Azi este celebrat Sfântul Apostol Carp, unul dintre ucenicii Sfântului Paul. Sărbătoarea este înscrisă atât în calendarul ortodox român, cât și în cel greco-catolic, ori în cel al Patriarhiei Ecumenice. De asemenea, această sărbătoare apare și în calendarul „pe stil vechi” al Patriarhiei ruse și în cel al Mitropoliei Moldovei, subordonată bisericii moscovite, fiind marcată în data de 8 iunie.
Dacă despre transformarea numelui de trib al carpilor în antroponimul Carp, localizat, continuu și cu frecvență mare, în Moldova și Basarabia, din epoca medievală până azi, am mai vorbit, să spunem câteva cuvinte despre cei doi episcopi numiți în actele din primele secole creștine, latinizat, Carpus, așa cum îi consemnează, în Oriens christianus, prelatul catolic francez Michel Le Quien (1740). Primul dintre ei a intrat că învățăcel la Sfântul Apostol Paul, care, mai întâi, l-a însărcinat cu organizarea Episcopiei Troadei, în nord-vestul Asiei Mici, după care, probabil, la cererea lui, Carpus a venit mai aproape de traco-dacii lui, fiind desemnat întâi-stătătorul Episcopiei Veriei, în Tracia.
Alături de acesta, pomenit ca Apostol în calendar, a mai existat un al doilea Carpus, care a activat, tot că episcop, la Pergam și la Thyatira, în vestul Asiei Mici. Acesta a suferit moarte de martir,în secolul al doilea (după surse grecești), sau al treilea (după cele latine).
Prezența unor carpi la sud de Dunăre, în primele secole creștine, este atestată și toponimic. Ammianus Marcellinus aminteste un Vicus Carporum (=satul carpilor) aproape de Carsium (Hârșova), în Dobrogea (vecină cu Moldova și Basarabia, unde, după izvoare elene și romane, locuiau carpii), datat pentru veacurile II-III, iar în nord-estul Bulgariei de azi este localizată o așezare numită Carpudama (poate, o deformare de la *Carpodava).
În concluzie, românii au cel puțin două motive de a fi păstrat numele de trib al carpilor în onomastică. Primul se leagă de acești doi episcopi creștini, numiți, latinește, Carpus, aceasta explicând de ce, chiar dacă mai rar, numele apare, din Evul Mediu, și în alte regiuni (Oltenia, Ardeal). Al doilea motiv (care explică frecvența mare a numelui Carp în Moldova și Basarabia) ține de creștinarea prin romanizare a strămoșilor noștri (urmașii carpilor hotărând să-și perpetueze numele pe cale antroponimică).
Iar frecvența mare a formelor slave răsăritene- Karpiuk, Karpenko, Karpov, Karpovski, etc,se explică prin faptul că, după adoptarea creștinismului de către Rusia kieveană (988),fiind o eparhie subordonată Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, a preluat, între multele antroponime creștine (în forme slave estice ca Andreyev, Nikolaychuk, Konstantinov, Mikhailenko și altele) și pe Carpus, cu forme și derivate caracteristice lumii ortodoxe est-slave.
Poianetu' lui Iocan 