40 de ani de Paganel Joi, oct. 31 2019 

Opinii Paganel 8:35

În toamna anului 1979 am început clasa a IV-a. La puțin timp după aceea – câteva săptămâni – învățătoarea noastră a născut și a intrat în concediu pentru creșterea copilului. Astfel, clasa a IV-a D, din care făceam parte și eu, a fost „redistribuită”, aproximativ același număr de elevi mergând la celelalte clase paralele, A, B sau C. Eu am nimerit la a IV-a B, unde, știind deja, după alte câteva săptămâni în care am fost colegi, care-mi sunt preocupările, un bun coleg de clasă și prieten, a scris, pe atlasul meu școlar (proaspăt apărut, atunci, chiar în 1979), ceea ce se vede în imaginea de mai jos:

Exceptând numele, prenumele și clasa, trecute de tata (ca să nu „rătăcesc” atlasul…), celelalte înscrisuri aparțin colegului meu, care a „proorocit”, în toamna lui 1979, că voi deveni „geograful și cercetătorul lumii”. Apare, în partea din mijloc-dreapta și înscrisul PAGANEL. Trimiterea este cât se poate de „străvezie”, pentru oricine a citit romanele lui Jules Verne. Exact ca și personajul numit Paganel, care era francez, geograf și… distrat/împrăștiat, eu eram, deja, francofon/francofil (eram în al treilea an de învățare a limbii franceze – până la terminarea liceului s-au făcut 11 ani de franceză!), îmi plăcea, deja, geografia (iar, peste ani, chiar am devenit geograf!) și eram împrăștiat (mai sunt și acum…). O poreclă transformată în… renume!… 🙂

 

D’ale Carnavalului Miercuri, oct. 30 2019 

Centenar 2019 and Cultură , Paganel 9:57

 

Ion Luca Caragiale – O scrisoare pierdută Marți, oct. 29 2019 

Centenar 2019 and Cultură and Opinii , , Paganel 10:05

 

Ion L. Caragiale – Momente și schițe Luni, oct. 28 2019 

Centenar 2019 and Cultură and Opinii , , Paganel 8:13

 

Constantin Tănase – Pe când era bunica fată Duminică, oct. 27 2019 

Cultură and Opinii , Paganel 8:09

 

Constantin Tănase – Dă, Doamne! Sâmbătă, oct. 26 2019 

Cultură and Opinii , Paganel 14:33

 

Întrebări de bun-simț Vineri, oct. 25 2019 

Opinii and Politică. Altfel , Paganel 12:43

  1. Este de bun-simț, corect ca să schimbi denumirea unui grup etnic (țigănesc), considerată jignitoare, cu una care creează confuzii și chiar insultă un alt grup etnic (românesc)?
  2. După care reguli ale statului român au țiganii atât „rege”, cât și „împărat” (în condițiile în care România are formă de guvernământ republicană)? Legile statului român nu sunt aceleași pentru toți?
  3. Știu organizațiile care militează pentru drepturile țiganilor că doar 40% dintre membrii acestui grup etnic cunosc și vorbesc limba țigănească (după datele Recensământului populației și locuințelor din 2011)? Ce măsuri întreprind ca țiganii să învețe, în primul rând, în limba țigănească?

 

Oare e plină lumea de nesimțiți și/sau complici la nesimțire? Joi, oct. 24 2019 

Altfel de spaţii and Opinii and Studii de (ne)caz , , Paganel 7:46

Știu că o să par „plictisitor”, dar, reiau această temă, aplicând „principiul” cocoșului din „Punguța cu doi bani”, care se poate „traduce” și așa: am să mă fac că nu înțeleg că voi n-ați înțeles, până când veți înțelege!

Deci, să revin: fără o educație bazată pe bună-credință, bună-cuviință, bună-voință, bun-simț, onestitate, respect reciproc, caracter, conștiință, omenie, coloană vertebrală – vorbim degeaba! Nu e „moftul” meu: peste douăzeci de ani, unul nenăscut va da în cap cui „vrea mușchiul lui” fiindcă „regulile” lui sunt mai „tari” decât ale altora. Problema este că, peste alte două-trei decenii, alt nenăscut îi va crăpa lui capul (Doamne, ferește!)! Regulile de mai sus au asigurat supraviețuirea strămoșilor noștri peste veacuri/milenii! Doar că nu e p(r)ost-modern, political correct să aplici asta, în zilele noastre!

După asemenea atitudine (mă) așteptam la luări de poziție solidare! Mai ales că am adus subiectul în discuție de mai multe ori!… Dar, poate, trăiesc în altă lume! Ori e liniște, dar una „asurzitoare”, ori vin reacții defetiste de tipul „n-ai ce să le faci, nu te poți lupta cu ei, asta e!” și altele asemenea… Păi, fraților, din două una: ori e lumea plină de rău-voitori, lipsiți de conștiință, de caracter, de coloană vertebrală, nesimțiți de-a binelea, ori această lume e complice la grupul de asemenea nesimțiți, lăsându-i „să-și facă mendrele”, nestingheriți! În a doua situație, e grav! Asta, fiindcă, nu se știe ce asemenea mutant nesimțit, gol(it) complet pe dinăuntru de tot ce mai înseamnă omenie, umanitate, empatie, compasiune, vă poate nenoroci, pe viață, copiii, nepoții, ori pe altcineva drag/apropiat vouă! Și atunci veți „culege” roadele complicității cu mutanții neobrăzați, prost-crescuți, ipocriți, profitori fără scrupule – prin inacțiune, prin lipsă de atitudine! Lumea se îndreaptă într-o direcție greșită și totul se derulează ca atunci când un grup mare de oameni se află într-un bolid ce merge spre ciocnirea cu un zid, iar cel care-l conduce nu doar că nu frânează, ba mai și accelerează!… Iar cei mai mulți asistă, indolenți, nepăsători, impasibili, inconștienți!… Să dea Dumnezeu să n-am dreptate!…

În ceea ce mă privește, prefer să crăp în secunda asta, decât să fac altfel decât am moștenit de la strămoși!…

 

Câte războaie a dus împăratul Traian cu dacii? Miercuri, oct. 23 2019 

Opinii Paganel 8:44

La orele de Istorie, mai toată lumea învață că au fost două confruntări între romani și daci: prima – în anii 101-102 d. Hr. și a doua – în 105-106 d. Hr., ultima fiind soldată cu desființarea Regatului dac și transformarea unei mari părți a acestuia (în linii mari – cea mai mare parte a Ardealului, Banatul și Oltenia) în provincia romană Dacia.

Totuși, priviți imaginile de mai jos (preluate de aici):

Reiese că, deși, cu cifre arabe este scris anul 106 (cel al cuceririi Daciei de către romani), cu cifre latine apare LVI, care se „traduce” 56, în vreme ce, cu cifre romane, 106 = CVI! Aici avem dovada că L = 50, în vreme ce C = 100. Asta ar însemna că, la doar 3 ani de la naștere, copilul Traian, precoce, în loc să se joace, ca alți copii, cu lopățica în nisip, cu căluți de jucărie, etc., a venit în Dobrogea (deja, provincie romană, la acea dată) și a stabilit un „cap de pod”, dincoace de Dunăre, pe locul viitorului oraș Brăila. Nu există relatări, dar anul 56/LVI de pe soclul statuii brăilene stă mărturie că numărul războaielor lui Traian cu daci nu este de două, ci trei, primul „desfășurându-se” în vremea copilăriei viitorului împărat! 🙂

 

NU VĂ E RUȘINE??? Marți, oct. 22 2019 

Altfel de spaţii and Opinii and Politică. Altfel , , Paganel 7:48

În așa-zisa noastră „presă” e o adevărată „înghesuială”, „îmbulzeală” de „deontologi”, „moraliști”, „experți” în păreristică/părerologie, „aflatul în treabă prin vorbă”. Bunăoară, acest tovarăș, în 1990, la mineriada din iunie, îi lăuda pe minerii chemați de bolșevicul ilici, ajungând, recent, să se tragă de șireturi cu centenarul Mihai Șora…

Apoi, această „vedetă” a „presei” românești, căreia i s-au alocat, deja, de decenii, în timpul vieții, mai multe rânduri decât unor domnitori medievali, fără a o fi auzit să se fi delimitat de acest fapt, având, uneori, chiar un limbaj cel puțin îndoielnic, este, în continuare, activă, la mai multe „trusturi de presă”, bine-mersi…

Îl avem, apoi, pe acest „deontolog”, un mare „caracter”, „forjat” la „imparțialele haznale”, extrem de dinamic, inclusiv pe propriul blog, își permite să cenzureze – că, deh, în numele „libertății de exprimare”, are voie să nu publice ce nu-i convine, doar e „tarlaua” jurnalistică a sa! – comentarii critice (în care era semnalat faptul că o anumită „profesoară” de „limba română” nu-l face pe Eminescu la clasă și se mai și laudă cu asta!). Și acest vrednic tovarăș gurnalist e tot bine-mersi, pe la mai multe trusturi…

Mai avem, de asemenea, un alt „expert”, „părerolog”, „călit” și el la trustul varanului (chiar dacă, între timp, a plecat de acolo cu tot cu gazeta lui, pe care, de asemenea a părăsit-o între timp), activ, în continuare, în domeniul investigațiilor…

Ar mai fi și acest tovarăș, care, cu ani în urmă, din (im)postura de conducător al acestei gazete, a chemat, cu ani în urmă, suporterii la protest cu batistele albe contra „nașului” de atunci al FRF, pentru ca, imediat după să meargă să-i ia interviu, de la alt „trust de presă”, ca un mare „caracter” ce este!… Nu mai vorbim de faptul că prima gazetă menționată a fost parte a unui trust deținut de un individ care dorea, în 1990, ca protestatarii din Piața Universității să fie „liniștiți” cu 20 kg de trotil!…

Și câți ar mai fi ca ei!… Dar, cum nu vrem să plictisim, întrebăm, nu „dăm cu parul”. Dumneavoastră, părerologi experți de mai sus (și alții, nemenționați aici, că-s prea mulți, din păcate…), v-ați întrebat dacă și ce contribuție (mare, zic eu!) aveți la faptul că România este azi unde și cum este??? Nu era de bun-simț să vă fi dus acasă ca simpli cetățeni, după scuzele de rigoare și să vă ocupați de orice altceva decât de presă? Să fi lăsat „teren liber” ca această presă să devină cu adevărat „câinele de pază” al Democrației, „a patra putere în stat”, în slujba căreia să scrie oameni fără pată, cu caracter, onestitate, bună-credință? Aveți conștiință? Nu vă mustră, cumva? Aveți remușcări??? Dar, mai presus de toate, vă mai întreb (doar atât, că întrebări aș mai avea, multe!): NU VĂ E RUȘINE???

 

Pagina următoare »