(Un fel de) sondaj… Joi, mai 23 2019 

Ținând cont de faptul că vin alegerile europarlamentare (în cadrul cărora, deja, britanicii și olandezii au votat deja, azi!) și mai avem și un referendum, „lansez” un (fel de) sondaj, cu câteva întrebări:

1.Mergeți la vot?

2.Cu cine veți vota?

3.Participați și la referendum?

4.Dacă da, ce veți vota?

Sper ca „sondajul” să aibă mai multă „audiență” decât prelegerea (ratată) din cadrul „Săptămânii europene”!

Reclame

Alte câteva gânduri (și rânduri) legate de geografia electorală europeană… Joi, mai 23 2019 

Acum o lună, înainte de Sfintele Paști, am definitivat introducerea în calculator a datelor legate de alegerile din Regatul Unit, la nivel regional… Fiind mai mult plecat, ulterior, activitatea a luat o „pauză”, întreruptă alaltăieri, când a început introducerea în calculator a statisticilor electorale pentru Ungaria. Deși planul inițial era altul – vizând continuarea activității cu datele pentru Franța, Italia, Spania și Portugalia, cred că vor urma Polonia, Cehia, Slovacia (începând cu Cehoslovacia interbelică), spațiul ex-iugoslav, Bulgaria, Grecia, Cipru, Turcia (după prăbușirea Imperiului otoman, care e introdus deja), spațiul ex-țarist/ex-sovietic, țările nordice, și, abia pe urmă, Franța și Italia, urmate de spațiul iberic, Elveția, Olanda și Irlanda. Statele mici, chiar liliputane (Albania, San Marino, Monaco, Andorra, Luxemburg, Liechtenstein) rămân exact la final.

În general, în această (dez-)ordine, „prioritatea” o au țările/zonele cu multe informații neclare, incomplete, poate chiar lipsă, lăsând mai la final statele pentru care evidențele statistice sunt clare. Oricare ar fi, însă, ordinea statelor, sper să apuc ziua în care această activitate va fi finalizată. Atunci va urma realizarea fondurilor de hartă, la nivel regional european, dar, de-acum asta va fi o altă „poveste”!… Să ajungem până acolo!

Adevăratul patriotism Duminică, apr. 21 2019 

După Gheorghe Pomuț și Nicolae Tesla (Teslea), am mai aflat de un român ajuns în America (de care nu știam!), care a făcut mai mult decât cinste României

Ion Caba (John Kaba) s-a născut în Ardeal (în secolul al XIX-lea), sub stăpânire austro-ungară, a emigrat în Statele Unite, unde a ajuns la gradul de căpitan, în armata americană. După încheierea primului război mondial, a sosit la Chișinău cu o dublă misiune: să distribuie ajutoare americane populației locale și să prezinte un raport pentru delegația americană, participantă la Conferința de Pace de la Paris, referitor la Basarabia.

Plecând urechea la intrigile rușilor și la intensul lobby făcut de emigrația rusă peste Ocean, delegația americană nu doar că susținea minciunile rusești, dar cerea „plebiscit” peste Prut – numai în județele românești, celelalte urmând să fie retrocedate Rusiei! Era nevoie, așadar, în spiritul echității, să se asculte și opinia românilor și, mai ales, să fie obținute informații direct de la fața locului. Căpitanul John Kaba era omul potrivit deoarece, fiind ardelean, știa să vorbească românește.
Raportul, intitulat „Politico-economic review of Basarabia” (36 pagini), cuprinde referințe la starea regiunii după război și, prin pledoaria hotărâtă și sinceră a căpitanului John Kaba pentru cauza românească, a schimbat cu 180 de grade poziția delegației americane (și a celei britanice), care nu a mai cerut „plebiscit” în Basarabia și, a acceptat, tacit, după 1920, includerea Basarabiei în cotele de imigranți alocate, anual, României!…

Am citit, deja, raportul și sunt acolo câteva pasaje, incredibil de actuale, despre soldatul român loial și prietenos (apropos de apartenența, astăzi, a României la NATO)! De remarcat că, în textul raportului, începând chiar din titlu, autorul folosește toponimia românească din Basarabia, inclusiv acest regionim și nu pe cel de sorginte rusească – Bessarabia.

Contribuția căpitanului John Kaba la recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu Țara (1918) a fost revelată de istoricul basarabean Octavian Țîcu (ales, recent, deputat de Ungheni, din partea Blocului ACUM, în Parlamentul de la Chișinău).
Habarniștii guviermi de la noi n-au însă treabă cu asemenea chestiuni!… Mai ales că au de pus „în practică” niște „directive” primite de la Răsărit, cu litere chirilice, de „scăpat” de la pârnaie, cu orice preț, borfașul-șef…

Ce înseamnă să fii om de cuvânt, de caracter… Miercuri, apr. 10 2019 

Tot „săpând” la alegerile parlamentare din Regatul Unit (cele de acum un secol), am dat peste această poveste:

„O’Connor was elected Member of Parliament for Galway Borough in the 1880 general election, as a representative of the Home Rule League (which was under the leadership of William Shaw, though virtually led by Charles Stewart Parnell, who would win the party’s leadership a short time later). At the next general election in 1885, he was returned both for Galway and for the Liverpool Scotland constituencies, which had a large Irish population. He chose to sit for Liverpool, and represented that constituency in the House of Commons from 1885 until his death in 1929. This was the only constituency outside the island of Ireland ever to return an Irish Nationalist Party MP. O’Connor continued to be re-elected in Liverpool under this label unopposed in the 1918, 1922, 1923, 1924 and 1929 general elections.”.

Adică, după revolta irlandeză de Paști din 1916, războiul irlandezo-britanic din 1919-1921 și separarea (marii părți a) Irlandei de Regat, din 1922, irlandezul (naționalist!) O’Connor a fost re-ales, la Liverpool, în Anglia, ca deputat în Parlamentul britanic, în 1923, 1924 și 1929, fără a se mai înscrie alt contra-candidat! Ba, mai mult:
„He became “Father of the House of Commons”, with unbroken service of 49 years 215 days”
și „He was the last Father of the House to die as a sitting MP until Sir Gerald Kaufman in 2017”

Toată această activitate parlamentară de jumătate de veac, în același partid, al naționaliștilor irlandezi!

Încercând o comparație, după Unirea Transilvaniei cu România, ar fi însemnat ca, măcar un deceniu, la Debrecen sau Miskolc, să zicem, ungurii să aleagă un deputat român în Parlamentul de la Budapesta!

Așa ceva nu s-ar fi văzut și nici nu se va vedea în acest colț de Europă! Or fi briții „perfidul Albion” dar n-au degeaba „The House of Commons”, aleasă prin vot, de vreo 7-800 de ani!…

În plus, n-am cunoștință ca, la noi, să avem vreun parlamentar cu o activitate atât de îndelungată (dacă o fi – mă voi documenta, că am de unde! 🙂 ), în același partid și nici ca acesta să fie declarată „Părintele Adunării/Camerei Deputaților”! Unde? Acolo unde scrii Parlamentului, de două ori că vrei să-i evidențiezi activitatea și nu-ți răspunde nimeni, nici după ani de zile???

Baza de date electoral-geografice la nivel regional european Miercuri, mart. 27 2019 

Activitatea de completare a bazei de date electoral-geografice europene, la nivel regional (NUTS 2 sau echivalent) continuă. Ieri (marți) seară, târziu, am terminat de introdus datele pentru Belgia… Mi-am amintit, atunci, de un film vechi, al cărui titlu este „Dacă e marți, e Belgia”! 🙂

Trebuie să mă decid ce țară va urma în continuare. Probabil, Regatul Unit…

Respectul românilor față de proprietatea privată, ieri și azi… Marți, mart. 26 2019 

Cei care „visează” (că înțeleg că era vorba de „vise”) că va dispărea proprietatea privată, ar fi bine să citească extrem de atent aceste rânduri…

Lucrez într-un domeniu care analizează semnificația unor realități ale trecutului, cum ar fi sensul numelor de locuri (al toponimelor). În acest spațiu, fie că te uiți pe hărțile topografice, fie pe un inventar de asemenea nume cules de la cine știe care din „înțelepții satelor” românești, găsești nenumărate nume de tipul: Dealul lui Gheorghe, Pârâul lui Ion, Pădurea lui Stan, Valea Popii, etc… Acestea semnifică faptul că, un localnic, Gheorghe, Ion, Stan, Popa, era proprietar al (unei părți) din dealul, pârâul, pădurea sau valea amintite mai sus! O asemenea denominare arăta recunoașterea, de către comunitatea locală a acestor proprietăți, toți membrii comunității fiind conștienți, că, la rândul lor, și proprietatea lor este recunoscută!

După instaurarea comunismului, printre măsurile regimului, alături de colectivizare (care a comasat nenumărate mici parcele țărănești, proprietatea câte unui Gheorghe, Ion, Stan, Popa…), s-au numărat și ștergerea sau neînregistrarea, pe hărțile topografice, a numelor acestor parcele, urmărindu-se ca numele lor să se uite, să se piardă!


Ce a urmat, după 1989? În ciuda declarațiilor unei fosile comunist(oid)e – la Focșani, în 2001! – cum că proprietatea privată „este un moft!”, dacă vă uitați pe statisticile Eurostat, România este țara cu cei mai mulți proprietari de locuințe – peste 96%! Eu văd o legătură strânsă, o continuitate, între mesajul, dinspre trecut, al toponimelor, și realitatea statistică actuală: ROMÂNII AU RESPECTAT ÎNTOTDEAUNA PROPRIETATEA PRIVATĂ!

Câteva aprecieri despre recentele alegeri trans-prutene… Miercuri, mart. 6 2019 

În cel de-al doilea stat român(ofon) au avut loc, de Dragobete, alegeri legislative. Acestea trebuiau să se desfășoare în noiembrie trecut, dar au fost amânate până după Sărbători…

Prezența la vot – modestă: sub 50%. Asta – cu toată vânzoleala dată de „turismul electoral” cu transnistreni, care, din 1990, zic că au „rmn”, dar, brusc, și-au amintit că „locuiesc” în R(ss)M(oldovenească). „Reîmprospătarea” memoriei a venit de la Kremlin, oare (întrebare retorică… sau nu?)?

Pe lângă „turismul electoral” – una din „formele” de „(frip)turism” practicate la Răsărit de UE/NATO (alături de „turismul cu tancul”, „promovat” de vreo 5 ani, în Ucraina), s-a furat la greu! Atât în beneficiul rusofonilor (psrm), cât, mai ales, al „pro-europenilor” (pd) „văpsiți”, în realitate, cel puțin la fel de rusofoni precum ăilalți!

Aflu că ppș („partidul politic șor” – ex-ravnopravie) e de „orientare” (așa-zis) „social-conservatoare”! Nu zău! Când afirmă că societatea sovietică oferea mai multă bună-stare decât cea actuală, eu nu-l pot încadra decât la comuniști! Și, sigur, unul din complicii la „furtul miliardului” (titularul „partidului”), e un „iepure” care „aleargă” pentru pd, psrm sau pd+psrm!…

Sistemul (așa-zis) „mixt” a favorizat furtișagurile, făcute, mai ales, în favoarea pd: nu s-a furat doar în „republică”, ci, după un „model” patentat și la vest de Prut, și în Diaspora, mai ales în Occident (începând cu obstrucționarea alegătorilor – din România, până în Apusul Europei)…

Cu toate astea, speranțe sunt! Dacă Nordul e „roșu”, Sudul (găgăuzo-bulgar) – cam tot așa, iar de la Transnistria nu se aștepta din 1990 să-și fi modificat „opțiunile”, partea centrală e pro-europeană! Nu doar la Chișinău (inclusiv, mai ales, suburbiile acestuia), ci și unele raioane din vecinătate: Criuleni, Telenești…

De-altfel, preferințele post-sovietice, preponderent liberale, ale părții centrale a Basarabiei (re)înnoadă tradiția interbelică de a susține liberalismul românesc. Ultimul scrutin se înscrie în aceeași linie.

Pe de altă parte, dacă la nivel național, făcând (cu mare dificultate!) o medie ponderată a votului celor două tipuri de circumscripții (proporționale – ca mai înainte, respectiv „uninominale”, „desenate prin metoda „gerrymandering”), Blocul ACUM a ieșit al doilea (la mandate a fost, iar, furat, fiind pe locul 3!), sunt mai multe raioane, în afara părții centrale, unde pro-europenii au ieșit onorabil, cu toată campania (inclusiv, mai ales, în mass-media, extrem de ostilă lor!), pe poziția a doua: Călărași, Nisporeni, Hâncești, Cimișlia, Leova, Cahul și, surprinzător, Dubăsari (partea de Transnistrie controlată de Chișinău)! Este vorba de raioane din partea centrală și din cea sudică a Basarabiei.

La mandate, față de 2014, extrema stângă (psrm, față de pcrm-psrm, acum 4 ani și ceva), a „bătut pasul pe loc”. În schimb, prin furt și controlul mass-media, pd („patronul” lui știe de ce) și-a dublat ponderea. Aparent, a pierdut mișcarea pro-europeană… Dar, dacă în 2014, aceasta era reprezentată, alături de PL (ieșit în „decor”, meritat, zic eu, după colaborarea la „guvernare” cu pd-ul oligarhic!), de PLDM, condus de condamnatul filat, un complice mai vechi și de mai lungă durată al oligarhului, pro-europenii au câștigat în calitate. Dacă nu fac vreo năzbâtie, șansele lor de a înclina „balanța” spre Europa (via România), cresc serios, în direcția viitorului scrutin.

A mai fost și un referendum. Pentru reducerea numărului de parlamentari și demiterea de către popor a deputaților care nu-și fac treaba. A trecut, dar, deși propunerile sunt interesante, având în vedere cine le-a propus, mai bine nu comentez…

P.S.1. România a fost „pe nicăieri” înainte de și în toată povestea asta electorală! Dacă guviermii „ciumei roșii” nu doar că nu mai vor ei în UE/NATO (bănuiesc, după „apeluri telefonice” de la Kremlin!) și chiar iau sfaturi de la oligarhul pd, despre „Baronul Muthausen” aus Kotrotcheni – numai de bine! Dumnealui a zis de multă vreme „Nein!”, deoarece Basarabia nu are nici plaje (ca la Miami), nici pârtii de schi, ca la Păltiniș sau în Șureanu… Ar mai fi fost USR (și PLUS), ce și-au declarat sprijinul pentru forțele pro-europene basarabene, dar au și ei problemele lor, multe – create de ticăloșii de la noi…

P.S.2. După o (re)actualizare a mandatelor etnicilor români din spațiul carpato-balcanic, reiese că, din 2013-2014, în nici o altă țară (exceptând cele două state românești) NU MAI EXISTĂ PARLAMENTARI DE ETNIE ROMÂNĂ! Pun asta și pe seama efectului uslamist (ajuns la putere în 2012!), dar și a dezinteresului locatarului prezidențial, aflat în „sezonul 1” al filmului (de neam-prost!) „Cinci ani de vacanță (la Cotroceni)” (2014-2019)! Probabil că Herr Muth aus Hermannstadt (Sibiu) mai vrea, din toamnă și „sezonul 2” (până în „douăzeci-douășpatru”), dar e posibil ca electoratul să zică la fel – NEIN!

Cel puțin de al meu vot, s-a lins pe bot, pe veci! De tot!

Despre accesul la statistica electorală… Joi, feb. 7 2019 

Zilele trecute am (re)inventariat sursele după care pot continua activitatea de introducere în calculator a datelor referitoare la alegerile legislative din mai multe țări europene… Pe lângă o excelentă sursă, publicată de Daniele CaramaniElections in Western Europe since 1815 (2000) – am căutat (și cam de fiecare dată am și găsit) și sursele primare după care și-a realizat lucrarea citată… Așa am găsit date accesibile, pentru o lungă perioadă de timp (pornind, adesea, din prima parte a veacului al XIX-lea), pentru scrutinurile din Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Olanda, Spania, Regatul Unit… Și, în timp de căutam (și găseam ce căutam), m-am întrebat: oare de ce nu găsim și la noi așa ceva?

Mi-am dat răspunsul singur. Primul motiv:

„Bună ziua,   În acest an se împlinesc 180 de ani de viaţă parlamentară în spaţiul românesc (în urma promulgării Regulamentului Organic – la 1 iulie 1831, în Ţara Românească, respectiv – la 1 ianuarie 1832, în Moldova), prin alegerile desfăşurate în cele două Principate, pentru desemnarea Adunărilor Obşteşti de la Iaşi şi Bucureşti, care sunt, practic, predecesoarele Adunării Deputaţilor de după Unirea de la 1859.. Aş dori să ştiu ce măsuri (activităţi) de sărbătorire a acestui eveniment sunt prevăzute de către Parlamentul României. În cazul în care se consideră a fi binevenită şi necesară, îmi exprim disponibilitatea de a colabora, la manifestările organizate cu acest prilej.  

cu deosebită stimă, […]”

Și al doilea:

„Bună seara,
Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, reînnoiesc o propunere, pe care am mai înaintat-o în urmă cu mai bine de 5 ani, fără a primi vreun răspuns. Poate , în acest nou legislativ, se va găsi cineva interesat de importanța activității legislative din ultimii 185 de ani în spațiul românesc!
Crăciun Fericit! La Mulți Ani!
cu cele mai bune gânduri, […]”

Primul mesaj citat mai sus a fost trimis la adresa de e-mail a Camerei Deputaților – srp@cdep.ro – în data de 24 mai 2011. În acel an s-au împlinit 180 de ani de la primele alegeri parlamentare din spațiul românesc, desfășurate, în Țara Românească (1831) și în Moldova (1832), pe baza Regulamentului Organic. Al doilea mesaj (o reluare, de fapt, a primului) a fost trimis, la aceeași adresă, în 22 Decembrie 2016, când se împlineau 185 de ani de la același eveniment!

Aștept răspuns și azi la ambele mesaje!…

Principatele Unite Române – 160 de ani! Marți, feb. 5 2019 

Așa cum am anunțat, în 17 Ianuarie, continuăm, azi, prezentarea legată de modul în care Moldova și Țara Românească au decis să realizeze Unirea, moment de la care aniversăm 160 de ani!

Și în Țara Românească s-au desfășurat, în ultima parte a anului 1858, alegeri legislative, pentru desemnarea deputaților din Adunarea Electivă care, în 24 Ianuarie/5 FEBRUARIE 1859, în clădirea Hotelului „Concordia” din București, a decis, în unanimitate, ca Alexandru Ioan Cuza, alesul moldovenilor, să fie domnitor și în principatul de la sud de Milcov.

Cu prilejul scrutinului legislativ muntean, din 2114 alegători înscriși, s-au prezentat la urne 1556 (73,6%). Liberalii au primit 753 de voturi (48,4%), iar conservatorii – 803 (51,6%). Din cele 77 de mandate ale Adunării Elective de la București 32 au revenit liberalilor, 41 – conservatorilor, 4 locuri fiind atribuite, fără vot, mitropolitului Ungrovlahiei și episcopilor. Printre cei intrați în Adunarea Electivă ce a desăvârșit, practic, Unirea Principatelor, îi putem aminti pe Ion C. Brătianu (Argeș), Mihail Marghiloman (Brăila), Constantin A. Rosetti, Vasile Boerescu (București), prințul Gheorghe Știrbei (Dolj), Barbu Catargiu (Ialomița), prinții Alexandru și Dimitrie Ghica (Ilfov), Ioan Cantacuzino (Prahova), prințul Grigore Brâncoveanu (Romanați), prințul Barbu Știrbei, N. Lahovari (Vâlcea).

Plecând (sau nu?) de la un sondaj… Vineri, feb. 1 2019 

Ieri a fost dat publicității un nou sondaj. Dacă în privința seriozității instituției de presă care l-a comandat nu există dubii, despre cât (ne)adevăr au prezentat „sondorii” noștri în ultimii (aproape) 30 de ani… mai bine să nu (mai) vorbim.

Totuși, să vedem ce (ne) dau cifrele (eventual) „finale”, după „redistribuirea” voturilor formațiunilor aflate sub „pragul electoral” (5%):

Mai întâi, trebuie eliminate opiniile celor care au declarat că nu merg la vot (8,2%) și ale celor care nu au răspuns (23%). Rămân, ca opțiuni ale „potențialilor” alegători ce susțin o anumită formațiune 68,8%. După recalculări care au adus acest procent la 100%, am „eliminat” și opțiunile celor care susțin formațiuni ce nu ar trece „pragul electoral” (inițial – 4,7%, după eliminarea celor care nu votează și nu răspund – 6,8%). Dacă se recalculează datele eliminându-se opțiunile pentru formațiunile sub 5%, rezultă următoarele date:

Pentru „ciuma roșie” – 27,14%. Urmează peneliștii (sau penaliștii, că „liberali” nu se pot numi, i-am jigni pe Brătieni!…), cu 23,71%, apoi penaliștii vopsiți (în roșu) ai pelicanului – mai nostalgici după usl(am) decât ăilalți penaliști (galbeni) – 14,35%, USR – 11,86%, PLUS – 9,52%, gașca mitomanului plagiator (foști în „ciuma roșie”, dar „răspopiți”) – 8,74% și UDMR, cu (aproape) 5% (dar, aripa maghiară a „ciumei roșii” va reuși să intre în legislativul european, că au grijă „prietenii” lor de asta…).

România are, din iunie 2019, 33 de mandate în Parlamentul European. Pentru „ciuma roșie” revin 9, penaliștii ar avea 8, penaliștii pelicanului – 4, USR – 4, PLUS – 3, cât ar lua și gașca mitomanului, iar UDMR – 2 mandate.

Dacă ponderile de mai sus ar fi pentru legislativul național, situația ar fi gravă: „ciuma roșie” și acoliții ei – penaliștii pelicanului+UDMR și, probabil, gașca mitomanului, că n-ar sta ei de(o)parte de (la) ciolan! – 54,91%! Păi, cam atât au luat și acum doi ani! Cu rezervele de rigoare, legate de „sondori” și (anti-)sondajele lor, înseamnă că „poporul” (?) – ca să nu-i zic „turma”! – n-a învățat nimic! Majoritatea susține, cu contribuția spălătoare de creiere a latrinelor/haznalelor, guitză-tv, (i)realitatea/halucinația-tv, etc să fie „mințiți frumos”, nu să avem Justiție, reguli și legi clare, care să fie aceleași pentru toată lumea, „de la vlădică, până la opincă”, și să rămânem în lumea occidentală!… Sau, după două ziceri, de mare actualitate: pe lângă că „mama proștilor este mereu gravidă!”, mult mai bine merge „deșteptul învață și din greșelile altora, prostul nu învață nici din ale lui!”

Și, uite-așa se demonstrează că „poporul” e învățat cu șmechereala, cu „hoțul neprins e negustor cinstit”, „fă-te frate cu dracul până treci puntea!” sau „capul plecat, sabia nu-l taie!” Și va susține nu pe cei care insistă pe onestitate, competență, caracter, moralitate, bun-simț, bună-credință, respectarea/domnia Legii, ci pe cei care „răspund” afirmativ la „să ni se dea!”. Și li „se dă” (100 lei, ca în Decembrie 1989), dar prețurile cresc până suta aia nu se mai vede deloc!…). Degeaba vine (a venit) suta aia de lei, dacă, prin cheltuielile lunare, omul plătește mai mult ca înainte (de a primi suta) cu 200 de lei (sau chiar peste!) în plus (pe mâncare, haine, utilități, transport, etc…)!

Pagina următoare »