Sfârșit de An (Vechi), început de An (Nou)… Luni, dec. 31 2018 

A trecut anul 2018… Au mai rămas câteva clipe dintr-un an ce putea fi mai bun, dar și mai rău… A trecut, cu bine, zicem noi, în condițiile date, și Centenarul Marii Uniri, pe care, până în ultima zi a anului, ne-am străduit să-l cinstim cum se cuvine! Să cinstim memoria înaintașilor noștri, care și-au dat viața pentru Țară, pentru neam, pentru credința strămoșească și pentru pământul sfânt, dar și pentru democrație, bun-simț, anti-corupție, corectitudine, caracter și coloană vertebrală!… Nu știm cât de bine vom fi reușit, dar asta o va aprecia Viitorul și, mai ales Cel de Sus!

Acum, la cumpăna dintre ani, să (ne) urăm, pentru toți, Țării și Lumii, pace, sănătate, bucurii, tihnă și toate cele dorite! AN NOU 2019 FERICIT! LA MULȚI ANI!

Tradiții de Anul Nou din Bobicești (Oltenia) Luni, dec. 31 2018 

Crăciun în Valea Timocului Luni, dec. 31 2018 

Vrearea – Cârciun cu vreari Luni, dec. 31 2018 

Colind din Garvăn (Dobrogea) Luni, dec. 31 2018 

Surorile Osoianu – Colinde din Transnistria Duminică, dec. 30 2018 

Ziua „republicii” Duminică, dec. 30 2018 

La 30 decembrie 1947, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Petru Groza l-au abdicat, prin șantaj și amenințări, pe Majestatea Sa, Regele Mihai I. Imediat după, într-o țară ocupată, de facto, din septembrie 1944, de trupele sovietice, fără nici o consultare populară, a fost proclamată „republica”.

După căderea regimului lui Ceaușescu, în Decembrie 1989, normal ar fi fost ca, înainte de organizarea unui referendum pentru noua Constituție, cetățenii țării să fie întrebați în legătură cu forma de guvernământ. Din acest motiv, am refuzat participarea atât la referendumul pentru aprobarea constituției (1991), cât și la cel pentru revizuirea acesteia (2003). De fapt, asupra ultimului planează, încă de atunci, suspiciuni de fraudare a participării la vot (umflate serios, în ultimele ore ale zilei de duminică, 19 octombrie, așa cum documenta, atunci, în ediția scrisă, de luni, 20 octombrie, „Ziarul de Iași” și cum apare și aici, în mai multe extrase din presa vremii).

Asemenea consultări populare, care au dus la abolirea monarhiei, se desfășuraseră, încă din 1946, atât în țări democratice – Italia – cât și în „lagărul” socialisto-comunist – Bulgaria – ducând la apariția regimului republican. La noi, sub diverse „pretexte”, nu s-a organizat niciodată o asemenea consultare populară! Astfel, toți conducătorii post-decembriști ai României, nu au legitimitate!

Precizez că, încă de la Unirea Principatelor, monarhii români au avut legitimitate, conferită fie de desemnarea lor de către Legislativ, fie prin consultare populară, fie prin reglementarea, prin Constituție, a succesiunii la tron. Astfel, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei, de către Adunarea Electivă de la Iași (5/17 Ianuarie 1859) și ca domn al Țării Românești, de către Adunarea Electivă de la București (24 Ianuarie/5 Februarie 1859). Carol I a devenit domnitor al Principatelor Române Unite în 1866, în urma unui plebiscit, organizat de Locotenența Domnească, la conducere după abdicarea lui Cuza. În fine, prin votarea Constituției din 1866, Parlamentul – Adunarea Deputaților și Senatul – au stabilit succesiunea la tron, care a fost menținută și în Constituția României Mari, din 1923. În baza acestor prevederi constituționale au urcat pe tronul Țării Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai.

O ultimă precizare: tovarășa Margareta Duda să nu spere că va ajunge „regină”! Bolșevicul Ilici a reușit să „infiltreze” Casa Regală a României, prin Duda securistă! Mai degrabă, se poate (re)face linia regală, printr-un urmaș, înrudit cu Regina Maria, sub numele de Carol al III-lea. Doar dacă:

1.Se va (mai) face referendum pentru forma de guvernământ (necesar, pentru intrarea în legitimitate a conducătorilor Țării);

2.Poporul va vota pentru Monarhie.

Până atunci, o invitație pentru „republicani”: ieșiți și sărbătoriți, arborați drapele (cu stema „republicană” comunistă, fie cea din 1948, fie din 1965!), ieșiți la defilare cu „Republica” România, nu vă rușinați, ca aici! Și o dedicație:

https://www.youtube.com/watch?v=FPDs8crLQfI

Grupul de datini și obiceiuri „Cercănelul” din Borșa – Colinde din Maramureș Sâmbătă, dec. 29 2018 

Ansamblul folcloric „Opincuța” din Chișinău – Datini și obiceiuri de iarnă din Moldova Vineri, dec. 28 2018 

Despre numele Ștefan Joi, dec. 27 2018 

Azi, în calendarul ortodox este prăznuit Sfântul Arhidiacon Ștefan, cel dintâi martir, acesta fiind celebrat ieri și de Biserica Romano-Catolică. Despre însemnătatea numelui am mai scris, dar putem aduce unele completări.

Astfel, de la forma Ștefan, extrem de răspândită, au rezultat o serie de ipocoristice: Fan, Fane, Fanea, Fani, Fanu, etc., atestate, de-a lungul timpului, la toți românii, inclusiv la cei balcanici.

Ca derivate ale numelui menționăm formele: Ștefănescu, Ștefăniță, Ștefăniu, Ștefănoiu, Ștefănache, Ștefănucă, Ștefănuț, de asemenea, cu o arie largă de distribuție. Mai notăm aici formele Fanciu, Fâncel, asemănătoare cu cea bulgărească, Fančo. 

De la forma scurtă Ștef au rezultat: Ștefu(l), Ștefescu, Ștefulescu, Ștefa, Ștefea, Ștefca, Ștefei, Șteflea – întâlnite în tot spațiul românesc.

Forma bulgaro-rusă Stepan a dat naștere la derivate precum: Stepanescu, Stepean, Stăpan, Stepa, Stepca, Stepcea, dar și Ștepan sau Ștepanescu, atestate în Muntenia, Moldova și Ardeal.

De la forma ucraineană Stecko au rezultat: Steț, Stețco, Stețu și altele, consemnate în Maramureș, Ardeal și Moldova.

Pe de altă parte, de la forma maghiară, Istvan, au apărut variantele Estivan, Istăvoiu, Istfan, Iștfan, Ișfan, Ișfănescu, Esfan, precum și Iștoc, Pișta și altele, atestate în Banat, Ardeal, Moldova, Muntenia și Oltenia.

Patronimul a creat și câteva derivații toponimice: Valea Ștefanului (în Muntenia), Ștefănești (în Muntenia, Oltenia, Moldova, nordul Bucovinei, Basarabia), Ștefănel (în Oltenia), Dealul Ștefăniței (în Ardeal), Ștefești (în Muntenia), Ștefeni (tot în Muntenia), Șteflești, Ștefanca, Ștefăneaca (toate – în Ardeal), Stețcani – devenit Tețcani, apoi Tescani (în Moldova) – , Piștești (în Oltenia), dar și Fâncel (în estul Ardealului), sau Panciu – derivat, probabil, dintr-o formă bulgară, Stepančo (în sudul Moldovei).

Ca forme feminine amintitm: Ștefana, Fana, Fănica, Ștefania, Ștefanca –
atestate, din epoca medievală, în Oltenia, Muntenia, Moldova, Ardeal, etc.

Pagina următoare »