Sfântul Nicolae – bucuria copiilor (colind) Vineri, dec. 6 2019 

Despre oină Miercuri, dec. 4 2019 

Oina, considerată „sport național” românesc, a apărut în Evul Mediu, în vremea domniei lui Vlaicu Vodă , în 1364, o altă atestare, după Dicționar enciclopedic (1993-2009), înregistrându-se în 1763. Jocul, apărut, probabil, în lumea păstorească, este reglementat în 1899 – când s-a publicat Regulamentul de joc, în Monitorul Oficial. În perioada în care a fost ministru, Spiru Haret decide introducerea oinei în școli (1897-1899). În anul 1932, ia ființă Federația Română de Oină, care a fost reactivată după 1950, iar jocul mai era practicat în școlile din țară și în partea finală a perioadei comuniste.

După 1989, jocul multisecular este în vizibil declin…. Ciudat mod de a ne manifesta „mândria” și „atașamentul” față de sportul național românesc, considerat de unii, dacă nu ca „strămoș” al baseball-ului american, oricum, foarte apropiat ca reguli de acesta! După unele opinii, niște emigranți români din Ardeal ar fi ajuns prin anii 1850-1860 în Statele Unite și, ar fi pus bazele unui sport, înrudit cu oina, preluat, din 1857 de localnicii americani, sub numele de baseball – aserțiune pe care o privim, totuși, cu circumspecție.

Despre practicarea acestui joc pare a vorbi și oiconimul Oinacul, localizat în sudul țării, în actualul județ Giurgiu. Localitatea este atestată prima dată în 1843, așa cum menționează N. Stoicescu, în Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România. I. Țara Românească, vol. 2, București, 1970, p. 460). Toponimul este un derivat, cu sufixul -ac, întâlnit și în termeni precum malac, mârzac, porumbac, dar și în toponime ca Albac.

SUBCARPAŢI & Surorile Osoianu – Colind / Limba Română Luni, dec. 2 2019 

Ce treabă are patronimul Adrian cu Sfântul Andrei? Duminică, dec. 1 2019 

Aflu că, ieri, pe net, de Ziua Sfântului Andrei, destulă lume a felicitat și pe purtătorii numelor Adrian, Adriana, cu variante și derivate, deși, între cele două nume nu este absolut nici o legătură, nici ca origine, nici ca semnificație!

Astfel, Andrei, este de origine greacă, fiind un derivat din cuvântul andros = bărbat. La rândul său, Adrian, este de origine latină, evoluat din Hadrianus = de la (Marea) Adriatică. Iar, pentru cei ce vor să-i sărbătorească pe purtătorii ultimului nume, o pot face, la 26 august! După N. A. Constantinescu (1963), în Synaxarul din 1697, Adrian era celebrat la 17 aprilie și 26 august, în vreme ce forma derivată, Andrian – fără legătură cu Andrei, ci influențată de fonetismul greco-bizantin, cu nd în loc de d – era marcată la 3 februarie! Deci, nici o legătură cu data de 30 Noiembrie și cu atât mai puțin cu Sfântul Apostol Andrei.

Pentru mai multe detalii, a se vedea N. A. Constantinescu, Dicționar onomastic românesc, Editura Academiei, București, 1963, p. 4 (pentru Adrian), respectiv, 11-12 (pentru Andrei).

1 Decembrie 1918 – 101 ani! Duminică, dec. 1 2019 

În urmă cu 101 ani, la 18 Noiembrie/1 Decembrie, în prezența a peste 100 de mii de români, adunați din toate colțurile Ardealului, Banatului, Sătmarului, Maramureșului și „părților ungurene” (ulterior, Crișana), cei 1228 de delegați ai acestor ținuturi, au hotărât, la Alba-Iulia, Unirea acestor români și a ținuturilor locuite de ei cu România.

Se desăvârșea, în acest moment, un vechi vis al românilor, de a trăi într-o singură Țară. În aceeași zi, Familia Regală – Regina Maria și Regele Ferdinand – reveneau la București, după 2 ani de ocupație a Capitalei de către armatele Puterilor Centrale, din refugiul de la Iași – „Capitala Rezistenței Românești” (1916-1918).

La mulți, frumoși și fericiți ani, românilor din Țară și de oriunde, cetățenilor români de alte etnii, de pe cuprinsul Marii Românii!

Corala „Armonia” (Constanța) – Colindul Sfântului Andrei Sâmbătă, nov. 30 2019 

Liviu Vasilică – Cântec de cătănie Sâmbătă, nov. 30 2019 

Unirea Bucovinei cu România Joi, nov. 28 2019 

Acum 101 ani, la 15/28 Noiembrie, în Sala Sinodală a Palatului Metropolitan din Cernăuți, Congresul General al Bucovinei a votat Unirea acestei foste provincii habsburgice/austro-ungare, cu Țara.

La Bucovina

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nalte,
Apele lucinde-n dalbe diamante.

Peste câmpii-n zori.
Ale sorţii mele plângeri şi surîse;
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic şi uşor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,

Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
Îmi şoptesc de dor.
Numai lângă sânu-ţi geniile rele,
Care îmi descântă firul vieţii mele,
Parcă dormita;

Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soarte mândră de-al meu nume
Şi de steaua mea.
Când pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene

Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare,
Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare,
Cânt din Valhala.
Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace,

Inima îmi bate, bate, şi nu tace,
Tremură uşor,
În fantazii mândre, ea îşi face cale,
Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
Mână a ei dor.

Mână doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeuna când gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!

(Mihai Eminescu)

Sursa: https://motivepentrucondei.wordpress.com/2015/11/27/poezii-pentru-bucovina/

Despre antroponimele derivate de la numele Sfinților Apostoli Filip și Matei Duminică, nov. 17 2019 

În săptămâna care se încheie au fost prăznuiți Sfântul Apostol Filip (joi) și Sfântul Apostol și Evanghelist Matei (sâmbătă). Pentru noi, însemnătatea acestor sfinți este cu atât mai mare, cu cât primul a propovăduit Sfânta Evanghelie în Dobrogea, alături de Sfântul Andrei, iar al doilea a scris cea mai veche dintre Evangheliile Noului Testament (datată undeva în anii 50-60 ai erei creștine).

Primele atestări creștine ale numelui Filip în spațiul carpato-balcanic sunt foarte vechi. Imediat după atestarea sfântului (ajuns episcop, la Tomis, deci, în Dobrogea de azi, în primul secol al erei creștine), apare o mențiune în Creta, în secolul al II-lea, urmată de o alta – în veacul următor, în sud-estul Traciei (azi, în Turcia europeană). Pentru secolele IV-VI atestările devin mai frecvente: una în sud-estul Bulgariei, alta în Cipru, alături de mențiuni în Dalmația croată, sudul Turciei actuale (3 atestări succesive), alta – pe litoralul egeic al Asiei Mici și o alta – în nordul Greciei.

Pentru veacurile VII-X se cunosc atestări în Albania, Macedonia de Nord, sud-estul Bulgariei, Peloponez, insulele egeene, Achaia și în mai multe zone din Asia Mică (azi, în componența Turciei). În secolele următoare – XI-XV – sunt mențiuni din Asia Mică, Creta, Peloponez, Muntenegru, Bosnia-Herțegovina și Ucraina. În spațiul românesc, în Evul Mediu (secolele XI-XV) patronimul era atestat frecvent, situându-se pe locul 58.

În prezent, variate și derivate de la numele sfântului se localizează în Cipru (Filippou/Philippou, locul 24), Serbia (Filipović, locul 27), Croația (Filipović, locul 28), Macedonia de Nord (Filipovska/Filipovski, locul 38), Bulgaria (Filipov/Filipova, locul 50), Bosnia-Herțegovina (Filipović, locul 59), Muntenegru (Filipović, locul 67), Ungaria (Fulop, locul 72), Grecia (Filippou, locul 76), România (Filip, locul 81), Ucraina (Pilipenko, locul 84).

De la antroponimul Filip au rezultat și toponime, cel mai vechi fiind Philippopolis – „orașul lui Filip”, așezare din Tracia denumită după Filip, regele Macedoniei (și tatăl lui Alexandru Macedon). Varianta traco-dacă era Pulpudava, evoluată spre Pulpudeva, din care, după venirea slavilor, s-a ajuns la forma actuală, Plovdiv, al doilea oraș ca mărime din Bulgaria de azi. La noi, menționăm: Pilipăuți – în Bucovina, Filipeni – în Basarabia, Filipești (trei așezări cu acest nume), Filipeni, Filipea – în Moldova, Filipești, Filipeștii de Pădure, Filipeștii de Târg – în Muntenia, Filpea, Filpișul Mare, Filpișul Mic – în Ardeal.

În ceea ce privește mențiunile legate de antroponimul Matei, prima sa atestare în spațiul analizat se leagă de un episcop rezident în Albania, la începutul secolului al VI-lea. Următoarele înregistrări sunt de după anul 1000, din secolele XI-XV, când patronimul apare în Turcia, Grecia, Albania, Macedonia de Nord, Bosnia-Herțegovina, Croația, Ungaria, Polonia, Ucraina. De asemenea, există mențiuni și din secolele XVI-XVIII, în Turcia, Grecia, România.

Astăzi, formele derivate sau variante ale numelui Matei sunt atestate, frecvent în Ungaria (Mate, locul 62), Croația (Matijevic, locul 63), Polonia (Maciejewski, locul 84), Bosnia-Herțegovina (Matić, locul 96), Bielorusia (Matveeva, locul 100), Cipru (Matheou, locul 102), Ucraina (Matvienko, locul 102). Dacă în Evul Mediu Matei se găsea pe poziția 57 în spațiul românesc, în prezent nu se mai află între cele mai frecvente 150 de antroponime românești.

De la patronimul Matei a derivat și o serie de toponime: Valea lui Matei, Mateiești, Mateieni, Poiana lui Matei – în Moldova, Mateuți – în Basarabia, Matei (două oiconime), Mateiaș – în Ardeal, Schitul Matei, Mateești – în Muntenia, Mateești – în Oltenia, Padina Matei – în Banat

15 Noiembrie 1987 – Revolta muncitorilor brașoveni contra regimului comunist Vineri, nov. 15 2019 

În data de 15 Noiembrie 1987, erau programate „alegeri”, pentru „autoritățile locale și județene”!… Cum, în întreprinderile brașovene erau probleme, cu realizarea „planului”, fapt ce a dus la plata incompletă – și chiar întârziată – a salariilor, în dimineața zilei amintite, muncitorii de la întreprinderile brașovene – „Steagul roșu” (Autocamioane), „Tractorul”, „Rulmentul” și altele – s-au revoltat! Măsurile luate de autorități au fost dure, mergând de la deportarea în alte localități, până la șicane continue, anchete, bătăi și alte „mijloace adecvate” pe care regimul le folosea pentru intimidarea sau chiar eliminarea opozanților!

Revolta de la Brașov – de care, cu toată opacitatea „mass-media” controlate de partid și de stat – s-a aflat, atât în țară, cât și în afara ei, chiar din ziua de 15 Noiembrie, a fost punctul culminant al unei serii de revolte din acel an – începută cu greva studențească din februarie 1987, de la Iași și continuată cu nemulțumirile publice ale făgărășenilor, de la începutul lunii noiembrie – și „preludiul” ridicării anti-comuniste din Decembrie 1989, care a dus la prăbușirea regimului totalitar.

Să nu uităm!

Pagina următoare »