(Un fel de) sondaj… Joi, mai 23 2019 

Ținând cont de faptul că vin alegerile europarlamentare (în cadrul cărora, deja, britanicii și olandezii au votat deja, azi!) și mai avem și un referendum, „lansez” un (fel de) sondaj, cu câteva întrebări:

1.Mergeți la vot?

2.Cu cine veți vota?

3.Participați și la referendum?

4.Dacă da, ce veți vota?

Sper ca „sondajul” să aibă mai multă „audiență” decât prelegerea (ratată) din cadrul „Săptămânii europene”!

Reclame

Despre accesul la statistica electorală… Joi, feb. 7 2019 

Zilele trecute am (re)inventariat sursele după care pot continua activitatea de introducere în calculator a datelor referitoare la alegerile legislative din mai multe țări europene… Pe lângă o excelentă sursă, publicată de Daniele CaramaniElections in Western Europe since 1815 (2000) – am căutat (și cam de fiecare dată am și găsit) și sursele primare după care și-a realizat lucrarea citată… Așa am găsit date accesibile, pentru o lungă perioadă de timp (pornind, adesea, din prima parte a veacului al XIX-lea), pentru scrutinurile din Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Olanda, Spania, Regatul Unit… Și, în timp de căutam (și găseam ce căutam), m-am întrebat: oare de ce nu găsim și la noi așa ceva?

Mi-am dat răspunsul singur. Primul motiv:

„Bună ziua,   În acest an se împlinesc 180 de ani de viaţă parlamentară în spaţiul românesc (în urma promulgării Regulamentului Organic – la 1 iulie 1831, în Ţara Românească, respectiv – la 1 ianuarie 1832, în Moldova), prin alegerile desfăşurate în cele două Principate, pentru desemnarea Adunărilor Obşteşti de la Iaşi şi Bucureşti, care sunt, practic, predecesoarele Adunării Deputaţilor de după Unirea de la 1859.. Aş dori să ştiu ce măsuri (activităţi) de sărbătorire a acestui eveniment sunt prevăzute de către Parlamentul României. În cazul în care se consideră a fi binevenită şi necesară, îmi exprim disponibilitatea de a colabora, la manifestările organizate cu acest prilej.  

cu deosebită stimă, […]”

Și al doilea:

„Bună seara,
Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, reînnoiesc o propunere, pe care am mai înaintat-o în urmă cu mai bine de 5 ani, fără a primi vreun răspuns. Poate , în acest nou legislativ, se va găsi cineva interesat de importanța activității legislative din ultimii 185 de ani în spațiul românesc!
Crăciun Fericit! La Mulți Ani!
cu cele mai bune gânduri, […]”

Primul mesaj citat mai sus a fost trimis la adresa de e-mail a Camerei Deputaților – srp@cdep.ro – în data de 24 mai 2011. În acel an s-au împlinit 180 de ani de la primele alegeri parlamentare din spațiul românesc, desfășurate, în Țara Românească (1831) și în Moldova (1832), pe baza Regulamentului Organic. Al doilea mesaj (o reluare, de fapt, a primului) a fost trimis, la aceeași adresă, în 22 Decembrie 2016, când se împlineau 185 de ani de la același eveniment!

Aștept răspuns și azi la ambele mesaje!…

(Câteva) gânduri legate de baza de date administrative (și nu numai)… Luni, ian. 28 2019 

Lucrez, de ceva vreme, la inventarierea, la nivel de unități administrative elementare actuale (comune, orașe, municipii sau echivalente), a unuia dintre antroponimele relevante pentru spațiul românesc (o opinie subiectivă, recunosc, dar, cine nu e mulțumit de „ofertă” să facă același lucru pentru ce nume crede că sunt „relevante”!)… Așa cum am mai remarcat și cu alte prilejuri – deja e a cincea oară când „scanez” (cam) aceleași surse de documentare! – apar niște… probleme/dileme:

1.Dacă nu ar fi mai indicat ca, înainte de a tot inventaria antroponime (și nu numai, fiindcă sunt mult mai multe elemente cu repartiție spațială), să încep (și să termin!) baza de date administrative, la nivel de localități (actuale și/sau dispărute), pentru tot spațiul românesc și pentru toate epocile și perioadele istorice?

2.Varianta „alternativă” e un fel de „cooperativă” botezată „munca în zadar”! Adică, pe lângă cele mai frecvente 100 de antroponime (pentru care, la o socoteală „sumară”, acum vreo doi ani, la 4 nume pe an, aș avea nevoie de vreo 25 de ani, cel puțin!), ar mai fi încă vreo alte câteva (zeci?), pentru care ar trebui (re)scanate (cam) aceleași surse de documentare (deja am descoperit „rateuri”, inerente, dealtfel, atunci când „lucrezi” între o „deplasare la supermarket” și „corectat n-șpe lucrări” sau „de completat o raportare” urgentă, care trebuie predată „ieri”)… În plus, mai intervin vârsta, oboseala, starea de sănătate și (re)luarea acelorași activități (ultra-)repetitive… Aș fi putut adăuga datele „lipsă” în fișierul/fișierele cu datele inițiale, dar, pe lângă faptul că are și calculatorul unele limite, am constatat că și simpla (re)căutare a acelor/acelui fișier(e) este extrem de cronofagă și distrăgătoare a atenției de la „treaba în curs” (și asta e posibil să… uit la un moment dat care era!)…

3.Am mai auzit remarci „compătimitoare” că m-am „înhămat” la o treabă ce depășește, poate, posibilitățile unei (întregi) echipe de cercetători… Cu „urmarea”, că nimeni n-a zis că va da o mână de ajutor, nici măcar „de complezență”… Între timp, printre colegi, fiecare e pre(a)ocupat de „traseul” său, profesional-academic-avansator – și, dacă treaba asta a mea, cam conservatoare, ca să nu-i zic(ă) „învechită” și/sau „retrogradă” – nu intră în(tre) „țintele” de articole isi/sisi/pisi – adio „colaborare”!… Nu zic, am dat și peste entuziaști care doreau să contribuie, dar… cine să-i pregătească (metodologic, în primul rând), când și chiar unde (că unii sunt din alte localități, situate chiar la sute de km distanță)? Pe de altă parte, ce vine „din urmă”, în majoritate (doctoranzi, masteranzi, studenți), te încurajează – zilnic și silnic – să pui în practică zisa lui Bruce Willis, dintr-un film (aici, acum, nu mai contează care): „Trebuia să o facă cineva și pe asta!”…

Așa că, deocamdată, (ne)hotărât între (di)lemele/(prob)lemele de mai sus, merg mai departe. Mă întorc la „inventarierea” ultimelor județe din „Anuarul SOCEC al României Mari” (1925).

P.S. Am scris aieste gânduri (și rânduri) și pentru mine, ca să mi le (re)amintesc, când o fi să (mai) uit din ele! 🙂

24 Ianuarie și Iașii? Duminică, ian. 27 2019 

Am lăsat să treacă vreo câteva zile de la manifestările dedicate zilei de 24 Ianuarie (desfășurate inclusiv la Iași) ca să exprim câteva gânduri, în câteva rânduri.

În anul 1859, Adunarea Electivă a Moldovei, l-a ales, în unanimitate, la Iași, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al Principatului Moldovei. Votul s-a produs la 5/17 Ianuarie (prima dată e pe stil vechi, a doua – pe stil nou).

Ulterior, la 24 Ianuarie/5 Februarie 1859, s-a întrunit, la București, și Adunarea Electivă a Țării Românești, care a procedat la fel, decizând, cu unanimitatea voturilor, ca Alexandru Ioan Cuza să devină și domnitor al acestui principat.

Deci, dacă sărbătorim Unirea Principatelor, pe stil nou, data la care trebuie ea marcată este 5 FEBRUARIE, și NU LA IAȘI! Dacă dorește cineva să serbeze alegerea ca domn, în Moldova, a colonelului Cuza, pe stil nou, o poate face pe 17 IANUARIE!

Dacă, totuși, se optează pentru serbarea Unirii Principatelor, pe 24 Ianuarie (pe stil vechi), iarăși, nu e vorba de data alegerii lui Cuza la Iași, ci la București! Deci, oricum ar fi, serbarea alegerii Domnitorului Unirii ca principe al Moldovei, se poate face la 5 Ianuarie (pe același stil vechi).

În altă ordine de idei, ar fi bine ca acest „popor” să renunțe la „regula” de „a nu avea nici o regulă”, manifestată, din plin și în ceea ce privește sărbătorile naționale importante. Se serbează Unirea Principatelor pe 24 Ianuarie (stil vechi), dar Unirea Transilvaniei cu România, pe 1 Decembrie (stil nou)! Mai mult, din 1990, ultima e și Ziua Națională, fapt înscris și în Constituție! Deci, să vă hotărâți, tovarăși: ori toate sărbătorile naționale pe stil nou (dar atunci – adio Unirea Principatelor pe 24 Ianuarie! Se va muta pe 5 Februarie!), ori – pe stil vechi (dar, în acest caz, Ziua Națională se va muta pe 18 Noiembrie și trebuie modificată și Constituția!)…

(Câteva) rânduri – și gânduri – despre geografia electorală europeană… Miercuri, ian. 9 2019 

În urmă cu niscaiva ani (prin 2011-2012), am lucrat o vreme la elaborarea unei baze de date privind evoluția administrativă a statelor europene, de la 1831 spre zilele noastre. De asemenea, introducerea datelor în calculator, pentru alegerile din diferite state ale „bătrânului continent” s-a făcut, treptat, în această perioadă: pentru România și Germania – integral (în ultimul caz mai trebuie făcute unele mici actualizări), de asemenea, pentru fostele imperii otoman și austriac/austro-ungar (anterior dispariției acestora). De asemenea, există baza de date, pentru toată Europa (inclusiv Rusia europeană, Ciprul, Turcia și Caucazul), pentru anii 1991-2010… Dar, fiindcă urmează unul (sau mai mulți de) „dar”…

Unul dintre impedimente este legat de dilema dacă să lucrăm la nivelul decupajului existent în acea perioadă sau să recalculez datele, pe cât posibil, la nivelul regional actual (NUTS 2 și/sau echivalent), în primul rând, pentru comparabilitatea datelor pe diferite perioade istorice? Ar exista o formulă de compromis: din câte știu, în perioada antebelică (1831-1915) nu au fost foarte multe modificări teritoriale, la fel, se poate folosi aproximativ același decupaj administrativ pentru perioada interbelică (1921-1940), dar și pentru cea postbelică (1946-1990), care, în linii mari se suprapune decupajului regional utilizat deja pentru intervalul 1991-2010. Mai rămâne să desenez aceste fonduri de hartă…

O altă problemă este legată de faptul că introducerea în calculator a datelor pentru anumite țări și/sau perioade este extrem de cronofagă (Italia, Franța, etc, mai ales înainte de primul război mondial). În alte cazuri – destule! – nu există date (sau ele ne-au fost inaccesibile) la nivel subnațional (regional) – Bulgaria, Ungaria, Olanda, țările nordice, Polonia… Probabil tot timpul le va „rezolva” și pe acestea, cu condiția să și dispun(em) de el!…

Rămâne și „arondarea” formațiunilor politice naționale la familii politice (inter)naționale. Pe lângă faptul că doctrina acestor familii politice a evoluat în timp, în cazul unor formațiuni politice precizarea afilierii lor este (aproape) imposibilă…

Și ar mai fi și altele… Pe măsură ce se vor „decanta” ideile, voi reveni cu precizări. Între timp, se lucrează, chiar dacă ritmul pare „de melc”!… 🙂

Mai există „poporul” român? Miercuri, apr. 18 2018 

Încercați să faceți un „sondaj”: câți concetățeni de ai noștri sunt dispuși să facă precum maimuța, pentru 1000 de euro? Mă tem că majoritatea vor răspunde afirmativ …

„Mărturisire” pesedistă: „Dumnezeu există și este chinez!” Duminică, apr. 1 2018 

După cum a anunțat mass-media, laboratorul spațial chinez Tiangong 1 s-a prăbușit pe Pământ. O bucată mare a acesteia, a căzut peste sediul central al PSD din București!… Din fericire, fiind în week-end și la o oră la care zona nu era circulată, s-au înregistrat doar pagube materiale, clădirea fiind serios avariată.

Văzând acest eveniment ca pe un semn al „furiei divine”, președintele PSD, Liviu Dragnea, a transmis presei un comunicat în care își anunță demisia atât de la șefia partidului, cât și din funcția de președinte al Camerei Deputaților. „Acesta este un mesaj din Ceruri, înaintea Sărbătorilor Pascale, pe care eu l-am înțeles exact: a fost o nebunie să forțez modificarea legilor Justiției… Mă voi pune la dispoziția DNA, în anchetele privind dosarele Teldrum, Belina și Fortaleza! De asemenea, sunt dispus să cooperez cu Justiția pentru soluționarea dosarului Black Cube” – a adăugat liderul PSD.

La rândul său, Ion Iliescu, anchetat atât în legătură cu evenimentele din Decembrie 1989, cât și cu „mineriadele” din anii 1990-1991, a declarat: „Am fost o viață liber-cugetător, dar acum, după acest mesaj divin, mărturisesc: Dumnezeu există și este chinez!”

În replică, Vasile Blaga, ex-lider al fostului PDL și fost președinte al PNL, anchetat, de asemenea, de DNA, a afirmat că, de ani de zile, el are încredere în poporul chinez și în conducătorii săi!

Până în acest moment, liderul ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, un alt urmărit penal de Direcția Anti-corupție, nu a putut fi contactat. Se zvonește că acesta s-ar fi refugiat la Ambasada Federației Ruse și că intenționează să ceară azil la Moscova…

Despre (ne)reprezentativitatea „câștigătorilor” Miercuri, iun. 21 2017 

Azi s-a consumat o premieră: o formațiune (zisă) politică și-a dărâmat, prin moțiune de cenzură, propriul guvern. Acest „guvern” a fost învestit sub părinteasca „grijă” a șefului unui (așa-zis) partid politic din România. Acesta a decis, din motive de nimeni știute, să-și execute propriul executiv după nici jumătate de an de la învestire, printr-o moțiune de centură, pardon de cenzură, intitulată „România nu poate fi confiscată. Apărăm democrația și votul românilor”.

Trecem acum peste faptul că România a fost (cât pe-aci să fie) confiscată în perioada când a fost promulgată și a fost în vigoare OUG 13, adoptată „noaptea, ca hoții”!…  Am vorbit despre asta la momentul oportun și chiar și după… Dar, a doua parte a titlului moțiunii merită ceva atenție. Democrație, după https://dexonline.ro, înseamnă, citez:

DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de guvernare în care supremația aparține poporului – Din fr. démocratie.

Termenul pornește de la sensul primar: „puterea poporului”. Voi lega această „putere” a poporului de „votul românilor”.

Vot-mandate 1990-2016

Astfel, după datele oficiale legate de alegerile legislative din ultimii 27 de ani, actuala coaliție are cea mai modestă susținere populară, atât ca număr de alegători care i-a votat (coloana 5), cât și ca procent din totalul alegătorilor înscriși pe liste (coloana 12), după cum arată tabelul de mai sus! Deci, tovarăși, supuși ai vechilului și ai unui șef de minuscul grupuscul, despre ce „democrație”, despre ce „vot al românilor” vorbiți dumneavoastră? A, poate vreți să „vorbiți” despre „votul” cetățenilor români de etnie maghiară din UDMR, formațiune cu care ați „negociat” o adevărată „trădare de țară”… Rușine, jigodiilor!

Sunt aromânii „ne-români”? Joi, oct. 22 2015 

Atât din afara României (mai ales din Grecia, dar și din alte țări – de exemplu, Republica Macedonia), cât și din țară (o minusculă minoritate) se afirmă, în ultimul sfert de veac, ideea că „a-român” înseamnă „ne-român”. Guvernul de la Skopje a și „condiționat” acordarea de ajutoare financiare și ore de emisie la posturile radio-tv naționale de renunțarea, din partea aromânilor (denumiți „vlahi”) la orice legături cu România.  După ce, încă de dinainte de 1989, unii aromâni au utilizat, zice-se, „tactic” ideea de a se „delimita” de români/românitate (pe acea vreme asociată cu regimul comunist de la București), acest „obicei” a devenit „regulă” și îl putem cita aici ca „exemplu” pe Vasile Barba, afiliat institutului de la Freiburg (Germania). Mai mult, „mirosind” că, la un moment dat, statul român se va „trezi” și va cere retrocedarea școlilor și bisericilor românești din Balcani, Grecia – aplicând principiul potrivit căruia „cea mai bună apărare este atacul” – a susținut, discret, este adevărat, „ideea” dezvoltării unui „popor” aromân în… România, care să „ceară” de la București, „drepturi” (a se citi „finanțare guvernamentală”, în primul rând), idee la care au „aderat”, oportuniști precum Costică Canacheu sau Puiu Hașotti…

Dar, lăsând pesonulitățile să dispară în obscuritatea pseudo-ideilor pe care le „afirmă”, să vedem dacă, și în ce fel, pot fi definiți/numiți aromânii drept „ne-români”. Noi, adepții argumentării ideilor susținute, le propunem „adepților ne-românității” aromânilor, dintre românii renegați sau de aiurea să ne explice, argumentat, fără a apela la istoria și limba strămoșilor noștri comuni (cei ai TUTUROR ROMÂNILOR, INCLUZÂNDU-I ȘI PE AROMÂNI!), două modeste exemple:

1.Dintre elementele ce evidențiază „pecetea Romei”, românii au, ca toți ceilalți romanici, o expresie de bun-venit, care, în dialectul dacoromân apare în forma, literară, „Bine ați venit!”, similară unor construcții romanice precum: „Benvenuto!” (italiană), „Bienvenido” (spaniolă), „Bienvenue” (franceză) ori „Bem-vindo” (portugheză)… În cel mai important dialect ROMÂNESC sud-dunărean (Gh. Ivănescu, 2000), cel macedoromân/aromân, această urare apare în forma „Ghini viniși”. Expresia în cauză include un termen (primul) prezent, în forme identice/asemănătoare, și în graiurile ardelenesc („ghine”) și „moldovenesc („ghini”) ale dialectului dacoromân, iar celălalt are un foarte bun corespondent („veniși”) în graiul oltenesc al aceluiași dialect!…

 2. Dintre particularitățile rămase, într-o formă sau alta, de la ceilalți strămoși – traco-geto-daci – menționăm vechiul drapel de luptă al (traco-)geto-dacilor: balaurul cu cap de lup. După Edictul de la Mediolanum/Milano al împăratului (traco-roman) Constantin, care a oficializat creștinismul, traco-daco-romanii au fost îndrumați, de marii preoți ai vechiului cult dedicat lui Zamolxe, să se „ralieze”, prin limba latină, noii „tendințe” din Imperiul roman. Strămoșii noștri aveau de ales între a rămâne „barbari” (și păgâni), precum migratorii ce veneau (preponderent) dinspre est sau a fi „romani” (și creștini), precum restul traco-dacilor care se aflau, atunci, sub dominația Romei.  Romanizarea prin creștinare sau creștinarea prin romanizare a inclus și „renunțarea” (cerută de marii preoți ai lui Zamolxe) la vechile tradiții (considerate pre-creștine) și acceptarea noilor ritualuri… Traco-daco-romanii nu au renunțat de tot la aceste tradiții, printre simbolurile la care strămoșii noștri NU AU ACCEPTAT să renunțe, numărându-se și „balaurul cu cap de lup” (steagul de război al traco-dacilor), prezent, până spre zilele noastre, atât în toponimia dacoromânilor și meglenoromânilor (Șopârca nord-maramureșeană, antroponime ca Șopârlă, Balaur, Țara Șopilor etc.), cât și în tradițiile aromânilor (vezi fotografia de mai jos, cu un păstor aromân, fotografiat de aromânii Manakia, în urmă cu un secol).http://www.dragos-serban.ro/luai-carliglu-si-tamboarea-ce-inseamna.html

În concluzie, îi rog pe adversarii ROMÂNITĂȚII AROMÂNILOR să DEMONSTREZE că AROMÂNII NU SUNT ROMÂNI, FĂRĂ A APELA LA ARGUMENTE LINGVISTICE ȘI ISTORICE TRACO-DACICE, TRACO-DACO-ROMANE ȘI ROMÂNEȘTI. Dacă reușesc o aiestă ispravă, mă angajez să renunț la afirmarea prezenței, în Balcani, a unei continuități traco-dacice, traco-daco-romane și românești.

Eșecul „proiectului european” Duminică, oct. 18 2015 

Declarația tovarășului* Juncker în favoarea Rusiei seamănă, istoric vorbind, cu modul în care țările mici din centrul și estul Europei au fost lăsate la „voia” „marelui URS(S)” în „preajma” celui de-al doilea război mondial… Ținând cont de faptul că, de peste 300 de ani (de la Cantemir și Petru cel Mare), Rusia ne „iubește” de era să ne „dăm duhul” de mai multe ori (a se vedea și ce se întâmplă la Chișinău), orice „fandare” pro-rusă la Bruxelles poate însemna, pentru noi, cei din partea estică a actualei „Uniuni Europene”, că suntem „obiect” și nu „subiect” al unui posibil „târg” (a se vedea Ialta – 1944), între cei „mari” din Europa și Rusia! Polonia a „priceput” din ce parte „bate” noul „vânt geopolitic” în Europa și aplică vechiul dicton latin: „si vis pacem, para bellum”. România „tace”, în toate limbile, inclusiv în cele în care actuala administrație de la București ar putea vorbi. În aceste „condiții”, noi, românii, ca popor (nu vorbesc despre „turma” de bețivi, pomanagii, oportuniști, plagiatori, „generali” la „apelul bocancilor”, etc. – aceștia ori se vor „descurca”/„orienta”, ori vor deveni „victime colaterale, cu consimțământul lor), avem două posibilități: să ne „agățăm” de „suportul NATO” (în principal, dacă nu exclusiv, american) sau să căutăm, prin toate mijloacele, o cooperare multilaterală cu statele amenințate: Polonia, țările baltice (Lituania, Letonia, Estonia), Finlanda. Ar exista și o „a treia cale”, „prin forțe proprii”, dar… la ce armată (nu) are România și, mai ales, ținând cont de incompetenții care ne conduc (mulți, desemnați prin votul altor mulțimi de incompetenți), mai bine – lipsă! S-ar prefigura, în această „a treia cale” un nou an 1940, la o scară mult mai rea decât atunci!…

P.S. Să nu mi se vorbească despre „politically correctness”, deoarece este similară „limbii de lemn” a regimului comunist!

Fără a deveni, obligatoriu, „eurosceptic”, constat că „Uniunea Europeană” este orice, dar nu mai este nici „uniune” și nici „europeană”!…

*individul în cauză „vorbește” în „numele” așa-zisei „UE”, dar, la cum a cuvântat, face jocul vechilor activiști ai „luptei pentru pace” din perioada comunistă! Ținând cont și de „experiența” sa în „mediul privat” (a lucrat NUMAI LA STAT!!!) – NO, THANKS!

Pagina următoare »