Secvențe de toamnă londoneză… Duminică, oct. 30 2022

Timp de câteva zile am avut ocazia unei „evadări” în celălalt capăt al Europei, la Londra… Am realizat, cu acest prilej, câteva imagini-instantanee ce surprind unele secvențe autumnale din capitala Regatului Unit și împrejurimile sale.

Prima oprire mai însemnată a fost la Windsor, unde, de circa un mileniu, se găsește cea mai veche reședință a unor monarhi care este locuită neîntrerupt până astăzi. Cum am ajuns prea devreme, a fost timp pentru a vizita orașul: așa am ajuns și la biserica parohială a localității…

… dar și la fosta reședință administrativă (a primarului), devenită cârciumă (închiriată, o vreme, chiar unui primar!)…

În cele din urmă, am reușit să intrăm și în Castel…

Pe lângă apartamentele regale, unul din „punctele de rezistență” este și Capela St. George, unde, de puțină vreme, sunt, din nou împreună (întru Domnul), membrii perechii regale: Regina Elisabeta a II-a și Prințul Philip de Edinburgh.

Garda regală este, firește, la datorie…

Așa cum, pentru cei care au de expediat corespondență poștală, există cutii poștale special desemnate pentru astfel de activități…

La nord de Tamisa, printre copacii cu frunze ruginii, se pot întrezări clădirile Colegiului Eton, care a pregătit numeroși membri ai elitei politice britanice (premierii, miniștri, parlamentari) și chiar mai mulți membri ai familiei regale britanice…

Reîntoarcerea în oraș, în partea sa centrală, este legată, în primul rând, de alte simboluri ale Regatului Unit, așa cum este Palatul Buckingham…

– sau Westminster Abbey…

Aceasta adăpostește numeroși lideri ai statului britanic, dar este un reper însemnat al începuturilor domniei acestora, așa cum este tronul încoronării din 1952 a Reginei Elisabeta a II-a…

Între cei care au răposat și se află în incinta acestui grandios edificiu (cu un nume având sensul de „abația mănăstirii de vest”), se află și eternele rivale Maria I (Stuart) și Elisabeta I…

… ori, lordul-protector al „republicii” engleze, Oliver Cromwell…

… diferite simboluri ale puterii regale, ca sabia regelui George al VI-lea…

… sau monumente închinate celor care și-au dat viața pentru (fostul) Imperiu birtanic…

Am ajuns și în cea mai veche parte a Westminster Abbey, datând de circa un mileniu…

În apropiere se află unul din simbolurile Londrei și ale sistemului politic britanic: Big Ben…

… principalul reper al sistemului parlamentar, vechi de 8 secole…

Un alt reper londonez important rămân muzeele, așa cum este Victoria and Albert Museum, inaugurat de Regina Victoria, în 1899…

… definitivarea clădirii actuale fiind realizată de urmașul acesteia, Edward al VII-lea, în 1909…

Pe Exhibition Road, un muzeu însemnat, este Science Museum, cu o colecție impresionantă de mijloace de transport, de la cea mai veche locomotivă cu aburi din lume (de acum două secole)…

… la nave maritime de croazieră…

… diferite aparate de zbor…

… inclusiv în spațiu, cu o replică a planetei Marte…

Muzeul găzfuiește și o secțiune de telecomunicații, în care apare o replică a vechilor cabine telefonice…

… sau a unor calculatoare de acum câteva decenii…

Există și o secțiune dedidcată medicinei, unde apar, între altele, o replică a unei farmacii antebelice…

… a unui spital de campanie din vremea primei conflagrații mondiale…

… sau o alta, a unui centru de îngrijire din perioada postbelică.

Londra este vestită și pentru bisericile, capelele și catedralele sale, cea mai cunoscută fiind Catedrala St. Paul…

… dar și pentru alte vestigii medievale, cum este Turnul Londrei, reședință regală, amenajată încă din 1067, la un an de la victoria de la Hastings, de către William the Conquerer (Wilhelm Cuceritorul)…

… sau edificii deosebite din orașul vechi, ce au supraviețuit printre „zgârie-nori”, precum The Albert House, de pe Victoria Street…

Foarte multe lucruri – și locuri – se pot vedea și mai bine într-o croazieră pe Tamisa, așa cum este clădirea Parlamentului, cu Big Ben…

În apropiere, pe pod, un scoțian cântă la cimpoi…

Remarci că, într-adevăr, London Bridge is falling down… Doar că a fost reconstruit, totuși… 🙂

Mai în aval, un alt pod vestit – Tower Bridge…

… aflat în apropiere de Turnul Londrei, cunoscut mai ales ca închisoare, deși a fost construit ca reședință regală…

Poți să-l „întâlnești” chiar și pe Shakespeare, în unul din localurile unde intra odinioară (și unde, se spune, acoperișul e găurit, ca în vremea Marelui Will, deci, dacă plouă, riști să te uzi… 🙂 )

Aproape de malul sudic al Tamisei se află și o navă de război britanică, ce a participat atât la a doua conflagrație mondială, cât și la războiul din Coreea (1950-1953), vestită prin faptul că a fost prima pe care a fost arborat actualul drapel britanic, în 1949…

Se adaugă numeroasele clădiri rezidențiale de pe malurile Tamisei, denumite, generic, wharf, cu pluralul wharves…

… inclusiv celebrul Canary Wharf…

Am ajuns la Greenwich (numele însemnând, după un „hibrid” germanico-latin, „satul verde”): se observă, de la dreapta la stânga, Observatorul Regal, corabia Cutty Sark, Muzeul Naval și fosta termocentrală).

O „privire” (sau, chiar mai multe) mai de aproape, spre Cutty Sark…

… urmată de o plimbare prin Greenwich Park…

… până la Observatorul Regal…

… locul (de) unde, de peste trei veacuri (din 1714), se dă „ora exactă” pe Glob, oră la care am revenit în noaptea trecută…

… pe Meridianul Zero se află inscripționate numele mai multor localități de pe Glob, din emisferele estică și vestică (stați liniștiți, nu e nici una din România…)…

… iar Meridianul Zero este marcat de această bornă…

O priveliște spre nord, către Tamisa, în apropierea căreia se află, de la est la vest, Queen’s House, Naval Maritime Museum, Univeristatea Greenwich, iar imediat sub Observatorul Regal, Greenwich Park…

Drumeții de pot opri, în oraș, la o terasă, precum cea din imaginea de mai jos…

… peste drum de care se află Universitatea din localitate…

N-am putut zăbovi prea mult, dar, în timpul șederii am observat că Londra se pregătește de Sărbătorile de iarnă, deoarece, deja, au apărut decorațiuni de sezon (pe Oxford Street)…

… sau chiar un brad de Crăciun (la Science Museum)…

Și o ultimă imagine, de „rămas bun!”, din Green Park: în spate și în stânga se află Palatul Buckingam, iar în față – Arcul lui Wellington și Hyde Park…

Leave a Response »

 

Octombrie festiv la Iași… Joi, oct. 20 2022

Luna octombrie este, în „orașul celor șapte coline”, una cu o mulțime de manifestări sărbătorești, atât în plan cultural și religios, cât și în cel științific. Fără a avea pretenția că vom „epuiza” toate aceste elemente, vom face o „trecere în revistă”.

Începem cu ziua ce reprezintă „certificatul de naștere” al târgului, documentul din 8 octombrie 1408, emis de domnitorul Alexandru cel Bun (în care apar menționate și alte orașe moldovenești, ca Tighina sau Cernăuți…), primul document recunoscut unanim de istorici ca atestând localitatea (există și altele, mult mai vechi, dar nu toți specialiștii sunt de acord că se referă la această așezare). Deloc întâmplător, a fost și ziua în care au fost scoase, ca și în alți ani, în fața Catedralei Mitropolitane, sfintele moaște, marcând începutul Sărbătorilor Iașilor, manifestare ce s-a întins până în 16 octombrie.

A mai fost și Festivalul de Teatru pentru Publicul Tânăr, iar, în plan științific, pe 13 octombrie, Zilele Academice Ieșene, mai exact, manifestarea anuală a colectivelor de geografi și geologi din filiala ieșeană a Academiei, iar în 14-16 octombrie – Seminarul Geografic Internațional „Dimitrie Cantemir”.

În aceste zile este în desfășurare Festivalul Internațional de Literatură și Traducere – FILIT – devenit o manifesare de tradiție. Vor urma Zilele Universității, cu o serie de manifestări științifice ale mediului academic ieșean, prilejuit de aniversarea, pe 26 Octombrie, de Sâmedru/Sumedru, a înființării, în 1860, a primei Universități moderne românești, prin înaltul decret domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza.

Leave a Response »

 

Universitatea din Cernăuți – 147 de ani! Marți, oct. 4 2022

Azi se împlinesc 147 de ani de la fondarea Universității din Cernăuți – la acea vreme, sub stăpânirea Curții de la Viena. În octombrie 1919, Universitatea și-a deschis porțile în noul cadru oferit de Unirea din 1918, rămânând, în întreaga perioadă interbelică, până în 1940, o instituție-etalon a învățământului superior românesc, alături de cele din Iași, București și Cluj.

Nefastul an 1940 a avut repercusiuni și asupra Universității cernăuțene, care a văzut, și ea, tancurile „eliberatoare” sovietice, la sfârșitul lunii iunie. Chiar dacă, un an mai târziu, Armata Română a eliberat Cernăuții, Universitatea nu a mai fost redeschisă. După reocuparea nordului Bucovinei de către sovietici (martie 1944), Universitatea a devenit o instituție ce urma să „producă” specialiști pentru „complexul militar-industrial” al URSS. Instituția, mutată în clădirile vechiului Palat Metropolitan, a devenit Universitate de Stat ucraineană, din 1991, până în zilele noastre. Alte informații despre actuala Universitate Națională „Iurie Fedkovici” se găsesc aici.

Urăm, cu acest prilej, confraților universitari din Țara de Sus a vechiului voievodat al lui Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, un călduros LA MULȚI ANI! cu sănătate, pace și spor în toate!

Leave a Response »

 

Există o Georgia Meloni pentru Europa și/sau pentru România??? Marți, oct. 4 2022

În Ziarul de Iași, de ieri și de azi, Alexandru Lăzescu face o excelentă analiză a ceea ce „înspăimântează” pe eurocrații progresiști de la Bruxelles în urma victoriei electorale a formațiunii conduse de Georgia Meloni. Citez din partea a doua a analizei: „Însă un lider politic pentru care valorile fundamentale sunt credința creștină, patria și familie, care privește critic ștergerea identității sexuale, își propune să lupte pentru apărarea valorilor civilizației europene tradiționale și se pronunță ferm pentru reafirmarea suveranității naționale în relația cu structurile UE, nu poate fi privit decât cu ostilitate la Bruxelles. Un vot precum cel din Italia, sau cel anterior din Suedia, unde tot o coaliție de dreapta va prelua puterea de la foștii social-democrați reprezintă o lovitură severă dată „ordinii din UE bazată pe progresism”, scrie The Telegraph, „o respingere populară a stilului tehnocratic de guvernare iubit de elitele bruxelleze”.”

Este exact ce am anticipat, cu câteva zile în urmă, în acest material. Eu îi respect pe ceilalți, fie ei (iubitori de) „minorități sexuale”, „eco-salvaționiști”, etc/șamd/șcl, dar ei și susținătorii lor de la Bruxelles, Londra, Washington, Ottawa și alte capitale cu „political correctness” în gură, mă respectă pe mine, cu tot cu adeziunea mea la valorile creștine (nu cretine!), la bun-simț, „cei șapte ani de acasă”, tradiții și cultură specifice Europei și, în primul rând spațiului românesc??? Reiau un fragment din textul personal de zilele trecute: „Ați auzit/văzut/citit ceva despre vreun partid de centru (fie el, de centru-dreapta sau de centru-stânga) să spună ceva de PROTEJAREA culturii și civilizației, a vieții și activității, a familiilor europenilor băștinași, care se bazează pe moștenirea CREȘTINĂ??? De sutele de mii de cetățeni europeni, care merg la muncă, plătesc taxe și impozite, își cresc și educă așa cum trebuie copiii și vor să-și trăiască liniștiți anii de pensie se (mai) ocupă cineva??? În afară de extremiștii de dreapta!…”

Eram sceptic în legătură cu „fascismul” Georgiei Meloni și am avut dreptate! E doar o „etichetă” pusă ei de către unii care se feresc „ca dracul de tămâie”, de multe decenii, să condamne extremismul de stânga (comunist, maoist, troțkist, etc), în aceeași manieră ca și extremismul de dreapta! Acum, după ce observ că mai sunt mulți aceia care au o atitudine similară, vin și (mai) întreb, în continuare: ce este rău să aperi valorile creștine, cultura și tradițiile europene? Ce e grav să ceri imigranților să respecte aceste lucruri și să-i respecte, cel puțin în egală măsură pe băștinașii care trăiesc în Europa de sute și mii de ani??? Ce e rău, pentru adepții lgbtq+ să nu mai solicite privilegii, ci doar drepturi, exact în aceeași măsură/proporție ca și heterosexualii, nici mai puțin, dar nici mai mult??? Ce e periculos să le ceri „eco-salvaționiștilor” să spună, cu „subiect și predicat” cu ce vor înlocui, acum și în aceeași cantitate, resursele energetice generate de combusitbilii fosili (cărbuni, hidrocarburi)??? Ce e periculos să le ceri acelorași să argumenteze temeinic de unde știu că încălzirea Terrei a cauzată preponderent de societatea umană, când planeta se încălzește, în general, de 10 mii de ani, de la terminarea ultimei faze glaciare??? Ce e jignitor să explice, tot ei, de unde vine curentul electric cu care se alimentează bateriile mașinilor electrice, considerate „verzi”, „eco” (nu cumva, tot de la o termocentrală pe cărbuni/păcură???)??? Tot lor le pot cere să explice de ce mașinile electrice nu au nici o specificație legată de ce trebuie să faci dacă, Doamne, ferește!, ia foc bateria (care e sub podeaua automobilului)??? Unde a „dispărut” (re)greta-bioenergeta de când au început rușii să practice „turismul cu tancul” în Ucraina??? Brusc, nu mai e „încălzire globală” de germanii și alții au redeschis centralele pe cărbune și chiar pe cele nucleare, iar senila UE a amânat eliminarea mașinilor cu motoare diesel cu încă 10 ani??? Nu mai „moare” planeta” din cauza oamenilor??? Putem ști și noi dacă, nu cumva, creșterea prețurilor la energie, gaze, căldură (și, „în lanț” la mai toate produsele și serviciile), e cauzată, în realitate de „marele salt înainte” (a la Mao!) al „eco-salvaționiștilor”??? Ne pot aceștia explica ce e greenflația și cum putem scăpa de ea??? Sau trebuie „să mai punem o pătură pe noi”, la iarnă, ca în „iepoca de aur”??? Ce e rău să ceri ca „rrrrom” să fie eliminat, deoarece îi jignește pe români??? Ce e jignitor sau deranjant să ceri să-ți fie nu doar auzit, ci și ascultat cuvântul legat de drepturile și libertățile cetățenilor europeni, plătitori de taxe, care merg la muncă, își cresc copiii și vor niște ani liniștiți de pensie, la ei acasă, cu creștinismul, tradițiile și cultura lor multiseculare??? De ce ni se refuză DIALOGUL, chiar dacă e „în contradictoriu” și chiar dacă „ne-am înțeles că nu ne-am înțeles”??? De când e obligatoriu să acceptăm, „pe nemestecate” ce ne impun politicoșii-ipocriți ai UE și ai Lumii??? Nu mai este nevoie, în societatea actuală, de spirit critic??? Ce e grav să susții drepturile și libertățile fundamentale ale omului, statuate, din 1945, în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în frunte cu libertatea de exprimare???

Și mai am și altele!… Dar…oare, nu mai e voie să punem întrebări? ASTFEL DE ÎNTREBĂRI??? Vom fi „etichetați”: „fascist”, „extremist”, „intolerant”, „retrograd” sau altele, asemenea??? „Poliția gândirii” ne dă, oare, voie să punem asemenea întrebări??? Sau „decorurile” din 1984 (cartea/filmul) sunt deja „montate”???

P.S. Când va apărea, în Europa și, mai ales, în România, o Georgia Meloni????

Leave a Response »