și un referendum. Pentru reducerea numărului de parlamentari și demiterea de către popor a deputaților care nu-și fac treaba. A trecut, dar, deși propunerile sunt interesante, având în vedere cine le-a propus, mai bine nu comentez…

P.S.1. România a fost „pe nicăieri” înainte de și în toată povestea asta electorală! Dacă guviermii „ciumei roșii” nu doar că nu mai vor ei în UE/NATO (bănuiesc, după „apeluri telefonice” de la Kremlin!) și chiar iau sfaturi de la oligarhul pd, despre „Baronul Muthausen” aus Kotrotcheni – numai de bine! Dumnealui a zis de multă vreme „Nein!”, deoarece Basarabia nu are nici plaje (ca la Miami), nici pârtii de schi, ca la Păltiniș sau în Șureanu… Ar mai fi fost USR (și PLUS), ce și-au declarat sprijinul pentru forțele pro-europene basarabene, dar au și ei problemele lor, multe – create de ticăloșii de la noi…

P.S.2. După o (re)actualizare a mandatelor etnicilor români din spațiul carpato-balcanic, reiese că, din 2013-2014, în nici o altă țară (exceptând cele două state românești) NU MAI EXISTĂ PARLAMENTARI DE ETNIE ROMÂNĂ! Pun asta și pe seama efectului uslamist (ajuns la putere în 2012!), dar și a dezinteresului locatarului prezidențial, aflat în „sezonul 1” al filmului (de neam-prost!) „Cinci ani de vacanță (la Cotroceni)” (2014-2019)! Probabil că Herr Muth aus Hermannstadt (Sibiu) mai vrea, din toamnă și „sezonul 2” (până în „douăzeci-douășpatru”), dar e posibil ca electoratul să zică la fel – NEIN!

Cel puțin de al meu vot, s-a lins pe bot, pe veci! De tot!

Reclame

Despre accesul la statistica electorală… Joi, feb. 7 2019 

Zilele trecute am (re)inventariat sursele după care pot continua activitatea de introducere în calculator a datelor referitoare la alegerile legislative din mai multe țări europene… Pe lângă o excelentă sursă, publicată de Daniele CaramaniElections in Western Europe since 1815 (2000) – am căutat (și cam de fiecare dată am și găsit) și sursele primare după care și-a realizat lucrarea citată… Așa am găsit date accesibile, pentru o lungă perioadă de timp (pornind, adesea, din prima parte a veacului al XIX-lea), pentru scrutinurile din Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Olanda, Spania, Regatul Unit… Și, în timp de căutam (și găseam ce căutam), m-am întrebat: oare de ce nu găsim și la noi așa ceva?

Mi-am dat răspunsul singur. Primul motiv:

„Bună ziua,   În acest an se împlinesc 180 de ani de viaţă parlamentară în spaţiul românesc (în urma promulgării Regulamentului Organic – la 1 iulie 1831, în Ţara Românească, respectiv – la 1 ianuarie 1832, în Moldova), prin alegerile desfăşurate în cele două Principate, pentru desemnarea Adunărilor Obşteşti de la Iaşi şi Bucureşti, care sunt, practic, predecesoarele Adunării Deputaţilor de după Unirea de la 1859.. Aş dori să ştiu ce măsuri (activităţi) de sărbătorire a acestui eveniment sunt prevăzute de către Parlamentul României. În cazul în care se consideră a fi binevenită şi necesară, îmi exprim disponibilitatea de a colabora, la manifestările organizate cu acest prilej.  

cu deosebită stimă, […]”

Și al doilea:

„Bună seara,
Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, reînnoiesc o propunere, pe care am mai înaintat-o în urmă cu mai bine de 5 ani, fără a primi vreun răspuns. Poate , în acest nou legislativ, se va găsi cineva interesat de importanța activității legislative din ultimii 185 de ani în spațiul românesc!
Crăciun Fericit! La Mulți Ani!
cu cele mai bune gânduri, […]”

Primul mesaj citat mai sus a fost trimis la adresa de e-mail a Camerei Deputaților – srp@cdep.ro – în data de 24 mai 2011. În acel an s-au împlinit 180 de ani de la primele alegeri parlamentare din spațiul românesc, desfășurate, în Țara Românească (1831) și în Moldova (1832), pe baza Regulamentului Organic. Al doilea mesaj (o reluare, de fapt, a primului) a fost trimis, la aceeași adresă, în 22 Decembrie 2016, când se împlineau 185 de ani de la același eveniment!

Aștept răspuns și azi la ambele mesaje!…

Principatele Unite Române – 160 de ani! Marți, feb. 5 2019 

Așa cum am anunțat, în 17 Ianuarie, continuăm, azi, prezentarea legată de modul în care Moldova și Țara Românească au decis să realizeze Unirea, moment de la care aniversăm 160 de ani!

Și în Țara Românească s-au desfășurat, în ultima parte a anului 1858, alegeri legislative, pentru desemnarea deputaților din Adunarea Electivă care, în 24 Ianuarie/5 FEBRUARIE 1859, în clădirea Hotelului „Concordia” din București, a decis, în unanimitate, ca Alexandru Ioan Cuza, alesul moldovenilor, să fie domnitor și în principatul de la sud de Milcov.

Cu prilejul scrutinului legislativ muntean, din 2114 alegători înscriși, s-au prezentat la urne 1556 (73,6%). Liberalii au primit 753 de voturi (48,4%), iar conservatorii – 803 (51,6%). Din cele 77 de mandate ale Adunării Elective de la București 32 au revenit liberalilor, 41 – conservatorilor, 4 locuri fiind atribuite, fără vot, mitropolitului Ungrovlahiei și episcopilor. Printre cei intrați în Adunarea Electivă ce a desăvârșit, practic, Unirea Principatelor, îi putem aminti pe Ion C. Brătianu (Argeș), Mihail Marghiloman (Brăila), Constantin A. Rosetti, Vasile Boerescu (București), prințul Gheorghe Știrbei (Dolj), Barbu Catargiu (Ialomița), prinții Alexandru și Dimitrie Ghica (Ilfov), Ioan Cantacuzino (Prahova), prințul Grigore Brâncoveanu (Romanați), prințul Barbu Știrbei, N. Lahovari (Vâlcea).

Plecând (sau nu?) de la un sondaj… Vineri, feb. 1 2019 

Ieri a fost dat publicității un nou sondaj. Dacă în privința seriozității instituției de presă care l-a comandat nu există dubii, despre cât (ne)adevăr au prezentat „sondorii” noștri în ultimii (aproape) 30 de ani… mai bine să nu (mai) vorbim.

Totuși, să vedem ce (ne) dau cifrele (eventual) „finale”, după „redistribuirea” voturilor formațiunilor aflate sub „pragul electoral” (5%):

Mai întâi, trebuie eliminate opiniile celor care au declarat că nu merg la vot (8,2%) și ale celor care nu au răspuns (23%). Rămân, ca opțiuni ale „potențialilor” alegători ce susțin o anumită formațiune 68,8%. După recalculări care au adus acest procent la 100%, am „eliminat” și opțiunile celor care susțin formațiuni ce nu ar trece „pragul electoral” (inițial – 4,7%, după eliminarea celor care nu votează și nu răspund – 6,8%). Dacă se recalculează datele eliminându-se opțiunile pentru formațiunile sub 5%, rezultă următoarele date:

Pentru „ciuma roșie” – 27,14%. Urmează peneliștii (sau penaliștii, că „liberali” nu se pot numi, i-am jigni pe Brătieni!…), cu 23,71%, apoi penaliștii vopsiți (în roșu) ai pelicanului – mai nostalgici după usl(am) decât ăilalți penaliști (galbeni) – 14,35%, USR – 11,86%, PLUS – 9,52%, gașca mitomanului plagiator (foști în „ciuma roșie”, dar „răspopiți”) – 8,74% și UDMR, cu (aproape) 5% (dar, aripa maghiară a „ciumei roșii” va reuși să intre în legislativul european, că au grijă „prietenii” lor de asta…).

România are, din iunie 2019, 33 de mandate în Parlamentul European. Pentru „ciuma roșie” revin 9, penaliștii ar avea 8, penaliștii pelicanului – 4, USR – 4, PLUS – 3, cât ar lua și gașca mitomanului, iar UDMR – 2 mandate.

Dacă ponderile de mai sus ar fi pentru legislativul național, situația ar fi gravă: „ciuma roșie” și acoliții ei – penaliștii pelicanului+UDMR și, probabil, gașca mitomanului, că n-ar sta ei de(o)parte de (la) ciolan! – 54,91%! Păi, cam atât au luat și acum doi ani! Cu rezervele de rigoare, legate de „sondori” și (anti-)sondajele lor, înseamnă că „poporul” (?) – ca să nu-i zic „turma”! – n-a învățat nimic! Majoritatea susține, cu contribuția spălătoare de creiere a latrinelor/haznalelor, guitză-tv, (i)realitatea/halucinația-tv, etc să fie „mințiți frumos”, nu să avem Justiție, reguli și legi clare, care să fie aceleași pentru toată lumea, „de la vlădică, până la opincă”, și să rămânem în lumea occidentală!… Sau, după două ziceri, de mare actualitate: pe lângă că „mama proștilor este mereu gravidă!”, mult mai bine merge „deșteptul învață și din greșelile altora, prostul nu învață nici din ale lui!”

Și, uite-așa se demonstrează că „poporul” e învățat cu șmechereala, cu „hoțul neprins e negustor cinstit”, „fă-te frate cu dracul până treci puntea!” sau „capul plecat, sabia nu-l taie!” Și va susține nu pe cei care insistă pe onestitate, competență, caracter, moralitate, bun-simț, bună-credință, respectarea/domnia Legii, ci pe cei care „răspund” afirmativ la „să ni se dea!”. Și li „se dă” (100 lei, ca în Decembrie 1989), dar prețurile cresc până suta aia nu se mai vede deloc!…). Degeaba vine (a venit) suta aia de lei, dacă, prin cheltuielile lunare, omul plătește mai mult ca înainte (de a primi suta) cu 200 de lei (sau chiar peste!) în plus (pe mâncare, haine, utilități, transport, etc…)!

160 de ani de la începutul Unirii Principatelor Joi, ian. 17 2019 

La 5/17 Ianuarie 1859, la Iași, Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales pe colonelul Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatului moldav. A fost primul pas spre Unire, al doilea fiind făcut de Adunarea Electivă de la București, care, pe 24 Ianuarie/5 Februarie a decis că alesul moldovenilor va fi domnitor și în Țara Românească.

Pentru acest moment, în a doua parte a anului 1858, conform celor stipulate în Convenția de la Paris, în ambele Principate au avut loc alegeri legislative. În Moldova (care cuprindea, din 1856, și județele sud-basarabene Cahul, Ismail și Bolgrad), din cei 2024 de alegători înscriși pe liste, s-au prezentat la urne 1821, prezența la vot fiind foarte ridicată – 89,97%. Liberalii au obținut 756 de voturi (41,5%), iar conservatorii – 1065 (58,5%). Astfel, din cele 67 de locuri ale Adunării Elective, liberalii au obținut 27, iar conservatorii – 37, celelalte 3 locuri fiind atribuite mitropolitului Moldovei și episcopilor de Roman și Huși.

Printre deputații aleși în Adunarea Electivă a Moldovei se numărau Vasile Alecsandri (deputat de Bacău), Lupu Botez (Baia/Suceava), Nicolae Cananău (Botoșani), Lascăr Catargiu (Covurlui), Dimitrie Miclescu (Dorohoi), Mihail Sturdza, Anastasie Panu (Iași), Costache Negri (Ismail), Grigore Balș (Neamț), Nicolae Suțu, Mihail Kogălniceanu (Putna), Nicolae Vogoridi (Tecuci), Manolache Costache Epureanu (Tutova), Petre Carp (Vaslui), etc.

Continuarea acestei prezentări – în 5 februarie.

(Câteva) rânduri – și gânduri – despre geografia electorală europeană… Miercuri, ian. 9 2019 

În urmă cu niscaiva ani (prin 2011-2012), am lucrat o vreme la elaborarea unei baze de date privind evoluția administrativă a statelor europene, de la 1831 spre zilele noastre. De asemenea, introducerea datelor în calculator, pentru alegerile din diferite state ale „bătrânului continent” s-a făcut, treptat, în această perioadă: pentru România și Germania – integral (în ultimul caz mai trebuie făcute unele mici actualizări), de asemenea, pentru fostele imperii otoman și austriac/austro-ungar (anterior dispariției acestora). De asemenea, există baza de date, pentru toată Europa (inclusiv Rusia europeană, Ciprul, Turcia și Caucazul), pentru anii 1991-2010… Dar, fiindcă urmează unul (sau mai mulți de) „dar”…

Unul dintre impedimente este legat de dilema dacă să lucrăm la nivelul decupajului existent în acea perioadă sau să recalculez datele, pe cât posibil, la nivelul regional actual (NUTS 2 și/sau echivalent), în primul rând, pentru comparabilitatea datelor pe diferite perioade istorice? Ar exista o formulă de compromis: din câte știu, în perioada antebelică (1831-1915) nu au fost foarte multe modificări teritoriale, la fel, se poate folosi aproximativ același decupaj administrativ pentru perioada interbelică (1921-1940), dar și pentru cea postbelică (1946-1990), care, în linii mari se suprapune decupajului regional utilizat deja pentru intervalul 1991-2010. Mai rămâne să desenez aceste fonduri de hartă…

O altă problemă este legată de faptul că introducerea în calculator a datelor pentru anumite țări și/sau perioade este extrem de cronofagă (Italia, Franța, etc, mai ales înainte de primul război mondial). În alte cazuri – destule! – nu există date (sau ele ne-au fost inaccesibile) la nivel subnațional (regional) – Bulgaria, Ungaria, Olanda, țările nordice, Polonia… Probabil tot timpul le va „rezolva” și pe acestea, cu condiția să și dispun(em) de el!…

Rămâne și „arondarea” formațiunilor politice naționale la familii politice (inter)naționale. Pe lângă faptul că doctrina acestor familii politice a evoluat în timp, în cazul unor formațiuni politice precizarea afilierii lor este (aproape) imposibilă…

Și ar mai fi și altele… Pe măsură ce se vor „decanta” ideile, voi reveni cu precizări. Între timp, se lucrează, chiar dacă ritmul pare „de melc”!… 🙂

Absenteismul românilor la vot (1917-2018) Duminică, oct. 7 2018 

Nici nu s-a uscat bine tușul de pe ultima ștampilă folosită la „evenimentul” electoral din 6-7 octombrie 2018 și credem că putem folosi acest moment spre a vorbi despre utilizarea, de către electoratul român, a absenteismului la urne, ca formă de protest, față de conducători.

Prima asemenea formă de protest a dus chiar la neorganizarea unui „plebiscit” în anul 1917. Atunci, Petre P. Carp, germanofil, rămas în teritoriul ocupat de germani, a inițiat organizarea acestei „consultări” populare, pentru detronarea regelui „trădător de țară” Ferdinand, care, în august 1916, mergând contra țării natale, a mers la război cu Antanta. Așa-zisa „pantahuză” nu a avut aproape deloc sprijin, după Constantin Kirițescu (Istoria Războiului pentru Întregirea României), motiv de a nu se pomeni deloc despre acest eșec în presa germanofonă din capitala ocupată a României (Bukarester Tagblatt).

În anul următor, după semnarea „păcii” de la Buftea/București, s-au organizat alegeri parlamentare, inclusiv în sudul țării, ocupat de Puterile Centrale (mai puțin în Dobrogea, pierdută, temporar, de statul român). Pe lângă refuzul liberalilor și al conservator-democraților (conduși de Take Ionescu) de a participa la acest scrutin, a mai apărut o formă de protest: deși urmau să voteze printre baionetele austro-germane, mulți alegători, mai ales din sudul țării, au refuzat să meargă la vot, făcând ca scrutinul de la mijlocul anului 1918 să consemneze aproximativ 50% prezență la vot, cel mai mic procent, de dinainte de 1990.

Și în perioada interbelică am consemnat o asemenea manifestare a nemulțumirii electoratului, față de inițiativele „conducătorilor”. Astfel, după venirea la putere, ca monarh al României a lui Carol al II-lea (iunie 1930), cum acesta alesese să trăiască cu Elena Lupescu, concubina sa și nu cu Regina Elena, în cadrul unei vizite la Chișinău, mitropolitul Basarabiei, Înalt Prea-Sfințitul Gurie nu i-a permis să treacă, fără femeia cu care era căsătorit în fața Domnului prin fața Ușilor Împărătești. Monarhul n-a protestat, dar a ținut minte gestul ierarhului, care, în urma mai multor șicanări, a fost nevoit să demisioneze. Ca reacție cetățenească, din 1933, până în 1939, la toate scrutinurile parlamentare (1933, 1937, 1939) și la plebiscitul pentru aprobarea „Constituției” ce a inaugurat dictatura regală (februarie 1938), prezența la vot în județele basarabene a fost sub media țării.

Au urmat alte decenii de regim dictatorial, la cealaltă extremă (comunistă), în vremea căreia, „raportările” oficiale au dat valori apropiate de 100% (pe care le mai putem observa, și azi, în Coreea de Nord). În realitate, știu, cu exemple concrete, că aceste rezultate erau false, supra-dimensionate, cetățenii refuzând, în frecvente cazuri, să se prezinte la urne, spre a „alege”, între PCR și PCR…

Căderea regimului dictatorial, în 1989, a readus viața democratică în România, dar a arătat și că, dacă e nemulțumit, românul boicotează… S-a ajuns, după anul 2000, la scăderea participării la vot la mai puțin de jumătate din alegătorii trecuți pe liste, prima asemenea consultare populară fiind chiar un referendum: cel din mai 2007. De atunci, cu rare excepții (doar la alegerile prezidențiale), prezența la vot a fost, constant sub 50%. Au fost, între aceste consultări, unele în care boicotul a fost miza principală. De exemplu, referendumul din 2012, pentru demiterea președintelui: cvorum sub 50%, ceea ce a însemnat, automat, invalidare! Așa-zișii „conducători” nu au învățat nimic. Deși au scăzut cvorumul la 30%, printr-o decizie perversă, participarea la urne la „consultarea” populară din 6-7 octombrie abia a depășit 20%. Consecința? Rezultat invalidat!

#stauacasă – Despre mascarada din 6-7 octombrie 2018 Joi, oct. 4 2018 

Mărturisesc, din capul locului, că sunt creștin ortodox, familist, cu soție și copil, deci „întrunesc” toate condițiile „afilierii” ca membru al unei „familii tradiționale”. Mai mult, ca dovadă a bunei-credințe (creștine, nu cretine! și „familiste”), aduc numeroasele postări care pledează, încă de pe la începuturile acestui blog, articole care subliniază importanța creștinării dacilor/daco-romanilor de către Sfântul Apostol Andrei, însemnătatea numelor vechi ale sărbătorilor românești, semnificația unor sărbători de iarnă (Ignatul, Crăciunul), vechimea mai mult decât milenară, din vremea romanizării, a creștinismului românesc și multe, multe altele (nu vreau să devin… prea insistent cu exemplificările), totul culminând cu „salba” de mici articole ce au marcat bună parte din sărbătorile creștine din acest an al Centenarului României Mari: despre Sfântul Vasile, Bobotează, Sfântul Ioan, Sfântul Grigore, Bunavestire, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos și multe, multe altele… Iar în sprijinul ideii de familie normală, la români, pledează, de aproape un deceniu (mai exact, din ianuarie 2009), articolul care explică ce termeni legați de viața de familie am preluat noi de la daci și de la romani. Mai mult, ca să elimine eventuala confuzie că românii ar fi urmași de homosexuali, titlul se referă la „cum s-au amestecat DACELE cu ROMANII” și nu cum, papagalicește spun unii (inclusiv istorici, dacă n-or fi, de fapt, isterici) că „românii sunt urmașii DACILOR și ai ROMANILOR”!…

Prin aceste ultime precizări, trec la a doua chestiune, legată de homosexuali, așa numitele „comunități LGBT”! Conform unui obicei mai vechi – dacă sunt lăsat să-mi văd de treaba mea, nu deranjez pe nimeni – aștept ca și restul lumii să facă la fel. Deci și aceste „comunități”! Doar că, de la o vreme, constat plasarea lor în (im)postura de „victime”: doamnelor-domni (sau ce sunteți dumneavoastră), NU MĂ INTERESEAZĂ CE FACEȚI ÎN DORMITOR, CU CINE ȘI ÎN CE FEL! Aveți, însă, decența, ca pe stradă, în public, să vă comportați civilizat. Așa cum mi se pare indecent ca un el și o ea să se „lingă” pe stradă, e la fel de indecent să văd că fac așa ceva un „el” cu „o” „el”-ă sau o „ea” cu „un” „ea”-l… E vorba de bun-simț, „cei șapte ani de acasă”, respectul celorlalți și, nu în ultimul rând, de aplicarea acelei vorbe vechi – „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”!

În altă ordine de idei, acum circa trei ani, când cineva a bătut la ușă și a pledat să semnez din partea „coaliției pentru familie”, simțind că ceva nu e în regulă, n-am semnat! Deci, din capul locului, afirm că NU mă număr printre cei 3 milioane de semnatari ai petiției ce a stat la baza mascaradei din acest final de săptămână. Nedumeririle mele s-au dovedit justitcate: am „stat de vorbă” un pic cu „google” și iată ce mi-a „povestit”:

– mai întâi, că așa zisa „coaliție pentru familie” este bună prietenă cu tovarășul kgb-ist putler și cu „noua dreaptă” și, mai mult, că, în spatele „coaliției” ar sta chiar Rusia, ba chiar că unii – Mihai Polițeanu – afirmă, direct, că respectiva mișcare este, de fapt, „coaliția pentru Rusia”!

– apoi, că, de fapt, așa-zisa „coaliție pentru familie”, nici nu salvează familia, ba chiar o distruge!…

Așadar, punând lucrurile „cap la cap”, avem o mișcare susținută, „din umbră” de Rusia și care salvează pe oricine, orice, dar, în nici un caz, FAMILIA! Ținând cont de faptul că RĂDĂCINILE CREȘTINISMULUI ROMÂNESC VIN DE ACUM CIRCA 2000 DE ANI, DIN VREMEA ROMANIZĂRII TRACO-DACILOR ȘI CĂ ȘI TERMENUL „FAMILIE” E TOT DIN ACEA PERIOADĂ (DE ORIGINE LATINĂ), ce treabă am eu cu „pravoslavnicii” kgb-isto-fsb-iști de la Răsărit? Niciuna! În plus, persistă semne de întrebare și asupra liderului BOR, care, nu demult s-a și văzut, deloc întâmplător, cu kgb-istul în sutană de la Moscova. N-am auzit, însă, ca pe liderul BOR să-l fi interesat situația Mitropoliei Basarabiei, prigonită de „unealta” Moscovei la Chișinău (așa-zisa „mitropolie” a Moldovei), cetățeanul în cauză fiind mai pre(a)ocupat de mall-ul bisericesc, pentru care a fost de acord să primească banii de la cercetare, și așa insuficienți! În plus, n-am auzit nici BOR, nici „coaliția” sau/și vajnicii susținători ai „familiei tradiționale” să fie îngrijorați de miile de fete minore care, fără voia lor, au devenit mame? Și, pentru că cei care le-au lăsat însărcinate au fost prea lași ca să devină tați, fetele respective, cu tot cu copiii lor, sunt „în afara” definiției „familiei tradiționale”! Ce-o să le faceți, tovarăși din BOR și „coaliție”: o să-i omorâți cu pietre? Nu mai bine, cu banii aruncați pe fereastră, inutil, se găseau soluții de a ajuta aceste tinere mame minore, cu copiii lor?

Mergând mai departe, chiar admițând că această „coaliție” ar veni, zilele astea să susțină că n-are legături cu „maica Rusie”, cu argumente credibile, nu pot deveni co-părtaș la mascarada de „referendum” din 6-7 octombrie, alături de o gașcă de infractori, corupți, penali, ce-și spun „partid”(e) – psd+alde și nici a „șefilor” lor, dintre care unul este deja condamnat definitiv și mai are alte anchete în desfășurare, iar celălalt este anchetat și el

În plus, ambii au „legătură” cu „familia tradițională”, cât am eu cu Papa de la Roma: unul e divorțat și trăiește cu o pițipoancă mai tânără ca nora, iar celălalt e la a cincea nevastă!

Mai mult, n-am auzit pe NIMENI dintre „susținătorii” așa-zisei „familii tradiționale” să fi reacționat CONTRA faptului că s-a eliminat softul anti-fraudă la mascarada din 6-7 octombrie! Ce garanție am eu că „guvernul” teleghidat de infractorul-șef al psd, condamnat tocmai pentru o fraudă, la o altă mascaradă (cea din 2012) nu va fura la vot? Ca să fie siguri că va ieși „procentul care trebuie” (mai ales cel legat de prezența, egală cu sau mai mare de 30%), au eliminat softul în cauză (folosit eficient la alegerile locale și parlamentare din 2016) și au mai dat și o zi în plus (sâmbătă, 6 octombrie). Dovada că se pregătesc fraude (mai exact, se vor introduce, cu ghiotura, voturi în plus în urne!) vine, indirect, dinspre valul imens de retrageri ale numeroșilor președinți de secții de votare din țară! Aceștia nu vor să ajungă pe post de „Acarul Păun” condamnați pentru fraudele comandate de alții, „de sus”! Mai ales că dispozițiile actuale fac foarte dificilă depistarea votului multiplu și chiar verificarea personală (dacă n-a votat, de pildă, altcineva în locul meu)!

La fel de gravă mi se pare și formularea întrebării (în legătură cu care susținătorii mascaradei, iarăși, nu au dubii!): „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” Care lege, tovarăși? ÎNTREBAREA TREBUIE SĂ FIE CLARĂ, SĂ NU LASE LOC DE DUBII!… Așa, însă, din 8 octombrie, poate veni infractorul-șef al psd să ceară „parlamentului” să voteze o „lege” privind amnistia și grațierea, atât de dragi corupților de la noi! Și vor avea „suportul” electoral al celor care au participat la mascarada din 6-7 octombrie! În plus, cel mai „iubit” dintre infractori și gașca sa din „fruntea” țării se vor „împăuna”, nemeritat, cu „suportul popular” acordat lor! Mai grav, după cum atrage atenția un politician maghiar, creștin și el, acesta e doar începutul: „rețeta” fraudării va putea fi (și va fi!) aplicată și la alte scrutinuri, în viitor!

În concluzie, ținând cont de aceste circumstanțe (mai sunt și altele, dar nu mai intru în detalii), nu vreau să am nimic de a face cu mascarada din 6-7 octombrie 2018 (pe care un șugubăț a „mutat-o anul viitor!), așa că… #stauacasă!

Dumnezeu să ajute România!

Răspândirea antroponimelor de origine latină legate de demnități politico-militare în spațiul carpato-balcanic Vineri, aug. 10 2018 

Am semnalat, pe scurt, nu cu multă vreme în urmă, faptul că, în spațiul carpato-balcanic, au supraviețuit câțiva termeni, de origine latină, legați de demnități politico-militare. Termenii în cauză, păstrați în antroponimie, în mare măsură, de populația traco-dacă romanizată, se leagă de demnități ce pornesc de la nivel administrativ local – Jude – spre cel regional – Județ, Duca – până la cel statal, național – Domn(u).

Precizăm că hărțile au fost realizate prin metoda coeficienților de distribuție spațială. Acest coeficient a rezultat din împărțirea procentului deținut de purtătorii unui nume la nivelul unei entități administrative la procentul deținut de populația aceleiași entități. Cum totalul procentelor unui nume la nivelul spațiului carpato-balcanic este 100%, iar cel al populației – tot 100%, rezultă că valoarea acestui coeficient pentru întreaga zonă este 1. Astfel, acolo unde coeficientul are valori mai mari ca 1 (reprezentate pe hărți cu culori „calde” – galben, portocaliu, roșu), numele în cauză este mai bine reprezentat, prin raport cu media. Dacă același coeficient are valori mai mici ca 1 (care, pe hartă, apar în culori „reci” – diverse nuanțe de albastru), aceasta semnifică faptul că acel nume este mai modest reprezentat, prin raport cu media. În fine, acolo unde limitele „clasei” inferioare sunt date de cifra 0 (zero), acest fapt semnifică absența numelui în acea regiune (reprezentată cu albastru închis).

Jude total coef 2008 ok

 

 

Vechimea acestor structuri este considerabilă. Astfel, obștea țărănească cu Sfatul Bătrânilor este atestată din vremea traco-dacilor, iar judele este moștenit din perioada romană. Despre vechimea obștilor am mai vorbit, acestea fiind dovedite de așezările cu sufixele -ești și -eni/-ani. Sufixul -ești cu sens de plural colectiv, atestând întemeierea satului de către o mare comunitate patriarhală de țărani liberi, este ori latin, dintr-un -iscus, ori chiar traco-dacic, rezultat dintr-un sufix -isk/-isc.

Răspândirea numelui evidențiază azi diferite regiuni din România, dar și din Ucraina, Ungaria, Serbia și Bulgaria. Numele Jude are azi 989 purtători.

Judet total coef 2008 ok

 

Pentru patronimul Județ primele mențiuni apar la sud de Dunăre, unde, în secolul al XIII-lea se amintește o județie a românilor din Serbia. Ulterior, asemenea mențiuni, inclusiv onomastice, apar și la nord de fluviu, în Țara Românească, Transilvania și Moldova. Termenul, derivat din latinescul judicium, avea, inițial, sensul de judecător a cărui jurisdicție acoperea mai multe așezări. Ulterior, sensul său a translat spre cel legat de teritoriul administrat de respectivul demnitar, sens păstrat, din Evul Mediu, în cel al județului românesc, care, până azi, definește o unitate administrativă ce cuprinde un număr de câteva zeci (sau chiar sute) de localități. Interesant de semnalat este prezența medievală, în Sardinia de azi, în veacul al XIV-lea, a patru formațiuni politice locale, numite giudicati, cucerite de Spania. Antroponimul este atestat în prezent în vestul și sudul României, dar apare și în sudul Ucrainei și chiar pe litoralul adriatic al Croației. În total sunt 30 de purtători ai numelui Județ.

Duca total coef 2008 ok

 

Derivat din latinescul dux/ducis, cu sensul de conducător militar, a rezultat în română, printr-un intermediar grecesc (bizantin), antroponimul Duca. Acesta desemna un lider militar, termenul de la care pornește fiind puternic concurat – și chiar înlocuit! – de cel de origine slavă, care a dat și el reflexe patronimice, de forma Vodă. Numele Duca are 14502 purtători. Patronimul este foarte răspândit, fiind frecvent în vestul Peninsulei Balcanice, dar și în România, R. Moldova, Ucraina și Polonia.

Domn total coef 2008 ok

 

Din forma dominus a rezultat, în latina târzie, o variantă domnus, care a trecut, ulterior, în domnu. Primele mențiuni ale antroponimului datează din secolele IV-VI, când apar forme ca Domnus, Domnio, Domninus, începând din Turcia de azi (inclusiv partea sa asiatică), trecând prin Grecia și Bulgaria, până în Ungaria și Ucraina (Crimeea). În română, domn(u) a căpătat, între altele, sensul de lider politic, fiind sinonim cu domnitor, principe și, după 1881, când România a devenit Regat, poporul l-a folosit și pentru a-l numi pe Rege. Este mai întâlnit în Ucraina, România și Polonia. Astăzi, patronimul Domn are 2849 purtători.

Despre antroponimele din Țara Oltului Miercuri, aug. 8 2018 

Lucrez de un număr de ani (nici eu nu mai pot spune de când – depinde ce moment iau ca punct de început! 🙂 ) la un material ce va cuprinde o bună parte a antroponimiei din localitățile Țării Oltului. Materialul a fost inventariat, introdus în calculator, prelucrat, actualizat… A fost nevoie și de unele aduceri la zi, corecturi, completări (ce se mai pot face, în mod sigur, și de acum încolo…). După ultima aducere la zi (amânată, din diverse motive, săptămâni și luni de zile), a (re)început operațiunea de creare a fișierului cu antroponime introduse în ordine alfabetică (aproape) și în distribuția lor cronologică, la nivelul localităților actuale ale Țării Oltului (activitate realizată în proporție de 25%).

Vor urma realizarea hărților (etapă pentru care am stabilit, deja, care sunt metodele de cartografiere) și comentarea lor (inclusiv cu informații referitoare la prima atestare documentară, diferite forme, variante, derivate, originea și semnificația termenului de la care derivă numele în cauză, etc.). Mai sunt necesare introducerea, concluziile, o prezentare geografico-istorică a Țării Oltului (care să „lege” evoluția crono-spațială a zonei de specificul său antroponimic, inclusiv de cel toponimic), caracteristicile geografice pe care onomastica (în general) și antroponimia (în special) le evidențiază (reconstituirea structurii etno-confesionale a populației din trecut, migrațiile cu caracter istoric, refacerea structurii profesionale a populației active din trecut, reliefarea procentului de știutori de carte, pentru secolele trecute, etc.) și o sinteză care să evidențieze, în contextul mai larg – românesc, carpato-balcanic, european, mondial – particularitățile onomastice ale zonei.

A mai rămas un „ceva”, despre care, „gândind cu voce tare” (tehnoredactată 🙂 )… (mă) voi întreba, în continuare:

– inițial, opinam să-i zic „Tezaur Antroponimic” (de cam 14-15 ani);

– ținând cont de faptul că va avea și o mulțime de hărți antroponimice (cel puțin câteva mii), exista/există și părerea că ar trebui să se cheme „Atlas Antroponimic”;

– mai „concurează” la (parte din) titlu și termenii „dicționar”, „enciclopedie”, „inventar”, „repertoriu”…

Aș înclina, în ultima vreme, pentru un termen compus – să zicem: „Atlas-Repertoriu Antroponimic al Țării Oltului”, dar… nimic nu este „bătut în cuie”. Ținând cont de faptul că primele documentări privind inventarierea antroponimelor făgărășene datează din iulie-septembrie 1995 (cu prilejul documentării pentru lucrarea de licență), că debutul introducerii datelor finale în calculator (declanșat în 2004 și continuat, pentru mai multe secole, din 2014) are niște ani buni „în spate” și că definitivarea materialului va mai dura (alți câțiva ani, probabil… 🙂 ), nu este nici o grabă… 🙂

 

Pagina următoare »