Câteva patronime legate de Sfânta Filofteia Marți, dec. 7 2021 

Astăzi este prăznuită, în calendarul creștin-ortodox, Sfânta Filofteia de la Argeș. Un bun prilej de a spune câteva vorbe despre formele antroponimice legate de acest hagionim.

În forma Holoteia este atestată, în Evul Mediu, în Moldova, tot aici notând și o monahie Hiloti. Tot în Evul Mediu, dar și ulterior, apare, în Oltenia, patronimul Filoftia. Dintre formele actuale amintim Teia sau Tia, probabil niște derivate.

Forme vechi ale patronimului Andrei în spațiul carpato-balcanic și în cel romanic Marți, nov. 30 2021 

Forma de la care au derivat toate ocurențele vechi este (greco-)romanul Andreas. Faptul că asta a fost forma inițială este dovedit, în spațiul carpato-balcanic, de conservarea formei grecești – Andreas – iar în cel romanic – de prezența, în spaniolă, a aceleiași variante, conservată, după colonizarea spaniolă a Americii, într-un nume precum cel al cunoscutei falii californiene – San Andreas.

Forma românească veche a evoluat dintr-una latină (populară) Andrea, cu consoana s pierdută. Forma respectivă a rămas, neschimbată, în italiană, în vreme ce în „dialectul” traco-daco-roman al latinei evoluat spre româna de mai târziu, a nazalizat a trecut în â/î, cum atestă evoluțiile (latină>română) manus>mână, paganus>păgân, angelus>înger, romanus>român, valabile, bineînțeles, și pentru modificările san(c)tus>sânt(u), sau Andrea(s)>Îndrea.

În celelalte limbi romanice, Andreas a evoluat spre Andre/André în franceză și portugheză, ultima limbă având, în versiunea sa braziliană, și forma… Andrei, prezentă și în româna actuală!

La români, forma veche a dat o mulțime de variante și derivate (cum era și normal, numărul mare de derivate și frecvența diferitelor ocurențe fiind un argument în sprijinul vechimii) precum: Indre(i)aș, Indreca, Indrecan, Indrecuț, Indreica, Indreican, Indreicuț, Indreeș și altele. Interesante sunt formele Indrei și Indreia, care par să fie „contaminări”, mai târzii, cu forma impusă de ierarhia religioasă greco-slav(on)ă, Andrei (în care partea de început a rămas cea veche, „adaptându-se” doar partea finală). Pe de altă parte, alternanța î/â-u, atestată și în alte situații – de pildă în dubletul îmbla-umbla – a dus atât la apariția variantei Undrea (folosită, alternativ cu Îndrea, pentru luna ce vine după Ziua Sfântului Apostol Andrei – decembrie), cât și a unor derivate – Undrul, Undreiu – faptul că, acestea sunt mai puține demonstrând dezvoltarea formei Undrea ceva mai târziu, din Îndrea (așa cum, probabil, a îmbla este forma veche a verbului, evoluată din latinescul ambulare, varianta a umbla fiind ceva mai nouă). De fapt, ca să „completăm” cumva „paranteza” anterioară, putem spune că strămoșii noștri au aplicat regula transformării lui a urmat de n în â/î și în cazul lui a urmat de m. Dovadă stau atât formele de mai sus, cât și variantele primblu (aromână) și plimb (dacoromână), evoluate din per-ambulare, unde î a devenit i, ca în multe din formele de mai sus evoluate din Îndrea.

Evoluțiile similare cu arealul (romanizat) locuit de traco-daci în spațiul carpato-balcanic a înregistrat și cel traco-ilir, parțial romanizat, devenit „leagănul” albanezilor. Astfel, albanezii au forme ca Ndrea, Ndreu sau Ndreca. Prima seamănă cu cea românească veche Îndrea (și cu Andrea, al italienilor), a doua se regăsește într-o versiune apropiată la aromâni, vecini cu albanezii (Andreu), iar Ndreca/Ndreka este apropiată de românescul Indreica. Așa cum la români (mai ales la cei nord-dunăreni, dar și la cei balcanici, unde mai apar, și azi, forme ca Indra, Undrea), a nazalizat a trecut în â/î, la albanezi a s-a pierdut, așa cum arată atât formele de mai sus, cât și evoluția lui Antoniu(s) în Ntone, apropiată de Înton(ie) a românilor (cu aceeași transformare în î a lui a inițial).

Dacă la români – atașați de memoria creștinării de către Sfântul Apostol Andrei a geto-dacilor din Scitia Minor, dar și a tracilor balcanici – s-a păstrat, de dinaintea recunoașterii creștinismului, de către împăratul, de origine traco-romană Constantin cel Mare (313 d. Hr.), doar forma Îndrea, albanezii, rămași mai multe secole (cel puțin în zonele de coastă, apropiate de Italia, dar și în cele nordice, „păstorite”, mult timp, de episcopia devenită romano-catolică de Diocleea, din Muntenegrul de azi) sub influența Bisericii Romane, au păstrat și forme evoluate din San(c)tus Andrea(s) – Shna Ndreu. Probabil, în română, asemenea forme ar fi trebuit să fie *Sân(t)îndrea, sau, sub influență (stră)albaneză, chiar *S(n)îndrea (?), dar, dacă se vor fi dezvoltat, în secolele IV-VI, la nord de Dunăre nu au „prins”, deoarece fosta provincie Dacia fusese deja abandonată de Imperiu, din secolul al III-lea, iar strămoșii românilor balcanici au trebuit să suporte, din secolele VI-VIII, influența (grecizantă) a Bizanțului, care a „măturat” o mare parte din formele moștenite din latină.

În schimb, romanicii occidentali au moștenit asemenea forme: Santandrea – în Italia, Argentina, Franța, Spania, Brazilia, Guatemala, Sant’andrea – în Italia, Argentina, Brazilia, Spania, Sanandrea – în Brazilia, San Andrea – în Honduras, Uruguay, San Andreas – în Brazilia. Santandreu – în Spania, Argentina, Franța, Mexic, Uruguay, Venezuela, R. Dominicană, Chile, Brazilia, Canada, Cuba, Portugalia, Peru, San-Andres – în Spania, Franța, Mexic, Santo André – în Brazilia (două toponime) și altele. Formele italiene – Santandrea, Sant’andrea – ar îndritui o potențială formă (stră)românească *Sântîndrea, care, dacă va fi existat, n-a mai „apucat” să fie consemnată în documentele medievale, apărute acum un mileniu…

Formele (moderne) Sânandrei, Sântandrei, atestate pentru comune din Vestul țării (din Timiș, respectiv Bihor) sunt calchieri românești, din ultima sută de ani (de după Unirea de la 1918) pentru forme ungurești – Szent Endre, Szentandrás – deci nu pot fi luate în considerare.

LA MULȚI ANI! cu sănătate și bucurii sărbătoriților de azi! 🙂

Un preot american ortodox la Iași… Duminică, nov. 21 2021 

De ani buni, la parohia Sfântul Haralambie din Iași, slujește un preot venit din Statele Unite. Povestea sa poate fi urmărită aici.

Opinii adresate „Conferinței pentru Viitorul Europei” Luni, nov. 15 2021 

Despre „Conferința pentru Viitorul Europei” am aflat în urmă cu câteva luni. Este o inițiativă a Uniunii Europene, care vizează, pe lângă diferite întruniri cu o tematică dată și un dialog cu cetățenii din statele membre și chiar întâlniri, pe baza unora din opiniile exprimate de aceștia în cadrul dialogului amintit. Mereu alte și alte activități au amânat, până zilele trecute, conturarea ideilor proprii, pe care, aseară, a trebuit să le mai restructurez o dată, fiindcă ce scrisesem eu era un text închegat, în care fiecare paragraf era legat de o anumită tematică, în vreme ce opiniile cerute de site-ul interactiv menționat trebuie încadrate în niște teme, ca idei separate. Așa că, textul a suferit unele modificări, inclusiv în ceea ce privește ordinea paragrafelor. Temele promovate de UE sunt trecute cu caractere bold, iar titlurile ideilor încărcate de subsemnatul la fiecare temă sunt cu italice.

Deja, de aseară, de la orele 22, când am terminat de încărcat textul de mai jos, și până acum, am primit vreo 7-8 comentarii, unele favorabile, din ce-am văzut (faptul că Germania importă gaz rusesc, fără aprobarea și chiar „peste capul” altor europeni – polonezi, baltici… – încalcă tratate naționale și/sau ale landurilor germane, ori acordul și al altor europeni cu eliminarea publicității nedorite…). Probabil, în zilele următoare, și pe măsură ce numărul comentariilor va crește, va trebui să-mi fac timp să răspund!

Mai jos – ideile expuse:

Schimbări climatice și mediu

Încălzirea climatică este în așa măsură o creație umană?

Legat de așa-zisa „încălzire climatică”, poate nu ați remarcat, dar, de circa 10 mii de ani, de la sfârșitul ultimei glaciații, clima Pământului se tot încălzește. Cu unele intervale în care a fost mai cald ca acum, cum s-a întâmplat în primele secole de la începutul celui de-al doilea mileniu – încălzire ce a permis vikingilor să ajungă în Islanda, Groenlanda și, poate, în Labradorul, azi canadian – sau chiar mai rece, așa cum o probează „mica glaciație” din (aproximativ) mijlocul aceluiași mileniu (care a stânjenit și chiar întrerupt legăturile între nordul Europei și America de Nord – Groenlanda și/sau Labrador). Pe ce se bazează „încălzirea climatică”? Sunt (toate) înregistrările statistice făcute cu bună-credință? Recent, o știre (alarmistă) anunța că s-a ajuns la temperaturi de peste 0ºC în Groenlanda, dincolo de Cercul Polar, dar, cei care au dat știrea au omis (fără bună-credință!) să amintească faptul că asemenea fenomene s-au mai întâmplat, de cel puțin două ori, pe la începutul seco9lului trecut, într-o vreme când activitatea nocivă a omului era cu mult mai modestă decât azi!… Apoi, cât acoperă, din suprafața planetei, stațiile meteorologice – doar un sfert (uscatul) și, pe ici, pe colo, doar suprafața (nu și adâncurile) întinderilor oceanice? Și cu ce interval cronologic al observațiilor: de doar câteva decenii, maxim un secol și ceva și doar pentru stațiile meteorologice de pe uscat? Dintr-o vârstă a Pământului de miliarde de ani??? Nu e cam puțin ca „să vă dați cu părerea”, prea categoric???

Cât de corecte sunt, dacă sunt, datele legate de „încălzirea climatică”?

Datele climatice analizate sunt corecte, notate cu bună-credință și onestitate sau servesc o „nobilă minciună”, așa cum este evidențiat aici: https://www.contributors.ro/nobila-minciuna-si-premiul-nobel-pentru-fizica-2021/? Iar, legat de așa-zisa încălzire climatică, ar mai fi două chestiuni: a) vreți „salvarea” Pământului fără sau ȘI cu specia umană, că mie mi se pare că se urmărește „salvarea” Terrei, dar FĂRĂ specia umană! b) așa-zisa „evergie verde”, care ar trebui să înlocuiască vechii combustibili fosili, este capabilă să asigure ÎNTREGUL transfer de la sursele vechi de energie la cele noi? Nu de alta, dar, frecvent, în zile cu ceață densă, nici vântul nu bate și nici soarele nu (răz)bate!… Iar așa-numitele „mașini electrice” de unde-și iau „combustibilul”: se încarcă pe baza unor combunstibili fosili, au ba? Care le este autonomia și care sunt costurile? Dacă sunt mari, ca și la „energia verde” electrică și/sau termică, cine suportă aceste costuri suplimentare? Că, dacă e vorba tot de cetățeni, vă invit să le plătiți facturilie mai scumpe, fiindcă mă îndoiesc că au „cerut” aceștia „energie verde”!

Valori și drepturi, statul de drept, securitate

Procesul comunsimului și/sau al New Left

Despre „procesul comunismului”, al unei ideologii de extremă stânga cel puțin la fel de mincinoasă și periculoasă ca și cele de extremă dreapta (fascismul, nazismul, legionarismul, szalassysmul etc.): și care a omorât mai multe milioane de oameni, chiar în timp de pace se mai aude ceva?, Când va fi condamnat ȘI comunismul, ca ideologie represivă, totalitară? De ce „ura de rasă” e rea, iar „ura de clasă” e „bună”? Sau „nu e voie” să fie condamnat comunismul, fiindcă ar însemna să fie condamnate și toate „mișcările” postbelice, rezultate din ideologia apropiată de comunism, numită „New Left”, https://en.wikipedia.org/wiki/New_Left? Aceea care „promovează” și așa-zisul „political correctness”, a celor politicos-ipocriți. Aceștia sunt indivizi puși pe căpătuială și cu o altă „agendă”, falsă, iar pentru asta evită promovarea vechilor norme de comunicare și cooperare inter-umană – bazate pe morala creștină, bun-simț, respect reciproc, caracter, onestitate, bună-credință –, pentru ca, lumea uitând de ele, normele „vechi” să fie uitate și morala să fie relativizată, până la dispariția ei totală.

Absența reperelor morale în societate

Odată ce nimeni nu te mai incriminează că furi, că înșeli, că practici sodomia, aceste fapte nu mai pot fi revelate, iar autorul lor nu mai poate fi tras la răspundere! Un individ cu „principii” de o moralitate îndoielnică, spre invizibilă, va putea „promova” propriile (non)„valori”, va manipula o cât mai mare parte din concetățeni, spre a-și satisface doar propriile interese. Din contră, prin promovarea valorilor morale, în primul rând, ale moralei creștine, un angajat, de pildă, care știe și respectă „Cele 10 Porunci Creștine” nu va deveni mincinos și corupt, deoarece va aplica porunca „Să nu furi!”. De asemenea, un angajat care știe ce înseamnă să fii onest, conștincios, își va face treaba cu responsabilitate, fără greșeală și fără a fi nevoie să fie urmărit, verificat, după ce a realizat ceva! Un om educat în spiritul respectului față de orice om și față de munca lui, va fi civilizat, respectuos și va aprecia întotdeauna, la adevărata valoare, eforturile făcute de semenii lui, în orice domeniu de activitate.

Valori și drepturi, statul de drept, securitate

Cât veți mai crede minciunile rusești?

În același timp, în paralel cu ducerea în derizoriu a rolului NATO, de protejare a valorilor democratice, văd că este permisă intrarea, nu doar pe „ușa din dos” a Rusiei în Europa (că Rusia dă unora dintre europeni gaze „ieftine” trecând peste capul altor europeni)! Le doresc unora dintre europeni, mai ales celor din țările vest-europene, iubitoare de Rusia, să fie vecine, măcar câteva secole cu această putere, spre a înțelege câte „parale” (ZERO) valorează „cuvântul dat” sau o „semnătură” a Rusiei/URSS pe un tratat internațional. Ca o (scurtă) exemplificare, enumăr, la întâmplare, promisiunile rusești față de Principatul Moldovei (1711) de a-i restitui sudul Basarabiei (în 1812, Rusia a ocupat TOATĂ Basarabia), față de România (1876), de a respecta integrtitatea ei teritorială, încălcată, după nici doi ani, când a anexat sudul Basarabiei, (1878), față de Finlanda, țările baltice și Polonia (1917-1920), atacate și ocupate, integral sau parțial (1939-1940), față de Ucraina (1994), că nu-i va afecta integritatea teritorială, încălcată în 2014, prin ocuparea și anexarea Crimeei și susținerea separatiștilor din regiunile estice (2014). Cât de multe țări și de câte ori vor trebui să plătească, pentru ca Occidentul să înțeleagă că politica rusească e plină de minciuni, manipulări și anexiuni ilegale?

Valori și drepturi, statul de drept, securitate

Cine-i mai apără și reprezintă pe cetățenii europeni care respectă oameni și valori?

Apropos, de cetățenii care respectă legile și regulamentele (interne/naționale și/sau europene), merg la muncă, își văd de treabă, plătesc, cu regularitate și conștiinciozitate taxe și impozite se mai ocupă cineva? Îi mai protejează, îi mai apără cineva în UE??? Pe cei ieșiți la pensie, care vor să-și trăiască liniștiți bătrânețile, cine-i protejează? Sau pe cei care vor să-și crească urmașii, copii, nepoți, în spiritul valorilor creștine, ale tradițiilor europene îi mai reprezintă și apără cineva???

Transformare digitală

Relația cu marile companii, care nu respectă cetățenii!

Marile companii, cărora, dacă vrei să li te adresezi, pentru a-ți exprima o nemulțumire, o obiecție, o critică, NU au indivizi umani, ci doar roboți telefonici, cu care să comunici! Intră aici Microsoft, Youtube, Google, Yahoo, Firefox și, probabil, mai sunt și altele. Dacă vrei să trimiți un mesaj, pe e-mail, constați că nici măcar nu au o adresă unde să le scrii, să le semnalezi ce te nemulțumește!. În aceste condiții, cum este apărat cetățeanul simplu, de pildă, care-și cumpără un laptop – deci e AL LUI! – de abuzul ca o firmă, de exemplu, Microsoft, să-și actualizeze sau să instaleze diferite programe, fără acordul proprietarului calculatorului? În cazul acesta, să-i plătească Microsoft laptopul cetățeanului și, atunci, poate instala, actualiza compania amintită ce are chef!

Transformare digitală

Eliminarea publicității nedorite

Legat de această chestiune, mă gândesc la o reglementare, europeană, care să elimine reclamele de orice fel și, în primul rând, pe cele nesolicitate. După o vechei vorbă strămoșească a românilor „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, dacă eu nu „intru cu bocancii” în viața altuia, să-mi fac „publicitate” despre ce preocupări, interese, dorințe am eu, de ce intră „firmele de publicitate” în viața mea „cu bocancii”, cu reclame nesolicitate (multe, mascate, sub titluri ca „Articol susținut de…”, sau, fără jenă, prin indicativul [P])? Nu-și mai pot promova, agresiv (sub)produsele, deoarece mulți oameni și-au instalat programe care blochează reclamele? Dar, de ce să suport eu, ceea ce nu doresc? Vor să se căpătuiască – să o facă doar pe seama celor care acceptă! Personal, prefer să plătesc cu un 5-10% mai mult la distribuitorii de Internet, sau de programe audio-vizuale, dar să nu mai am, deloc, veșnic, parte de reclame! Pe Internet pot fi pur și simplu eliminate, iar în cadrul programelor audio-vizuale, în așa-zisa „pauză publicitară”, cei care nu o doresc să aibă parte de… liniște, fără sonor și imagini „în slujba” publicității!

Democrație europeană

Introducerea moștenirii iudeo-creștine în Tratatul de la Lisabona!

În primul rând, doresc, în calitate de om, cetățean creștin european, ca, în preambulul Tratatului de la Lisabona, să fie trecută ȘI moștenirea iudeo-creștină, alături de cea greco-romană, la devenirea Europei și a Uniunii Europene. Nu cred că o asemenea mențiune ar supăra pe cineva, deoarece consider că, oricine vine, din afara Europei, a Uniunii Europene, este normal, de bun-simț, să respecte regulile – inclusiv cele religioase! – existente aici, nu să și le impună pe ale sale! Noi îi respectăm pe ceilalți, însă cerem să fim respectați în exact aceeași măsură, în calitate de creștini, nici mai mult, dar nici mai puțin!

Democrație europeană

Respectul față de tradiții și față de valorile creștine europene

Am fost, zeci de ani, după 1989, un euro-optimist, chiar euro-entuziast, inclusiv vreo câțiva ani după aderarea României la UE. Treptat însă, minciunile, manipulările (inclusiv în vremea așa-zisei „cirze a migranților” din 2015), m-au făcut să devin euro-moderat și chiar euro-circumspect. Până la euro-scepticism nu mai e mult… Personal, îmi doresc o Uniune Europeană în care, respectându-se actualele drepturi și libertăți ale cetățenilor europeni, să existe bun-simț, bună-credință, caracter, coloană vertebrală, onestitate, respect față de toți oamenii și față de activitatea și tradițiile lor. Mai în detaliu, ca european trăitor în România, atașat față de tradițiile strămoșești ale românilor, aceste elemente se regăsesc prezentate aici:

Democrație europeană

Datorie de conștiință!

          Închei acest mesaj cu sentimentul de a-mi făcut datoria de conștiință de a semnala aceste probleme. Cred că mai sunt și altele, pe unele s-ar putea să le fi uitat și n-au mai intrat în rândurile de mai sus! Deși această consultare a stârnit interes, curiozitate, chiar o fărâmă de speranță că, poate lucrurile semnalate mai sus se vor rezolva, după voia, dorința cetățenilor, nu-mi fac nici o iluzie! De ani de zile, cred că s-a realizat ceva numai după ce văd că chiar se întâmplă! Minciunile din comunism și, mai ales, cele „livrate” după căderea acestei dictaturi, de politicieni (inclusiv de cei din UE!), m-au adus la acest nivel de neîncredere!

Migrație

Cât respectă migranții, mai vechi sau mai noi, tradițiile europene?

În legătură cu imigranții, înainte de a discuta despre „primirea” lor otova, „la grămadă”, ar trebuie procedat altfel. Să se organizeze convorbiri pentru pace între toți „actorii”, atât cei interni, cât și cei externi (unii „camuflați” în spatele unor „actori” interni!) și, după fixarea păcii, UE să contribuie cu ajutoare pentru refacerea infrastucturii (spitale, școli, grădinițe, căi de comunicație, etc.) deoarece „nicăieri nu e mai bine ca acasă!” Iar, dintre cetățenii europeni care, se constată că accesează, frecvent, site-uri extremiste, și urmează „să se radicalizeze” brusc, Poliția să-i aresteze (pe baza IP-ului calculatorului) și să-i trimită în țara de origine a strămoșilor lor, unde se pot „radicaliza” liniștit, de câte ori vor! În calitatea mea de cetățean european, respect cetățenii care vor să-și crească urmașii liniștiți, să-și trăiască bătrânețele în pace, să poată călători netulburați atât la ei acasă, cât și în alte țări ale Uniunii Europene, și nu descreierații „radicalizați” care aruncă bombe în piețele publice și alte locuri aglomerate, omorând oameni nevinovați!

De ziua Sfinților Arhangheli… Luni, nov. 8 2021 

Adresăm, azi, un călduros LA MULȚI ANI! cu sănătate și multe bucurii, tuturor celor ce-și sărbătoresc ziua onomastică! Despre activitatea Sfinților Arhangheli, prăznuiți de Biserica Ortodoxă, un material interesant se găsește aici. În calendarul romano-catolic, Sfinții Mihail, Gabriel și Rafael, sunt prăznuiți la 29 septembrie.

1 Noiembrie – Sărbătoarea tuturor sfinților (Ziua Morților) Luni, nov. 1 2021 

Credincioșii catolici (cei romano-catolici, dar și românii greco-catolici) celebrează, la 1 Noiembrie, sărbătoarea tuturor sfinților, cunoscută și ca Ziua Morților. Știam de această tradiție din copilărie, obiceiul fiind preluat și de ortodocșii din Ardeal. În acest an, sărbătoarea se află aproape calendaristic de cea tradițională ortodoxă Moșii de toamnă, celebrată la 30 octombrie.

Despre semnificația acestei zile, aici – un material interesant

Sfântul Dimitrie cel Nou de la Basarabi Miercuri, oct. 27 2021 

Acesta este prăznuit astăzi, fiind Ocrotitorul Bucureștilor și a toată Țara Românească. Ca și Cuvioasa Parascheva, Ocrotitoarea Iașilor și a întregii Moldove, a trăit în Balcani, undeva în secolul al XI-lea. Ținând cont de faptul că satul său natal, Basarabi (azi Basarbovo, în nordul Bulgariei, aproape de orașul Ruse) este situat imediat la sud de Dunăre, este de presupus că era român (vlah sud-dunărean). Despre activitatea și minunile săvârșite de sfânt, o lectură interesantă, aici.

Peregrinările multiseculare ale Cuvioasei Parascheva… Joi, oct. 14 2021 

… se regăsesc, foarte bine prezentate, aici.

Adevărata „față” a Bisericii… Miercuri, oct. 13 2021 

… și, mai ales, a „conducătorilor” ei, aici:

În calitate de OM, de credincios creștin ortodox, am militat, întotdeauna, pentru aplicarea, începând de la nivelul conducătorilor Bisericii, a învățăturii creștine, începând cu Biblia, Cele 10 Porunci și celelalte cărți de învățătură creștină… Unde, în aceste surse ale credinței, este vorba de vreo „legătură” cu cele dezvăluite de Recorder??? UNDE, preacuvioși părinți???

Din nou, despre limba dalmată… Marți, oct. 12 2021 

Am mai scris despre această limbă, dispărută și… renăscută (pare-se!). Acum vom vorbi, în completarea ideilor mai vechi, despre câteva toponime de pe coasta adriatică a Croației de azi, pe care le-am bănuit a fi dalmate la origine (măcar) în parte. Astfel, pe insula Brač, se află câteva dintre ele: Supetar, Sumartin și Sutivan. În apropiere, pe insula vecină, Hvar se află un Sućuraj, iar pe litoralul continental am notat, dinspre Velebit spre Dubrovnik, câte un Supetarska Draga, Kaštel Sučurak, Suđurađ. Toate patronimele ce urmează după particula su(t) sunt de origine (sârbo-)croată – Petar, Ivan, etc. – în vreme ce partea de început, am presupus, a „supraviețuit” din vechea limbă dalmată.

Era necesar să verific supoziția și am dat peste această lucrare, scrisă de Antonio Ive. La pagina 150, stă scris: „suónt -a, súnta, pl. suánts, santo”. Termenii cu italice sunt din dalmată, iar „santo” – explicația lor în italiană. Deci, în toponimele amintite, acest „rest” su(t) este dalmat. Nu poate fi (sârbo-)croat, deoarece, în aceeași zonă,, am întâlnit și toponime notate Sveti Petar, Sveti Martin și altele, cu termenul slav sveti pentru echivalentul românesc (actual) sfânt, sau cel vechi sân(tu).

Lucrarea menționată dă un lexic mult mai extins al limbii dalmate și va face obiectul unui studiu mai amplu…

Pagina următoare »