În această seară, la Clubul Lunaticilor, la Ateneu Marți, apr. 27 2021 

Vă invităm la o discuție legată de numele creștine vechi românești (și nu numai), la Ateneu, de la orele 19.30.

Evenimentul poate fi urmărit aici: https://fb.me/e/1E20QeGz8

Legătura între incultură/neștiință și nesimțire/proastă-creștere… Sâmbătă, apr. 17 2021 

Se pare că există o legătură între incultură/neștiință și nesimțire/proastă-creștere… Astfel, din câte pot eu înțelege, un om cu bun-simț, cu bună-creștere, nu va lăsa documentarea, învățarea, buna pregătire profesională la voia întâmplării, ci va urmări să se pregătească pentru activitatea/ocupația pe care o va desfășura cât mai bine, iar, odată intrat în câmpul muncii, va dovedi toată seriozitatea și priceperea în realizarea diferitelor sarcini/proiecte ce le va avea de făcut. Din contră, un nesimțit, prost-crescut își va „băga picioarele” în pregătirea teoretică și, ulterior, va dovedi fușerăială, neseriozitate și aceeași „băgare de picioare” în realizarea activităților pe plan profesional, făcând, cum s-ar spune, treabă de mântuială! Când n-ai pic de conștiință, caracter, principii, respect față de ceilalți și față de munca lor, când nu ți-ai pus o secundă problema lui „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, de ce, cum te-ar putea interesa să-ți îndeplinești activitatea profesională bine și la timp? Și, invers, un individ indolent, nepăsător în ceea ce privește achitarea corespunzătoare de sarcinile profesionale se va dovedi și nesimțit, eventual și tupeist, după vechea vorbă strămoșească „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!”

Concluzionând, neo-marxiștii politicos-ipocriți, cu politically correctness în gură, nu cresc doar incompetenți, ci și nesimțiți!

103 ani de la Unirea Basarabiei cu România Vineri, apr. 9 2021 

La 27 Martie (stil vechi)/9 Aprilie (stil nou) s-a înfăptuit, prin votul majorității deputaților din Sfatul Țării de la Chișinău, Unirea Basarabiei cu Țara! În cinstea acestui eveniment, am găsit, cu niște luni în urmă (înainte de a declara boicotul față de youtube! 🙂 ) discursul epicopului Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a proclamat Unirea ținuturilor de peste munți cu România, discurs în care se face referire și la Unirea Bucovinei cu Țara, petrecută câteva zile mai devreme.

P.S. Un sondaj, dat publicității, arată că procentul basarabenilor care doresc Unirea cu România a crescut la 44%!

190 de ani de la primele alegeri parlamentare și locale românești Duminică, mart. 14 2021 

După semnarea Păcii de la Adrianopol (1829), care încheia un nou război ruso-otoman, administrația rusă de ocupație din Principate a decis, sub coordonarea generalului Kiseleff, elaborarea unui soi de legislație constituțională în Țara Românească și Moldova. Pentru această activitate, ambele principate au desemnat câte o Adunare Obștească Extraordinară, care, la București, a elaborat, în versiuni aproape identice, câte un Regulament Organic, pentru fiecare din cele două țări. Cel al Țării Românești a intrat în vigoare la 1 iulie 1831, iar al Moldovei – la 1 ianuarie 1832.

Pe baza acestei legislații s-au desfășurat atât alegerile parlamentare – pentru Adunările Obștești – alese (până la Revoluția de la 1848), apoi – numite de domnitori (în urma Convenției ruso-otomane de la Balta-Liman, din 1849), cât și primele alegeri locale, pentru Sfaturile orășenești (consiliile locale), doar la nivel urban. Astfel, în Țara Românească, atât primele alegeri legislative, cât și cele locale s-au desfășurat în toamna anului 1831, iar în Moldova – la începutul anului următor. Dacă mandatul Adunărilor Obștești a fost fixat la 5 ani în ambele Principate, desemnarea prin vot a consilierilor locali s-a realizat – până la promulgarea de către Alexandru Ioan Cuza a legislației legate de comune și de consiliile județene (1864) – anual în Țara Românească și din 3 în 3 ani în Moldova. De-altfel, din 1864, alături de alegerile comunale (desfășurate atât în comunele urbane/orașe, cât și în cele rurale), au avut loc și alegeri județene, iar, la nivel legislativ, alături de alegerea Adunării Deputaților, era desemnat prin vot și Senatul (primele alegeri senatoriale fiind indirecte – domnitorul desemna câte un senator de județ dintre primii trei consilieri județeni ca număr de voturi și numea un al doilea, ulterior, din 1866, senatorii fiind aleși la nivelul fiecărui județ, în colegii, pe bază de cens).

Atât acum 10 ani, cât și în urmă cu 5 ani, am scris pe adresa de e-mail a Camerei Deputaților, cu propunerea de a marca aceste aniversări, prin activități specifice (prelegeri conferințe…), oferindu-mă să mă implic în realizarea unor asemenea manifestări. Până acum, „răspunsul” a fost doar… o tăcere mormântală! Faptul e cu atât mai de neînțeles – ca să nu zic altfel! – cu cât, în regiunea noastră, această premieră, în domeniul legislativ cel puțin, ne situează printre primii, chiar la nivel european! Astfel, alegerile legislative din 1831-1832 s-au desfășurat în Principate la puțină vreme după primele asemenea consultări electorale în Belgia (1830), Grecia (1823) sau Serbia (1829-1830), cu excepția grecilor și sârbilor, celelalte state din regiune având primele asemenea scrutine după cele românești: în Imperiul otoman s-au desfășurat în 1847 (pentru un „pre-parlament”, cu rol consultativ), urmate de cele din 1877, în cel habsburgic acestea au avut loc în 1848, în timpul Revoluției europene, apoi – din 1861, în Bulgaria – în 1879, iar în Imperiul țarist – abia în 1906…

Mesaj pentru distribuitorii de reclame… Marți, feb. 23 2021 

La distanță de câteva zile, uneori chiar zilnic, găsesc în cutia poștală și, uneori, pe clanța ușii locuinței, tot felul de gunoaie, cărora cei care le distribuie le spun „reclame”, „publicitate” sau, cu un barbarism romglez, flyere. Întotdeauna, acele materiale au ajuns direct la coșul de gunoi, fără ca eu să mă fi uitat măcar pe ele!… O dată sau de două ori am și sunat pe cel care distribuia asemenea gunoaie și l-am întrebat, de la obraz, dacă lui i-ar plăcea să se trezească cu „publicitate”, nesolicitată, pe clanța ușii sau în cutia poștală? Sau dacă, plecat fiind de acasă, câteva zile, o săptămână sau chiar mai mult, văzând eventualii hoți că s-au umplut, fie cutia poștală, fie clanța ușii, fie amândouă, de asemenea gunoaie, asta n-ar fi o „invitație” pentru ei să-i spargă ușa locuinței și să fure ce găsesc bun înăuntru?

Cu ani în urmă, la o Adunare Generală a Asociației de (b)locatari din cartier, s-a decis ca acele broșuri cu publicitate ale supermarket-urilor să fie lăsate într-un spațiu amenajat, la intrarea în bloc și cei interesați să-și ia de acolo, dacă le trebuie, dacă-i interesează, asemenea materiale! Așa ar trebui procedat, așa mi se pare de bun-simț, cu toate materialele publicitare, indiferent la ce produse și de la ce firme fac „reclamă”! E vorba și de respect reciproc, față de ceilalți! Pe principiul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, așa cum nici eu nu mă duc și nici nu intru „cu bocancii în casa/viața omului”, să-mi fac reclamă, la nu știu ce temă de geografie istorică, onomastică sau geografie electorală, nici eu nu doresc, cel puțin veșnic, ca altcineva să-și facă reclamă, la absolut nimic, dacă eu nu am solicitat așa ceva! Atunci când – și mai ales, dacă! – va fi să am nevoie de ceva, caut pe Internet o adresă, un telefon de contact în legătură cu respectivul produs…

Iar celor care continuă, cu tupeu și nesimțire, cu totală lipsă de respect față de oameni, să distribuie asemenea gunoaie complet nesolicitate, le doresc să le dea Dumnezeu tot atâta bine cât fac și ei, nici mai mult, dar nici mai puțin!

20 Februarie 1856 – dezrobirea țiganilor Sâmbătă, feb. 20 2021 

Țiganii au fost robi, în general, nu doar la noi, multe secole… Pentru regiunile de peste Carpați, aparținând Imperiului habsburgic, actul de dezrobire a fost dat în 1786, pentru ca, dincoace de munți, să apară, în Moldova – în 1855, iar în Țara Românească – în 1856. Exact acum 165 de ani, ultimii robi din Țările Române erau eliberați, la 20 Februarie…

Legat de țigani, puțină lume știe că singura epopee în limba română, integral finalizată este Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Tot puțini sunt cei care știu că folclorul țigănesc este extrem de bogat și divers, stând, destul de des, la baza binecunoscutelor cântece lăutărești, cântate și popularizate de personalități, de etnie țigănească, precum Barbu Lăutaru, Gabi Luncă, Ion Voicu sau puse în valoare în ecranizări de excepție, așa cum este creația basarabeană Șatra… Din păcate, țiganii au rămas, și după abolirea robiei, marginalizați, discriminați, manipulați – fie de ai lor, fie de numeroși politicos-ipocriți, după cum se poate afla mai la vale…

Să luăm datele ultimului recensământ al populației din România, desfășurat în 2011. Veți găsi, cu ușurință, pe Internet, date despre structura etnică a populației, dar, dacă veți încerca, de pildă, să căutați ceva cu linguistic structure of population of Romania 2011, șansele de a găsi ceva (de pildă, pe Wikipedia, în engleză – o folosesc mult mai frecvent, deoarece, cu părere de rău, în varianta românească NU am încredere…) sunt extrem de mici… Date despre această structură lingvistică a populației se găsesc, totuși, aici.

Conform datelor oficiale, România avea, acum circa 10 ani, 621573 etnici țigani, dintre care, vorbitori de limba țigănească erau 245677. Am recalculat datele, luând în calcul ÎNTREAGA POPULAȚIE a României (inclusiv pe cei peste 1,2 milioane care nu au răspuns la aceste întrebări). Rezultă că, din 662281 țigani, își vorbesc limba numai 261673, adică 39,51%!

Așa-zisul „stat” român are de răspuns la niște întrebări, legate de aceste date… În condițiile în care țiganii – respectiv vorbitorii de limbă țigănească – ocupă locul al treilea după români/limba română și maghiari/limba maghiară – cum se face că nici 40% dintre țigani NU-ȘI VORBESC LIMBA??? În condițiile în care maghiarii cer – și obțin – nu doar școli, clase, ci chiar grădinițe și creșe cu predare în limba maghiară (bravo lor!), de ce „statul” român nu face același lucru pentru țigani??? Ce fac „liderii” comunității „rrrrrrrrrrrrrome” în acest sens??? Și, poate, deloc întâmplător, de ce, în aceste condiții, NU SE GĂSESC pe Internet, cu ușurință, informații despre structura lingvistică a populației României??? Aveți de „ascuns” ceva „gunoi” sub „preș”, tovarăși „conducători” ai „statului” român???

Mai am întrebări, de pildă pentru toți „directorii” de „proiecte europene” vizând „integrarea” comunității „rrrrrrrrrrrrrrrrrome”: ce-ați făcut domniile voastre pentru ca țiganii să-și cunoască și să-și vorbească limba??? Ce fac „liderii” acestei „comunități”, în afară de a fraieri, în „alianță” cu autoritățile „statului” pe orice (R)OM SIMPLU, aparținând comunității țigănești???

Și ar mai fi (întrebări), dar mă opresc aici, cu o ultimă întrebare: nu sunteți – „stat” român, „lideri” ai comunității țigănești, coordonatori de „proiecte europene” pe această temă – din categoria POLITICOȘILOR IPOCRIȚI????? VOUĂ AR TREBUI SĂ VĂ DEA AMENDĂ CNCD PENTRU DISCRIMINARE! SĂ VĂ FIE RUȘINE!

Mesaj pentru „ecologiști” Joi, feb. 18 2021 

De ceva vreme, „ecologiștii”, în frunte cu „vestita” (re)greta bio-energeta, fac o campanie zgomotoasă, agresivă, pentru „salvarea” planetei, contra „încălzirii climatice”, împotriva „poluării” făcute de societatea umană… Această mișcare „ecologistă” – apărută și dezvoltată, acum 4-5 decenii, mai ales în Europa occidentală (cu ramificații, mai puțin active și în alte părți – Canada, Australia, Noua Zeelandă, estul Europei…) – dă impresia, prin agresivitatea și modul „a-toate-știitor” în care acționează, că ei au „inventat” și roata, și focul, și mersul pe jos și chiar pe Dumnezeu!… Cred că le lipsesc, adesea, dacă nu întotdeauna, un pic de smerenie, modestie, caracter, onestitate, bună credință și, mai ales, bun-simț și „cei șapte ani de acasă”…

Ar fi bine să știe acești „ecologiști” zgomotoși și necivilizați, politicos-ipocriți, că noi avem o grămadă de pilde cu caracter autentic ecologic, chiar dacă acum sute și mii de ani, de când se practică ele, nu exista „mișcarea ecologistă”. De exemplu, când un țăran se ducea toamna la pădure să-și aducă de acolo o căruță de lemne pentru iarnă, după ce tăia copacul, îl secționa în bucăți mai mici, să le poată urca în căruță, planta câțiva puieți, ca să aibă de unde să se aprovizioneze cu lemne și urmașii lui! De asemenea, pământul cultivat agricol se îngrășa cu bălegar, natural, care nu poluează precum îngrășămintele chimice… Sau, din cele 3-4 părți ale moșiei, comunitatea țărănească lăsa, mereu, una necultivată, „să se odihnească pământul”, vreme de câțiva ani, adică să-și refacă, treptat, necesarul de substanțe naturale care fusese exploatat anterior, prin cultivare…

Știu acești „ecologiști” politicos-ipocriți, că, la noi, primele arii protejate, numite braniști, au cel puțin câteva secole de când există? Și, dacă numele pârâului Braniște, din vecinătatea cetății Dăbâca poartă acest nume din vremea voievodului Gelu Românul, care a domnit în secolul al IX-lea, înseamnă că legislația medievală de ocrotire a pădurilor, ca mediu natural de viață al animalelor sălbatice de acolo, are peste un mileniu vechime! De ce nu vin acești vajnici „ecologiști” la noi, să învețe Și despre asta, sau în primul rând, despre așa ceva? De ce nu se învață în România, în primul rând, despre aceste elemente și despre altele asemenea, că mai sunt???

Și ce părere au politicos-ipocriții „ecologiști” despre acest comportament, exact din țările unde țipă ei cel mai tare?

17 Februarie 1987 – protestul studenților ieșeni Miercuri, feb. 17 2021 

Se împlinesc 34 de ani de la manifestația anticomunistă a studenților din Iași, care a adunat câteva mii de oameni, ce au mărșăluit prin oraș, din Copou, în „Tudor” și retur, cu oprire la fostul sediu al prim-secretarului de partid județean (un fel de „prefect” comunist). S-au scandat multe lozinci, cea mai cunoscută fiind „Vrem apă să ne spălăm și lumină să-nvățăm!” Conform bancurilor de la Radio Erevan, apa „caldă” din cămine era mai rece decât cea rece, iar întreruperile de curent erau „la modă”. Știu ce spun, deoarece, un an mai târziu, învățând pentru examenul de bacalaureat, adesea, seara, citeam temele respective la lumina unei lămpi cu gaz…

Detalii despre manifestația din februarie 1987, aici.

P.S. Nu pot să nu remarc faptul că, despre protestele din 1987, s-a vorbit, mai tot timpul, doar în legătură cu mișcarea anti-regim din 15 Noiembrie, a muncitorilor brașoveni. Când s-a vorbit, fiindcă, de ceva vreme, e „la modă” să nu se mai vorbească deloc despre așa ceva, în general! Foarte bine, tovarăși: să nu vă mirați dacă se va întoarce, în aceste condiții, un nou regim comunist!…

La ce „folosește” noua „limbă de lemn” a political correctness… Miercuri, feb. 3 2021 

Este tot mai evident că în Lume – inclusiv la noi – se răspândește noua ideologie, neo-marxistă, a political correctness, cu noua ei „limbă de lemn”, doar puțin diferită de cea a regimului comunist, de tristă amintire. Atunci, de exemplu, nu era voie să aduci vorba de sfintele sărbători ale Nașterii sau Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, acum, fără a se interzice manifestările, preponderent cu grosolan iz comercial, ale „Crăciunului” sau Paștelui” este, pur și simplu, ocultată originea, momentul tainic, plin de semnificații bune pentru Omenire al Venirii lui Iisus… Dar nu s-a întrebat prea multă lume DE CE proliferează political correctness.

E simplu: pentru cei cu funcții, putere, bani, influență, ocultarea, relativizarea sau chiar ignorarea reperelor morale – credința creștină, buna-credință, bunul simț, caracterul, conștiința, coloana vertebrală, principiile cunoscute și aplicate de secole – le permite să fie corupți, ipocriți, fățarnici, să-și urmărească propriile interese, chiar dacă asta înseamnă „să se cațere pe cadavre” (ale altora, firește) sau „după noi, Potopul!”… Pentru ceilalți, mai „mici” (fără prea multă putere, fără a avea prea mulți bani, etc.) e o ocazie cum nu se poate mai bună de a se „învârti”, de a avea „principii” foarte „flexibile”, precum o giruetă, funcție de locul de unde „bate vântul” care le aduce „avantaje” personale și o „coloană vertebrală”, la fel de flexibilă, din cauciuc, care să se „îndoaie” în orice direcție, doar verticală să nu fie!…

În alte situații, de pildă, după modernizarea unor săli de clasă, e potrivit „discursul” cu „condiții moderne, mai bune”, etc, dar nimeni n-ar sufla o vorbuliță despre respectarea de către bipezii care le folosesc a noului mobilier, a sălilor în cauză în condiții bune, nedeteriorate, exact așa cum le-au găsit. Sau e mai simplu, mult mai lejer să țipi despre „poluarea planetei”, dar să nu faci nimic pentru educarea acelorași bipezi încât să-și arunce gunoaiele la coș și nu pe stradă sau în mijlocul pădurii.

E mai comod și mult mai convenabil, pentru ipocriții cu political correctness în gură să fie interesați de accesarea a cât mai puținor informații de calitate – chiar spre deloc, dacă e posibil! – deoarece, ipocriții știu că, cu cât oamenii sunt mai puțin informați, cu atât sunt mai ușor de manipulat. Iar dacă li se șterg din memorie reperele tradiționale, neavând nici o altă „ancoră”, pot fi „reorientați” corespunzător, spre „limba de lemn” ante-menționată și, astfel, controlați de ipocriți. Aceștia știu foarte bine că un om informat nu poate fi manipulat, are repere solide și îi poate „demasca”.

Pentru astfel de indivizi, mutanți în devenire, „model” al „omului nou”, pe care, bănuiesc, și-l doreau și diriguitorii comuniști, apelul la bun-simț, bună-credință, onestitate, repere morale sănătoase este ignorat, acompaniat de o tăcere „asurzitoare”, în cel mai bun caz, sau, atunci când menționarea, insistentă, a acestor repere îi enervează, devine „comentariu provocator”!… După o veche zicere – „În tot răul e și-un bine! – e bine, totuși, măcar știm cum stăm! Și – nu-i așa? – după o altă veche vorbă, strămoșească, „omul cât trăiește învață!” De ținut minte!

Despre ziua Unirii Principatelor… sau un alt exemplu al „regulii” de „a nu avea nici o regulă”… Duminică, ian. 24 2021 

Azi este 24 Ianuarie, zi în care, mulți, sărbătoresc Unirea Principatelor Române… Destui dintre ei fac acest lucru chiar la Iași, deși nici ziua și cu atât mai puțin locul n-au legătură cu evenimentul în sine! Cu riscul de a (ne) repeta, să recapitulăm…

Până la data de 31 martie 1919, statul român a „ținut” calendarul „pe stil vechi”. A doua zi, în loc de 1 aprilie a urmat 14 aprilie – fără nici o păcăleală! – astfel încât, România întregită a trecut, în ansamblul său, la „stilul nou”, păstrat continuu până în zilele noastre. Asta înseamnă că TOATE momentele de seamă, zile importante, cu semnificație istorică deosebită – ca Ziua Unirii Principatelor, Ziua Independenței, datele de Unire ale Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Țara se marcau „pe stil vechi” – adică în 24 Ianuarie 1959, 10 Mai 1877, 27 Martie 1918, 15 Noiembrie 1918, 18 Noiembrie 1918 – sau, eventual, trecându-se, a doua, și data „pe stil nou: 24 Ianuarie/5 Februarie 1859, 10/22 Mai 1877, 27 Martie/9 Aprilie 1918, 15/28 Noiembrie 1918, 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918!

După această „trecere în revistă”, să remarcăm o – hai să-i zicem – anomalie: Unirea Principatelor se marchează pe 24 Ianuarie („pe stil vechi”), iar Unirea Transilvaniei cu România – pe 1 Decembrie („pe stil nou”)!… Ba, mai mult, deși Basarabia s-a unit cu România în același an cu ținuturile de peste munți, doar cu câteva luni înainte, data marcată – până în prezent – este… 27 Martie („pe stil vechi”)! Deci, în aceste cazuri – unde e regula??? După cum se vede – nu e! Sau este, dar e tot cea „strămoșească”, de „a nu avea nici o regulă”!

Știu că am mai recomandat și altădată unificarea inclusiv a stilului după care sunt marcate aceste momente importante, dar, din câte se pare, am vorbit „la pereți”! Se pare că subiectul nu interesează pe nimeni, deși, dacă, de pildă, un străin care ne cunoaște istoria, tradițiile, obiceiurile se întreabă – și ne întreabă! – „Unde e regula serbării acestor momente istorice?”, ar fi jenant – ca să nu zic(em) mai mult! – să răspundem că „n-avem nici o regulă!”… Cu un asemenea răspuns, orice (brumă de) respect a acelui străin față de români și tradițiile lor s-ar risipi într-o secundă!… Soluția este fie să „trecem” toate sărbătorile „pe vechi” – oarecum acceptabil, dacă ținem cont că, deși la Unirea cu România, Bucovina și Transilvania (ca parte a unui stat austro-ungar ce ținea calendarul „pe nou”) s-au unit cu o țară care era, încă, „pe stil vechi” – dar, în acest caz trebuie schimbată… Constituția, unde scrie că Ziua Națională este 1 Decembrie, data Unirii Ardealului cu Țara (care e „pe stil nou”!)!… Cum modificarea Constituției e mai complicată – necesită votul a două treimi din parlamentari și un referendum în care alegătorii să voteze, în majoritate, pentru revizuire! – rămâne „mutarea” tuturor acestor momente „pe stil nou”! Deci – 5 Februarie 1859 (Unirea Principatelor), 22 Mai 1877 (Ziua Independenței), 9 Aprilie 1918 (Unirea Basarabiei cu România), 28 Noiembrie 1918 (Unirea Bucovinei cu Țara), 1 Decembrie 1918 (Unirea cu România a ținuturilor de peste Carpați)!

În acest caz, Iașii – și ieșenii – chiar N-AU NICI O TREABĂ cu ziua de 24 ianuarie… N-ar fi avut nici dacă s-ar serba Unirea Principatelor „pe stil vechi”! Data la care Adunarea Electivă a Principatului Moldovei l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor este 5 Ianuarie 1859 („pe stil vechi”) sau 17 Ianuarie 1859 („pe stil nou”)!… Pe 24 Ianuarie („stil vechi”) Cuza a fost ales de Adunarea Electivă a Principatului Țării Românești, LA BUCUREȘTI, NU LA IAȘI! Sau, dacă trecem „pe stil nou” – pe 5 Februarie 1859!…

Și când te gândești că Parlamentul României a decretat data de 24 ianuarie ca zi liberă, la inițiativa unui nechemat, aflat, din greșeală, în funcția de „primar” al Iașilor!… Păcat că nu doare să fii habarnist!…

Pagina următoare »