Referendumiada Sâmbătă, Oct 24 2009 

În ziua în care se va desfăşura primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale (22 noiembrie), în mai multe unităţi administrative ale ţării se desfăşoară referendumuri locale vizând legalizarea prostituţiei şi a drogurilor. Tot atunci, în oraşul Voluntari, locuitorii sunt chemaţi să se pronunţe pentru alipirea acestei aşezări la Bucureşti, ca al şaptelea sector al Capitalei.

Propunem ca şi în Capitală să se organizeze un referendum cu întrebarea: „Sunteţi împotriva alipirii la Bucureşti a oraşului Voluntari?”

În locul Parlamentului unicameral Duminică, Oct 18 2009 

Am prezentat aici şi, mai ales, aici, câteva idei legate de reorganizarea administrativă a ţării. Rezumând, aceasta ar trebui să cuprindă, de la nivelul NUTS 1 al Uniunii Europene (3 macroregiuni) până la NUTS 4, 7 regiuni, 20 de judeţe (plus Capitala, asimilată acestui nivel) şi 76 de ţinuturi.

Recent, preşedintele ţării a avansat ideea trecerii de la Parlamentul bicameral de azi (cu Camera Deputaţilor şi Senat) la unul unicameral (probabil, ar urma să dispară Senatul, care nici nu a existat de la început, fiind creat în 1864, şi a mai fost, întâi suspendat, în 1938 şi, ulterior, desfiinţat, în 1946). Mai mult, propunerea de referendum pe care şeful statului o are în vedere, specifică şi că numărul parlamentarilor va scădea la circa 300.

Imediat au apărut voci care au specificat că o astfel de propunere ar fi inutilă, mai ales dacă va fi supusă votului plebiscitar şi adoptată, fiindcă în 2012 Uniunea Europeană ne va obliga să reînfiinţăm, din nou, Senatul… Cei care susţin această idee trimit la o directivă comunitară… Unde o vor fi aflat – nu ştiu, fiindcă pe pagina cu legislaţia Uniunii Europene – http://eur-lex.europa.eu/ro/index.htm – nu există un asemenea text. Poate, cei care au ştire de el ne dau şi sursa exactă unde se găseşte faimoasa directivă ce ar obliga statele membre să aibă parlament naţional bicameral. Altfel… cam miroase a manipulare….

Şi totuşi… Să nu se creadă că sunt de acord cu preşedintele ţării. În nici un caz. Rămân doar la ideea că România are două camere legislative cu prea mulţi deputaţi şi că, păstrând structura bicamerală a Parlamentului, putem umbla niţeluş la norma de reprezentare parlamentară. Astfel, un deputat ar putea fi reprezentantul a circa 100000 de locuitori (în loc de 60000 în prezent), iar un senator ar reprezenta aproximativ 300000 de cetăţeni (în loc de 140000 astăzi).

Astfel, numărul de deputaţi ai României ar ajunge la 217, la care s-ar adăuga măcar 4 ai românilor de peste hotare şi reprezentanţii minorităţilor care nu reuşesc să-şi aleagă reprezentanţii prin vot (18 în prezent). Deci, în total – 239 deputaţi, faţă de 334 astăzi. Deputaţii ar urma să fie desemnaţi de colegii uninominale, trasate la nivelul ţinuturilor (cel puţin câte unul de ţinut), însumând între 6 şi 13 deputaţi de judeţ (19 pentru Capitală).

Senatorii ar urma să fie doar 72, faţă de 137 în prezent. Colegiile uninominale s-ar trasa la nivel de judeţe, fiecare judeţ urmând să fie reprezentat de un număr de 2-4 senatori (6 pentru Bucureşti). Fiecare regiune va avea între 7 şi 20 de senatori. La aceştia se vor adăuga şi doi senatori pentru românii din afara ţării. Total: 74 senatori.

Însumând, România ar rămâne cu un Parlament bicameral, alcătuit din 239 deputaţi şi 74 senatori, adică 313 parlamentari (faţă de 471 în prezent).

Ce „se (mai) zice” la o „tembeliziune”*… Marți, Oct 13 2009 

Nu sunt şi sper să nu fiu, cel puţin veşnic, printre amatorii acestui post, care intră, mai degrabă în categoria „tembeliziuni” decât „televiziuni”, dar nu pot să fiu decât mai mult ca deranjat de atitudinea mai mult decât jignitoare şi bajocoritoare la adresa Moldovei şi a moldovenilor, pe care vestitul „film de epocă” botezat „Aniela” o „propovăduieşte”… Mă întreb de ce n-aţi găsit şi olteni, munteni sau, mai degrabă chiar bucureşteni neaoşi pe care să-i puneţi printre „eroii” parveniţi acum un secol. Au nu ştiaţi că acel muntenism „aoleu”, pus în gura „moldoveanului” (din film) Marin Moraru n-are ce căuta, fiindcă moldovenii autentici spun „văleu”? Ştiaţi că, în „Istoria ţeranului român”, moldovenii erau mai curaţi şi mai prosperi la fine de secol  XIX decât „fraţii” lor de la sud de Milcov? Au n-aveţi ştire de faptul că Moldova era mai urbanizată decât Ţara Românească, la momentul Unirii Principatelor? Sau că aproximativ jumătate dintre scriitorii din manualele de literatură română sunt „populate” cu scriitori originari din Moldova dintre Carpaţi şi Nistru? Ori că pe bancnotele româneşti trei din cele şapte personalităţi româneşti sunt moldoveni de origine (Nicolae Iorga, George Enescu şi Mihai Eminescu), deşi Moldova aflată între hotarele României actuale reprezintă doar vreo 20% din suprafaţa şi populaţia României? Ce să mai spunem despre Iaşi, „oraşul celor trei Uniri” (vă las plăcerea să descoperiţi care sunt acestea), unde se află cea mai veche Universitate din România sau despre faptul că domnitorul care a hotărât că este mai bine ca Bucureştii să fie capitala statului român unificat a fost tot un moldovean, Alexandru Ioan Cuza?
N-am epuizat, nici pe departe, argumentele în favoarea unei Moldove de care vă bateţi joc, deşi ar trebui să vă închinaţi, mai degrabă, ei şi oamenilor ei simpli, blajini, modeşti şi plini de bun-simţ, dar nu vreau să vă… plictisesc… Închei cu precizarea că, la aşa-zisul domniilor voastre post, se pot găsi multe, dar, în nici un caz, Bunul-simţ, cei „şapte ani de acasă” şi Respectul!

*Articol postat, azi, 13 octombrie 2009, pe http://www.acasatv.ro/contact/index

Un nou state pe hartă lumi* Marți, Oct 13 2009 

Statul aşa-numit România se poate chema, mai aproape de realitatea p(r)ost-modernă din zilele noastre, Manelistan…

*Titlul postării, deliberat incorect, subliniază aceeaşi (tristă) actuală realitate românească sau mai corect r(rrrrrrrrrrrrrrrr)omânească?…