Vine, vine primăvara! Sâmbătă, feb. 29 2020
Centenar 2020 and Muzică Centenar 2020, Muzică 11:05
Despre prezențe românești vechi atestate onomastic în spațiul carpato-balcanic Joi, feb. 27 2020
Centenar 2020 and Creștinism and Cultură and Lingvistică and Onomastică and Opinii and Turism Centenar 2020, Creștinism, Cultură, Lingvistică, Onomastică, Opinii, Turism 7:57
Printre formele legate de patronimul Ziane, sau mai exact, de derivatul său, Sânziane, în estul Poloniei, apar forme cu dz. Cum acestea nu se mai întâlnesc în zonă, și asemenea forme – pentru alte elemente onomastice – apar și la aromâni, este de presupus că, în această parte a Poloniei, elementul românesc a dispărut undeva prin/după secolele X-XI. Aceste forme, însă, au dăinuit până azi.
Compact – Un alt început Marți, feb. 25 2020
Centenar 2020 and Muzică Centenar 2020, Muzică 15:32
Tradiții și obiceiuri de Dragobete Luni, feb. 24 2020
Centenar 2020 and Etnografie and Opinii and Turism Centenar 2020, Etnografie, Opinii, Turism 10:27
Câteva particularități legate de variantele și derivatele patronimului Ziane Duminică, feb. 23 2020
Altfel de spaţii and Centenar 2020 and Creștinism and Cultură and Etnografie and Geografie istorică and Lingvistică and Onomastică and Opinii and Turism Altfel de spaţii, Centenar 2020, Creștinism, Cultură, Etnografie, Geografie istorică, Lingvistică, Onomastică, Opinii, Turism 9:10
Antroponimul Ziane, cu mai cunoscuta sa variantă Sânziane este forma românească veche a numelui-tulpină Ioan, moștenită direct din perioada creștinării (prin romanizare) a traco-dacilor, de către strămoșii noștri.
Deși, la prima vedere, patronimul amintit – cu variantele și derivatele sale – pare aproape dispărut, necunoscut, numărul de forme înrudite este surprinzător de mare – peste 80! Totuși, cel puțin la nivel mondial, unele forme identice sau asemănătoare cu cele vechi românești sunt doar omofone (sună/arată la fel), dar au, aproape sigur, altă semnificație: astfel, ne îndoim că, din cei peste 304 mii de purtători ai unor nume legate de aceste forme, cei din China (cu 30,36% din totalul amintit), Myanmar (5,46%), Rusia (4,19%), Burkina Faso (4,16%), sau Cote d`Ivoire (3,34%) au vreo legătură cu semnificația antroponimului românesc. Alta este situația cu formele din Italia (10,99%), sau Brazilia (10,69%), țări unde se vorbesc limbi romanice și asemenea forme pot fi, ca și în cazul celor românești, continuatoare ale unor forme venite din limba latină. Și faptul că totalul purtătorilor formelor românești are o pondere modestă – doar 0,88% din suma mondială în România și 0,05% în R. Moldova este un argument în acest sens…
„Coborând” nivelul analizei la spațiul carpato-balcanic, situația se schimbă. România, cel puțin, deține o pondere semnificativă din cei aproape 23 de mii de purtători ai unor asemenea nume: 11,65%. Totuși, cu ponderi chiar mai mari se remarcă Ucraina (19,53), Bielorusia (19,24%) și Turcia (12,18%), la care se alătură Albania, cu 8,64%. Dacă, în privința Turciei – cu o mare parte din teritoriu în afara spațiului carpato-balcanic și cu trăsături culturale – etno-confesionale – mult diferite de contextul apariției formelor românești, nu credem că există vreo legătură de semnificație cu antroponimele analizate aici, în cazul celorlalte țări ar exista o explicație, fie și parțială. Astfel, multe din aceste forme atestate în Ucraina se găsesc în regiuni situate la nord și est de spațiul românesc actual (inclusiv Cernăuți, care chiar se situează în spațiul românesc, ca parte a României interbelice), cele septentrionale continuându-se cu regiunile bieloruse, unde – după atestări istorice și etnografice (dave dacice atestate și onomastic, frecvență mare a antroponimelor legate de păstorit) – se relevă, tot mai clar, o prezență veche a strămoșilor noștri, care, chiar dacă au dispărut de timpuriu (poate, în jurul anului 1000 sau puțin după), au lăsat numeroase asemenea urme. Pe de altă parte, frecvența unor asemenea forme la albanezi e și mai explicabilă, prin legăturile românilor – pe filieră traco-dacă – cu acest popor balcanic.
Dintre regiunile spațiului carpato-balcanic cu ponderi semnificative ale acestor nume se evidențiază Stredné Slovensko (2,3%) – în Slovacia, Jadranska Hrvatska (1,92%) – în Croația, Volins’ka (2,04%), Donec’ka (1,8%) – în Ucraina, Brèst (6,23%), Miensk (5,92%), Miensk-Horad (3,85%) – în Bielorusia. În toate aceste cazuri este vorba de vechi comunități românești, între timp asimilate complet de slav(ofon)ii conlocuitori, azi majoritari în zonă.
Dacă ne referim strict la spațiul românesc actual – în sens restrâns, doar la România și Republica Moldova – cele mai frecvente atestări ale acestor patronime se localizează în Moldova (3,1%), București-Ilfov (2,11%), Muntenia (1,9%) și Ardeal (1,67%). De fapt, este același areal cu frecvențe mari ale numelor legate de patronimul Cristu/Cristofor, analizat anterior, doar ordinea acestor prime regiuni fiind diferită. Ponderile mai modeste pentru Basarabia (sau, pentru Republica Moldova, în ansamblu – doar 0,68%) nu trebuie să surprindă: pe de-o parte, este vorba de urmarea perioadelor de ocupație străină (țaristă, respectiv sovietică), dar și de unele diferențieri regionale care apar și în alte spații, aproape la fel de omogene din punct de vedere etno-lingvistic: dacă Albania are 8,64% asemenea nume, Kosovo – cu o majoritate de circa 90% albanezi adună numai 0,44%. În plus, regiuni aparținând și azi României – Bucovina (0,46%), Banat (0,42%), Maramureș (0,18%), Oltenia (0,1%) – au valori chiar mai mici decât cele ale regiunii pruto-nistrene… Față de Bucovina, regiunea Cernăuți (azi, la Ucraina) are valori mult mai mari – 0,97%, la fel Transcarpatia (1,4%), față de Maramureș, ori regiunea sârbă Juzna i Istocna Srbija (0,15%), regiunile bulgare Severozapaden (0,73%) și Severen tsentralen (0,35%), în raport cu Oltenia, sau regiunea maghiară Dél-Alföld (1,36%) prin comparație cu Banatul…
La final, câteva cuvinte despre variantele/derivatele formei Sânziane. Acestea – în număr de 19 – totalizează doar 587 purtători (2,56% din total), cele mai multe atestări fiind în Moldova (218), Crișana (140) și Ardeal (133), după care urmează Basarabia (31). Se conturează, astfel, o arie moldo-transilvană în care această formă – păstrată, până azi, și prin sărbătoarea Sânzienelor (numită, în sud, Drăgaica) – s-a conservat mai bine, inclusiv prin onomastică. Nu întâmplător, prelungirile peste graniță ale acestor forme au atestări spre vest (Ungaria), nord-vest (Polonia) și nord (Ucraina).
Considerații referitoare la distribuția variantelor și derivatelor numelui Cristofor Joi, feb. 20 2020
Centenar 2020 and Creștinism and Cultură and Geografie istorică and Lingvistică and Onomastică and Opinii and Turism Centenar 2020, Creștinism, Cultură, Geografie istorică, Lingvistică, Onomastică, Opinii, Turism 10:07
După finalizarea, în linii mari, a introducerii în calculator a datelor legate de variantele și derivatele de la patronimul Cristofor suntem în măsură să facem câteva aprecieri statistico-geografice.
Astfel, mai întâi, la nivel mondial, am inventariat 283 de mii de purtători ai acestor nume. Mai bine de un sfert – peste 78 de mii (27,73%) – se găsesc în România, care ocupă primul loc ca număr total de purtători. Concentrări importante mai sunt în Brazilia – aproape 43 de mii (14,94%), Indonezia – peste 35 de mii (12,5%), Statele Unite – peste 27 de mii (9,67%). Republica Moldova se apropie de 6 mii de purtători ai acestor nume (2,07%). Reținem faptul că situarea pe primul loc, cu peste un sfert din total, a României poate fi considerat un argument în favoarea atât a vechimii, cât și a frecvenței mari de utilizare a acestui nume în spațiul românesc.
Dacă ne concentrăm doar asupra spațiului carpato-balcanic, din cei peste 98 de mii de purtători ai acestor patronime, peste patru cincimi se află în spațiul românesc: 77,15% în România și aproape 6% în R. Moldova. În rest, nici o altă țară nu se apropie de 3%, cu valori între 1 și procente situându-se, în ordine descrescătoare, Albania (2,77%), Slovacia (2,53%), Cehia (2,45%), Ungaria (2,21%), Ucraina (2,03%), Croația (1,6%), Austria (1,34%). De notat că, cu excepția Ucrainei (țară majoritar ortodoxă, dar care a avut și are și o importantă comunitate greco-catolică și s-a aflat, în mare parte, sub influența occidentală, prin apartenența la Regatul Poloniei medievale și/sau la Republica Polonă interbelică, ori subordonat Curții imperiale de la Viena), în celelalte cazuri este vorba de țări cu o puternică influență a catolicismului (inclusiv în Albania, cel puțin înainte de trecerea unei mari părți a populației la Islam).
Totuși, pe de altă parte, e vorba de state/regiuni unde au existat și însemnate comunități românești, încă destul de vizibile, măcar în Ucraina și în Ungaria.
Dacă ne referim la spațiul românesc actual – acoperind, în sens restrâns – teritoriul României interbelice, pe primele locuri, cu peste 10 mii de purtători ai antroponimelor derivate de la Cristofor în fiecare caz, se situează, în ordine, Muntenia, București-Ilfov, Moldova și Ardeal, care concentrează aproape 46% din total și mai mult de jumătate din toate aceste patronime din spațiul românesc.
Poianetu' lui Iocan 