Mai există „poporul” român? Miercuri, apr. 18 2018 

Încercați să faceți un „sondaj”: câți concetățeni de ai noștri sunt dispuși să facă precum maimuța, pentru 1000 de euro? Mă tem că majoritatea vor răspunde afirmativ …

Reclame

„Mărturisire” pesedistă: „Dumnezeu există și este chinez!” Duminică, apr. 1 2018 

După cum a anunțat mass-media, laboratorul spațial chinez Tiangong 1 s-a prăbușit pe Pământ. O bucată mare a acesteia, a căzut peste sediul central al PSD din București!… Din fericire, fiind în week-end și la o oră la care zona nu era circulată, s-au înregistrat doar pagube materiale, clădirea fiind serios avariată.

Văzând acest eveniment ca pe un semn al „furiei divine”, președintele PSD, Liviu Dragnea, a transmis presei un comunicat în care își anunță demisia atât de la șefia partidului, cât și din funcția de președinte al Camerei Deputaților. „Acesta este un mesaj din Ceruri, înaintea Sărbătorilor Pascale, pe care eu l-am înțeles exact: a fost o nebunie să forțez modificarea legilor Justiției… Mă voi pune la dispoziția DNA, în anchetele privind dosarele Teldrum, Belina și Fortaleza! De asemenea, sunt dispus să cooperez cu Justiția pentru soluționarea dosarului Black Cube” – a adăugat liderul PSD.

La rândul său, Ion Iliescu, anchetat atât în legătură cu evenimentele din Decembrie 1989, cât și cu „mineriadele” din anii 1990-1991, a declarat: „Am fost o viață liber-cugetător, dar acum, după acest mesaj divin, mărturisesc: Dumnezeu există și este chinez!”

În replică, Vasile Blaga, ex-lider al fostului PDL și fost președinte al PNL, anchetat, de asemenea, de DNA, a afirmat că, de ani de zile, el are încredere în poporul chinez și în conducătorii săi!

Până în acest moment, liderul ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, un alt urmărit penal de Direcția Anti-corupție, nu a putut fi contactat. Se zvonește că acesta s-ar fi refugiat la Ambasada Federației Ruse și că intenționează să ceară azil la Moscova…

Despre (ne)reprezentativitatea „câștigătorilor” Miercuri, iun. 21 2017 

Azi s-a consumat o premieră: o formațiune (zisă) politică și-a dărâmat, prin moțiune de cenzură, propriul guvern. Acest „guvern” a fost învestit sub părinteasca „grijă” a șefului unui (așa-zis) partid politic din România. Acesta a decis, din motive de nimeni știute, să-și execute propriul executiv după nici jumătate de an de la învestire, printr-o moțiune de centură, pardon de cenzură, intitulată „România nu poate fi confiscată. Apărăm democrația și votul românilor”.

Trecem acum peste faptul că România a fost (cât pe-aci să fie) confiscată în perioada când a fost promulgată și a fost în vigoare OUG 13, adoptată „noaptea, ca hoții”!…  Am vorbit despre asta la momentul oportun și chiar și după… Dar, a doua parte a titlului moțiunii merită ceva atenție. Democrație, după https://dexonline.ro, înseamnă, citez:

DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de guvernare în care supremația aparține poporului – Din fr. démocratie.

Termenul pornește de la sensul primar: „puterea poporului”. Voi lega această „putere” a poporului de „votul românilor”.

Vot-mandate 1990-2016

Astfel, după datele oficiale legate de alegerile legislative din ultimii 27 de ani, actuala coaliție are cea mai modestă susținere populară, atât ca număr de alegători care i-a votat (coloana 5), cât și ca procent din totalul alegătorilor înscriși pe liste (coloana 12), după cum arată tabelul de mai sus! Deci, tovarăși, supuși ai vechilului și ai unui șef de minuscul grupuscul, despre ce „democrație”, despre ce „vot al românilor” vorbiți dumneavoastră? A, poate vreți să „vorbiți” despre „votul” cetățenilor români de etnie maghiară din UDMR, formațiune cu care ați „negociat” o adevărată „trădare de țară”… Rușine, jigodiilor!

Sunt aromânii „ne-români”? Joi, oct. 22 2015 

Atât din afara României (mai ales din Grecia, dar și din alte țări – de exemplu, Republica Macedonia), cât și din țară (o minusculă minoritate) se afirmă, în ultimul sfert de veac, ideea că „a-român” înseamnă „ne-român”. Guvernul de la Skopje a și „condiționat” acordarea de ajutoare financiare și ore de emisie la posturile radio-tv naționale de renunțarea, din partea aromânilor (denumiți „vlahi”) la orice legături cu România.  După ce, încă de dinainte de 1989, unii aromâni au utilizat, zice-se, „tactic” ideea de a se „delimita” de români/românitate (pe acea vreme asociată cu regimul comunist de la București), acest „obicei” a devenit „regulă” și îl putem cita aici ca „exemplu” pe Vasile Barba, afiliat institutului de la Freiburg (Germania). Mai mult, „mirosind” că, la un moment dat, statul român se va „trezi” și va cere retrocedarea școlilor și bisericilor românești din Balcani, Grecia – aplicând principiul potrivit căruia „cea mai bună apărare este atacul” – a susținut, discret, este adevărat, „ideea” dezvoltării unui „popor” aromân în… România, care să „ceară” de la București, „drepturi” (a se citi „finanțare guvernamentală”, în primul rând), idee la care au „aderat”, oportuniști precum Costică Canacheu sau Puiu Hașotti…

Dar, lăsând pesonulitățile să dispară în obscuritatea pseudo-ideilor pe care le „afirmă”, să vedem dacă, și în ce fel, pot fi definiți/numiți aromânii drept „ne-români”. Noi, adepții argumentării ideilor susținute, le propunem „adepților ne-românității” aromânilor, dintre românii renegați sau de aiurea să ne explice, argumentat, fără a apela la istoria și limba strămoșilor noștri comuni (cei ai TUTUROR ROMÂNILOR, INCLUZÂNDU-I ȘI PE AROMÂNI!), două modeste exemple:

1.Dintre elementele ce evidențiază „pecetea Romei”, românii au, ca toți ceilalți romanici, o expresie de bun-venit, care, în dialectul dacoromân apare în forma, literară, „Bine ați venit!”, similară unor construcții romanice precum: „Benvenuto!” (italiană), „Bienvenido” (spaniolă), „Bienvenue” (franceză) ori „Bem-vindo” (portugheză)… În cel mai important dialect ROMÂNESC sud-dunărean (Gh. Ivănescu, 2000), cel macedoromân/aromân, această urare apare în forma „Ghini viniși”. Expresia în cauză include un termen (primul) prezent, în forme identice/asemănătoare, și în graiurile ardelenesc („ghine”) și „moldovenesc („ghini”) ale dialectului dacoromân, iar celălalt are un foarte bun corespondent („veniși”) în graiul oltenesc al aceluiași dialect!…

 2. Dintre particularitățile rămase, într-o formă sau alta, de la ceilalți strămoși – traco-geto-daci – menționăm vechiul drapel de luptă al (traco-)geto-dacilor: balaurul cu cap de lup. După Edictul de la Mediolanum/Milano al împăratului (traco-roman) Constantin, care a oficializat creștinismul, traco-daco-romanii au fost îndrumați, de marii preoți ai vechiului cult dedicat lui Zamolxe, să se „ralieze”, prin limba latină, noii „tendințe” din Imperiul roman. Strămoșii noștri aveau de ales între a rămâne „barbari” (și păgâni), precum migratorii ce veneau (preponderent) dinspre est sau a fi „romani” (și creștini), precum restul traco-dacilor care se aflau, atunci, sub dominația Romei.  Romanizarea prin creștinare sau creștinarea prin romanizare a inclus și „renunțarea” (cerută de marii preoți ai lui Zamolxe) la vechile tradiții (considerate pre-creștine) și acceptarea noilor ritualuri… Traco-daco-romanii nu au renunțat de tot la aceste tradiții, printre simbolurile la care strămoșii noștri NU AU ACCEPTAT să renunțe, numărându-se și „balaurul cu cap de lup” (steagul de război al traco-dacilor), prezent, până spre zilele noastre, atât în toponimia dacoromânilor și meglenoromânilor (Șopârca nord-maramureșeană, antroponime ca Șopârlă, Balaur, Țara Șopilor etc.), cât și în tradițiile aromânilor (vezi fotografia de mai jos, cu un păstor aromân, fotografiat de aromânii Manakia, în urmă cu un secol).http://www.dragos-serban.ro/luai-carliglu-si-tamboarea-ce-inseamna.html

În concluzie, îi rog pe adversarii ROMÂNITĂȚII AROMÂNILOR să DEMONSTREZE că AROMÂNII NU SUNT ROMÂNI, FĂRĂ A APELA LA ARGUMENTE LINGVISTICE ȘI ISTORICE TRACO-DACICE, TRACO-DACO-ROMANE ȘI ROMÂNEȘTI. Dacă reușesc o aiestă ispravă, mă angajez să renunț la afirmarea prezenței, în Balcani, a unei continuități traco-dacice, traco-daco-romane și românești.

Eșecul „proiectului european” Duminică, oct. 18 2015 

Declarația tovarășului* Juncker în favoarea Rusiei seamănă, istoric vorbind, cu modul în care țările mici din centrul și estul Europei au fost lăsate la „voia” „marelui URS(S)” în „preajma” celui de-al doilea război mondial… Ținând cont de faptul că, de peste 300 de ani (de la Cantemir și Petru cel Mare), Rusia ne „iubește” de era să ne „dăm duhul” de mai multe ori (a se vedea și ce se întâmplă la Chișinău), orice „fandare” pro-rusă la Bruxelles poate însemna, pentru noi, cei din partea estică a actualei „Uniuni Europene”, că suntem „obiect” și nu „subiect” al unui posibil „târg” (a se vedea Ialta – 1944), între cei „mari” din Europa și Rusia! Polonia a „priceput” din ce parte „bate” noul „vânt geopolitic” în Europa și aplică vechiul dicton latin: „si vis pacem, para bellum”. România „tace”, în toate limbile, inclusiv în cele în care actuala administrație de la București ar putea vorbi. În aceste „condiții”, noi, românii, ca popor (nu vorbesc despre „turma” de bețivi, pomanagii, oportuniști, plagiatori, „generali” la „apelul bocancilor”, etc. – aceștia ori se vor „descurca”/„orienta”, ori vor deveni „victime colaterale, cu consimțământul lor), avem două posibilități: să ne „agățăm” de „suportul NATO” (în principal, dacă nu exclusiv, american) sau să căutăm, prin toate mijloacele, o cooperare multilaterală cu statele amenințate: Polonia, țările baltice (Lituania, Letonia, Estonia), Finlanda. Ar exista și o „a treia cale”, „prin forțe proprii”, dar… la ce armată (nu) are România și, mai ales, ținând cont de incompetenții care ne conduc (mulți, desemnați prin votul altor mulțimi de incompetenți), mai bine – lipsă! S-ar prefigura, în această „a treia cale” un nou an 1940, la o scară mult mai rea decât atunci!…

P.S. Să nu mi se vorbească despre „politically correctness”, deoarece este similară „limbii de lemn” a regimului comunist!

Fără a deveni, obligatoriu, „eurosceptic”, constat că „Uniunea Europeană” este orice, dar nu mai este nici „uniune” și nici „europeană”!…

*individul în cauză „vorbește” în „numele” așa-zisei „UE”, dar, la cum a cuvântat, face jocul vechilor activiști ai „luptei pentru pace” din perioada comunistă! Ținând cont și de „experiența” sa în „mediul privat” (a lucrat NUMAI LA STAT!!!) – NO, THANKS!

Cine salvează România? Criogenia! Marți, iun. 30 2015 

În epoca (ne)implicării cetățenești, există o soluție. Aceasta se găsește aici

Ţi iasti Rumânia? Miercuri, dec. 30 2009 

Iasti ună republică!… Astădzi, în locu’ s’hibă agapi mari…, linişti!… Di ţi?…

Alăsându’ dialectu’ armânescu la ună parti şi agrăindu’ seriosu…, este necesar şi obligatoriu să-i întrebăm pe partizanii republicanismului, în frunte cu autorităţile – locale, judeţene, regionale, naţionale: DE CE NU SĂRBĂTORIŢI, OAMENI BUNI, A ŞAIZECIŞIDOUA ANIVERSARE A „republicii”?

Mă aşteptam să văd steaguri tricolore, defilare şi aşa mai departe… ca la 1 Decembrie, sau ca la Înălţare, Ziua Tricolorului, etc. Când colo… LINIŞTE!

Aşa că închei, repetând întrebarea: de ce nu sărbătoriţi, oameni buni?

Am şi răspunsul, dar aştept (şi) alte păreri. Voi reveni cu acesta (punctul de vedere personal) după Anul Nou!

UPDATE: Aşa cum am promis, revin cu răspunsul: DE RUŞINE, DE JENĂ! Este încă o recunoaştere, tacită, în primul rând, din partea clasei politice (dar nu numai) a faptului că „republica” a intrat în viaţa României „pe uşa din dos”!

LA MULŢI ANI! TUTUROR, CU TOT CE (ŞI PENTRU CINE) VĂ DORIŢI!

Alegeţi? Sâmbătă, dec. 5 2009 

Cine este cel mai bun: Moş Nicolae (zis şi Moş Neculai) sau Moş Crăciun (cunoscut, la armâni, şi ca Pap Cârciun)?

Un (altfel de) sondaj… Sâmbătă, nov. 7 2009 

Să trăiţi bine? De ce? Şi, mai ales, cui?

O întrebare (special pentru ministra de la Turism): Duminică, mai 24 2009 

Uniunea Europeană este monarhie sau republică?

P.S.: Apelativul „ministra” a fost utilizat pentru a nu întrebuinţa sintagma „doamna ministru”, care, pe de-o parte, încalcă normele europene, iar pe de alta este un dezacord, după normele limbii române…

Pagina următoare »