24 Ianuarie NU este despre minciună, hoție și discriminare, ci despre Adevăr, Cinste și Echitate! Marți, ian. 24 2023 

Azi am participat la protestul organizat în Piața Unirii de către asociațiile civice – Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, Împreună pentru A8 și ReSet – care luptă, de ani de zile, pentru repartizarea ECHITABILĂ, proporțională cu importanța Moldovei și a moldovenilor în România, a alocărilor bugetare, a locurilor în învățământul superior și – de ce nu? – a funcțiilor demnitarilor de la nivel național! Era de datoria mea să particip, în calitate de cetățean, de ieșean și de om implicat, mai mult sau mai puțin, în cel puțin două dintre organizațiile de mai sus (la Împreună pentru A8 sunt membru, de vreo 5 ani, iar la Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei am, deocamdată, doar statut de „simpatizant”)!

Aiestea au fost/sunt doleanțele noastre:

Să spună, sincer, cineva, dacă cele scrise mai sus sunt nedrepte! Jignesc pe cineva? Insultă pe careva dintre români??? Eu cred că NU! Personal, mai aveam și altele de adăugat la lista de mai sus și, cu alte prilejuri, am mai semnalat și alte dovezi ale inechității de „tratament” rezervată Moldovei (atât celei carpato-prutene, „românești”, cât și, mai ales, celei de peste Prut!) și ROMÂNILOR moldoveni! De ani buni am insistat ca, la acest moment, singurul când așa-zișii „lideri” ai „statului” român își mai aduc aminte (electoral!) ȘI de Moldova/moldoveni, să facă bine să steie la ei acasă!… Azi, dacă tot au avut tupeul, neobrăzarea, nesimțirea de a fi venit, au fost primiți cum se cuvine: cu huiduieli, fluierături și altele asemenea! S-au supărat și n-au mai dansat Hora Unirii! Mare pagubă! Noi trebuia să ne fi supărat, de multă vreme, pentru anii, deceniile în care am fost mințiți, umilți, discriminați, batjocoriți! Să vă fie învățătură de minte și să învățați să ne respectați, ca OAMENI și ca ROMÂNI, egali în drepturi cu cetățenii tuturor regiunilor românești!

P.S. Azi, înainte de „partea oficială” (aia cu „discursurile” personUlităților), m-a atenționat un jandarm… Cică, „să nu huiduiți când e partea oficială”. L-am întrebat, direct, cum rămâne cu libertatea de exprimare, înscrisă și în Constituția României și în Declarația Universală a Drepturilor Omului? A „dat-o la întors”, că el „ne roagă să…”, etc/șamd. I-am spus că am luat la cunoștință, dar că vom proceda așa cum vom considera noi! Și am procedat așa cum s-a văzut, deoarece nu poți să aplauzi indivizi cu pensii nesimțite și doctorat plagiat, având prieteni printre iubitori de Kremlin, corupți și plagiatori, ori cu nu știu câte dosare penale, apropiat de alte unelte moscovite!…

Precizări metodologice legate de inventarierea rezultatelor alegerilor legislative din Japonia Vineri, ian. 20 2023 

Întreruptă aproximativ un an (de dinainte de Crăciunul din 2021), activitatea de introducere în calculator a datelor legate de alegerile parlamentare japoneze s-a reluat, de mai multe zile (mă rog, cu unele întreruperi)… După definitivarea datelor pentru două dintre scrutinele postbelice, am ajuns la concluzia că fișierul cu datele brute de la alegerile de după 1945 ar trebui prelucrat. Datele de acolo sunt notate în ordinea alfabetică a prefecturilor japoneze, iar fișierul în care lucrez eu are informațiile sortate în ordinea entităților regionale. Așa că, timp de câteva zile, am pus activitatea de inventariere pe „pauză” și am trecut la reașezarea datelor respective. Deși aveam la activ o experiență similară, de aranjare a electoratelor neozeelandeze într-o ordine care, la final, să permită agregarea datelor pe cele câteva entități de nivel regional, această activitate, la nivelul Japoniei, a fost mult mai laborioasă. Nu era vorba doar de rearanjarea datelor în funcție de ordinea regională (de la nord – Hokkaido – la sud – Okinawa), ci și de aducerea tuturor pe aceeași linie, în cazul coloanelor aferente fiecărui scrutin.

Majoritatea respectau criteriul alfabetic, dar au fost câteva, intercalate, cu datele sortate deja în acea ordine regională Nord-Sud dorită de mine. Așa că, a trebuit să le separ, la dreapta, pe cele deja sortate și, după „calapodul” lor, să le rearanjez și pe celelalte. O adevărată provocare a fost constituită de faptul că, nu doar că districtele electorale ale fiecărei prefecturi au variat în timp, ca număr (se observă o tendință de creștere generală a numărului lor), ci și numărul de candidați (de partid și/sau independenți), în cazul cărora se observă, dimpotrivă, o tendință de scădere…

În fine, după aranjarea datelor și mai multe serii de verificări (în cazul cărora am descoperit câteva inadvertențe – în general câte un candidat care era „alocat” la alt district decât cel corespunzător), această operațiune a fost definitivată. Acum rămâne ca, pe baza ei, să continuu munca de introducere a datelor postbelice în fișierul cu datele generale. Deși dificilă, solicitând, în primul rând, concentrare și atenție, această activitate adaugă un plus de experiență la gestionarea fișierelor Microsoft Excel cu date.

Despre Sfântul Mihai Eminescu, la Focșani, de Ziua Culturii Naționale… Duminică, ian. 15 2023 

În cadrul manifestării Temei și dăinuire în cultura românească, voi susține o prelegere cu trei teme: numele vechi creștine românești, elemente geografice în creația lui Mihai Eminescu și despre semnificația geografică a Mioriței.

Actualizare (18 ianuarie 2023): a apărut emisiunea realizată cu ocazia manifestării de duminică, la Vrancea AtlasTV:

Despre un progrom… Vineri, ian. 13 2023 

Nu, nu este despre unul dintre (multele) progromuri care s-au produs în prima parte a secolului trecut, ci despre unul care, pompos, este numit, de primul turist al țării. „România meditată”, sau, mă rog, cum s-o mai fi numi…

Ian uitați Domniile Voastre cât acordau, din PIB, în perioada interbelică, autoritățile din țara, așa-zis „eminamente agrară”, pentru Educație: 12%! Prin lege, România trebuie să acorde 6%, iar anul aista avem astronomico-minisculul procent de 2%!… Într-o țară condusă, zice-se de un „profesor”!…

Reamintesc „poliției gândirii” că, potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului și Constituției României, libertatea de exprimare este GARANTATĂ DE STAT!

P.S. Termenul de mai sus este „pogrom”, exact ce face „statul” român cu cetățenii lui din/după după 1944!

O nouă actualizare a datelor legate de miniștrii din spațiul românesc… Marți, ian. 10 2023 

După ce, acum vreo trei săptămâni, anunțam despre ultimele actualizări, zilele trecute am avut ocazia de a face altele noi, dar despre perioade mai vechi! După un „principiu” vechi – Unde dai și unde crapă! 🙂 – căutând una-alta, pe net, am dat peste date legate atât de Sovnarkom (=Sovietul Cominsarilor Narodnici, sau, în „traducere” românească – Sovietul de Miniștri, cum s-a chemat din 1945) din RASS Moldovenească (1924-1940) și RSS Moldovenească (1940-1941, 1944-1990).

Informațiile găsite mai anțărț erau mai mult decât sumare, dar, atunci, mi-am zis că e suficient, că e mai mult decât nimic. Dacă datele interbelice erau extrem de modeste, cuprinzând, practic (aproape) toți liderii acestui organism, dar nici un alt comisar, șef al vreunui resort (minister), după a doua conflagrație mondială aveam ceva, dar, după completările făcute în ultimele zile, acest „ceva” ar reprezenta, acum, cam un sfert din datele finale. În total, este vorba despre mai mult de 190 de noi demnitari de acest tip, două treimi dintre ei acoperind întreaga perioadă comunistă postbelică a fostei RSS Moldovenești. Cealaltă treime cuprinde peste 50 de nume, cu trimitere, mai cu seamă, la conducătorii RASS Moldovenești, continuată, din 1940, după ocuparea Basarabiei și a nordului Bucovinei, de fosta republică sovietică antemenționată.

Datele în cauză „acoperă” exclusiv Basarabia și Transnistria, regiuni peste care, cel puțin parțial, se și suprapune, până azi (prin R. Moldova), teritoriul fostei republici sovietice, apărute la 12 octombrie 1924. Butada care circula la Chișinău, în perioada sovietică – Dacă vrei să fii ministru / Tre’ să fii de peste Nistru! – are acoperire faptică, atât pentru perioada interbelică, cât și pentru anii celei de-a doua conflagrații mondiale, dar nu se reflectă, în plan statistic, în anii sovietici postbelici. Astfel, în perioada interbelică, din 36 miniștri, câte 10 au fost basarabeni, respectiv transnistreni (dintre ei și un comisar care conducea Sovnarkom-ul), dar la cei de la est de Nistru se adaugă alți 17 originari din „măreața Uniune”: mai ales ruși, mai rar – ucraineni… Anii de război (aproximativ 1939/1940-1945) includ, între cei 17 comisari, doar 4 basarabeni, pe lângă 6 transnistreni și 7 alogeni, iarăși – mai ales ruși și/sau ucraineni…

Aici se cuvine să precizăm că, dacă la crearea RASS Moldovenești, la est de Nistru (dar cu scopul de a fi „cap de pod” al viitoarei ocupări/anexări a Basarabiei) au contribuit și comuniști din România Mare (atât basarabeni, cât și români din restul țării, fugiți după 1918 la Moscova), regimul bolșevic (atât de la nivel central, cât și conducerea bolșevică a Ucrainei, pe teritoriul căreia s-a creat „republica autonomă”) nu a permis să intre, ca lideri ai acestei entități, nici unui român, cu excepția basarabenilor (considerați, de fapt, „moldoveni”, ca și cei din Transnistria). Asta, cu toate că, printre inițiatorii propunerii s-au aflat și comuniști de la vest de Prut!… Povestea merită detaliată, dar nu este locul ei acum și aici…

În al doilea rând, numărul covârșitor de comisari de la est de Nistru, prezenți și în executivul de la Chișinău, din/după 1940 până în 1945, se explică și prin „lipsa de expertiză” sovieto-bolșevică a basarabenilor. Raportul de comisari este 6-4, în favoarea celor din Transnistria, la care se mai adaugă și șefii executivului (încă 4, dintre care 3 transnistreni și un basarabean!)… Dacă mai adăugăm și pe cei 7 alogeni din restul Uniunii Sovietice, constatăm că, după ce a fost „moșită”, direct în biroul tovarășului Stalin, pe 2 august 1940 (este singura republică sovietică în care nu s-au organizat „alegeri”, fie ele și simulacru! – care să „ceară” apoi, prin vocea „aleșilor”, „alipirea la URSS!), RSS Moldovenească s-a creat, preponderent pe teritoriul basarabean (aproape 90% din teritoriu și populație!), dar (aproape) fără basarabeni!… Probabil, deși au clamat, în toată perioada interbelică, „atașamentul” basarabenilor la viața în cadrul URSS, conducătorii bolșevici au considerat că, după 22 de ani, localnicii erau „contaminați” de regimul „burghezo-moșieresc” al capitaliștilor și oligarhilor „ocupanți” români!…

În perioada sovietică postbelică situația se schimbă, net, în favoarea basarabenilor… Totuși, accesul mai larg al băștinașilor pruto-nistreni la funcții ministeriale s-a produs abia în anii de relativă deschidere a regimului sovietic și, cu toate astea, raportul premierilor a rămas favorabil transnistrenilor, cu 3 președinți ai „Sovietului/Consiliului de Miniștri”, față de 2 basarabeni… La miniștri, per total, basarabenii sunt, însă, în avantaj net: 99, față de doar 43 de transnistreni, la care se mai adaugă și 24 de originari din restul Uniunii Sovietice, din nou, cu o frecvență mai mare a rușilor, urmați de ucraineni…

Dacă detaliem datele la nivelul județelor (interbelice), din perioada 1946-1990, Lăpușna (cu Chișinăul) începe să iasă în prim-plan la numărul de miniștri și prim-miniștri (aproape 40% din cei dați de Basarabia), fiind urmată de județele Tighina, Soroca, Bălți și Orhei (cu cel puțin 10 demnitari). Din Transnistria au ieșit în evidență (și înainte de 1945), fostele județe Tiraspol, Dubăsari și Râbnița, primele două dând miniștri și după 1990 (actuala șefă a guvernului de la Chișinău e din fostul județ Dubăsari). Având, însă, o imagine (mai) completă a evoluției interbelice și postbelice a demnitarilor de acest tip, înțelegem mai bine că actualul raport, de după 1990, net favorabil basarabenilor (cu un total de 235 de miniștri, inclusiv premieri, față de doar 13 transnistreni!) este urmarea unui trend început din primii ani postbelici. Mai adăugăm și că, ieșirea unei mari părți a Transnistriei de sub jurisdicția Chișinăului (teritoriul controlat de separatiștii de la Tiraspol), a contribuit și ea la acest raport favorabil părții pruto-nistrene a R. Moldova. De fapt, Dubăsarii – cu 8 demnitari (față de doar 5 tiraspoleni) – au o asemenea preeminență printre puținii miniștri transnistreni și pentru că un sector din raionul Dubăsari se află, continuu, după 1992, sub controlul Chișinăului.

Și, către încheiere, fiindcă veni vorba de capitala R. Moldova, privind la raportul dintre miniștrii din Lăpușna (39 din 99, adică 39,4%) în perioada 1945-1990 și comparându-l cu cel de după 1990 (89 din 235 – 37,9%), înțelegem mai bine faptul că tendința Chișinăului de a deveni „al doilea București” în spațiul românesc (fie și doar pentru cel de la est de Prut!), este mai veche și are, deja, aproape 8 decenii!… La butada din perioada sovietică, putem replica, azi, cu una compusă ad-hoc: Dacă vrei guvernul tău / Tre’ să fii din Chișinău! 🙂

„Combaterea” a „lovit” din nou!… Joi, ian. 5 2023 

Cu ceva săptămâni în urmă am dat, citind ceva, peste o sintagmă, legată de nu știu ce „Agenție” (românească) specializată în (citez) „combaterea schimbărilor climatice! Încă o dovadă că „limba de lemn” a societății p(r)ostmoderne are „resurse” inepuizabile!…

Și n-am putut să nu-mi amintesc de o altă sintagmă, „la modă” în vremea „societății socialiste multilateral (sub)dezvoltate”: „combaterea eroziunii solului”… Ca și în exemplul (actual) de mai sus, acțiunea de „combatere” se referă la a stârpi, a elimina ceva… Și am rămas… „interzis”!… Fraților, eroziune există și pe alte planete – de pildă, pe Marte, sau pe Venus, poate și pe unii sateliți saturnieni (Io, Europa…) – iar pe Pământ a existat de când au apărut atmosfera și hidrosfera, ale căror elemente – gaze, apă – au un rol important în procesele geomorfologice (eroziune, transport și acumulare)… La fel, planetele care au atmosferă – aceleași de mai sus – sunt supuse, de când au gaze atmosferice, mai dense (Venus) sau mai rare (Marte) unor schimbări climatice!!! Pământul, care are peste 4,5 miliarde de ani „vechime”, are, cam de la începuturile sale atmosferă (avea alte gaze în componență, dar acelea constituiau atmosfera lui primară!), și aerul respectiv – și apa (de când a apărut și hidrosfera) au avut – și au – un rol important în… schimbările climatice!!!

Dacă s-ar fi spus, de pildă, „atenuarea schimbărilor climatice” sau „diminuarea schimbărilor climatice” nu aveam nici o problemă! Dar (mă) întreb: cum poți „combate” schimbările climatice??? Cum „le elimini”??? Asta ar presupune o solidă cunoaștere a climatului/climatelor de pe Terra, lucru de care suntem înfiorător de… depărtișor!… Păi, ia să vedem „cum stăm”: pe suprafața usacatului au apărut stații meteorologice care măsoară temperatura aerului, presiunea atmosferică, cantitatea de precipitații, etc, de prin secolul al XIX-lea… Ele nu au apărut peste tot în acea vreme, dar, prin generalizare, să admitem că avem o rețea „consistentă” de stații meteorologice de (aproape) două secole… Însă, uscatul terestru reprezintă cam 29% din suprafața planetei. Ce știm și cât știm – dacă știm! – despre acest „laborator” climatic reprezentat de oceanele și mările Terrei??? Și, mai ales, de când știm??? Presupunând, prin „extindere” că știm (câte ceva, măcar) și despre care este rolul Oceanului Planetar în evoluțiile climatice tot de vreo două secole, cât reprezintă ele din toată istoria climatică a Terrei??? Ia împărțiți 200 (două sute!) la 4,5 miliarde de ani!… Rezultă că suntem „doxa” de (ne)știință!

Și încă ceva: încălzirea climatică actuală, reală, neplăcută pentru mulți (mai ales pentru cei din areale insulare!), are loc, dacă nu știați, dragi iubitori de „combaterea schimbărilor climatice” cam de când s-a încheiat ultima fază glaciară, deci de vreo 10 mii de ani!… De atunci, Terra s-a încălzit, nu continuu, uneori mai rapid, alteori mai lent, au fost și perioade de răcire (ca acea „mică glaciație” de la începutul mileniului trecut), iar majoritatea covârșitoare a acestor schimbări se produc fără ca Omenirea să aibă vreo influență! Cine susține contrariul, să vină cu argumente credibile, nu cu date măsluite! Și, mai ales, să-i asculte și pe cei care au alte opinii, nu neapărat „contra” lor, ci doar diferite de ale lor!

Și, ca să încheiem, mai schimbați și voi sintagmele astea, renunțați la „limba de lemn” p(r)ost-modernă!… Alrfel, nu vă deosebiți nici de dictaturile din secolul trecut (nazism, comunism…), nici de cele povestite de George Orwell în romanul 1984, unde apare expresia newspeak = nouvorbă! Cu așa ceva seamănă (și) „combaterea schimbărilor climatice”!…

Succes(uri)!

Câteva cuvinte despre activitățile de la început de an… Miercuri, ian. 4 2023 

Acum, că au (cam) trecut sărbă(u)torile, a venit vremea să ne continuăm activitatea… Lucru vizibil, ieri și azi, cel puțin, pe vreo trei „fronturi”. Primul se leagă de continuarea tehnoredactării lucrării de licență, care a ajuns la peste 26% text introdus din varianta originală (scrisă de mână). Dacă tot am ajuns la acest aspect, ca o „paranteză”, trebuie să precizez că va fi o adevărată provocare să actualizez informațiile toponimice, legate de stratificarea istorică a numirilor din Țara Oltului, cu cele culese, acum un secol și jumătate, în satele făgărășene, de Pesty Frigyes

A doua direcție se leagă de (re)luarea inventarierii rezultelor electorale parlamentare japoneze, sistată de mai bine de un an (din decembrie 2021!)… Dacă, inițial, informațiile introduse, la nivel regional, se limitau, preponderent, la numărul de mandate legislative, pe formațiuni politice, ieri și azi am reușit să definitivez rezultatele votului, pe subdiviziuni electorale (districte) și prefecturi pentru primele alegeri legislative de după promulgarea Constituției postbelice (1947).

Și, în fine, am revenit la inventarierea, deocamdată nediferențiată, a toponimelor legate de evidențierea excesului de umezeală. Mai lucrasem, sporadic, și cu intermitențe, însă, sper, de această dată, revenirea să fie mai consecventă! 🙂

Mai sunt „în așteptare” sau „puse pe pauză” și alte activități… În funcție de cum reușesc să mă „organizez”, fie vor începe, fie voi reveni și la acestea!…

Drum lin spre Ceruri, Mitică Popescu! Marți, ian. 3 2023 

A plecat, spre Ceruri, marele actor Mitică Popescu!

Dumnezeu să-l ierte! Odihnească-se în pace!

Prima lovitură a „Poliției Gândirii”, în Barbados! Luni, ian. 2 2023 

A apărut o știre, azi. De acum încolo, orice urmaș de proprietar de plantații/terenuri agricole/păduri/ferme, etc/șamd/șcl, va fi bun de plată! Va porni o adevărată „vânătoare de vrăjitoare”, care va avea drept scop „despăgubirea” urmașilor sclavilor de mai anțărț, de către urmașii proprietarilor!…

Pe același „calapod”, pe când o inițiativă a „urmașilor” iobagilor români din Ardeal, care să ceară „despăgubiri” urmașilor grofilor de acolo??/ Sau una a urmașilor de șerbi către urmașii „moșierilor” (boieri, mănăstiri, domnitori), prin care primii să fie despăgubiți de ceilalți???

Am fost mai mult decât ironic în rândurile de mai sus… Deși e foarte posibil „să mă număr” printre urmașii unor țărani făgărășeni, supuși ai unor proprietari de pământuri din vremea Transilvaniei princiare/habsburgice/austro-ungare, nu mi-ar trece prin cap să-i „cer socoteală” vreunui stră-stră-stră-urmaș al acelor nobili și, cu atât mai puțin, „despăgubiri”. Ce vină ar avea acel stră-stră-stră-urmaș, că stră-…moșii lui au avut iobagi??? Ce vină are actorul Benedict Cumberbatch, că înaintașii lui au fost proprietari de plantații în Barbados???

A nu se crede că iau apărarea stăpânilor de sclavi sau a nobililor care exploatau iobagi/șerbi pe pământurile lor. Condamn ferm și am condamnat limpede, întotdeauna, orice formă de exploatare a omului de către alt om. Ca om normal, cu simțul măsurii, aștepatm ca aceia care au ceva de cerut să solicite ca regimurile actuale ale statelor care au practicat în trecut o asemenea politică să-și ceară scuze și să condamne asemenea practici, care să rămână, doar ca „borne” triste, regretabile, ale trecutului umanității! Adică Barbadosul să fi cerut așa ceva Regatului Unit, sau România, de pildă, Austriei sau Ungariei, ori chiar Rusiei (atât pentru ocuparea, repetată, de teritorii românești, cât și pentru torturi, deportări, arestări și condamnări fără proces, etc.). A, în cazul României, ca să ceară cineva așa ceva, ar trebui să aibă cine: politrucii „statului” român sunt pre(a)ocupați să-i „apere” pe corupți, hoți, plagiatori, ori pensionați speciali, nu se „ocupă” cu asemenea „fleacuri”!…

Stați „liniștiți”, fraților! Aista e doar începutul! Astfel de „cereri” de „despăgubire” sunt și urmarea ideilor societății p(r)ost-moderne, cu ipocriții ei politicoși, „political-correctness”-ul ei, belemismele și ideologia woke, promovate de un Occident într-un proces de hiper-tâmpire generalizată!!! Care habar n-are nici de bun-simț, nici de caracter, respect reciproc și, cu atât mai puțin, de simțul măsurii! Pentru că n-au nici un Dumnezeu!… Vorba lui nenea Iancu Caragiale: „Simț enorm și văz monstruos!”… Să sparie gândul, ce mai!…

Mult succes, stimați tovarăși din Barbados!!! Veți crea o nouă „lume nouă”!… În care, sigur, prostia nu va durea, cum, de fapt, n-a durut nici până acum!!!

Reamintesc, tot pentru „Poliția Gândirii”, că întregul text și orice fragment al său, sunt scrise în spiritul și litera Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale Constituției României, acte ce GARANTEAZĂ LIBERTATEA DE EXPRIMARE!!!

Plecând de la reușitele Croației… Luni, ian. 2 2023 

De ieri, 1 ianuarie 2023, Croația a aderat la moneda euro și a intrat în spațiul Schengen… România este noul „vițel de la poarta” UE… Ca să nu zicem altfel și nu sunt doar politrucii austrieci de vină, ci, în primul rând, „ai noștri ca brazii”, votați cu sârg, de peste 3 decenii, de bizonii votaci carpatodanubianopontici… Dar, nu despre indisolubila și foarte strânsa, simbiotica relație – ca între coruptul politruc hoț și coruptul votac hoț – vrem noi acmu să agrăim, ci despre altceva…

Mai întâi, să-i felicităm pe croați! Ca și la fotbal (unde ne-au bătucit de mai multe ori, prima dată prin anii celui de-al doilea război mondial!), pragmatismul politicenilor de la Zagreb a dus la bifarea ambelor reușite, la mai puțin de un deceniu (iulie 2013) de la aderarea la UE!… Desprinzându-se de Iugoslavia în 1991, și ea – fostă țară comunistă – deși cu unele „ingrediente” ale economiei de piață și ceva mai multă circulație externă a cetățenilor (inclusiv în Vest!), economia și viața politică croată nu era mult diferită de peisajul de pe la noi și nici acum nu este… Diferența stă în seriozitatea și determinarea croaților de a atinge aceste „ținte”! Nu discutăm, „în oglidă” despre ce (nu) au făcut „ai noștri” (votați de concetățeni tot de-ai noștri!)!…

Fiindcă am pomenit, însă, de Iugoslavia, să vedem cum stătea, în 1989, RSF Iugoslavia, când s-a prăbușit comunismul în Europa Centrală și de Est… Țara era asociată Comunităților Europene (din 1992, UE), moneda – dinarul iugoslav – era convertibilă, peste 2 milioane de iugoslavi munceau în Europa de Vest (mai ales în Germania) și trimiteau bani acasă, agricultura nu era cooperativizată (ceea ce făcea, ca în 1990, țăranii bănățeni de la noi să meargă, pe bani frumoși și/sau produse agricole, la muncă, în Banatul sârbesc!), iar mașinile iugoslave se exportau în Statele Unite…

Reușita Sloveniei (care a ieșit tot în 1991 din federația iugoslavă, armata federală retrăgându-se după doar două zile!) și chiar a Croației (care a avut de trecut și printr-un război sângeros, în anii 1991-1995, și chiar peste „șicanele” pre-aderare, legate de delimitarea platformei continentale, făcute, înainte de aderarea la UE, chiar de sloveni!) arată unde ar fi putut fi, azi, TOATĂ Iugoslavia, dacă sârbii ar fi avut (puțină) minte!… Dacă s-ar fi înțeles cu slovenii și croații (primii care au ieșit din federație, în 1991, tocmai datorită inflexibilității Belgradului!), întreaga Iugoslavie pornea pe drumul aderării la UE cu un avantaj mai mare, nu doar față de vecina sa, România, ci chiar față de toate celelalte state foste comuniste europene!…

Realitatea scrisă mai sus mi-a fost semnalată, de ani buni, atât de sârbi (cu munte) de pe la noi, cât și din Serbia, cu prilejul unor discuții amicale… Cei din Serbia remarcau că, de câteva decenii, „rolurile” s-au inversat: România, cu o situație politică și economică dezastruoasă în 1989, este acum în NATO și în UE, o duce (relativ) bine, oricum, mai bine ca Serbia, care, deocamdată nu e nici în aceste organizații și mai stă și mai rău, economic, decât vecina sa de la est!… Dar, după o veche vorbă românească, „Unde nu-i cap…”… Mai continuați Domniile Voastre!… E valabil, din păcate, în zilele noastre, și pentru politrucii noștri, susținuți de ai lor votaci!… Să-mi numească aceștia – politruci și/sau votaci – „mândriii că sunt români!” vreo realizare notabilă a României, după 1 ianuarie 2007, aderarea noastră la UE!… Ca să nu mai vorbesc despre vreun „proiect de țară”, că mă tem că nici ei nu știu ce e ăla!…

Pagina următoare »