Despre adaptarea la modernitate a neamului nostru… Joi, apr. 11 2019 

Pe la finalul antichității, după ce împăratul (de origine traco-romană) Constantin cel Mare îi va fi convins pe marii preoți ai cultului lui Zamolxe să se creștineze (cu tot cu comunitățile lor de traco-geto-daci), strămoșii noștri au învățat Tatăl Nostru și Crezul, în latină, iar din romanus și-au spus români/rumoni/ar(u)mâni/rămăni/rumări/rumâni… Au uitat, însă, aproape tot din vechea lor limbă, traco-dacă, din care au supraviețuit, după I. I. Russu, doar vreo 170-180 de cuvinte în limba română…

În a doua parte a veacului al XIX-lea, societatea românească a intrat într-un curent de modernizare, de europenizare. Asta a presupus renunțarea la vestimentația și obiceiurile orientale, turco-fanariote – adică la șalvari, ilic, giubea, turban, narghilea, zaiafet… – și preluarea costumației apusene, inclusiv a multor franțuzisme, de unde și porecla dată acestor reprezentanți ai „modernității” apusene, de bonjuriști și chiar ridiculizarea lor – de către V. Alecsandri, în ciclul dedicat Chiriței – prin furculision, fripturision, etc… Problema este, însă că, odată cu această modernizare, a dispărut, dintr-o mare parte a ținuturilor locuite de români (Moldova, Ardeal, …), cimpoiul, instrument popular, probabil, de sorginte traco-dacă (termenul amintit nu este nici grec, nici latin, dar nici slav, maghiar, cuman, german). Faptul că s-a cântat la cimpoi în (aproape) tot spațiul românesc este trădat de numărul mare de purtători (de ordinul sutelor!) ai numelor în variantele Cimpoieș(u) – în Moldova, Cimpoier(u) – în Ardeal, Cimponer(u) – în Banat, consemnând chiar și forma Csimpolyas (Cimpoiaș) – în Ungaria. Probabil, mulți boieri de origine fanariotă îndrăgeau cântecele la cimpoi, motiv pentru care lăutarii noștri s-au… „reprofilat” spre alte instrumente…, cimpoiul supraviețuind până azi doar în sudul țării și la românii balcanici…

Căderea regimului comunist, în 1989, a însemnat, între altele, (re)racordarea societății românești actuale la specificul occidental, de care am fost rupți, brutal, după 1945… Regăsirea specificului apusean a dus și la (aproape) dispariția costumului popular românesc, asociat, în memoria colectivă, cu nesfârșitele „ode conducătorului iubit” de la „festivalurile Cântarea României”, în timpul cărora, „oamenii muncii”, țărani, muncitori, intelectuali…, dedicau osanale conducerii „de partid și de stat”. Exceptând arii rurale mai izolate, din nordul țării – Maramureș, Bucovina… – unde inclusiv copiii se îmbracă în port popular, marea majoritate a românilor nu mai au nici o treabă cu această tradiție străveche. Pare ciudat, în condițiile în care, în Bucureștii interbelici, potrivit Anuarului SOCEC al României Mari, apărut în 1925, existau mai multe magazine care vindeau „haine naționale” (= costume populare) și însăși Familia Regală a României, în frunte cu Regina Maria, se îmbrăca în port popular…

Deși ideea mai trebuie „șlefuită”, după cele trei exemple amintite mai sus, se pare că există un fel de „cod genetic” al acestui neam, ca odată cu modernizarea, cu adaptarea la un nou context cultural, social, economic, etc, să elimine și elemente ce țin de tradițiile sale autentice… Facem asta și la nivel individual, fie prin concetățeni plecați o vreme prin străinătăți, care „se fac”, la revenirea în țară, că nu mai „știu” românește, sau chiar prin cei aflați tot aici, printre noi, care vorbesc/scriu un fel de „păsărească”, numită „romgleză”, cam la fel ca bonjuriștii de altă dată, cu furculision-ul și fripturision-ul lor, care azi ar „suna” furculyshion sau fripturyshion…

Reclame

De ziua Sfântului Ioan… Luni, ian. 7 2019 

LA MULȚI ANI! cu sănătate și multe bucurii, tuturor Ioanelor și Ionilor, cu ocazia zilei onomastice! Și câteva dedicații:

Capra la Sărmaș (Harghita) Sâmbătă, ian. 5 2019 

Sfârșit de An (Vechi), început de An (Nou)… Luni, dec. 31 2018 

A trecut anul 2018… Au mai rămas câteva clipe dintr-un an ce putea fi mai bun, dar și mai rău… A trecut, cu bine, zicem noi, în condițiile date, și Centenarul Marii Uniri, pe care, până în ultima zi a anului, ne-am străduit să-l cinstim cum se cuvine! Să cinstim memoria înaintașilor noștri, care și-au dat viața pentru Țară, pentru neam, pentru credința strămoșească și pentru pământul sfânt, dar și pentru democrație, bun-simț, anti-corupție, corectitudine, caracter și coloană vertebrală!… Nu știm cât de bine vom fi reușit, dar asta o va aprecia Viitorul și, mai ales Cel de Sus!

Acum, la cumpăna dintre ani, să (ne) urăm, pentru toți, Țării și Lumii, pace, sănătate, bucurii, tihnă și toate cele dorite! AN NOU 2019 FERICIT! LA MULȚI ANI!

Grupul de datini și obiceiuri „Cercănelul” din Borșa – Colinde din Maramureș Sâmbătă, dec. 29 2018 

Ansamblul folcloric „Opincuța” din Chișinău – Datini și obiceiuri de iarnă din Moldova Vineri, dec. 28 2018 

Răspândirea numelor derivate de la Sfinții Împărați Constantin și Elena Miercuri, dec. 26 2018 

Ziua în care sunt celebrați cei doi sfinți este 21 mai. Pe de-o parte, atunci eram „aglomerat” cu o mulțime de activități, iar pe de alta, a vorbi acum, în zilele Sărbătorii Sfinte a Crăciunului este cam la fel de potrivit, deoarece împăratul Constantin cel Mare este cel care a oficializat creștinismul ca religie în Imperiul roman (în anul 313, prin Edictul de la Mediolanum/Milano), adică exact religia propovăduită de Iisus Hristos și ucenicii săi, cu trei secole mai devreme…

Prima mențiune a unui Constantinus în spațiul carpato-balcanic, datează din anul 448, fiind legată de un episcop armean localizat în Armenia secunda (în estul Turciei de azi), fiind urmată de o alta în 451, amintitnd un episcop din Cipru prezent la Conciliul de la Chalcedon. Imediat după, în anul 458, este amintit un alt prelat cu acest nume, în Achaia grecească. Pentru secolele VI-VII, avem consemnări frecvente, din cuprinsul actual al Ciprului, Turciei, Greciei, Albaniei.

Din veacurile VIII-X există atestări, la fel de numeroase, din Turcia, Cipru, Grecia, Albania, Bulgaria și Ucraina, aceleași și în secolele XI-XV, pentru ca, în veacurile XVI-XVIII să consemnăm mențiuni doar în Grecia și Bulgaria

În spațiul românesc, primele mențiuni documentare apar din secolul XI, mai întâi în Ardeal, apoi și în Moldova și în Țara Românească, în forme precum Constantin, Co(n)standin, Costu, Coste(a), Costescu, Costache, Costa, Costin și altele. Mențiuni medievale apar și la românii balcanici, fie la cei din nordul Bulgariei, fie în sudul Balcanilor, la aromânii fărșeroți. În Evul Mediu, numele se găsea pe locul 9 în Moldova, 30 – în Țara Românească și 81 – în Transilvania, pe ansamblul spațiului românesc formele derivate și/sau diferitele variante ale lui Constantin situându-se pe poziția 22.

În prezent, numele Constantin/Constantinescu/Costache/Costea/Costin/Dinca/Dinu etc., se găsesc, în România, pe locul 3, după Popa și Ioan, iar în R. Moldova – pe locul 152. În restul spațiului carpato-balcanic, formele Constantinides/Constantinidou/Constantinou/Konstantinou/Costa se situează, pe poziția a treia, în Cipru, Konstantinou/Konstantinidis/Konstantinidou/Konstantopoulos/Kostas/Kostopoulos/Kostopoulou – pe locul 5, în Grecia, Kot/Kotov/Kotova – pe locul 6, în Bielorusia, Constantinides/Constantinidou/Constantinou/Konstantinou/Costa – pe locul 8, în R. Macedonia, Kostenko/Kostyuk/Kot/Kotov/Kotova – pe locul 9, în Ucraina, Kostadinov/Kostadinova/Kostov/Kostova/Dinev/Dineva – în Bulgaria, pe locul 10, Kostadinović/Dinić/Kostić/Kocić/Kojić – pe locul 11, în Serbia, Kostić – pe locul 50, în Muntenegru, etc.

După cum se observă, numele este frecvent doar în țările de confesiune creștin-ortodoxă, atât la sud, cât și la nord de Dunăre. Explicația se regăsește în atașamentul lumii ortodoxe față de împăratul care a oficializat religia creștină în Imperiul roman, dar, în cazul românilor – unde, după cum am văzut, numele nu doar că și-a păstrat o frecvență ridicată, din Evul Mediu, dar a urcat chiar între primele 3 patronime ca frecvență, mai există o mențiune specială: împăratul Constantin era trac romanizat, mama sa, împărăteasa Elena era traco-frigiană, originară din Bithynia și așa se explică, pe de altă parte, frecvența ridicată a numelui la traco-dacii romanizați. În plus, dacă acea întâlnire a lui Constantin cu marii preoți ai cultului zamolxian a avut loc și, în urma ei, traco-dacii au fost convinși, prin vorbă bună, să se romanizeze, învățând Tatăl Nostru și Crezul în limba latină, explicația pentru actualul loc 3 al numelui este și mai clară. Că traco-dacii (inclusiv cei nord-dunăreni) au acceptat, probabil nu imediat și nu toți, să se creștineze romanizându-se este dovedit atât de vechimea unor termeni creștini – cruce, creștin, Dumnezeu/Dumnidzălu, biserică/băsearică, botez, cuminecare, Paște, Crăciun/Cârciun, etc. – toți, de origine latină, cât și de ponderea de peste 80% termeni latini din cele două rugăciuni sus-amintite, sau de numele Îndrea/Undrea/Andreu, păstrat de români (inclusiv de cei balcanici), pentru numele popular al lunii de după ziua Sfântului Andrei (30 Noiembrie), încreștinătorul traco-daco-romanilor – luna decembrie, ori păstrarea unor forme rotacizate derivate de la numele greco-latin *Nicola – Nicoară/Nicoriță/Nicuruș/Nicăruș/Nicorescu și altele.

Patronimul Elena nu are o frecvență la fel de mare, dar este cel puțin la fel de vestit, fie și doar dacă amintim că de la acest nume derivă bine-cunoscutul Ileana Cosânzeana, extrem de vechi (probabil, din perioada traco-daco-romană). De la Elena am consemnat, din Evul Mediu, forme ca Lena, Lenă, Elina, Eliana, Ileana, Ileanu, Lean, Lencu, Lencă, Leancă, Leancu, Ilinoiu, Lina, Elenca, Elencu, Elenița, Elenuța, Lenuța, Leana și altele, consemnate fie la aromâni, fie, în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Ardeal, Maramureș, Moldova sau Basarabia. În epoca medievală, numele apare pe locul 44 în Transilvania, 80 – în Țara Românească și 100 – în Moldova. Pe ansamblul spațiului românesc medieval, acest patronim ocupa locul 73. În zilele noastre, patronimul nu mai apare în primele 100 nume românești.

În spațiul carpato-balcanic, prezență între primele 100 de nume a variantelor și derivatelor de la Elena se consemnează doar în Cipru – Ellinas (locul 84).

Dans popular maghiar din Transilvania Duminică, dec. 2 2018 

Ion Paladi și Orchestra „Lăutarii” – Basarabie frumoasă Sâmbătă, dec. 1 2018 

Ansamblul folcloric din Metovnica (Timoc) Vineri, nov. 30 2018 

Pagina următoare »