Să (mai și) râdem: „trusa obligatorie” de internare a pacienților… Luni, mai 31 2021 

Începând de astăzi, la internarea în spital, pacienții sunt obligați să aibă: extinctor, trusă de prim ajutor și lanternă de semnalizare.

Sursa (adaptată): https://www.ziaruldeiasi.ro/bancuri/obligatii-la-internare–6016.html

Să (mai și) râdem: cum să vă testați rapid și eficient sănătatea… Duminică, mai 30 2021 

Dacă vreți să va faceți o analiză gratuită a urinei, faceți pipi pe un arbore și iată rezultatele:

-dacă vin furnicile=aveți prea mult zahăr (diabet);

-dacă vin muștele=aveți o infecție;

-dacă seacă repede=aveți prea multă sare;

-dacă ați uitat să vă dați jos chiloții=aveți Alzheimer;

-dacă urinați pe încălțăminte=aveți probleme cu prostata;

-dacă nu vă vedeți urinând=semn de obezitate;

-dacă v-ați umplut chiloții=aveți Parkinson;

-dacă nu simțiți mirosul=aveți Covid 19.

Sursa (cu adaptări): https://life.hotnews.ro/stiri-fun-24827599-bancul-zilei-cum-testati-rapid-eficient-sanatatea.htm

Să (mai și) râdem: sex și filosofie… Sâmbătă, mai 29 2021 

EA: Ce faci, treci pe la mine?

EL: Nu, îmi pare rău. Contemplu sensul existenței vieții!

EA: Sunt goală și singură.

EL: Toți suntem…

Sursa: https://life.hotnews.ro/stiri-fun-24824329-bancul-zilei-sex-filosofie.htm

Să (mai și) râdem: Mișa, Grișa și… Gorbaciov Vineri, mai 28 2021 

În vremea conducerii de către Gorbaciov a Uniunii Sovietice, oamenii s-au bucurat să aibă parte de reforme politice, de perestroika și glasnost’, dar, din păcate, în plan economic, lucrurile nu mergeau prea bine, înregistrându-se, adesea, întârzieri sau chiar lipsuri în asigurarea populației cu produse de bază. Într-o zi, la un magazin alimentar din Moscova, era coadă mare la pâine. Mișa și Grișa, doi vecini și buni prieteni, stăteau și ei la coadă. Deodată, nervos, Mișa zise:

-Gata, eu nu mai pot! Mă duc să-l împușc!…

Deși nu specificase pe cine vrea să împuște, Grișa își dădu seama că e vorba de Gorbaciov și spuse, șoptit:

-Omule, nu fii nebun! Până să ajungi în preajma lui, te saltă kaghebiștii și cine știe ce-ți fac!

-Nu știu, nu mă interesează! – continuă Mișa. Am plecat!

După câteva ore (destule!…), Mișa se întoarse, abătut. Grișa îl întrebă:

-Ei, ce-ai făcut?

-Dincolo, coada e chiar mai mare!…

P.S. Bancul, după câte m-am informat, circula și în România, Bulgaria, Polonia sau/și fosta R. D. Germană, fiind altele doar persoanele de la conducerea statului!…

Să (mai și) râdem: când nenorocirile se țin lanț… Joi, mai 27 2021 

Un omuleț amărât stă într-un bar de jumătate de oră. Suspină, privindu-și paharul plin cu bere. Deodată, un vlăjgan în scurtă de piele intră în bar, îl vede, îi arde o palmă pe spinare și îi bea paharul cu bere dintr-o sorbire. Omulețul începe să plângă cu lacrimi în hohote.

-Ei, așteaptă!, îi spune dezolat tânărul. A fost doar o glumă, îți iau altă bere, n-ai de ce să plângi!

-Nu-i nevoie, răspunde omulețul. Plâng pentru că această zi a fost cea mai cumplită din viața mea: De dimineață, mașina mea n-a vrut să pornească, am întârziat la birou și patronul m-a concediat. Ajung acasă, îmi anunț soția și ea mă părăsește, luând cu ea și cei doi copii ai noștri. Nici n-a plecat bine, când explodează cuptorul în care pusese un pui la făcut. Fug din casă ca să anunț pompierii și mă lovește o mașină. Până am ajuns la spital, casa mea arsese din temelii. În cele din urmă, după ce plec de la spital după investigații, intru în barul ăsta și un dobitoc care se crede amuzant îmi bea paharul cu bere în care pusesem otravă ca să-mi pun capăt zilelor. Așa că am să ajung și la închisoare pentru crimă!.

Sursa: https://life.hotnews.ro/stiri-fun-24817214-bancul-zilei-cand-nenorocirile-tin-lant.htm

Alte considerații legate de distribuția (crono-)spațială a demnitarilor din adunările legislative… Plus dileme istorico-electorale… Miercuri, mai 26 2021 

Am însumat datele referitoare la demnitarii din diferitele adunări legislative din antichitate și epoca medievală, atât la nivel de regiuni, pentru spațiul carpato-balcanic, cât și la nivel județean, pentru spațiul românesc. La o privire repede, în spațiul carpato-balcanic, până la formarea statelor medievale românești extracarpatice (secolul al XIV-lea), „centrul de greutate” al prezenței acestor demnitari a fost, mai degrabă, la sud de Dunăre, după 1400 dispărând, practic, orice fel de reprezentare de acest nivel a elementului românesc sud-dunărean. Principala cauză a acestei dispariții este legată de pătrunderea în Balcani și avansarea spre centrul Europei și spre Dunăre a otomanilor. Aceasta a avut ca urmare, în general, dispariția a însăși elitelor politice ale popoarelor balcanice: bulgari, sârbi, albanezi, greco-bizantini, astfel încât situația românității balcanice nu (mai) este o excepție…

În spațiul românesc, se confirmă cele spuse cu o altă ocazie… O analiză statistică, ale cărei date nu dorim să fie absolutizate, arată că, dacă Transilvania (în sens larg) a avut cel puțin un demnitar din aproape toate județele (interbelice) de peste munți – 22 din 23, adică 95,65% (doar Carașul nu a avut deloc) iar Moldova carpato-nistreană – 14 din 26, reprezentând 53,55%, în Țara Românească județele care au avut cel puțin un demnitar sunt în minoritate: 10, mai exact 43,47%. Spațiul românesc, în general, are o pondere de 63,89% din județe cu reprezentare în adunările legislative antice și/sau medievale…

De notat, ca „tradiție” multi-milenară, prezența reprezentanților clerului în adunările legislative, din antichitate până în… perioada comunistă și, izolat, chiar până în 1990! Astfel, în adunările regale ale Daciei, de la Burebista la Decebal, au avut loc și marii preoți, Deceneus și Avesina,… în Evul Mediu sunt consemnați, în Dieta Transilvaniei și/sau în Sfatul Domnesc din Țara Românească și Moldova, reprezentanții de rang înalt ai cultelor creștine (catolici și/sau protestanți – peste munți, ortodocși – în principatele extracarpatice), iar, din 1831, mitropoliții și episcopii au avut loc în Adunările Obștești de la București și Iași, deveniți, după 1864, senatori de drept, până în 1939, alături și de reprezentanții altor culte, după 1918 (mitropolitul și episcopii greco-catolici, precum și prelați ai romano-catolicilor, luteranilor, reformaților calvinilor, mozaicilor, musulmanilor). Până și regimul comunist a alocat mandate cel puțin unora dintre aceste culte, în Marea Adunare Națională. Astfel, din 1948, în legislativul comunist apar atât patriarhii României, cât și reprezentanți ai cultului mozaic și ai celui musulman, pentru ca, în 1990, să se regăsească, în primul Parlament post-decembrist, un prelat ortodox…

Pe de altă parte, apar niște dileme… Cum să fie consemnați demnitarii din 1831 până azi (parlamentari -deputați și/sau senatori, mulți desemnați prin vot), la nivelul fiecărei unități administrative: notând „mecanic” numărul de reprezentanți ai fiecărui județ, pentru fiecare perioadă, sau ținând cont de demnitarul care a reprezentat (cel mai frecvent) acea unitate administrativă (adesea, mai multe legislaturi), chiar și câteva decenii? Înclin spre ultima variantă, oarecum „echivalentă” cu consemnările de dinainte de 1831, care au ținut cont de demnitari, ca persoane, nu de funcția pe care au fost înregistrați. Mai rămâne să cumpănim, dar, firește, orice sugestie este bine-venită!… 🙂

„Greauă” mai iaste și știința aiasta! 🙂

Să (mai și) râdem: Ițic, Ștrul și „uleiul de șoareci” Marți, mai 25 2021 

Doi prieteni foarte buni, cetățeni americani de etnie evreiască, Ițic și Ștrul, aveau o afacere împreună, la New York, afacere care mergea foarte bine. Într-o zi, Ștrul primește o scrisoare de la rudele sale din Uniunea Sovietică, în care era anunțat că regimul sovietic condus de Gorbaciov permitea rudelor din străinătate să vină în vizită. Ștrul îl anunță pe prietenul lui că vrea să meargă la Moscova să-și vadă rudele. Ițic se bucură și-l asigură că, pe perioada plecării lui, se va ocupa el de afacere. Îl conduce cu mașina la aeroport, urându-i ”Drum bun!” și transmițând salutări neamurilor sale din URSS.

După vreo două săptămâni, Ștrul se întoarce în Statele Unite. Ițic îl așteaptă la aeroport. Pe drumul de acolo spre oraș, Ițic îl întreabă pe Ștrul cum a fost întâlnirea cu rudele, ce-a vizitat în URSS, etc… Ștrul spune:

-Înainte de a-ți povesti cum a fost la Moscova, vreau să te anunț ceva și sper să nu te superi!

-Ce anume?

-Voi ieși din afacerea noastră: ți-o las ție, toată!

-Cum așa? De ce? Tu ce-ai să faci? Din ce vei trăi?

-Mă apuc de vândut „ulei de șoareci” – zise Ștrul.

-Cum adică? Ce e acest „ulei”? Cum de ți-a trecut o așa trăznaie prin cap?

-Într-o zi, neamurile mele din Moscova m-au dus prin centrul orașului, unde am văzut mii de oameni stând la coadă, pe mai multe rânduri, să intre într-o clădire mare, pe care scria, cu litere imense, MAUS OLEUM!…

Să (mai și) râdem: Bulă și „Epoca de Aur”… Luni, mai 24 2021 

La o oră de istorie, ajunși la o temă legată de perioada regimului Ceaușescu, numită, în acea vreme, „Epoca de Aur”, copiii din clasa lui Bulă sunt întrebați de profesoară:

-Copii, cum ați mai putea caracteriza, cu cuvintele voastre, „Epoca de Aur”, în care ne aflăm cu toții!

Mai mulți elevi, cu mâinile pe sus. Profesoara îl numește pe Bulă, care ridicase și el mâna.

-Spune, Bulă, tu ce părere ai?

-Tovarășa profesoară, eu cred că putem numi „Epoca de Aur” și „la belle epoque”!

-Foarte frumos și foarte interesant! Ai putea dezvolta ideea?

-Păi, tata se uită, în fiecare seară, la televizor, la Congresul PCR, și vede cum toți participanții din sală bat din palme: „labele poc!”, „labele poc!”, „labele poc!”…

Să (mai și) râdem: Radio Erevan și apa caldă în România comunistă… Duminică, mai 23 2021 

Întrebare de la un ascultător, la Poșta Redacției:

„Ce este mai rece, în România, decât apa rece?”

Radio Erevan răspunde:

„Apa caldă!”

22 Mai – Ziua Independenței și Ziua Regalității Sâmbătă, mai 22 2021 

Nu mai reiau explicațiile redate altădată, legate de faptul că această zi, 22 Mai, și nu 10 Mai (pe stil vechi!) sau chiar 9 mai (cum au încercat, într-un mod ticălos, comuniștii să disocieze ziua proclamării independenței de Monarhia românească!) trebuie să fie fixată atât pentru data în care s-a proclamat Independența, cât și încoronarea familiei regale ca Rege și Regină a României, în 1881. Independența a fost proclamată la 10 Mai (stil vechi)/22 Mai (stil nou), în 1877, când a fost adoptată Declarația de Independență în Senat (în Adunarea Deputaților a fost votată cu o zi mai devreme) și, în aceeași zi a fost publicată în Monitorul Oficial, cu sancțiunea Domnitorului Carol I, iar ziua în care Principele Carol I a depus jurământul, în 1866 și cea în care Monarhii României – Regele Carol I și Regina Elisabeta au fost încoronați, în 1881 a fost tot în 10/22 Mai!

Să ajungem, și noi, românii, la a renunța la „regula” de „a nu avea nici o regulă”, atât de prezentă pe plaiurile mioritice!… Să dăm câteva exemple:

1) Scriem substantive comune ca „bătrânul”, „calul”, „târgul”, etc, dar, ca toponime, notăm – Arpașu de Jos, Târgu Frumos, Dealu Mare și altele (mă rog, de peste 25 de ani, luând ca exemplu, modul de scriere al domnului profesor Alexandru Ungureanu, membru corespondent al Academiei, eu, personal, mi-am însușit, în toate scrierile – articole, teze, capitole, cărți, baze de date, hărți, etc regula utilizării, ȘI la toponime a lui „l”). Unde e regula de utilizare, ȘI la nume proprii (toponime) a articolului hotărât (postpus în limba română, „sudat” de substantiv)? Culmea e că, până prin 1960, inclusiv în prima parte a perioadei comuniste s-a scris Arpașul de Jos, Târgul Frumos, Dealul Mare, etc!…

2) La nivelul competițiilor fotbalistice ale primei ligi, edițiile de campionat din anii 1941-1944 NU se iau în considerare, dar cele ale Cupei României – DA! Unde e regula? La meciurile din Cupă nu au participat aceleași echipe, înscrise și în campionat? Sau organizatorul competițiilor amintite nu era același, adică Federația Română de Fotbal?

3) Majoritatea sărbătorilor românești – nu doar cele legate de Ziua Independenței (1877), de Încoronarea Regilor României (1881), ci și Unirea Principatelor (1859) sau Unirea Basarabiei cu România (1918) – se celebrează pe „stil vechi”, iar Unirea Bucovinei și a Transilvaniei (tot din 1918, ca și cea a Basarabiei) – pe „stil nou”! Unde e „regula”?

Și ar mai fi și altele, dar ne oprim aici…

Cum nu putem „muta” Ziua Națională pe „stil vechi” – decisă de Parlament, după 1989, să fie 1 Decembrie (data la care s-a desăvârșit Unirea românilor, în 1918) – deoarece ar trebui modificată Constituția (lucru pe care politicienii noștri, preponderent, nu doar indolenți, ci chiar rău-voitori nu sunt dispuși a-l face!), ne rămâne să continuăm a pleda pentru „alinierea” tuturor sărbătorilor naționale românești (măcar a celor din intervalul 1859-1918) pe „stil nou”!

Poate „aude”, „vede”, „reacționează” cineva!… Mă rog, cred că ar trebui pornit de la „schimbat poporul”, mai exact, mentalitatea lui, pentru ca românul să considere normalitate respectarea regulilor și chiar a legilor (că, pentru mulți trăitori în „spațiul carpatodanubianopontic, și acestea sunt facultative!) și, pe urmă, sper, va urma și „alinierea” pe „stil nou” a sărbătorilor menționate!

P.S. Decretarea zilei de 22 Mai ca Zi a Independenței și Regalității ar putea fi „cuplată” cu declararea ca sărbătoare ȘI a zilei de 21 Mai – Ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena (ambii, de origine traco-romană), conducătorul de atunci al Imperiului roman fiind cel care a declarat, în anul 313, creștinismul ca religie oficială, punând capăt persecuțiilor la care erau supuși adepții acestui cult. Cum strămoșii noștri traco-daci, convinși, probabil, chiar de împăratul traco-roman Constantin cel Mare, să devină romani și creștini, au făcut ca acest popor român să se fi născut creștin, prin învățarea, în latinește a rugăciunilor Tatăl Nostru și Crezul – o asemenea inițiativă ar fi bine-venită! Aceasta i-ar bucura Și pe acei cârtitori, nemulțumiți că Ziua Națională „cade” iarna și nu pot merge „la iarbă verde”!…

Pagina următoare »