Iancu Flondor – artizan al Unirii Marți, nov. 29 2022 

Fără categorie Paganel 22:13

Marele român, unul dintre făurarii Unirii Bucovinei cu Țara, a fost cinstit, la Storojineț. Mai multe amănunte se pot găsi aici.

 

„Eminescu și Cernăuții” – film documentar… Luni, nov. 28 2022 

Fără categorie Paganel 9:50

În curând va putea fi vizionat un film documentar intitulat „Eminescu și Cernăuții”. Ecranizarea este realizată integral cu actori din regiunea Cernăuți, toți – etnici români.

Informația apare, fericită coincidență, exact în ziua în care, cu 104 ani în urmă, în Sala Sinodală a Palatului Metropolitan din Cernăuți, Congresul General al Bucovinei proclama Unirea cu Țara!

 

Plecând de la un articol… Luni, nov. 28 2022 

Fără categorie Paganel 8:52

… scris de Alexandru Cohal și apărut, azi, în Ziarul de Iași, trebuie să precizez, din capul locului, că subscriu, integral, la poziția de delimitare, clară, de tovarășul Urtoi… Dacă Tovărășia-Sa a decis că iubește ciuma roșie – să fie sănătos, dar fără noi! Și spun „noi”, atât în calitate de membru (de vreo 5 ani) al Asociației „Împreună pentru A8”, cât și în cea de simpatizant al „Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei” (mi s-a propus să ader și la această mișcare civică, la a cărei „lansare” am participat de fapt, dar, pentru moment, ținând cont de celelalte activități – destule! și destul de cronofage! – nu am vrut și nu doresc să intru într-o organizație, oricare ar fi ea, doar ca să mai „adaug” încă ceva la curriculum vitae, „ca să sune bine”!).

Moldova, ca parte a României, are dreptul să fie tratată EGAL cu celelalte regiuni ale Țării, iar acest tratament, ca ATITUDINE, se va vedea atunci când bucureștii vor înțelege să ne respecte alocând sume pentru dezvoltarea regiunii care țin cont de reprezentativitatea sa teritorială și, mai ales, demografică! Nu mai vorbesc de cea istorică, literară, culturală, românească, în general!… În calitatea mea de român din Moldova, de moldovean al României, nu cer privilegii, ci tratament egal! Când se va întâmpla „minunea” aiasta, atunci voi scrie și eu „bucurești”, cu „B” și nu cu „b”!…

Până una-alta, însă, deoarece, deși până la alegeri mai este mai bine de un an (sau chiar vreo doi, dacă avem în vedere prezidențialele și parlamentarele), mă simt reconfortant observând cănu sunt singurul care merge pe ideea că avem ce alege, fără a mai „băga în seamă” ciumele mai vechi – cea roșie, cea galbenă și cea verde – sau mai noi (aici ar intra, cel puțin în parte, plusereul, cu sau fără „plus”!)! La locale și europarlamentare, dacă vor apărea – și sunt convins că așa va fi! – candidați independenți și/sau susținuți de asociațiile civice (cele de mai sus, la care se adaugă „Moldova vrea autostradă”!) – am cu cine vota și îndemn pe cât mai mulți concetățeni să facă la fel! Cu alegerile parlamentare e o problemă, dar, bănuiesc, se poate rezolva și aceea!… La prezidențiale, după câte bănuiesc (și sper!) par să se înscrie atât Maia Sandu, cât și Laura-Codruța Kovesi. Dacă vor apărea amândouă pe buletinul de vot – atunci să vezi „bătaie de cap”!… Va fi greu de ales între cele două doamne, dar mai bine o așa „bătaie de cap”, decât a alege între „dracul” (de la ciuma galbenă) și tac-su (de la ciuma roșie)!…

Tuturor ciumelor de mai sus și mai ales celor care s-au „înregimentat” pe-acolo: alegerile viitoare (nu doar cele din 2024, ci și toate câte mă vor mai prinde în viață!) vor fi #FĂRĂVOI!!! Dixi!

 

Aron Pumnul – 204 ani de la naștere Duminică, nov. 27 2022 

Fără categorie Paganel 14:31

La 27 noiembrie 1818 s-a născut, în satul Cuciulata din nord-estul Țării Oltului, Aron Pumnul. Și-a desăvârșit studiile la Odorhei, Blaj și Cluj, urmând, apoi Teologia, la Viena. A participat la Revoluția de la 1848-1849 din Transilvania, ajungând ulterior în Bucovina, la Cernăuți, unde, până la trecerea sa la Domnul, l-a avut, printre elevi și pe viitorul mare poet Mihai Eminescu.

O prezentare a activității sale se găsește aici.

 

De prin presa (de peste Prut) „adunate”… Luni, nov. 21 2022 

Fără categorie Paganel 15:29

… și aicea, pe blog, „date”…

Apare azi, un editorial, aici, despre „Cupa rușinii”… Nu mai are rost să insistăm asupra faptului că așa-zisa „competiție” va fi boicotată de subsemnatul, pentru simplul motiv (scuze că-l repet!) că a ajuns în țara respectivă ca urmare a unor șpăgi date unor așa-ziși oficiali ai fotbalului internațional…

Basarabenii, chiar prin cea mai autorizată voce a lor, doamna președintă Maia Sandu, apreciază oamenii de la noi care vor o Justiție corectă și, mai ales independentă, care să-i facă pe toți corupții din spațiul carpatodanubianopontic să plătească pentru matrapazlâcurile lor. Dacă, la noi, un Cristi Danileț este exclus din Justiție, spre a putea „veghea” așa-zișii „judecători” și „procurori” ca hoții din România să nu fie deloc deranjați (sub cotrocenescul „înalt patronaj”, foarte „discret” al unui ”proprietar” de vreo 6 case!), peste Prut acesta primește cetățenia țării!… Bravo, Maia Sandu!…

 

Unele considerații legate de demnitarii din spațiul românesc… Joi, nov. 17 2022 

Fără categorie Paganel 12:43

După ce, acum câteva zile (vreo două-trei) am reușit să depășesc pragul „psihologic” de 50% din datele finale prelucrate (legate de demnitari), ieri am ajuns și la „jumătatea” alfabetului, reprezentat de litera M. Aseară am trecut de numele derivate de la Matei, exact în ziua în care a fost prăznuit Sfântul Apostol, atât în calendarul ortodox, cât și în cel greco-catolic.

Sunt de făcut, mai întâi, câteva precizări legate de „organizarea” datelor. Inițial, acum vreo 6 ani, a fost elaborat un fișier cu toți parlamentarii care au servit, ca deputați, în toate Adunările legislative din spațiul românesc, de la 1831-1832 spre zilele noastre. Pe lângă actualizarea continuă a datelor (cu cele de la alegerile parlamentare din 2016 și 2020, dar și de la europarlamentarele din 2019), au fost adăugate informațiile legate atât de senatori (începând cu 1864), cât și de Adunările legislative din ținuturile care s-au unit cu România în 1918 (Basarabia, Bucovina, Transilvania), plus cele referitoare la Parlamentul R. Moldova, începând cu cel care a proclamat Independența acestui stat, la 27 August 1991. Pe de altă parte, a început și s-a definitivat (în linii mari) documentarea referitoare la demnitarii care au fost membri în legislativele statelor traco-dace, a traco-daco-romanilor din Senatul roman ori a demnitiarilor din ținuturi locuite de români în perioada 601-1400, nu doar în spațiul românesc actual, ci și în regiuni balcanice care au aparținut Imperiului bizantin sau Țaratului româno-bulgar. De asemenea, după constituirea voievodatelor medievale – Transilvania, Țara Românească, Moldova – am adăugat și membrii Dietei ardelene ori ai Sfaturilor domnești muntean și/sau moldovean, anterior anului 1831. Având, pe de altă parte, de vreo 4-5 ani, și un fișier cu episcopii, arhiepiscopii, mitropoliții și patriarhii ce au fost în funcții eclesiastice în aceeași arie, am adăugat de acolo și datele referitoare la acești prelați care au fost și membri în Adunările medievale și/sau moderne din spațiul românesc.

Finalizând (oarecum) această activitate, în vara anului trecut a urmat „concatenarea” datelor. Dacă demnitarii de dinainte de 1831 sunt menționați, în general, o singură dată (excepțiile, destul de rare, se referă la episcopi/mitropoliți ce au slujit în două scaune religioase sau, foarte rar, chiar în trei!), parlamentarii apar, adesea, de mai multe ori. În plus, la aceștia, pe lângă unitatea administrativă în care au fost aleși, anul alegerii, tipul de adunare, apare și „afilierea” politică. În plus, destul de frecvent, existența uneia sau a mai multor persoane cu același nume a ridicat probleme, legate de „lungimea”, în timp, a prezenței (eventuale) a aceluiași demnitar în viața legislativă românească.

Dacă datele referitoare la demnitari sunt extrem de rare înainte de anul 1400 (de pildă, în Sfatul Regal al Daciei au fost incluși atât Marele Preot Deceneu, contemporan cu Burebista ori Marele Preot Vezina/Avezina, contemporan cu Decebal, dar și Acornion, ori, în perioada apartenenței ținuturilor carpato-balcanice la Imperiul roman apar și 3 traco-daco-romani deveniți senatori), cele care se referă la membrii Adunărilor din Țările Române sunt mult mai numeroase, ducând, în fiecare din cele 3 state medievale, numărul demnitarilor la vreo câteva sute. Totuși, toată perioada de dinainte de 1831 (întinsă pe un interval de peste două milenii!) „adună” cam 3000 de demnitari, reprezentând doar 10% din toată lista inițială.

Aceasta înseamnă că demnitarii (parlamentarii) din ultimele (aproape) două secole „acoperă”, numeric, procentual, circa 90%. După „comasarea” a (mai mult de) jumătate din aceste date procentul datelor de după 1831 va mai scădea. Astfel, dacă totalul inițial se situa pe la 30900 și ceva, acum, lista (provizorie) s-a „scurtat” la puțin peste 23500, deci, păstrând același ritm de „comasare” a datelor și pentru (ma puțin de) jumătatea rămasă de prelucrat, probabil, totalul demnitarilor se va situa, la final, pe la vreo 16 mii și ceva. Procentul liniilor rămase din cele inițiale este pe la 57-58%. Aceasta va însemna că informațiile ce „acoperă” anii de dinainte de 1831 ar reprezenta (aproape) o cincime din total. Există câteva explicații ce fac credibil acest (aparent) „dezechilibru”, legat de o perioadă de mii de ani cu doar câteva mii de demnitari, versus ultimele două secole, cu peste zece mii sau chiar zeci de mii de parlamentari…

Mai întâi, chiar epoca medievală (și ea, cu unele „goluri”) reprezintă mai mult de jumătate din totalul celor peste 3000 de demnitari… Datele referitoare la existența adunărilor legislative din antichitate sunt și mai incomplete sau, adesea, lipsesc cu desăvârșire, „golurile” fiind „suplinite”, în mare măsură, de referințele la fețele bisericești din primele secole creștine și de demnitarii de la Curtea Bizantină, ori de la cea de la Veliko Tărnovo… Apoi, pentru comparație, un demnitar cu activitate în Dieta Transilvaniei sau în Sfatul domnesc de la Târgoviște/București, ori de la Suceava/Iași putea sta în diferite funcții un număr însemnat de ani, chiar decenii bune, un exemplu în acest sens fiind al vestitului boier Moțoc, care a „schimbat” mai mulți domnitori ai Moldovei… În schimb, din/după 1831, chiar dacă au existat parlamentari ce au avut mai multe mandate, lungimea acestora a fost limitată în timp – de regulă, 4-5 ani pentru un mandat – și, frecvent, legislatura în cauză a fost mai scurtă, de doar 1-2 ani sau de numai câteva luni… Din 1864 până în 1940 și, din nou, din 1990 până în prezent, la Adunarea din acea vreme (ce-i includea pe deputați) s-a adăugat și Senatul, astfel încât, într-o singură legislatură, se regăseau, în aceeași vreme, sute de demnitari, dintre care, mulți, nu-și continuau activitatea și în legislatura următoare, fiind înlocuiți de alții. Adăugăm și cele câteva Adunări obștești extraordinare (convocate, în ambele principate, în anii 1831-1832 pentru redactarea și votarea Regulamentului Organic și, în Țara Românească – și în 1842, pentru alegerea unui nou domnitor), ori Adunările ad-hoc din 1857 (în Moldova au fost chiar două, deoarece prima, aleasă în iulie, s-a bazat pe falsuri și corupție!), plus Sfatul Țării de la Chișinău, Congresul General al Bucovinei de la Cernăuți și Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (ultima având peste 1200 de delegați și alegând și un „legislativ” regional al Transilvaniei, Marele Sfat Național Român, cu alte câteva sute de membri), avem o imagine a numărului foarte mare de demnitari ce au deținut un loc, o vreme, în una din aceste Adunări, oricât de scurt îi va fi fost mandatul…

Pe lângă includerea și a membrilor Consiliului Frontului Salvării Naționale (decembrie 1989-februarie 1990) și a Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (februarie-mai 1990), tot din 1990, numărul de Adunări nu s-a dublat, ci chiar s-a triplat! Astfel, pe lângă Camera Deputaților și Senatul de la București, apare și legislativul de la Chișinău, toate acestea însumând (cel puțin) 600 de membri, în același timp, în cele două state român(ofon)e!… Mai mult, din 2007, România trimite la Strasbourg o delegație de câteva zeci de europarlamentari, care au fost adăugați și ei la această listă. Astfel, pentru comparație, dacă Dieta Transilvaniei și/sau Sfatul domnesc includeau doar câteva zeci de membri și chiar Adunările obștești de la București și Iași aveau, în anii 1831-1848, tot câteva zeci de deputați, după Unirea Principatelor numai Adunarea Electivă/Adunarea Deputaților a depășit 100 și chiar 150 de deputați, apropiindu-se, în preajma primei conflagrații mondiale, de 200 de membri, la care se adăugau alți peste 100 de senatori… Ca să ne putem face o idee despre ce însemna „reprezentativitatea”, dacă în Evul Mediu, ținuturi/județe/comitate întregi nu erau deloc reprezentate în Adunările medievale, din secolul al XIX-lea, orice unitate administrativă, oricât de mică, a avut măcar un deputat, iar în perioada interbelică, cele mai mici județe aveau cel puțin 3 demnitari (doi deputați și un senator), „norma de reprezentare” fiind, azi, chiar mai generoasă: cele mai mici județe actuale au cel puțin 6 delegați (4 deputați și doi senatori)!

O altă diferență între anii de dinainte de 1831 și cele două secole de după acest an este dată de caracterul desemnării demnitarilor. Dacă anterior Regulamentului Organic desemnarea se făcea prin numire sau, îngeneral, prin orice mod, mai puțin în urma unui vot, după acest moment regula (nu exclusivă!) a devenit desemnarea prin alegeri. Astfel, succesivele Adunări, alese – începând cu Adunările obștești (1831-1848), continuând cu Adunările ad-hoc (iulie și septembrie 1857), Adunările Elective (1858-aprilie 1866), Adunarea Deputaților (noiembrie 1866-1946), Marea Adunare Națională (1948-1985), Camera Deputaților (din 1990), în spațiul românesc au avut cel puțin 60 de scrutinuri la baza lor. Se adaugă încă 44 de scrutinuri senatoriale, alte 3 momente de desemnare a Adunărilor ce au votat Unirea cu România a Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei și, din 1990, alte 10 momente electorale de alegere a Parlamentului R. Moldova (ultimul, în iulie 2021). Deci, un total de 117 momente electorale, la care, dacă adăugăm și Adunările numite sau desemnate prin alte proceduri decât prin vot – alte 6 (1831-1832, 1842, 1848-1849, 1989-1990) – se adună 123 de astfel de organisme cu rol legislativ.

Socotind că, în cea mai mare parte a istoriei sale politico-legislative, spațiul românesc a avut, în ultimii (aproape) 200 de ani, cel puțin 60 de legislaturi (bicamerale), rezultă un termen mediu de 3 ani și un pic pe o legislatură. Cei vreo 12-13 mii de demnitari ar trebui să dea o medie de peste 200 de parlamentari pe fiecare legislatură, dacă ei s-ar schimba de fiecare dată. Cum, destul de des, unii stau și două sau chiar mai multe legislaturi, deși există și demnitari aleși o singură dată (nu puțini!), o medie de vreo 400-500 de legislatori ar fi mai potrivită, aceștia schimbându-se la câțiva ani – să zicem, cam la 8-10 ani. Probabil, și în Evul Mediu, cele câteva sute de demnitari ce revin, în medie, câte unui secol, se schimbau, tot în medie, o dată la cam 10 ani, considerând un total de membri ai amintitelor Adunări medievale (Dietă+Sfaturile domnești) de câteva zeci. Poate, totuși, durata medie a „mandatului” unui demnitar medieval era mai lungă, putând depăși și 15 sau 20 de ani…

Lăsată o vreme „pe pauză” (de câteva luni) activitatea de „comasare” a demnitarilor s-a reluat zilele trecute. Ritmul zilnic de „înaintare” a ajuns la 3/4%, astfel încât, în circa două săptămâni, dacă se menține acest ritm, ar trebui ca toată treaba să fie definitivată. Nu intenționez „să-mi fac planul ca țiganul!”, dar, cu tot programul „plin” și cu alte activități, cred că, undeva prin decembrie curent, activitatea amintită poate fi încheiată. Nu va fi, însă, acesta „finalul”! 🙂 După ce se va face și „rearondarea” deputaților și senatorilor de după 1989 pe vechile județe interbelice (înainte de 1989 se poate face, chiar și în perioada comunistă, deoarece deputații din MAN erau aleși pe circumscripții ce poartă numele localității celei mai importante: de pildă, un deputat ales în actualul județ Iași, la Răducăneni, se va aronda fostului județ Fălciu, la fel și unul ales în orașul Victoria, în loc de județul Brașov, va fi alocat fostului județ Făgăraș și altele…), va urma „sortarea” lor pe intervale istorice (înainte de Unirea Principatelor, apoi, de la Unirea din 1859, la Independență și Proclamarea Regatului, ulterior, de la aceste momente până la Unirea din 1918, apoi – pe perioadele interbelică, comunistă și cea de după 1989…) și „arondarea”, numerică, pe județe interbelice și provincii istorice. La final, aceste date se vor adăuga la cele pe județe și provincii cuprinzând datele de dinainte de 1831 și apoi… vom mai vorbi! 🙂

Știu, pe „hârtie”, „sună” simplu și pare a se săvârși iute, dar aiastă treabă va mai dur(e)a cel puțin „un pic”! 🙂

 

De azi suntem (peste) 8 miliarde de oameni! Marți, nov. 15 2022 

Fără categorie Paganel 16:03

După datele apărute azi, populația Pământului a ajuns la „borna” de 8 miliarde și a depășit-o deja cu câteva mii.

Populația planetei va continua să crească, dar ritmul de creștere va încetini, iar de la începutul secolului următor este posibil ca numărul total de oameni să înceapă să scadă. Mai multe informații, aici.

 

Este corect și de bun simț să punem un „preț” pe (Re)Unirea Basarabiei cu Țara? Miercuri, nov. 9 2022 

Fără categorie Paganel 11:02

Am dat, zilele trecute, peste un material scris cu inima, cu multă căldură și dăruire de Român, de către profesorul basarabean Valeriu Dulgheru. Dincolo de durerea, obida și dezamăgirea, perfect justificate, ale omului de știință din Chișinău, vin și (mă) întreb: face să băgăm în seamă niște ipochimeni, niște personUlități de genul celor ce „pun la îndoială” convingerea basarabenilor că, într-o zi, va veni, din nou, Unirea cu Țara? Nu se acordă, oare, prea multă atenție unor jigodii, care împroașcă doar cu noroi, de pe la oficine securiste de tipul haznaua 3 sau guitză tv? Merită să urmărești tele-dejecțiile proiectate de tembeliziuni ale unor securiști, fie de „modă veche”, comunistă, ca varanul, ori mai nouă, cum este fugarul corupt plecat, de ani buni la Belgrad și „negăsit” încă de „statul” român? I-am și adus la cunoștință aceste lucruri domnului profesor și consider că toți cei care cred în reunificare trebuie să o susțină, în continuare, pe Maia Sandu, cu tot cu echipa sa, aflată la guvernare doar de câteva luni. În rest… „Câini latră, caravana trece!”, zice un proverb vechi…

Ce mi-a plăcut în textul menționat, pe lângă vigoarea replicii domnului Dulgheru, sunt fragmentele poeziei nemuritorului Grigore Vieru, „Scrisoare din Basarabia”, pe care, preluând-o de aici, o reproduc mai jos:

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând

Că mi-ai luat şi grai şi pită

Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală

Pe mine, frate, cum să-ţi spun,

Pe mine m-au minţit la şcoală

Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam ca un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluţit.

Citesc azi pe Arghezi, Blaga –

Ce tare, Doamne-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită

Mă rog iubitului Iisus

Să-mi ierte vorba rătăcită

Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odată

Scăpai o lacrimă-n priviri

Ce-a fost pe loc şi arestată

Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,

Din drobul mut al lacrimei

Ocnaşii scot şi astăzi sare

Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Să rămânem tari în credința că Bunul Dumnezeu va face în așa fel ca, într-o zi, care nu e așa de departe, Reîntregirea Țării să se înfăptuiască! Susum corda!

 

Început de Noiembrie la Gura Humorului Luni, nov. 7 2022 

Fără categorie Paganel 10:47

Desfășurarea unei competiții a prilejuit întâlnirea cu orășelul situat la confluența Humorului cu râul Moldova: Gura Humorului. Prilej pentru o mică plimbare în împrejurimi, în primul rând, în Complexul de Agrement „Ariniș”.

Ne-a întâmpinat, la intrare, Castelul Piticilor.

Peste drum, ne-a „salutat” și „Aventura Parc”…

Indiferent de anotimp, însă, Natura are coloritul ei și, de aceea, am și (pre)luat alte câteva instantanee:

Am fost salutați și de unul din „locatarii” locului:

Ne-am continuat drumul și ne-am apropiat de râul Moldova…

… pe care l-am traversat pe o punte de lemn (imaginea de mai jos), observând și confluența Humorului cu râul principal (mai sus).

Am mai zăbovit un pic, admirând peisajul spre sud-vest…

… revenind, în cele din urmă, spre oraș (se vede, în imaginea de mai jos, în depărtare), deoarece se lăsa seara…

P.S. Un călduros LA MULȚI ANI! pentru filosoful Mihai Șora, cu ocazia celor (o sută) șase ani, împliniți azi!

 

Alte probleme/întrebări legate de geografia electorală… Miercuri, nov. 2 2022 

Fără categorie Paganel 10:03

Deși, de ceva vreme (de luni bune!) activitatea în acest domeniu a intrat într-un fel de „pauză”, „procesarea” ideilor legate de continuarea inventarierii datelor a continuat… Așa se face că au mai apărut unele semne de întrebare…

În primul rând, dacă și în ce măsură se poate considera că și America Latină ar fi de interes pentru inventarierea datelor electorale la nivel regional… Asta, dacă nu pentru toată perioada (ultimele două secole – întâmplător cam de când o mare parte a acestor state au și devenit independente, față de metropolele iberice, Spania și Portugalia), măcar pentru o parte a ei și, dacă nu pentru toate statele, măcar pentru cele de dimensiuni teritorial-demografice semnificative: Mexicul și Brazilia, în primul rând, dar și Columbia, Argentina, Peru sau Chile… Această chestiune se pune în condițiile în care, de pe alte continente – Asia, Australia-Oceania, chiar Africa – am luat/urmează să iau în considerare, state cu o „longevitate” politico-electorală mai scurtă: Australia, Noua Zeelandă, Japonia (unde nu se regăsesc date decât pentru un secol și ceva) sau India (cu informații abia pentru ultimul secol!), ori Republica Sud-Africană, care, pe lângă că ar avea date electorale doar de pe la 1900 mai are și serioasa problemă a cât de „libere” și „corecte” au fost alegerile acolo înainte de 1990, în timpul regimului de apartheid…

Deci, de ce nu și America Latină (sau, măcar, părți din ea)? Asta – în condițiile în care, cu excepții puține (Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Australia, Noua Zeelandă…), nu (prea) există țări care să fi avut o viață democratică, politico-electorală continuă (nici măcar Franța sau Germania nu au „scăpat” de dictaturi, lovituri de stat, regimuri autoritare, etc…), iar părțile estică și sudică ale „bătrânului continent” au cunoscut decenii de dictatură (statele central- și est-europene foste comuniste, Grecia, Italia, Spania, Portugalia…), în unele țări regimurile nedemocratice fiind prezente și azi în forme mai brutale (Bielorusia, Rusia) sau mai „soft” (Ungaria). Nici măcar România n-a „scăpat”, seriei de dictaturi de dreapta din anii 1938-1944 urmându-i regimul totalitar comunist postbelic… Și-atunci, dacă am inclus în analiză, în chiar „patria democrației”, Europa (aici s-au „născut” atât democrația clasică, în vremea Atenei antice, cât și cea modernă, prin/după Revoluția franceză), toate statele sau entitățile politice cu alegeri legislative, de ce să nu ne ocupăm și de America Latină?

Până la urmă, pentru diferențierea statelor, pe anumite epoci/perioade/intervale, în ceea ce privește cât de liber(al)e și democratice au fost/sunt, se poate imagina un indice, care să rezulte din împărțirea atât a numărului de scrutine democratice (cu mai multe partide, cu alternanță la guvernare, dacă nu de fiecare dată, măcar o dată la câteva scrutine) la totalul acestor alegeri, cât și a intervalului de ani cu alegeri libere la totalul (în ani al) intervalului în cauză și stabilirea unui „prag” (peste 70-80%?) pentru acel interval, în care se poate socoti că statul respectiv se încadrează într-o asemenea situație… După o asemenea încadrare, de pildă, în cazul perioadei interbelice, state ca Ungaria, Italia, Portugalia, Polonia, Germania, Spania, România nu se încadrează, pentru intervale mai lungi sau mai scurte din aceasta la „alegeri democratice libere”, chiar dacă la scrutine au participat mai multe formațiuni politice… De-altfel, în mod similar cu perioada interbelică, de peste un deceniu, Ungaria a redevenit o asemenea țară (același partid a câștigat, consecutiv, mai multe scrutine!), în Bielorusia „iese cine trebuie” de aproape 30 de ani, la fel în Rusia, de vreo 20…

Bine, poate n-ar trebui să „mă agit” în legătură cu latino-americanii taman acum, când, în Brazilia, între un conducător auto-suficient, înfumurat și încrezut, care poate avea pe conștiință (dacă are așa ceva!) câteva sute de mii de decese din cauza covid-19 (o variantă braziliană a trumpetistului nord-american!) și un condamnat (închis în pușcărie, câțiva ani!) pentru corupție, a câștigat, „la mustață”, ultimul!… Ce fel de „ofertă electorală” e asta??? Față de ciuma roșie (cu un ex-premier plagiator și un alt șef condamnat acum câțiva ani) ori ciuma galbenă (cu alt premier, tot plagiator, în prezent!), care s-au coalizat, de mai bine de un an (spre a nu fi suspendat iubitorul de golf de la Cotroceni!), putem spune că „se poate și mai rău”!… Dar, ajungem, astfel, la o altă problemă, pe care am remarcat-o de mai multă vreme…

Acum ceva săptămâni (în vară) a apărut o știre, în presă, despre vandalizarea unei poze, la Sibiu, a inutilului auto-suficient de la Cotroceni… Dar, dacă ruperea, parțială a unei fotografii a acestei personUlități se cheamă „vandalizare”, cum ar trebui să se numească faptul că, după ce mai bine de un mandat prezidențial a tot „tunat și fulgerat”, din gură, contra ciumei roșii, acest plimbăreț prin Lume pe banii cetățenilor (care l-au votat, sau nu!) a adus aceeași ciumă roșie la guvernare, alături de cea galbenă, aiasta cum se numește??? Cum se cheamă să disprețuiești așteptările celor care te-au votat și te-au susținut și, după ce, ani de zile, ai tot „propovăduit” contra corupției, pui un fost șef de stat-major, „pensionat” civil, la 50 de ani, cu pensie nesimțită și plagiator, ca premier??? Cum să-mi mai vină să actualizez datele referitoare la miniștri și prim-miniștri, când, mai bine îmi vine să urmez titlul filmului „Don’t look up!”??? Adică să mă ocup de plagiatori, agramați, inculți, corupți, chiar hoți??? Merită asemenea „specimene” acest efort, atâta energie și timp, pierdute, în asemenea situații??? Pentru ce și, mai ales, pentru cine???

Duc, așa cum se poate observa, o „muncă de lămurire” lăuntrică, cu mine însumi, întru rezolvarea acestei dileme… Să văd dacă, după ulcerul la stomac, pe care-l „duc pe picioare” de mai bine de un sfert de veac, voi avea „stomacul” suficient de tare spre a continua această treabă… Care, dacă va fi continuată, voi avea grijă să precizez, acolo unde va fi cazul, și care au fost/sunt (ne)realizările specimenelor din această teapă!

Tocmai de aceea am atras atenția, cu ceva vreme în urmă, că avem nevoie de o Georgia Meloni! Extremiști NU votez (n-am votat niciodată, în cei peste 30 de ani), iar ciume precum cele galbenă (zisă „liberală”), roșie (așa zisă „social-democrată”) sau verde (cea maghiară, teleghidată, adesea, de micul dictator de la Budapesta!) nu am de gând să susțin, deoarece practică „limba de lemn” și contorsionismul coloanei vertebrale în funcție de cum bat „vânturile” intereselor lor personale: una gândesc, alta spun și cu totul altceva fac… Iar plusereii au luat pe political-correctness în gură, cu tot cu ce presupune asta, începând cu „sal(i)varea planetei” (inclusiv, sau în primul rând, de specia umană!), tot felul de „minorități” mai mult decât privilegiate, etc/șamd/șcl… Voi susține, când și, mai ales, DACĂ va apărea, o formațiune moderată, de centru-dreapta, ne-extremistă, care să apere dreptul al opinie, la viață normală, cu respectarea credinței creștine și a tradițiilor proprii, ale cetățenilor ce muncesc, plătesc taxe și impozite, își cresc și își educă așa cum trebuie copiii și vor să-și trăiască în tihnă pensia!… Din „oferta” de mai sus, NIMENI nu se încadrează la așa ceva!…

Trist e că și „pe-afară”, pe alte meridiane și paralele, nu se întrevede așa ceva! Există unii „lideri de opinie” (am găsit unul, Douglas Murray, cu mai multe cărți pe această temă și sper să pot reveni cu o prezentare, în zilele următoare!), a apărut chiar o formațiune ce a luat puterea, în Italia (partidul Georgiei Meloni), dar, acolo, aceasta va împărți guvernarea cu două găști extremist-populiste, de fanfaroni… În rest, pe lângă (lipsa de) ofertă politică din Brazilia, de care am vorbit mai sus, peste câteva zile sunt alegerile legislative din Statele Unite, care, la jumătatea mandatului actualului locatar de la Casa Albă, vor reînnoi (sau nu) mandatele deputaților din Camera Reprezentanților. Dacă, așa cum se bănuiește (după ultimele sondaje), republicanii câștigă (au șanse mari la Cameră și, zic unii, chiar și pentru reînnoirea acelei treimi din mandatele senatoriale!), avântul trumpetiștilor va fi mare, chiar foarte mare!… Cum ex-pușcăriașul (re)devenit președinte la Brasilia are, după opinia experților de la Foreign Policy, simpatii pro-ruse, ca și mulți republicani pro-trumpetiști, fie și doar o reducere a ritmului ajutorului american pentru Ucraina ar fi suficientă ca să ne ia și pe noi cu „dureri de cap”!… Să ne imaginăm că eventualele lungi controverse din jurul votării unor ajutoare pentru Ucraina, dintre Casa Albă (pro-ucraineană) și majoritățile republicane din Congres, ar pune Ucraina în dificultate în efortul ei de a se apăra în fața ocupantului agresor rus, iar Brazilia ar sprijini economic Rusia, sfidând sancțiunile internaționale… Agresorul rus ar putea îngenunchea Ucraina.!.. Ar urma Moldova, Georgia, poate și ceva amenințări/atacuri rusești asupra „flancului estic” al NATO… Să ne pregătim ori de învățat russkih jazîk, ori de emigrare, spre zări (și țări) aflate mai la distanță de dictatorul nebun de la Kremlin???

Și aiasta ȘI pentru că, în bună măsură, numeroși „lideri” ai „lumii democratice”, mai mult decât politicos-ipocriți, au „cultivat”, ani buni, chiar decenii la rând (cel puțin vreo două!) în numele unor gaze rusești din abundență și, mai ales, ieftine (și nu doar de-asta!) relații de la „excelente” în sus, cu putler!…

Să dea Dumnezeu (care, în ultimele 9 luni a fost foarte ucrainean!) să n-am dreptate!…

P.S.1. O știre recentă zice că toți cetățenii țării vor fi OBLIGAȚI să aibă un cont bancar! De ce??? Cu ce scop? De ce să nu fie OBLIGAȚI ca, în primul rând, să manifeste RESPECT ȘI BUN-SIMȚ față de semenii lor! Când au manifestat bancherii, acești cămătari ai epocii actuale (expresia „cămătari” nu-mi aparține, regret!), respect față de cetățeni??? Când te „jupoaie” de dobânzi și comisioane la rate? Sau când îți faci depozit cu „dobândă”, care e mai mică decât rata inflației??? Unde e „respectul” așa-zisei „prese” care intră cu bocancii în casele oamenilor, neinvitată, nechemată, cu o avalanșă de reclame de neam-prost??? La fel, când și ce politician a manifestat respect față de cetățeni??? Când plimbărețul cotrocean ne-a sugerat să jucăm golf că „e ieftin”? Când a numit un plagiator premier??? Sau când acest „guvern” e plin de plagiatori sau de „conserve” pro-rusești??? Unde e respectul politicienilor când nu doar că n-au eliminat pensiile nesimțite, ba și-au mai și mărit salariile? Dar, acum, cu „albirea” prin „prescripție” a unei întregi serii de infractori, tot „respect” față de oamenii care se tem de legi și le respectă se numește??? Ori executivul european, cum respectă sutele de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene având în fruntea sa tot o plagiatoare? Aiasta tot „respect” față de cetățeni se cheamă???

P.S.2. Am scris toate cele de mai sus în virtutea faptului că, până la înființarea „poliției gândirii” (a se citi/viziona „1984”, pentru detalii!), conform Constituției României și Declarației Universale a Drepturilor Omului, îmi este GRARANTATĂ libertatea de exprimare! Și libertatea conștiinței!