În urma Tratatului de pace de la Adrianopol (1829), ce a pus capăt unui conflict ruso-otoman, în Principatele Române – puse, pe lângă suzeranitatea otomană, sub protectoratul Imperiului țarist, s-au desemnat Adunări Obștești Extraordinare (numite), la București și la Iași (1831). Acestea au lucrat la redactarea unor reglementări cu caracter constituțional, sub coordonarea lui Pavel Kiseleff, guvernator al Principatelor (1829-1834). Aceste reglementări au devenit cunoscute sub numele de Regulamentul Organic. În Țara Românească, Regulamentul Organic a fost adoptat la 1 iulie 1831, iar în Moldova – la 1 ianuarie 1832.

Nu este în intenția noastră să detaliem prevederile Regulamentului Organic, care a slujit ca reglementare constituțională până la Revoluția de la 1848-1849 și, în parte, a fost menținut până la declanșarea Războiului Crimeei (1853-1856). Totuși, ne vom mărgini să consemnăm o premieră, în viața politică parlamentară a Principatelor Dunărene: în iulie 1831 s-au desfășurat primele alegeri legislative în Țara Românească, în urma cărora au fost aleși, prin vot, 41 de deputați ai Adunării Obștești de la București, iar în ianuarie 1832, în același mod, au fost desemnați cei 35 de membri ai Adunării similare de la Iași. Precizăm că, dintre statele din spațiul carpato-balcanic, doar în Grecia mai avuseseră loc alegeri parlamentare (în 1829), scrutinul românesc din 1831-1832 situându-se puțin după primele alegeri legislative desfășurate în noul stat independent vest-european Belgia (unde primele alegeri parlamentare au avut loc în 1830). Mai notăm și faptul că, începând din acești ani, s-au desfășurat și primele scrutinuri locale (doar în mediul urban) pentru desemnarea consiliilor locale, în fiecare oraș, numite Sfat orășenesc.

În consecință, chiar dacă Parlamentul României nu se bucură azi de un nivel prea ridicat de încredere din partea cetățenilor, totuși, să reținem acest moment de debut al vieții politico-electorale moderne din spațiul românesc!