Semnificația sufixului -escu/-ești (actualizare) Marți, sept. 25 2018 

În onomastica românească, acest sufix are sensul de „urmaș al lui…” Popa, Ion, George, etc , în cazul antroponimelor Popescu, Ionescu, Georgescu și altele, sau de „așezare locuita de urmașii lui…” – în cazul toponimelor Popești, Ionești, Georgești ș.a.m.d.

Se pare însă că, în Banat și Oltenia, sufixul menționat ar fi avut și semnificația de „originar din…”, așa cum par să ateste antroponimul Obersterescu (derivat de la forma germană Obersteyer = Stiria Superioară,  azi în Austria), prezent în Banat, patronimul oltean Gălățescu  (menționat de Ion Conea la Târgul Jiu, cu sensul de originar din Galați-Făgăraș), dar și oiconimul doljean Dioşti, probabil, inițial *Di(i)uăști  (= sat întemeiat de originari din Diiu/Vidin).

Actualizare (25 septembrie 2018): Se pare că și sudul Transilvaniei intră/intra în această arie. O dovedesc (sau par a o demonstra), antroponimele Ucenescu (atestat la Brașov, în vremea Revoluției de la 1848) și Acelenescu (consemnat, în zilele noastre, la Sibiu).

Reclame

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci Vineri, sept. 14 2018 

Astăzi se prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci. O bună ocazie de a spune câte ceva despre răspândirea patronimelor legate de această sărbătoare.

Astfel, un purtător al numelui Cruce este atestat, în epoca medievală, în Moldova, un Cruciță – apare în Ardeal, iar în sudul țării, pe filieră slavă, apar formele Cărstov, Cârstov și Cârștov.

Există și câteva localități cu numele Crucea, în județele Constanța, Suceava și Iași.

Bătălia din Dealul Spirii (București) Joi, sept. 13 2018 

Astăzi se împlinesc 170 de ani de la bătălia din Dealul Spirii, în urma căreia, intervenția străină – în cazul Țării Românești, cea otomană – a pus capăt, în mod brutal, Revoluției de la 1848 (începută, în principatul muntean, la Islaz, la 9 iunie, același an). Deși, de la bun început, sorții erau potrivnici românilor, Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 Linie Infanterie, Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie și Compania de pompieri condusă de Căpitanul Pavel Zăgănescu (în total, aproximativ 900 de militari) s-au opus unui corp de armată otoman, care număra aproximativ 6000 de soldați.

Mai multe detalii, aici.

Despre numele Ioachim și Ana Duminică, sept. 9 2018 

Fiind și astăzi sărbătoare, vom vorbi despre numele Ioachim și Ana.

Primul, este atestat, în forma Joachim, în epoca medievală, în Bulgaria, Grecia și în România (prima mențiune fiind din Moldova, în secolul al XV-lea). Astăzi, mai frecvent, este prezent în formele populare, derivate, Achim, Chimu, Ichim, Echimescu și altele. Numele se regăsește și în toponimie: Iechimăuți, Chinea.

Numele Ana este menționat tot din Evul Mediu, când, în spațiul românesc, se număra între primele 50 de patronime ca frecvență și era prezent prin formele Ana și Anca. Între timp, numărul de forme în care este prezent s-a diversificat: Ana, Anca, Ancuța, Ancuțoiu, AaneiAnica, Anișca, Aniței, Anițescu, Anuca, Aneasa, poate și Noica  și altele. De asemenea, patronimul a intrat și în toponimie, în nume ca Sântana de Mureș, Sântana, etc.

Completări legate de Sântămărie Sâmbătă, sept. 8 2018 

La o săptămână după începutul Anului Nou Bisericesc, este celebrată Nașterea Maicii Domnului.  Prilej de a mai spune câte ceva despre semnificația onomastică legată de această sărbătoare.

În primul rând, după O. Felecan (2010), prima atestare a numelui, în forma Maria Donata apare într-o inscripție din vremea Daciei romane, aceasta fiind, probabil, prima mențiune a numelui în spațiul românesc și o probă, probabilă, a existenței unui început de viață creștină în regiunile de la nord de Dunăre.

Apoi, sunt de menționat frecventele atestări medievale ale numelui, după N. A. Constantinescu (1963), prezente în toate ținuturile românești.

Pe de altă parte, apar mențiuni derivate de la slavul Bogorodița = „Maica Domnului”, în formele Bogorode, Bogoroda, Bogorodă și, destul de recent, atestări ale formei de origine bulgară Matcăbojă = „Maica Domnului”.

P.S. Numele Marian nu este derivat de la Maria, ci de la forma latină Marius.

31 August – Ziua Limbii Române Vineri, aug. 31 2018 

Cu 29 de ani în urmă, la 31 August 1989, sute de mii de basarabeni, ieșiți în stradă la Chișinău, au obținut, împotriva tancurilor milițianului sovietic Vladimir Voronin (ministru de interne al RSSM), recunoașterea limbii române cu grafie latină, ca limbă oficială în ținutul pruto-nistrean, înstrăinat, cu forța armelor de dictatorul Stalin, în 1940/1944. De atunci, peste Prut, se serbează Ziua Limbii Române, de curând această zi fiind legiferată ca sărbătoare, prin lege, și în România.

Cu acest prilej, republicăm o poezie foarte grăitoare, dedicată Limbii Române

În limba ta (de Grigore Vieru)

În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.

Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

Diktatul de la Viena – 30 august 1940 Joi, aug. 30 2018 

În fatidicul an 1940, în această zi, dictatorii Hitler și Mussolini au patronat așa-zisul „acord” – în realitate, un diktat! – la Viena. În urma acestuia, România ceda Ungariei partea de nord a Transilvaniei. Acest teritoriu, parte a României Mari după primul război mondial, a fost reintegrată în teritoriul țării în toamna anului 1944, actuala frontieră vestică a României fiind recunoscută, din nou, prin Tratatul de Pace de la Paris (1947).

Răspândirea geografică a numelui Alexandru Joi, aug. 30 2018 

Astăzi, cu ocazia sărbătorii sfântului Alexandru, vom vorbi puțin despre vechimea și repartiția geografică a acestui patronim în spațiul carpato-balcanic.

Astfel, patronimul, atestat istoric chiar dinaintea erei creștine – cel mai cunoscut exemplu fiind Alexandru Macedon, creatorul și conducătorul Imperiului macedonean (în a doua parte a secolului IV î. Hr.), este amintit din primele secole după Iisus Hristos, fiind înregistrat în formele Alexander sau Alexandrus. Prima mențiune datează din anul 314, când își începe activitatea în scaunul arhiepiscopal de la Byzantion (viitorul Constantinopolis), un prelat Alexander. Apoi, sunt amintiți, tot în secolul al IV-lea, un episcop cu același nume la Salonic, încă unul – în Rodopi și altul – în Tesalia. Din secolele V-VI, datează alte mențiuni în diverse arii de pe teritoriul actualelor state Turcia, Grecia și România (o mențiune a unui Alexander, ca episcop al Tomisului, în anii 449-452).

Pentru veacurile VII-X există mai puține atestări: un Alexander – în sud-estul Bulgariei, și câte un Alexandrus – în partea asiatică a Turciei (unul în veacul al VII-lea, celălalt – în secolul următor).

Pentru intervalul cuprins între secolele XI-XV există înregistrări ale acestui antroponim și la nord de Dunăre, cele mai frecvente apărând în Moldova, unde numele se situa pe poziția a șaptea, dar și în Ardeal, unde este consemnat, în Țara Oltului, pe locul 17 în ierarhia acestei perioade.

Alte mențiuni apar și în secolele XVI-XVIII, din nou – în Moldova, apoi – în Oltenia, dar și în partea asiatică a Turciei.

În prezent, numele este atestat, frecvent, în România – variantele Alexandru/Alexandrescu/Sandu (locul 13), în Bulgaria – formele Aleksandrov/Aleksandrova/Alexandrov/Alexandrova (locul 24 în ierarhia națională actuală) și în Cipru – Alexandrou (locul 27).

Formația Rarău Marți, aug. 28 2018 

27 august – 27 de ani de la Declarația de Independență a R. Moldova… Luni, aug. 27 2018 

… un act incomplet, fiindcă n-a fost completat de Unirea cu România…

Nu săriți să-i criticați pe basarabeni, ci uitați-vă la ce kgb-ist ordinar era atunci la „conducerea” României! O scursură bolșevică, cu studii la Moscova, în anii lui Stalin…

Dacă în 1918 am avut elite, și în Țară și în regiunile care s-au unit (Basarabia, Bucovina, Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș), azi (din/după 1989) avem doar „cozi de topor”!

Nu e doar vina lor, ci a noastră, fiindcă unii i-au (tot) votat, iar ăilalți n-au făcut (mai) nimic ca primii să nu mai voteze nulități!…

Pagina următoare »