Milioanele de români plecați din țară după 1989 sunt emigranți sau, mai degrabă, refugiați??? Joi, aug. 19 2021 

De aproape trei decenii susțin, cu argumente, că, pentru „statul” român, cel mai mare dușmana fost și rămâne poporul român! De fapt, „statul” moșit de bolșevicul iliescu în decembrie 1989 este continuatorul celui „născut” prin bocancii Armatei Roșii și pumnul lui vîșinski, trântit pe masa din biroul Regelui Mihai!… Dovada? Milioanele de români emigrați DUPĂ 1989 și pe care nu doar că acest „stat” nu reușește să-i readucă acasă, dar, probabil, ei vor fi urmați ȘI de alte milioane de români, încă în țară sau chiar de cei ÎNCĂ nenăscuți!

Ideea acestei luări de opinie a „încolțit” aseară târziu. Românii plecați ar trebui să fie considerați refugiați, nu emigranți, deoarece au plecat din cauza acestui „stat” incompetent, mincinos, ipocrit, egoist, profitor!… Culmea, profesorul Vasile Ghețău a publicat, azi, un studiu, legat tocmai de aceste milioane de români aflați peste hotare. Citez din textul domnului Ghețău: „… populația care a părăsit țara după anul 1989 în căutarea unui loc în care instituțiile statului lucrează pentru cetățean, legile sunt respectate și aplicate, există securitate a persoanei și bunurilor sale, predictibilitate a viitorului, educația și sănătatea sunt privilegiate, corupția urmărită și pedepsită, promovarea și ierarhia respectă valoarea individului și veniturile sunt altele. Cât de mult îi lipsește țării această populație, ca potențial uman, în reconstruire și schimbare, poate fi văzut în figura 5 în care piramida celor 4,5 milioane de români rezidenți în străinătate este suprapusă peste piramida populației rezidente a țării. Pierderea nu este numai de potențial uman tânăr, i se adaugă cea de populație cu un nivel de educație net superior celui mediu din țară la emigranții având drept destinație țările din vestul Europei, Canada și SUA.”

Domnul profesor Ghețău estimează, just, numărul românilor plecați din țară după 1989 la 4,5 milioane. Adică, aproximativ 20% din populația României de acum 3 decenii (care era de circa 23 de milioane). Voi înceta să mai susțin că acest „stat” se poartă dușmănos cu proprii cetățeni, silindu-i să se refugieze în alte țări, cu standardele de care vorbea autorul menționat, când nu doar că românii aflați în țară nu se vor mai gândi să o părăsească, ci vor reveni, „în valuri”, mulți dintre cei deja plecați! Așa cum, acum mai bine de un secol, după Unirea din 1918, emigranții ardeleni și bucovineni, plecați, din Austro-Ungaria, în Statele Unite, au revenit acasă, spre a contribui la dezvoltarea României Mari!

P.S. Iată un citat: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”… V-ați întrebat de unde e? E articolul 47, alineatul (1) din Constituția României, intrată în vigoare acum aproape 20 de ani, în 2003! Ce a făcut, ce face „statul” pentru a aplica acest articol, pe care „aleșii neamului” (prost) l-au votat, fără a-i obliga nimeni!…

Despre sursele de documentare pentru evidența demnitarilor din spațiul românesc Vineri, iul. 30 2021 

În realizarea acestei întreprinderi, extrem de migăloase și anevoioase, a fost necesar să apelăm la o mare diversitate de surse. Pentru antichitate, cele mai utile sunt inscripțiile, deși, cel puțin pentru partea finală a acesteia (cel puțin în ceea ce-i privește pe prelații creștini – episcopi, arhiepiscopi, mitropoliți, patriarhi), extrem de folositoare este și lucrarea lui Michel Le Quien (1740), Oriens christianus… Din Evul Mediu, dispunem de lucrări valoroase, adevărate repertorii atât ale demnitarilor din Dieta Transilvaniei – Trócsányi Zsolt (1980), Erdély központi kormányzata 1540-1690, Akadémiai Kiadó, Budapest , cât și ale celor din Sfatul Domnesc din principatele extracarpatice – N. Stoicescu (1971), Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova (secolele XIV-XVII), Editura Enciclopedică Română, București.

Începând din secolul al XIX-lea, din vremea Regulamentului Organic, listele cu parlamentari apar, de regulă, împreună cu statistica electorală legată de alegerile legislative. Pentru perioada de până la Unirea Principatelor, de un real folos sunt atât volumele din colecția Acte și documente relative la istoria renascerei României, vol. V-VII, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, apărută în anii 1890-1900, cât și cele din corpusul Analele Parlamentare ale României, tom I-XVII, Imprimeria Națională, București, publicat în intervalul 1890-1914. După Unirea din 1859, în Monitorul Oficial s-au publicat atât rezultatele alegerilor, cât și listele cu parlamentarii aleși, până la alegerile din 1939. Perioada comunistă s-a caracterizat, și din acest punct de vedere, prin precumpănirea Partidului (comunist) asupra statului, toate rezultatele electorale, de orice tip (dar și listele cu deputații aleși) fiind publicate nu în jurnalul oficial, ci în oficiosul de partid, Scînteia.

În fine, după 1989, datele se regăsesc pe site-urile Camerei Deputaților și Senatului. La fel stau lucrurile și în R. Moldova, unde informația poate fi accesată, fie pe site-ul Comisiei Electorale Centrale de la Chișinău, fie pe cel al Parlamentului.

Cu toate eforturile noastre, documentarea este (încă) incompletă. Acest lucru nu este valabil doar pentru epocile mai vechi (antichitate, epoca medievală), ci chiar și pentru ultimele două secole: nu am inclus, deocamdată și parlamentarii ce au ocupat locurile rămase libere – fie pentru că, din diferite motive, un parlamentar s-a retras, fie deoarece, în special înainte de 1945, un candidat putea câștiga două sau mai multe mandate, chiar și în județe diferite, și, după ce opta pentru unul, erau completate, de regulă, prin noi alegeri (parțiale), mandatele rămase disponibile. Acest lucru presupune o inventariere detaliată a surselor documentare – mai ales a Monitorului Oficial – lucru pentru care este nevoie de un imens „buget” de timp… Nu avem intenția de a renunța la acest demers, mai ales în condițiile în care, în alte țări – este drept, cu secole de democrație parlamentară (Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Australia, Noua Zeelandă, etc.) – există o asemenea evidență, care este deja în format electronic și se actualizează permanent.

Ajungem, însă, din nou, din păcate, la lipsa de interes a autorităților „statului” român, ilustrată, din „belșug”, nu doar prin absența oricărui răspuns la mesajele legate de Educație (transmise Președintelui țării și la ministerul de resort, chiar către doi miniștri!), ci chiar prin ignorarea propunerilor venite din partea subsemnatului, în 2011 și 2016, la aniversarea a 180, respectiv 185 de ani de viață politică parlamentară românească! Poate, demersul din acest an – când se sărbătoresc 190 de ani de la primele alegeri legislative (și locale) românești – să aibă (mai mult) efect!…

Despre Educație – un mesaj și câteva constatări… Vineri, iul. 16 2021 

Acesta este textul mesajului pe care, sub titlul „Educatie, nu „studii”! Bun-simt, competenta si respect, nu traseism, plagiatori si coruptie!” l-am trimis, alaltăieri, pe e-mail, atât șefului statului, cât și celui care ocupă funcția de „ministru al Educației”:

„Bună ziua!

Dacă în programul „România educată” nu apar deloc referințe la educația pentru bun-simț, educația pentru cei șapte ani de acasă, educația prin/cu morala creștină (cu respectarea Celor 10 porunci), educația pentru onestitate, educația pentru buna-credință, educația care să insiste pe respectul reciproc, pe conștiință, pe respectarea regulii „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, atunci totul este doar vorbărie goală! Orice program/proiect care nu susține elementele amintite intră, mai degrabă, la categoria „România nesimțită”!
EDUCAȚIA nu înseamnă „studii” (preuniversitare, universitare, postuniversitare), ci exact elementele de care am vorbit mai sus! Multe dintre ele, moștenite de la strămoșii noștri, de secole, se regăsesc în acest text: https://paganelis.wordpress.com/despre-fundamentele-stravechi-ale-educatiei-in-spatiul-romanesc/

Dacă nu empatizați cu cetățenii, nu reușiți să le înțelegeți dorințele, nevoile, speranțele și nu aveți capacitatea să inversați tendința conform căreia, ÎN TIMP DE PACE, din România au emigrat, în ultimele peste trei decenii, milioane de români, totul e în van! Am senzația, de aproape trei decenii, că oficialitățile „statului” român consideră acest popor ca fiind cel mai mare dușman al lor și asta nu de ieri-alaltăieri ci de după 1945, situația nefiind schimbată nici după 1989! Nu de vorbărie goală și de discursuri sforăitoare au nevoie cetățenii, ci de fapte! Fapte care să arate respect față de cadrele didactice bine pregătite, competente, conștiincioase, responsabile, față de elevii și studenții merituoși și respectuoși (față de profesori, familie și alți cetățeni), toleranță ZERO față de plagiate și plagiatori, față de traseiști politici, impostură, „pile, cunoștințe, relații”, corupție și multe altele! S-a creat „obiceiul” de a i se spune „poporului” exact ce vrea să audă, dar, în fapte, se realizează exact opusul!

Am senzația că, exact ca și în alte cazuri de mesaje trimise autorităților „statului” român, nu că nu se va ține cont de cele scrise, dar, probabil, nici măcar nu voi primi vreun răspuns! Am scris acest mesaj ca să am conștiința împăcată că am luat atitudine! Absența oricărui răspuns al autorităților a fost „regulă”, până acum! În același timp, pentru că am bănuiala că, „discret”, nu „pe față”, s-ar putea să am de suferit efecte negative, și pentru că, regretabil, nu am deloc încredere în onestitatea și buna credință a dumneavoastră, vă reamintesc că atât Constituția României, și Declarația Universală a Drepturilor Omului, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la opinie și la liberă exprimare! În aceste condiții, asigurându-vă de respectul meu față de dumneavoastră, de la om la om și de la cetățean la cetățean, solicit să fiu și eu respectat, în egală măsură, în calitate de OM în primul rând și de cetățean al acestei țări și al Uniunii Europene!

cu sinceritate și responsabilitate,

(urmează semnătura, cu nume și prenume)

Exact în aceeași zi, a venit, de la același minister (al Educației), un mesaj prin care se cere universităților să stabilească niște criterii, zise „minime”, pentru fiecare grad didactic, respectivele criterii fiind de fapt, unele „în plus”, pe lângă cele pe care unii chiar din Universitate tot urmăresc, de câteva săptămâni, să le impună, cu „praguri” situate „mai sus” decât cele actuale! Faptul a generat, deja, nemulțumiri, la nivelul mai multor facultăți, dar – nimic: propunătorii o țin pe-a lor! Nu sunt deloc împotriva unor criterii de performanță, care să ridice calitatea învățământului universitar, dar acestea să fie stabilite prin și DUPĂ consultări cu mediul academic din Universitate, să se dea o perioadă de tranziție – să zicem, de 3-5 ani – ca toată lumea să se „alinieze”, apoi „să fie bătute în cuie” (este și „regula” asta pe la noi a „schimbării modificării deja schimbate prin altă modificare a schimbării”, sau a „schimbării regulilor în cursul jocului”!) și, dacă și când va (mai) fi nevoie, să fie, din nou, actualizate, tot prin și DUPĂ alte consultări cu mediul academic! Asta este o solicitare de bun-simț, după principiul strămoșesc „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”

În ultima vreme asist, uimit (deși, la câte am văzut, auzit și pățit, ar trebui să nu mă mai mir!) la tot felul de reacții, exact din mediul academic… Mai acum câteva săptămâni am aflat că sunt cetățeni deranjați că li se vorbește de bun-simț (!), că sunt unii care n-au „nevoie de respect” sau s-a făcut apologia, ca „absolvenți” de Geografie-Geologie a unui primar traseist (și corupt) și a unui șef de consiliu județean plagiator (și, de asemenea, corupt)!… Se „reîncălzește”, acum, vechea „ciorbă” potrivit căreia „Victor Ponta ne-a mărit salariile!” și, din contră „Uite ce răi sunt liberalii!”… Ca și cum eu sunt „suporterul”, veșnic, nestrămutat al PNL (cu care n-am mai votat, de fapt, de prin 2004, de pe vremea „Alianței D.A. PNL-PD”!!!)!… Mi-a stat pe limbă să-i întreb din ce partid a făcut parte actualul „ministru” al Educației, înainte de a „sări” în „barca” PNL??? Al cui complice la mutilarea legilor Justiției a fost, ca ministru, în perioada 2017-2019, actualul rector, din echipa căruia au plecat și draconicele propuneri de ridicare a „ștachetei” criteriilor din ultimele săptămâni??? La „lansarea” de alaltăieri a programului „România educată” a stat, alături de Herr Prasident o tanti, de la PSD, angajată la o „fabrică (particulară) de diplome”, care să lăuda, acum câțiva ani, că a absolvit la „Standford”!… E uluitoare, halucinantă, „miopia” celor care se revoltă azi, deși, acum vreo 9 ani, aceiași sărbătoreau „victoria USL” din 2012… Păi, stați liniștiți, tovarăși revoltați, că USL trăiește și azi!…

Și trăiește ȘI pentru că, în primul rând, aș zice eu, deoarece, despre conștiință, caracter, bun-simț, „cei șapte ani de acasă”, Cele 10 Porunci creștine, moralitate, onestitate și multe altele asemenea, nici măcar NU SE MAI VORBEȘTE în România, de ani buni, necum să se mai facă ȘI EDUCAȚIE în acest sens! S-a „indus”, astfel, confuzia, că Educația – care include, în primul rând, elementele amintite la începutul acestui paragraf se referă de fapt la „studii” (preuniversitare, universitare, postuniversitare), ceea ce e COMPLET FALS! Am întâlnit oameni educați, respectuoși, cu bun-simț, care absolviseră doar școala primară (că așa au fost vremurile) și știu nesimțiți cu doctorat, sau chiar cu mai mult de un doctorat! Dintre aceștia, îl voi alege, întotdeauna, pe omul cu școală primară, pentru că ARE, ÎN PRIMUL RÂND, BUN-SIMȚ!…

Dar de ce nici măcar nu se mai vorbește despre Cele 10 Porunci, caracter, conștiință, bun-simț??? Păi, dacă nu (ni) se mai spune nimic despre asta, automat, nici nu se vor mai aplica aceste norme de conviețuire inter-umană civilizată și, în paralel, fie se „creează” alte „standarde” – care favorizează „minorități” ca lgbtq, „black lives matter” și altele – fie se ajunge la absoluta relativizare a criteriilor morale ale societății, din care fiecare e „liber să ia”, dacă ia, exact ceea ce i se „potrivește”, exact acele „principii” care nu doar că „permit”, dar chiar „garantează” corupția, traseismul, promovarea egoistă a propriului interes și chiar nesimțirea!… Că, dacă nu se mai vorbește de bun-simț, poți să fii nesimțit, fiindcă nu te trage nimeni de mânecă, nu??? Dacă nimeni nu mai amintește de Cele 10 Porunci, poți să furi liniștit: chiar dacă te va „condamna” cineva, rămâi, bine-mersi, cu averea furată!… Inclusiv cu cea dobândită, ca doctor cu doctoratul plagiat (poți „renunța” eventual la acel titlu, dar de banii primiți prin plagiatul doctoral nu se atinge nimeni!)!… Iar dacă n-ai conștiință, caracter, onestitate…, poți „schimba barca”, trecând de la un partid la altul/altele, fără să te întrebe nimeni „de sănătate”? Toate acestea au fost și sunt posibile la un popor care, dacă nu este educat cum trebuie, a „propovăduit” de multă vreme, cimilituri ca „Hoțul neprins e negustori cinstit!”, „Fă-te frate cu dracul, până treci puntea!”, „Capul plecat sabia nu-l taie!” sau „Zi ca el și fă ca tine!”…

Dar, acum, mai la urma acestui text, cum ar fi, dragi „revoltați”, dacă s-ar vorbi de bun-simț, onestitate, caracter, Cele 10 Porunci, respect reciproc, conștiință, „cei șapte ani de acasă” și altele asemenea, elemente care ar fi ȘI aplicate, frecvent, în societate??? Ar mai fi îndrăznit cineva să ajungă rector – după ce a încercat și să-și „aranjeze” vlăstarele în posturi bune, „fentând” legile – dacă lumea l-ar fi luat la întrebări, în legătură cu ce a făcut ca ministru al Justiției în anii 2017-2019??? Din acea echipă a acelui (neajuns) rector, s-ar mai fi gândit cineva la (propunerile de) criterii draconice, pentru colegii universitari, dacă doar unul dintre aceștia i-ar fi reamintit străvechea vorbă „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”?… Ar mai fi existat anomalii de genul celei pățite de subsemnatul anul trecut, la o competiție de proiecte a UEFISCDI, unde proiectul a fost încadrat la Științele Umaniste, dar directorul – la Științele Vieții și Pământului, respingându-i-se propunerea, deoarece „directorul proiectului nu corespunde criteriilor”??? Ar mai fi existat „comisia” aferentă a CNADTCU care a stabilit criterii de avansare pentru geografi, pe care nu le-ar îndeplini nici laureați ai Premiului Nobel??? Am mai fi avut prim-miniștri, miniștri, parlamentari, șefi de consilii județene, primari, etc, traseiști, plagiatori, corupți??? Ar mai fi existat acele „pensii speciale” de-a dreptul nesimțite, care există acum și de care nu se atinge nimeni??? Probabil că da, dar numărul lor și efectul negativ „propagat” în societate de asemenea atitudini ar fi fost infinit mai mic! Numărul întrebărilor de mai sus e, cel puțin, de ordinul zecilor, și se leagă și de sărăcia și inegalitățile legate de nivelul de trai, de milioanele de români emigrați PE TIMP DE PACE, de (aproape) colapsul sistemului de pensii, de sănătate, sau de educație și de multe, multe, multe altele!…

Toate aceste lucruri expuse în întrebările de mai sus sunt EFECTE! CAUZA/CAUZELE se află în absența totală nu a măsurilor legate de bun-simț, caracter, moralitate, etc, ci chiar a oricăror referințe la așa ceva!… Nu se vor schimba în bine cele expuse mai sus, de mâine, dar, în timp, dacă s-ar introduce, cu adevărat o Educație care să aibă la bază Cele 10 Porunci Creștine, conștiința, caracterul, bunul simț, etc, în timp, situația României și a societății românești s-ar schimba în bine!

Există, însă, printre multele vorbe străvechi ale acestui neam, cel puțin una care vi se potrivește, tovarăși „revoltați”: FIECARE DOARME CUM ÎȘI AȘTERNE!… Sau – CE-AȚI SEMĂNAT, ACEEA VEȚI CULEGE!”…

Legătura între incultură/neștiință și nesimțire/proastă-creștere… Sâmbătă, apr. 17 2021 

Se pare că există o legătură între incultură/neștiință și nesimțire/proastă-creștere… Astfel, din câte pot eu înțelege, un om cu bun-simț, cu bună-creștere, nu va lăsa documentarea, învățarea, buna pregătire profesională la voia întâmplării, ci va urmări să se pregătească pentru activitatea/ocupația pe care o va desfășura cât mai bine, iar, odată intrat în câmpul muncii, va dovedi toată seriozitatea și priceperea în realizarea diferitelor sarcini/proiecte ce le va avea de făcut. Din contră, un nesimțit, prost-crescut își va „băga picioarele” în pregătirea teoretică și, ulterior, va dovedi fușerăială, neseriozitate și aceeași „băgare de picioare” în realizarea activităților pe plan profesional, făcând, cum s-ar spune, treabă de mântuială! Când n-ai pic de conștiință, caracter, principii, respect față de ceilalți și față de munca lor, când nu ți-ai pus o secundă problema lui „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, de ce, cum te-ar putea interesa să-ți îndeplinești activitatea profesională bine și la timp? Și, invers, un individ indolent, nepăsător în ceea ce privește achitarea corespunzătoare de sarcinile profesionale se va dovedi și nesimțit, eventual și tupeist, după vechea vorbă strămoșească „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!”

Concluzionând, neo-marxiștii politicos-ipocriți, cu politically correctness în gură, nu cresc doar incompetenți, ci și nesimțiți!

Despre cămătarii numiți „bancheri” Duminică, feb. 21 2021 

Cu ceva vreme în urmă – să tot fie câteva săptămâni – a apărut o știre în care se propunea introducerea în școli a unei așa-zise „educații financiare”. Motiv să-mi amintesc atât de politețea ipocrită a tagmei în cauză, cât și de numeroasele dăți în care acești adevărați cămătari, numiți „bancheri”, m-au jumulit de bani, fără nici o urmă de respect, fără bună-credință, fără scrupule!

O asemenea „propunere” arată o nerușinare și un tupeu fără seamăn! Adică, pe lângă adulții pe care, deja, îi fraierim, luându-le banii – prin dobânzi și comisioane nesimțite (părinți și/sau bunici) – să ne asigurăm „bazinul” de jumulit în viitor, prin „(re)educarea”, de mici, și a copiilor și nepoților lor! – și-au zis cămătarii, în gând! Nu vor spune asta și cu glas tare, exact ca niște adevărați politicoși ipocriți ce sunt!

Nu voi face apel, în cazul lor la bun simț, bună credință, onestitate, că n-au așa ceva! Ori, după o veche vorbă strămoșească, „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”… Mai mult, acești cămătari au reușit să-l enerveze până și pe Iisus Hristos, când, acum mai bine de două mii de ani, i-a alungat pe zarafii de pe scările Templului din Ierusalim! Iar despre (lipsa de) caracter a cămătarilor de azi spune totul faptul că, deși aceștia știu, de mulți ani, că liderul „băncii naționale” a fost un turnător, NIMENI dintre „bancheri” nu a avut vreo reacție de delimitare, cât de mică!

Și vin cu câteva întrebări, nu pentru cămătari, ci pentru cetățenii deja jumuliți de ei… Își dau, oare, acești cămătari, și lor, credite – cu dobânzi și comisioane nesimțite – cum ne „acordă” nouă? I-ar fraieri și pe copiii și nepoții lor, așa cum vor să-i tragă pe sfoară pe ai noștri, cu minciuna politicos-ipocrită zisă „educație financiară”? Au în vedere, cumva, ca această „educație financiară” să se facă pentru/cu bun-simț, bună-credință și onestitate? S-au pus, oare, vreodată, în locul „clienților” jumuliți de ei? Au vreo „brumă”, cât de mică, de credință, de frică de Dumnezeu?

Ei bine, lăsându-vă să meditați și să răspundeți la aceste întrebări, mă opresc aici, urându-le, sincer, din toată inima, cămătarilor numiți „bancheri” să le dea Dumnezeu exact atâta bine cât le fac și ei cetățenilor pe care-i jumulesc, nici mai mult, dar nici mai puțin!

20 Februarie 1856 – dezrobirea țiganilor Sâmbătă, feb. 20 2021 

Țiganii au fost robi, în general, nu doar la noi, multe secole… Pentru regiunile de peste Carpați, aparținând Imperiului habsburgic, actul de dezrobire a fost dat în 1786, pentru ca, dincoace de munți, să apară, în Moldova – în 1855, iar în Țara Românească – în 1856. Exact acum 165 de ani, ultimii robi din Țările Române erau eliberați, la 20 Februarie…

Legat de țigani, puțină lume știe că singura epopee în limba română, integral finalizată este Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Tot puțini sunt cei care știu că folclorul țigănesc este extrem de bogat și divers, stând, destul de des, la baza binecunoscutelor cântece lăutărești, cântate și popularizate de personalități, de etnie țigănească, precum Barbu Lăutaru, Gabi Luncă, Ion Voicu sau puse în valoare în ecranizări de excepție, așa cum este creația basarabeană Șatra… Din păcate, țiganii au rămas, și după abolirea robiei, marginalizați, discriminați, manipulați – fie de ai lor, fie de numeroși politicos-ipocriți, după cum se poate afla mai la vale…

Să luăm datele ultimului recensământ al populației din România, desfășurat în 2011. Veți găsi, cu ușurință, pe Internet, date despre structura etnică a populației, dar, dacă veți încerca, de pildă, să căutați ceva cu linguistic structure of population of Romania 2011, șansele de a găsi ceva (de pildă, pe Wikipedia, în engleză – o folosesc mult mai frecvent, deoarece, cu părere de rău, în varianta românească NU am încredere…) sunt extrem de mici… Date despre această structură lingvistică a populației se găsesc, totuși, aici.

Conform datelor oficiale, România avea, acum circa 10 ani, 621573 etnici țigani, dintre care, vorbitori de limba țigănească erau 245677. Am recalculat datele, luând în calcul ÎNTREAGA POPULAȚIE a României (inclusiv pe cei peste 1,2 milioane care nu au răspuns la aceste întrebări). Rezultă că, din 662281 țigani, își vorbesc limba numai 261673, adică 39,51%!

Așa-zisul „stat” român are de răspuns la niște întrebări, legate de aceste date… În condițiile în care țiganii – respectiv vorbitorii de limbă țigănească – ocupă locul al treilea după români/limba română și maghiari/limba maghiară – cum se face că nici 40% dintre țigani NU-ȘI VORBESC LIMBA??? În condițiile în care maghiarii cer – și obțin – nu doar școli, clase, ci chiar grădinițe și creșe cu predare în limba maghiară (bravo lor!), de ce „statul” român nu face același lucru pentru țigani??? Ce fac „liderii” comunității „rrrrrrrrrrrrrome” în acest sens??? Și, poate, deloc întâmplător, de ce, în aceste condiții, NU SE GĂSESC pe Internet, cu ușurință, informații despre structura lingvistică a populației României??? Aveți de „ascuns” ceva „gunoi” sub „preș”, tovarăși „conducători” ai „statului” român???

Mai am întrebări, de pildă pentru toți „directorii” de „proiecte europene” vizând „integrarea” comunității „rrrrrrrrrrrrrrrrrome”: ce-ați făcut domniile voastre pentru ca țiganii să-și cunoască și să-și vorbească limba??? Ce fac „liderii” acestei „comunități”, în afară de a fraieri, în „alianță” cu autoritățile „statului” pe orice (R)OM SIMPLU, aparținând comunității țigănești???

Și ar mai fi (întrebări), dar mă opresc aici, cu o ultimă întrebare: nu sunteți – „stat” român, „lideri” ai comunității țigănești, coordonatori de „proiecte europene” pe această temă – din categoria POLITICOȘILOR IPOCRIȚI????? VOUĂ AR TREBUI SĂ VĂ DEA AMENDĂ CNCD PENTRU DISCRIMINARE! SĂ VĂ FIE RUȘINE!

Despre ziua Unirii Principatelor… sau un alt exemplu al „regulii” de „a nu avea nici o regulă”… Duminică, ian. 24 2021 

Azi este 24 Ianuarie, zi în care, mulți, sărbătoresc Unirea Principatelor Române… Destui dintre ei fac acest lucru chiar la Iași, deși nici ziua și cu atât mai puțin locul n-au legătură cu evenimentul în sine! Cu riscul de a (ne) repeta, să recapitulăm…

Până la data de 31 martie 1919, statul român a „ținut” calendarul „pe stil vechi”. A doua zi, în loc de 1 aprilie a urmat 14 aprilie – fără nici o păcăleală! – astfel încât, România întregită a trecut, în ansamblul său, la „stilul nou”, păstrat continuu până în zilele noastre. Asta înseamnă că TOATE momentele de seamă, zile importante, cu semnificație istorică deosebită – ca Ziua Unirii Principatelor, Ziua Independenței, datele de Unire ale Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Țara se marcau „pe stil vechi” – adică în 24 Ianuarie 1959, 10 Mai 1877, 27 Martie 1918, 15 Noiembrie 1918, 18 Noiembrie 1918 – sau, eventual, trecându-se, a doua, și data „pe stil nou: 24 Ianuarie/5 Februarie 1859, 10/22 Mai 1877, 27 Martie/9 Aprilie 1918, 15/28 Noiembrie 1918, 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918!

După această „trecere în revistă”, să remarcăm o – hai să-i zicem – anomalie: Unirea Principatelor se marchează pe 24 Ianuarie („pe stil vechi”), iar Unirea Transilvaniei cu România – pe 1 Decembrie („pe stil nou”)!… Ba, mai mult, deși Basarabia s-a unit cu România în același an cu ținuturile de peste munți, doar cu câteva luni înainte, data marcată – până în prezent – este… 27 Martie („pe stil vechi”)! Deci, în aceste cazuri – unde e regula??? După cum se vede – nu e! Sau este, dar e tot cea „strămoșească”, de „a nu avea nici o regulă”!

Știu că am mai recomandat și altădată unificarea inclusiv a stilului după care sunt marcate aceste momente importante, dar, din câte se pare, am vorbit „la pereți”! Se pare că subiectul nu interesează pe nimeni, deși, dacă, de pildă, un străin care ne cunoaște istoria, tradițiile, obiceiurile se întreabă – și ne întreabă! – „Unde e regula serbării acestor momente istorice?”, ar fi jenant – ca să nu zic(em) mai mult! – să răspundem că „n-avem nici o regulă!”… Cu un asemenea răspuns, orice (brumă de) respect a acelui străin față de români și tradițiile lor s-ar risipi într-o secundă!… Soluția este fie să „trecem” toate sărbătorile „pe vechi” – oarecum acceptabil, dacă ținem cont că, deși la Unirea cu România, Bucovina și Transilvania (ca parte a unui stat austro-ungar ce ținea calendarul „pe nou”) s-au unit cu o țară care era, încă, „pe stil vechi” – dar, în acest caz trebuie schimbată… Constituția, unde scrie că Ziua Națională este 1 Decembrie, data Unirii Ardealului cu Țara (care e „pe stil nou”!)!… Cum modificarea Constituției e mai complicată – necesită votul a două treimi din parlamentari și un referendum în care alegătorii să voteze, în majoritate, pentru revizuire! – rămâne „mutarea” tuturor acestor momente „pe stil nou”! Deci – 5 Februarie 1859 (Unirea Principatelor), 22 Mai 1877 (Ziua Independenței), 9 Aprilie 1918 (Unirea Basarabiei cu România), 28 Noiembrie 1918 (Unirea Bucovinei cu Țara), 1 Decembrie 1918 (Unirea cu România a ținuturilor de peste Carpați)!

În acest caz, Iașii – și ieșenii – chiar N-AU NICI O TREABĂ cu ziua de 24 ianuarie… N-ar fi avut nici dacă s-ar serba Unirea Principatelor „pe stil vechi”! Data la care Adunarea Electivă a Principatului Moldovei l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor este 5 Ianuarie 1859 („pe stil vechi”) sau 17 Ianuarie 1859 („pe stil nou”)!… Pe 24 Ianuarie („stil vechi”) Cuza a fost ales de Adunarea Electivă a Principatului Țării Românești, LA BUCUREȘTI, NU LA IAȘI! Sau, dacă trecem „pe stil nou” – pe 5 Februarie 1859!…

Și când te gândești că Parlamentul României a decretat data de 24 ianuarie ca zi liberă, la inițiativa unui nechemat, aflat, din greșeală, în funcția de „primar” al Iașilor!… Păcat că nu doare să fii habarnist!…

De ce să combați (doar) efectul, fără să (te faci că) nu vezi cauzele??? Sâmbătă, ian. 23 2021 

De la onor Ministerul (Educației și Cercetării) a venit o adresă legată de „Educație pentru climă”. Foarte frumos, util, necesar, nimic de zis, dar… Da, există un „dar”… Promotorii inițiativei în cauză mi se par interesați în combaterea efectelor – afectarea climei de către activitatea (negativă a) societății umane – dar nu suflă o vorbă – din… necunoaștere sau ipocrizie? – despre EDUCAREA chiar a CELOR CARE DISTRUG PLANETA, inclusiv CLIMATUL ACESTEIA!…

Cu riscul de a (mă auto)cita și cu scuzele de rigoare, reiau un fragment de aici: „Din epoca romană, de la latinescul terra = pământ, s-a născut cuvântul țară, în spațiul carpato-balcanic fiind atestate, anterior creării statelor medievale românești (secolele IX-XIII), dar chiar și după, zeci de asemenea țări, nu doar la nord de Dunăre – Țara Maramureșului, Țara Oașului, Țara Lăpușului, Țara Moților, Țara Oltului/Făgărașului, Țara Bârsei, Țara Bronnicilor, Țara Bolohovenilor, Țara Moldovei, Țara Berladnicilor, Țara Vrăncii. Țara Loviștei, Țara Severinului, Țara Almăjului și altele – ci și în Balcani: Țara Cărvunei, Țara Moșilor (vechiul nume al moesilor și provinciile romane Moesia Inferior și Moesia Superior, la niște moși s-ar putea să se refere!), Țara Șopilor, etc și este posibil ca țărenii (unul din grupurile de români timoceni, așezați lângă Dunăre, alături de pădureni, ce locuiesc în zonele montane și depresionare, împădurite și de ungureni, originari din Banatul aflat sub stăpânire maghiară) să se refere, ca și termenul nord-dunărean țărani, la oamenii pământului. Ion Conea, în documentarea sa prin Țara Vrăncii, în anii ’50 ai veacului trecut a mai găsit localnici care știau că țară înseamnă locul unde se fac bucate, adică unde se practică agricultura. Deci, sensul termenului țărani = oamenii pământului. Acest lucru se observă prin expresii, populare, sau nemurite în opere literare, în tot spațiul românesc actual. Astfel, pentru basarabeni, băștinașii sunt numiți pământeni. În Oltenia, localnicii, când vor să afle de unde este cineva, îl întreabă de unde e de pământ? În romanul Ion, scris de ardeleanul Liviu Rebreanu, eroul principal stă de vorbă, la capătul ariei, cu pământul, exact cum ar vorbi cu o ființă vie. Moldoveanul Mihail Sadoveanu, născut în satul Vatra (azi – cartier al Pașcanilor) are, în romanul Frații Jderi, un capitol intitulat Oamenii Pământului. Ion Creangă, în Amintiri din copilărie, încheie cu formula ia, am fost și eu, acolo, un boț de humă – trimiterea, cu caracter biblic, fiind clară: Pământ ești și-n pământ te vei întoarce!…

Tocmai de aceea, tot din vechime, apare legătura cu spațiul mioritic, „râul, ramul” (menționată încă din antichitate, prin însemnările romane care menționau că daci de montibus inhaerent) și când vine vorba de apărarea plaiurilor natale. Astfel, această legătură apare de la Dromichete, Burebista și Decebal, trecând prin voievozii medievali – Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Ion Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul – până la jertfele soldaților-țărani ai Armatei Române, care, la Plevna, Opanez, Smârdan, Rahova, Vidin – au consfințit Independența, iar la Predeal, Mărăști, Cireșoaia, Mărășești, Oituz, pe Nistru și pe Tisa, și-au dat viața pentru România Mare, făurită acum un veac, la sfârșitul lui 1918.

La fel, așa cum am văzut, cultul strămoșilor, se află în relație strânsă cu legătura comunităților cu pământul: sunt mai multe momente în an în care se face pomenirea morțilorMoșii – de primăvară, de toamnă, etc, Paștile Blajinilor, Înălțarea (Ziua Eroilor), sâmbăta morților, sau, la catolici, Ziua Morților (la început de noiembrie).

În smerenia și simplitatea sa, după Liturghie, țăranii noștri au creat un termen nou – omenia. Ce înseamnă să omenești pe cineva = pilda Bunului Samaritean: îți bate cineva la ușă, e obosit, plin de răni, murdar, flămând, însetat… Nu-l cunoști, dar îl primești în casă și-l omenești: îl speli, îi oblojești rănile, îl hrănești și-i astâmperi setea… Îi pregătești așternut curat, spre odihnă… Îl lași să se întremeze și, când se hotărăște să-și continue drumul, îi pui în desagă merinde, haine groase, de schimb, îi dai și niscaiva galbeni de cheltuială, că, cine știe, un nepot de-al lui ți-a întoarce binele, însutit, înmiit, unui nepot de-al tău! Deci, din latinescul homo = om, a rezultat o întreagă familie de cuvinte: om, a omeni, omenesc, omenie, Omenire…

Respectul față de Natură al strămoșilor noștri, care doreau să ocrotească nu doar Natura, de care erau legați, prin mii de fire nevăzute, ci și viitorul comunităților din care făceau parte și care depindeau de același pământ, se manifesta în fațete multiple. Astfel, când un localnic se ducea la pădure să taie lemne pentru iarnă, după ce tăia un copac, îl făcea bucăți și-l încărca în căruță, planta mai mulți puieți, ca să aibă și urmașii de unde să ia lemne peste ani. De asemenea, spre a nu fi complet secătuit solul de substanțele nutritive, se lăsa o parcelă din cele trei să se „odihnească” un număr de ani, iar pentru fertilizare se „îngrășa” solul cu bălegar… Au în vedere eco-salvaționiștii măsuri de acest gen? Mă îndoiesc!…

Mai erau și alte exemple acolo, dar ar însemna să (auto)citez (aproape) întregul text… 🙂 Modul cum este „structurată” inițiativa amintită seamănă izbitor cu investiția făcută, într-o facultate/școală, etc în bănci, materiale didactice, videoproiectoare, pe care le lași să fie distruse de bipezii care nu au fost învățați, nici acasă, nici în altă parte, să păstreze și să folosească aceste materiale și să le lase EXACT ÎN STAREA – UTILĂ – ÎN CARE LE-AU GĂSIT!…

Dacă prin alte părți nu se poate face Educația cetățenilor în sensul ocrotirii Pământului, a Naturii, deci și a climei terestre, fiindcă, poate, acele neamuri nu au moștenit înțelepciunea populară a strămoșilor noștri – dar le-o putem împrumuta, pe „principiul” lui Anton Pann „De la lume adunate și-înapoi la lume date! – noi, românii avem un asemenea avantaj! De ce nu este folosit?

Aștept un răspuns, argumentat, la această întrebare, dar mă îndoiesc că va veni!…

„Regula” românească de „a nu avea nici o regulă”… Joi, ian. 21 2021 

Una dintre „regulile” strămoșești, cu o vechime cel puțin seculară, dacă nu milenară, este de „a nu avea nici o regulă”… Din mulțimea de exemple – asupra cărora vom reveni, cândva… – vom vorbi, astăzi, despre (ne)regularitatea cu care se desfășoară recenzările populației în România. Cu mai multă vreme în urmă, am semnalat faptul că, în peste 150 de ani de existență a statului român și de înregistrare statistică a locuitorilor săi, nu s-a întâmplat niciodată să avem mai mult de două recensăminte desfășurate din 10 în 10 ani…

Să (le) recapitulăm: primul a avut loc în 1859-60, fiind urmat de cel din 1890. Al treilea s-a desfășurat în 1899, fiind urmat de ultima înregistrare antebelică, în 1912… Singura recenzare interbelică s-a produs în 1930, fiind urmată de cea din 1941, deja – în vremuri de război… După aceea, primul recensământ postbelic a fost realizat în 1948, fiind urmat de primele două înregistrări la interval de un deceniu între ele, în 1956 și 1966… Ultimul recensământ din perioada comunistă a avut loc în 1977, fiind urmat de alte două înregistrări, postdecembriste, în 1992 și 2002. Aderarea țării la Uniunea Europeană, în 2007 și faptul că, la nivelul acesteia, recenzarea populației trebuia să se realizeze în același an, a dus următorul recensământ în 2011

Recent, adică ieri, s-a anunțat că, urmare a pandemiei de covid-19, recenzarea viitoare a populației, prevăzută, inițial, în acest an, s-a „mutat” în 2022…

Paradoxal, mai există o șansă de a avea, pentru prima dată, o serie de (cel puțin) trei înregistrări statistice ale populației o dată la 10 ani, realizate de o administrație român(ofon)ă: în Republica Moldova, unde s-au făcut deja, după proclamarea Independenței (1991), două asemenea recensăminte, în 2004 și 2014. Dacă următorul va fi realizat în 2024, aceasta va fi „excepția” care confirmă „regula” românească de care am vorbit mai devreme…

Citiți și comparați… Marți, dec. 15 2020 

Vă invit să citiți Directivele de Bază ale NKVD pentru ţările din orbita sovietică… Documentul merită citit integral. Totuși, atrag atenția, în mod special punctele următoare:

„18. Trebuie organizat ca numai acei conducători sa fie avansați care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinați și care nu le analizează depășind cadrul activității lor.”

„32. Trebuie extinsă birocrația statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activității organelor administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului și nici funcționarea normală a aparatului birocratic.”

„35. Din școlile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee și facultăți trebuie sa fie înlăturați profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiți de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Sa se analizeze diferențele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee sa se oprească predarea limbilor latină și greacă veche, a filosofiei generale, a logicii și geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa servească binele țării. Se va insista pe lăcomia și răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei, și pe lupta poporului asuprit. În școlile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.”

„45. Trebuie ca la facultăți sa ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesați sa se perfecționeze la nivel înalt, ci doar sa obțină o diplomă.”

Comparați textul de mai sus – mai ales fragmentele subliniate – și spuneți dacă s-a schimbat ceva după 1989…

Pagina următoare »