Despre urs(s) și UE… Luni, ian. 31 2022

O paralelă interesantă este relatată în acest articol.

Leave a Response »

 

Să (mai și) râdem: când pleci grăbit de acasă… Duminică, ian. 30 2022

Leave a Response »

 

Despre legătura între studiile locale și cele de o mai mare „anvergură” spațială (regională, națională și/sau internațională) Sâmbătă, ian. 29 2022

„Cufundat” de ceva vreme în diverse activități legate de Făgăraș, am (re)descoperit ieri, a nu știu câta oară, că trebuie să plasez aceste subiecte de analiză într-un context mai larg… E ceea ce am făcut, mereu, din copilărie, fie prin „sorbirea”, pur și simplu, a informațiilor citite în diferite enciclopedii ale statelor Lumii, fie prin hărțile desenate, care nu s-au limitat doar la Făgăraș, sau numai la România… Cunosc oameni, foarte buni specialiști, interesați doar de o anumită zonă – Țara Oltului, Maramureș… – însă, mereu, am „legat” cercetările de nivel local de cele care „acoperă” o arie geografică mult mai largă.

Căderea regimului comunist mă găsea, după „Podul de Flori” de la Prut, din mai 1990, în corespondență cu o fată din Ungheni, în scrisorile respective amintind, într altele, și de elementele de istorie locală făgărășeană, dar plasate într-un context mai larg, la nivelul Transilvaniei sau/și al întregului spațiu românesc… A venit, apoi, studenția, unde, în cadrul ședințelor ATGIS (Asociația Tinerilor Geografi din Iași), am debutat printr-o prezentare legată de Făgăraș, dar m-am „aplecat”, curând, către distribuția spațială a comunităților de români din jurul României… Elaborarea lucrării de licență a prilejuit nu doar referințe la Țara Făgărașului, ci și plasarea lor, comparativă, într-un context mai larg, pan-românesc, viziune amplificată, după un deceniu, în teza de doctorat, în care se regăsesc materiale ce acoperă întregul spațiu carpato-balcanic… Inclusiv documentările de teren, realizate încă din etapa întocmirii referatelor din planul doctoral (anii 2000-2001), s-au extins, de la aria „înconjurătoare” a Țării Oltului, la zone extrem de îndepărtate, ca nordul și vestul Moldovei, Sătmar, Podișul Piemontan Getic, Țara Vrăncii, Basarabia sau Dobrogea. Și tocmai de aceea, în 2006, chiar la sugestia domnului profesor Alexandru Ungureanu, pe vremea când lucram, împreună, la realizarea cursului de Toponomastică, hărțile referitoare la evoluția limbii române, de la „dialectul” traco-daco-roman al latinei până în zilele noastre, au fost preluate din lucrarea de doctorat, abia susținută (2005) și incluse în cursul menționat, devenind publice înaintea predării la tipar a tezei în care le-am inclus (apărută în 2007)…

Câțiva ani mai târziu (2011-2014), plecând de la elaborarea Tezaurului Antroponimic al Țării Oltului – idee „născută” prin 2003-2004, în cursul documentărilor legate de doctorat – am ajuns, odată cu elaborarea, prezentarea și publicarea metodologiei de cercetare geografică a antroponimelor (2015-2017), la închegarea unui curs nou, de Antroponomastică geografică, publicat în 2019… Acum, activitățile legate de „scoaterea la lumină” a unor diverse realități istorico-geografice făgărășene, m-au adus în punctul în care, (re)descoperind vechea instituție locală a scaunului de judecată al celor 12 boieri jurați (ce a funcționat la Făgăraș, mai multe secole), voi ajunge să adaug, cu material cartografic, această veche instituție juridică românească la materialele, recent prezentate și publicate (sau aflate în curs de tipărire), ținând de vechimea acestor instituții, nu doar în spațiul românesc, ci în întregul spațiu carpato-balcanic…

Pe de altă parte, de mai multe săptămâni, a „încolțit” ideea unei geografii electorale locale – ca parte a cursului de Geografie electorală, care, fiind publicat în 2013, necesită o nouă ediție, actualizată – ținând cont de acumularea unui material documentar și statistic detaliat, care ar veni, din a doua parte a secolului al XIX-lea, în continuarea vechii instituții a scaunului de judecată, în care boierii jurați erau, și ei, aleși!

În concluzie, este interesant cum, de aproape 3 decenii, Făgărașul și Țara Oltului îmi oferă „muniție” pentru elaborarea sau aprofundarea unor teme de cercetare pe arii mult mai largi! Să dea Dumnezeu cât mai multe asemenea, în continuare! 🙂

Leave a Response »

 

Spre un nou „pact molotov-ribbentrop”? Vineri, ian. 28 2022

Urmărind evenimentele internaționale din ultima vreme și „aruncând” un „ochi” și în trecut, remarc un „tipar” de cel puțin două secole: pe nimeni dintre „cei mari” nu-i interesează soarta și integritatea teritorială a „celor mici”!… În 1812, rușii au mituit negociatorii otomani, la București și s-au „retras” la ei „acasă” că venea în „excursie” la ei, „la Grande Armee” a lui Napoleon, plecând cu tot cu Basarabia! Au zis că e o „bucățică” – vechea raia a Tighinei, luată de la turci și au ocupat un teritoriu de vreo 4 ori mai mare, din Principatul Moldovei. A „tușit” cineva? N-am auzit!…
Toamna lui 1938: britanicul chamberlain și francezul daladier acceptă să dea lui hitler regiunea sudetă de la Cehoslovacia, pentru „a salva pacea”: un an mai târziu, hitler invada Polonia!…
În 1941, decembrie, Departamentul de Stat american recomandă lui roosevelt ca să condiționeze acordarea de ajutoare militare rușilor (care tocmai se apărau, în fața Moscovei, de atacurile nemților) de recunoașterea frontierelor europene interbelice. Jigodia zisă „the president of the U S”, tot democrat, ca senilul de acuma, ignoră documentul Departamentului de Stat și dă ajutoare militare rușilor moka!
Trei ani mai târziu, ca să-și „salveze” imperiul, altă jigodie occidentală, britanicul churchill vinde, la Ialta, jumate de Europă aceluiași stalin!

Și ar mai fi și alte exemple, dar cred că cele de mai sus ajung!

După o bună remarcă, de fiecare dată când s-au „croit” sau au fost „confirmate” noi granițe între „cei mari”, care și-au stabilit și „sfere de influență”, nimeni din „cei mici” NU A FOST CHEMAT! Cehoslovacilor li s-a luat regiunea sudetă, de către Franța și Regatul Unit, care au dat-o Germaniei, fără ca victima să fie de față și, mai grav, fără a fi ascultată! La fel, un secol și ceva mai devreme, n-am știre ca vreun demnitar moldovean să fi fost chemat la „tratativele” ruso-turce, desfășurate la București, în urma cărora Rusia a „plecat” cu Basarabia!… Nu-mi amintesc ca, la Ialta, să fi fost vreun diplomat polonez, cehoslovac, ungur, român sau bulgar, când s-au negociat „sferele de influență” între sovietici și occidentali!…

Și, bine observa cineva, acum americanii și NATO negociază cu rușii cei nervoși, care stau, „înarmați până-n dinți” la granițele ucrainene, dar pe… ucraineni nu i-a chemat NIMENI!…

Și, ca să se confirme „tradiția” din exemplele de mai sus, senilul de la Washington s-a „scăpat” și ar fi zis, zilele trecute, că, dacă „rușii iau o mică parte din Ucraina, nu e grav”!!! După vreo două zile a retractat, „dând-o la întors”!… Adică, în „traducere”, „pohta ce-a pohtit” dictatorul putler e să anexeze o halcă din sudul Ucrainei, care să lege „republicile” separatiste din Donbass cu Crimeea și să lase, eventual, victima ucraineană fără ieșire la Marea Neagră!… Nici nu e „mult”, față de cele 17 milioane de kmp cât are urss, pardon Rusia!…

Recunoașteți „tiparul” de mai sus???

Cu alte cuvinte, „cei mari” s-au pișat „cu boltă” pe „cei mici”… Scuzați cuvântul „pe”!

Au romanii o vorbă, de vreo 2000 de ani: Aquila non capit musca!…

Leave a Response »

 

Să (mai și) râdem: cum procedezi cu nevasta? Joi, ian. 27 2022

Doi tipi, amândoi căsătoriți, stau de vorbă:

– Nu știu ce să mă mai fac! De câte ori vin acasă, după ce am băut, sting luminile, opresc motorul și împing mașina în garaj. Îmi scot pantofii, urc scările cât de încet pot, mă dezbrac în baie, mă strecor în pat și nevastă-mea tot țipă la mine că unde am umblat până la ora aia!

Prietenul său se uită la el și-i spune:

– E evident că procedezi greșit. Eu scârțâi roțile pe stradă, trântesc ușa, fac gălăgie pe scări, îmi arunc pantofii în dulap, sar în pat, îmi frec mâinile de fundul nevesti-mi și-i zic: ”Ce zici de o partidă scurtă?” Și ea întotdeauna se preface că doarme…

Sursa: https://www.ziaruldeiasi.ro/bancuri/cum-procedezi-cu-nevasta–6197.html

Leave a Response »

 

Apar primele rezultate legate de tematica de cercetare urbană făgărășană… Miercuri, ian. 26 2022

Încep rândurile de azi cu o constatare: indiferent de „direcția”/„direcțiile” spre care m-am „îndreptat” în ziua respectivă, de dinainte de Anul Nou (mă rog, cu pauzele normale, legate de Sărbători…), am avut chef de muncă! De plictiseală n-am știință, din copilărie, dar se mai întâmplă, uneori, să apară așa, un fel de „uzură”, o „oboseală reziduală”, un fel de „astenie motivațională” care obligă la o pauză sau, în cel mai bun caz, la un ritm (aproape) lent, imperceptibil de lucru… Acum, că s-au și diversificat temele și subiectele de lucru, e chiar și mai bine, că, având și poftă de lucrat, le pot „schimba” între ele, ca să evit „căderea” în „cei trei R”: rutină (care dă în) rugină (urmată de) ruină! 🙂

Am definitivat, între timp, atât verificarea modului cum se „închid” poligoanele fiecărui fond de hartă: per total, să fi fost mai puțin de 10 erori, cele mai multe – între două și patru – la ultimele două fonduri de hartă (cel din perioada comunistă și cel actual), oarecum previzibile, ținând cont de extensiunea mult mai mare a târgului, după 1945 și, mai ales, după 1960… Rămân(eau) codarea poligoanelor și calcularea suprafețelor fiecărui cartier… Având mai multe date – începând din secolul al XVIII-lea, până în 2004 – mi-am zis că pot „diversifica” activitatea, calculând populația, aproximativă, a fiecărui cartier. Sursele pentru o asemenea ispravă se leagă fie de materialul cartografic (hărți, planuri, din secolele XVIII-XIX), de diferite anuare (cel general din 1925 și cartea de telefon din 1959), respectiv de listele electorale, la nivel de străzi și secții de votare (din 2004). Și, iarăși, se dovedește că imensul material strâns, acumulat, fie pentru lucrarea de licență, fie pentru cea de disertație, ori pentru cea de doctorat, poate servi „după ani și ani ” – vorba unui cunoscut cântec al formației „Compact” – ca „bază” pentru o grămadă de alte materiale.

O coincidență fericită – să-i mulțumim, pentru asta, Celui de Sus! – a făcut ca, exact pentru perioada în care târgul a început să „crească” semnificativ, atât teritorial, cât și demografic (după 1700), să dispunem de informații care să ajute la realizarea unui asemenea demers. De pe la 1300, după mutarea, în urma invaziei tătare din 1240-41, a nucleului așezării din aria vechii fortificații de la fosta fabrică de cărămidă, timp de aproape 4 secole, actuala zonă centrală a târgului a fost „uriașul cu picioare de lut” al localității, „secundat” de (cel mult), alte două (extrem de mici) „cartiere”, la Vest de aceasta… Anexarea Transilvaniei de către Curtea de la Viena „dă startul” înnoirilor, al progresului, reflectat în plan demografic și teritorial. Că este așa, o confirmă și datele statistice (destul de) exacte: astfel, dacă până pe la 1600, am recurs la estimări (făcute, cu multă „bătaie de cap”, pentru teza de doctorat), începând cu urbariile din secolul al XVII-lea, dispunem de informații (cât de cât) cuantificabile. Astfel, în circa 80 de ani – 1640-1702 – populația târgului (fără fostul sat Galați, de peste Olt) aproape s-a dublat, de la 1156 suflete, la 1944 oameni!

Tot urbariile „trădează” începutul de extindere al orașului: în veacul al XVII-lea debutează dezvoltarea viitoarelor cartiere (actuale) Vasile Alecsandri și Tudor Vladimirescu, pe locul fostei grădini de vânătoare numită Ciuta (în românește) sau Vadkert (în maghiară). Urbariile dau, deja, câteva zeci de capi de familie, consemnați aici. Ei vor deveni sute, în conscripția din 1720-21… După 1800, conform informațiilor cartografice, „întărite” de cele statistico-fiscale, începe expansiunea orașului (și) spre sud. Până pe la jumătatea veacului al XIX-lea, actuala zonă centrală mai avea măcar jumătate din populație: chiar dacă, până în perioada comunistă, nici un alt (nou) cartier nu a „detronat” aria centrală de pe prima poziție, din punct de vedere demografic, aceasta, deși a continuat să crească, lent (și-a dublat populația între 1900 și 1977, fără a fi „atinsă”, practic, de „sistematizarea” comunistă), și-a pierdut întâietatea după a doua conflagrație mondială.

Cunoscând orașul, atât „pe propria piele”, cât și din documente, materiale cartografice, fotografice, date statistice, etc/șamd/șcl, remarc faptul că există o concordanță, „în linii mari” între sursele, extrem de diferite, atât ca stăpânire etno-politică (elita nobiliară ardeleană, înainte de 1700, Curtea vieneză, în perioada 1701-1867, regimul dualist austro-ungar, înainte de 1918, apoi – administrația românească), cât și ideologică (putem compara datele din perioada interbelică, de regim românesc democratic, cu cele din perioada comunistă, ori de după 1989), ori legată de tipul de izvor ce „oferă” informațiile (documentar, statistico-fiscal, cartografic, electoral, etc.). În aceste condiții, dacă s-or mai fi „strecurat” erori – inevitabil, Errare humanum est! – acestea sunt minore, neglijabile și nu afectează constatările științifice (pe care urmează a le face).

Acum putem reveni la codarea poligoanelor și la calcularea suprafeței cartierelor, pe fiecare în parte, precum și pe fiecare interval istoric în parte… Legat de această ultimă cestiune, am descoperit un mic „impediment”, independent de voința proprie: pe calculatorul „activ” acum, nu am cum instala Corel Draw (am încercat acum doi ani și n-a „mers”!), așa că va trebui „trezit” din „hibernare” cel vechi (e funcțional, e chiar mai „convenabil” că are Windows 7, mult mai „prietenos” cu utilizatorii care folosesc calculatoarele ca „prelungiri” ale minții proprii!), deoarece acolo programul amintit funcționează! Renunțarea (temporară, provizorie) la acest calculator are la bază „uzura”, „fizică” și „morală” (merge extrem de lent, uneori și face „ca tractorul”!) și nu faptul că n-ar mai fi util! 🙂

Și, în sfârșit, cred că pot să mă apuc de scris! 🙂

P.S.1 Azi dimineață am „descoperit” de la ce au „plecat” toate subiectele de analiză legate de târgul Făgărașului: zilele trecute am reluat tehnoredactarea lucrării de licență. Am descoperit, la un moment dat, în capitolul legat de mențiunile toponimice ale românilor din Țara Oltului, un nume de loc La Românoaia, în hotarul satului Ileni (situat la SSE de Făgăraș). Știind că în Anuarul SOCEC al României Mari apare, detaliat, nomenclatura stradală a Făgărașului interbelic (de pe vremea când lucram la Tezaurul antroponimic al Țării Oltului), am (re)descoperit, între numele de străzi, două, legate de toponimul de la Ileni: România de Sus și România de Jos… Restul, deja, e istorie!…

P.S.2 Cum, zilele trecute, am aflat că școala unde m-am „îmbarcat” pe vaporul clasei a-ntâia (cum am cântat, în 1976, cu „mândrie” de „grupa mare”, la „absolvirea” grădiniței! 🙂 ) va aniversa centenarul peste câțiva ani, „mă bate gândul” să realizez și un material despre evoluția rețelei școlare făgărășene… Asta, cu atât mai mult cu cât, nu doar că am fost printre fericiții elevi ce au participat, în toamna anului 1984 (ca „boboc” licean) la festivitățile legate de Centenarul învățământului de arte și meserii din Făgăraș, ci, mai mult, la începutul ciclului primar, instituția unde am urmat cei 8 ani de „școală generală” împlinea 50 de ani când i-am devenit eu elev!… Date sunt, surse de documentare am din belșug la îndemână… Deja, am și elaborat o cronologie a apariției școlilor din oraș… O pun și pe aiasta pe „listă”! 🙂

Leave a Response »

 

Noi direcții de cercetare deschise de lucrul la evoluția teritorială a Făgărașului… Marți, ian. 25 2022

S-a finalizat deja procesul de desenare a fondurilor de hartă pentru întreaga evoluție a Făgărașului în ultimul mileniu (începând cu cetatea de pământ, cu întărituri de lemn, atestată arheologic, documentar și toponimic, ca ființând în secolele XI-XIII). Ieri am notat, pe un layer (strat) separat și toponimia din împrejurimile așezării. Este un „strat” diacronic, în care am inclus diferite toponime notate pe hărțile topografice din ultimii 300 de ani, sau în diferite alte surse documentare și statistico-onomastice (urbarii, conscripții), începând de acum mai bine de 4 secole…

S-a realizat și delimitarea (convențională, aproximativă) a cartierelor făgărășene. Cred că voi mai face o verificare a felului cum se „închide” fiecare poligon ce delimitează, de regulă, o latură a unei străzi din ariile construite ale orașului și, după aceea, va urma operațiunea de codare a fiecărui cartier, cu coduri alfa-numerice, deja stabilite pentru fiecare cartier. Va fi nevoie de multă atenție, dar n-are cum să fie mai greu decât a fost la desenarea fiecărui poligon cu mouse-ul! Practic, în Adobe Illustrator, este nevoie de trecut, la rubrica „Attributes”, codul alfa-numeric al fiecărui cartier în fiecare poligon inclus în acea subdiviziune a târgului! Similar, aceleași coduri vor figura în prima coloană a fișierului Microsoft Excel în care se vor insera datele demografice și teritoriale (suprafața) pe cartiere și pe întregul târg.

Vor fi unele situații cu „semne de întrebare”, cum este, de pildă, „cartierul” apărut, din veacul al XVII-lea, după popularea zonei Ciuta/Vadkert. Aceasta „acoperă”, parțial cel puțin, porțiuni din actualele cartiere Vasile Alecsandri și Tudor Vladimirescu. Cum primul e mai „central” și, deci, mai „vechi”, se va atribui, strict convențional, codul cartierului Vasile Alecsandri, unde, de altfel, se și află, și azi, de 3 secole, Mănăstirea Franciscană! Tot convențional, primul nucleu al așezării, din locul numit Cetatea Veche, populat în secolele XI-XIII, înainte de invazia tătară, va fi atribuit cartierului Veteranilor (actual), în aria căruia s-a aflat și fosta Fabrică de cărămidă pe locul căreia s-au făcut descoperirile arheologice de acum câteva decenii, ce confirmă existența fostei fortificații…

Dacă, despre evoluția teritorială, precum și a nomenclaturii stradale, am mai vorbit, în condițiile în care există perimetrele construite delimitate, se poate calcula suprafața (în kilometri pătrați și/sau în hectare) a fiecărui cartier și, știind populația pe străzi, agregate pe cartiere, se află populația fiecărei asemenea subdiviziuni a așezării, putându-se preciza, pe fiecare etapă, și evoluția demografică, nu doar cea teritorială a orașului. Asta înseamnă inclusiv calcularea densității populației urbane, pe cartiere și pe intervale istorice… Adică, un fel de geografie urban-istorică!… Deci – „front de lucru” cât cuprinde! Cum să zic că „mă plictisesc”, când, de ani de zile tot spun că „nici măcar n-am timp să mă gândesc că mă plictisesc!”??? 🙂

Leave a Response »

 

Azi – nimic despre Unirea Principatelor… Luni, ian. 24 2022

Pentru motive bine cunoscute, enunțate de ani de zile, azi nu vom vorbi deloc despre Unirea Principatelor. Vom reveni cu informații peste două săptămâni!

Leave a Response »

 

Să (mai și) râdem: micșorarea hainelor… Duminică, ian. 23 2022

Leave a Response »

 

Să (mai și) râdem: consecințele grevei STB… Sâmbătă, ian. 22 2022

Leave a Response »