Din nou, despre traci Miercuri, oct. 10 2018 

Cu aproximativ un deceniu în urmă am scris acest text, despre traci. Totul a pornit de la vestitul citat din Herodot, pe care îl voi reda, din nou, mai jos:

„Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.(…) După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt”.

Aseară am încheiat o îndelungată operațiune de prelucrare a unei baze de date legate de structura etno-lingvistică a populației Globului. Datele, adunate cu multă râvnă și oferite cu multă amabilitate de un foarte bun coleg, acoperă mai bine de 3000 de ani de evoluție demografică a populației planetei (începând cu anul 1000 î. Hr.).  Cum „Părintele Istoriei” a trăit în secolul al V-lea î. Hr. (mai exact, între anii 484 și 425 î. Hr.), cele mai apropiate date de care dispunem, după care putea scrie, sunt din anul 600 î. Hr. M-am uitat pe aceste date și au rezultat următoarele fapte.

Mai întâi, „bătălia” pentru primul loc, din punct de vedere demografic, se dădea și acum peste 2500 de ani, ca și azi, între chinezi și indieni. Astfel, chinezii numărau aproape 20 de milioane de locuitori (17,55% dintr-o populație totală de peste 113,6 milioane), iar indienii – sau, mai corect, azi, indo-pakistanezii, erau aproape 13 milioane de suflete. Dacă, însă, indienilor le alăturăm și pe dravidieni (locuind azi în jumătatea sudică a Podișului Dekkan, deci, tot în India), în total de peste 8,5 milioane, indo-dravidienii ar trece primii, cu peste 21 de milioane de oameni. Dar, oricum ar fi, ideea e că, aceste prime două locuri (sau chiar trei) erau „ocupate”. Absența referințelor lui Herodot la chinezi e(ra) scuzabilă, informația dinspre Orientul Îndepărtat circulând mai greu pe vremea sa.

Tracii (incluzându-i și pe frigienii și misienii din Asia Mică – derivați, unii de la brygii traci balcanici, ceilalți, înrudiți cu moesienii ce trăiau imediat la sud de Dunăre, inclusiv în Dobrogea) numărau circa 3 milioane de locuitori (2,72% din total). Dacă nu-i luăm în calcul și pe macedoneni, strămoșii noștri ocupau un onorant loc 4, cei care îi mai depășeau, după indo-dravidieni („indienii” lui Herodot) și chinezi (necunoscuți istoricului grec), fiind egiptenii, dar nu cu mult: 3,4 milioane de suflete se găseau, în acele timpuri, în Valea și Delta Nilului (3% din total). Dar, după I. Muntele & A. Ungureanu  (Geografia populației, 2017, p. 276, inclusiv nota infrapaginală 243), macedonenii „au fost, la origine, o populație tracică, care a suferit însă o puternică grecizare”. Deci, îi putem adăuga la traci și pe macedoneni (care, la vremea lui Herodot erau pe la începuturile grecizării): în acest caz, totalul tracilor trece(a) de 3,6 milioane, ceea ce-i aduce(a) pe poziția a treia, după indo-dravidieni și chinezi! Ceea ce înseamnă că, în citatul de mai sus, Herodot a avut dreptate!

Înainte de a încheia, să vedem înaintea căror alte neamuri celebre stăteau tracii. Erau, astfel, mai numeroși decât grecii sau galii – fiecare numărând cam 3 milioane, decât berberii din nordul Africii – 2,6 milioane, decât romanii – 2,1 milioane, sau decât arameii-asirienii – 1,9 milioane. Tracii se aflau înaintea și a asiro-caldeenilor – care atingeau 1,8 milioane, punicilor-cartaginezilor – cu un total de 1,3 milioane sau a evreilor – care însumau doar 431 de mii de suflete!…

Reclame

Absenteismul românilor la vot (1917-2018) Duminică, oct. 7 2018 

Nici nu s-a uscat bine tușul de pe ultima ștampilă folosită la „evenimentul” electoral din 6-7 octombrie 2018 și credem că putem folosi acest moment spre a vorbi despre utilizarea, de către electoratul român, a absenteismului la urne, ca formă de protest, față de conducători.

Prima asemenea formă de protest a dus chiar la neorganizarea unui „plebiscit” în anul 1917. Atunci, Petre P. Carp, germanofil, rămas în teritoriul ocupat de germani, a inițiat organizarea acestei „consultări” populare, pentru detronarea regelui „trădător de țară” Ferdinand, care, în august 1916, mergând contra țării natale, a mers la război cu Antanta. Așa-zisa „pantahuză” nu a avut aproape deloc sprijin, după Constantin Kirițescu (Istoria Războiului pentru Întregirea României), motiv de a nu se pomeni deloc despre acest eșec în presa germanofonă din capitala ocupată a României (Bukarester Tagblatt).

În anul următor, după semnarea „păcii” de la Buftea/București, s-au organizat alegeri parlamentare, inclusiv în sudul țării, ocupat de Puterile Centrale (mai puțin în Dobrogea, pierdută, temporar, de statul român). Pe lângă refuzul liberalilor și al conservator-democraților (conduși de Take Ionescu) de a participa la acest scrutin, a mai apărut o formă de protest: deși urmau să voteze printre baionetele austro-germane, mulți alegători, mai ales din sudul țării, au refuzat să meargă la vot, făcând ca scrutinul de la mijlocul anului 1918 să consemneze aproximativ 50% prezență la vot, cel mai mic procent, de dinainte de 1990.

Și în perioada interbelică am consemnat o asemenea manifestare a nemulțumirii electoratului, față de inițiativele „conducătorilor”. Astfel, după venirea la putere, ca monarh al României a lui Carol al II-lea (iunie 1930), cum acesta alesese să trăiască cu Elena Lupescu, concubina sa și nu cu Regina Elena, în cadrul unei vizite la Chișinău, mitropolitul Basarabiei, Înalt Prea-Sfințitul Gurie nu i-a permis să treacă, fără femeia cu care era căsătorit în fața Domnului prin fața Ușilor Împărătești. Monarhul n-a protestat, dar a ținut minte gestul ierarhului, care, în urma mai multor șicanări, a fost nevoit să demisioneze. Ca reacție cetățenească, din 1933, până în 1939, la toate scrutinurile parlamentare (1933, 1937, 1939) și la plebiscitul pentru aprobarea „Constituției” ce a inaugurat dictatura regală (februarie 1938), prezența la vot în județele basarabene a fost sub media țării.

Au urmat alte decenii de regim dictatorial, la cealaltă extremă (comunistă), în vremea căreia, „raportările” oficiale au dat valori apropiate de 100% (pe care le mai putem observa, și azi, în Coreea de Nord). În realitate, știu, cu exemple concrete, că aceste rezultate erau false, supra-dimensionate, cetățenii refuzând, în frecvente cazuri, să se prezinte la urne, spre a „alege”, între PCR și PCR…

Căderea regimului dictatorial, în 1989, a readus viața democratică în România, dar a arătat și că, dacă e nemulțumit, românul boicotează… S-a ajuns, după anul 2000, la scăderea participării la vot la mai puțin de jumătate din alegătorii trecuți pe liste, prima asemenea consultare populară fiind chiar un referendum: cel din mai 2007. De atunci, cu rare excepții (doar la alegerile prezidențiale), prezența la vot a fost, constant sub 50%. Au fost, între aceste consultări, unele în care boicotul a fost miza principală. De exemplu, referendumul din 2012, pentru demiterea președintelui: cvorum sub 50%, ceea ce a însemnat, automat, invalidare! Așa-zișii „conducători” nu au învățat nimic. Deși au scăzut cvorumul la 30%, printr-o decizie perversă, participarea la urne la „consultarea” populară din 6-7 octombrie abia a depășit 20%. Consecința? Rezultat invalidat!

#stauacasă – Despre mascarada din 6-7 octombrie 2018 Joi, oct. 4 2018 

Mărturisesc, din capul locului, că sunt creștin ortodox, familist, cu soție și copil, deci „întrunesc” toate condițiile „afilierii” ca membru al unei „familii tradiționale”. Mai mult, ca dovadă a bunei-credințe (creștine, nu cretine! și „familiste”), aduc numeroasele postări care pledează, încă de pe la începuturile acestui blog, articole care subliniază importanța creștinării dacilor/daco-romanilor de către Sfântul Apostol Andrei, însemnătatea numelor vechi ale sărbătorilor românești, semnificația unor sărbători de iarnă (Ignatul, Crăciunul), vechimea mai mult decât milenară, din vremea romanizării, a creștinismului românesc și multe, multe altele (nu vreau să devin… prea insistent cu exemplificările), totul culminând cu „salba” de mici articole ce au marcat bună parte din sărbătorile creștine din acest an al Centenarului României Mari: despre Sfântul Vasile, Bobotează, Sfântul Ioan, Sfântul Grigore, Bunavestire, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos și multe, multe altele… Iar în sprijinul ideii de familie normală, la români, pledează, de aproape un deceniu (mai exact, din ianuarie 2009), articolul care explică ce termeni legați de viața de familie am preluat noi de la daci și de la romani. Mai mult, ca să elimine eventuala confuzie că românii ar fi urmași de homosexuali, titlul se referă la „cum s-au amestecat DACELE cu ROMANII” și nu cum, papagalicește spun unii (inclusiv istorici, dacă n-or fi, de fapt, isterici) că „românii sunt urmașii DACILOR și ai ROMANILOR”!…

Prin aceste ultime precizări, trec la a doua chestiune, legată de homosexuali, așa numitele „comunități LGBT”! Conform unui obicei mai vechi – dacă sunt lăsat să-mi văd de treaba mea, nu deranjez pe nimeni – aștept ca și restul lumii să facă la fel. Deci și aceste „comunități”! Doar că, de la o vreme, constat plasarea lor în (im)postura de „victime”: doamnelor-domni (sau ce sunteți dumneavoastră), NU MĂ INTERESEAZĂ CE FACEȚI ÎN DORMITOR, CU CINE ȘI ÎN CE FEL! Aveți, însă, decența, ca pe stradă, în public, să vă comportați civilizat. Așa cum mi se pare indecent ca un el și o ea să se „lingă” pe stradă, e la fel de indecent să văd că fac așa ceva un „el” cu „o” „el”-ă sau o „ea” cu „un” „ea”-l… E vorba de bun-simț, „cei șapte ani de acasă”, respectul celorlalți și, nu în ultimul rând, de aplicarea acelei vorbe vechi – „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”!

În altă ordine de idei, acum circa trei ani, când cineva a bătut la ușă și a pledat să semnez din partea „coaliției pentru familie”, simțind că ceva nu e în regulă, n-am semnat! Deci, din capul locului, afirm că NU mă număr printre cei 3 milioane de semnatari ai petiției ce a stat la baza mascaradei din acest final de săptămână. Nedumeririle mele s-au dovedit justitcate: am „stat de vorbă” un pic cu „google” și iată ce mi-a „povestit”:

– mai întâi, că așa zisa „coaliție pentru familie” este bună prietenă cu tovarășul kgb-ist putler și cu „noua dreaptă” și, mai mult, că, în spatele „coaliției” ar sta chiar Rusia, ba chiar că unii – Mihai Polițeanu – afirmă, direct, că respectiva mișcare este, de fapt, „coaliția pentru Rusia”!

– apoi, că, de fapt, așa-zisa „coaliție pentru familie”, nici nu salvează familia, ba chiar o distruge!…

Așadar, punând lucrurile „cap la cap”, avem o mișcare susținută, „din umbră” de Rusia și care salvează pe oricine, orice, dar, în nici un caz, FAMILIA! Ținând cont de faptul că RĂDĂCINILE CREȘTINISMULUI ROMÂNESC VIN DE ACUM CIRCA 2000 DE ANI, DIN VREMEA ROMANIZĂRII TRACO-DACILOR ȘI CĂ ȘI TERMENUL „FAMILIE” E TOT DIN ACEA PERIOADĂ (DE ORIGINE LATINĂ), ce treabă am eu cu „pravoslavnicii” kgb-isto-fsb-iști de la Răsărit? Niciuna! În plus, persistă semne de întrebare și asupra liderului BOR, care, nu demult s-a și văzut, deloc întâmplător, cu kgb-istul în sutană de la Moscova. N-am auzit, însă, ca pe liderul BOR să-l fi interesat situația Mitropoliei Basarabiei, prigonită de „unealta” Moscovei la Chișinău (așa-zisa „mitropolie” a Moldovei), cetățeanul în cauză fiind mai pre(a)ocupat de mall-ul bisericesc, pentru care a fost de acord să primească banii de la cercetare, și așa insuficienți! În plus, n-am auzit nici BOR, nici „coaliția” sau/și vajnicii susținători ai „familiei tradiționale” să fie îngrijorați de miile de fete minore care, fără voia lor, au devenit mame? Și, pentru că cei care le-au lăsat însărcinate au fost prea lași ca să devină tați, fetele respective, cu tot cu copiii lor, sunt „în afara” definiției „familiei tradiționale”! Ce-o să le faceți, tovarăși din BOR și „coaliție”: o să-i omorâți cu pietre? Nu mai bine, cu banii aruncați pe fereastră, inutil, se găseau soluții de a ajuta aceste tinere mame minore, cu copiii lor?

Mergând mai departe, chiar admițând că această „coaliție” ar veni, zilele astea să susțină că n-are legături cu „maica Rusie”, cu argumente credibile, nu pot deveni co-părtaș la mascarada de „referendum” din 6-7 octombrie, alături de o gașcă de infractori, corupți, penali, ce-și spun „partid”(e) – psd+alde și nici a „șefilor” lor, dintre care unul este deja condamnat definitiv și mai are alte anchete în desfășurare, iar celălalt este anchetat și el

În plus, ambii au „legătură” cu „familia tradițională”, cât am eu cu Papa de la Roma: unul e divorțat și trăiește cu o pițipoancă mai tânără ca nora, iar celălalt e la a cincea nevastă!

Mai mult, n-am auzit pe NIMENI dintre „susținătorii” așa-zisei „familii tradiționale” să fi reacționat CONTRA faptului că s-a eliminat softul anti-fraudă la mascarada din 6-7 octombrie! Ce garanție am eu că „guvernul” teleghidat de infractorul-șef al psd, condamnat tocmai pentru o fraudă, la o altă mascaradă (cea din 2012) nu va fura la vot? Ca să fie siguri că va ieși „procentul care trebuie” (mai ales cel legat de prezența, egală cu sau mai mare de 30%), au eliminat softul în cauză (folosit eficient la alegerile locale și parlamentare din 2016) și au mai dat și o zi în plus (sâmbătă, 6 octombrie). Dovada că se pregătesc fraude (mai exact, se vor introduce, cu ghiotura, voturi în plus în urne!) vine, indirect, dinspre valul imens de retrageri ale numeroșilor președinți de secții de votare din țară! Aceștia nu vor să ajungă pe post de „Acarul Păun” condamnați pentru fraudele comandate de alții, „de sus”! Mai ales că dispozițiile actuale fac foarte dificilă depistarea votului multiplu și chiar verificarea personală (dacă n-a votat, de pildă, altcineva în locul meu)!

La fel de gravă mi se pare și formularea întrebării (în legătură cu care susținătorii mascaradei, iarăși, nu au dubii!): „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” Care lege, tovarăși? ÎNTREBAREA TREBUIE SĂ FIE CLARĂ, SĂ NU LASE LOC DE DUBII!… Așa, însă, din 8 octombrie, poate veni infractorul-șef al psd să ceară „parlamentului” să voteze o „lege” privind amnistia și grațierea, atât de dragi corupților de la noi! Și vor avea „suportul” electoral al celor care au participat la mascarada din 6-7 octombrie! În plus, cel mai „iubit” dintre infractori și gașca sa din „fruntea” țării se vor „împăuna”, nemeritat, cu „suportul popular” acordat lor! Mai grav, după cum atrage atenția un politician maghiar, creștin și el, acesta e doar începutul: „rețeta” fraudării va putea fi (și va fi!) aplicată și la alte scrutinuri, în viitor!

În concluzie, ținând cont de aceste circumstanțe (mai sunt și altele, dar nu mai intru în detalii), nu vreau să am nimic de a face cu mascarada din 6-7 octombrie 2018 (pe care un șugubăț a „mutat-o anul viitor!), așa că… #stauacasă!

Dumnezeu să ajute România!

Bătălia din Dealul Spirii (București) Joi, sept. 13 2018 

Astăzi se împlinesc 170 de ani de la bătălia din Dealul Spirii, în urma căreia, intervenția străină – în cazul Țării Românești, cea otomană – a pus capăt, în mod brutal, Revoluției de la 1848 (începută, în principatul muntean, la Islaz, la 9 iunie, același an). Deși, de la bun început, sorții erau potrivnici românilor, Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 Linie Infanterie, Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie și Compania de pompieri condusă de Căpitanul Pavel Zăgănescu (în total, aproximativ 900 de militari) s-au opus unui corp de armată otoman, care număra aproximativ 6000 de soldați.

Mai multe detalii, aici.

50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei… Marți, aug. 21 2018 

În noaptea de 20 spre 21 august 1968, armatele U.R.S.S. și ale statelor-satelite din „tratatul” de la Varșovia (R.D. Germană, Polonia, Ungaria și Bulgaria), au invadat Cehoslovacia, punând capăt, în mod brutal, „Primăverii” de la Praga – mișcare reformatoare a societății „socialiste”, cu puternică tentă liberală. România, membră a pactului sus-menționat, nu doar că nu a participat la invazie, dar, atât la O.N.U., prin reprezentantul său, cât și în țară, prin șeful statului – la acea vreme, Nicolae Ceaușescu („președintele Consiliului de Stat”) -, a condamnat agresiunea celorlalte țări „socialiste”. Fără a susține dictatura comunistă (dimpotrivă!), redăm, mai jos, discursul rostit de liderul de atunci al României.

Răspândirea antroponimelor de origine latină legate de demnități politico-militare în spațiul carpato-balcanic Vineri, aug. 10 2018 

Am semnalat, pe scurt, nu cu multă vreme în urmă, faptul că, în spațiul carpato-balcanic, au supraviețuit câțiva termeni, de origine latină, legați de demnități politico-militare. Termenii în cauză, păstrați în antroponimie, în mare măsură, de populația traco-dacă romanizată, se leagă de demnități ce pornesc de la nivel administrativ local – Jude – spre cel regional – Județ, Duca – până la cel statal, național – Domn(u).

Precizăm că hărțile au fost realizate prin metoda coeficienților de distribuție spațială. Acest coeficient a rezultat din împărțirea procentului deținut de purtătorii unui nume la nivelul unei entități administrative la procentul deținut de populația aceleiași entități. Cum totalul procentelor unui nume la nivelul spațiului carpato-balcanic este 100%, iar cel al populației – tot 100%, rezultă că valoarea acestui coeficient pentru întreaga zonă este 1. Astfel, acolo unde coeficientul are valori mai mari ca 1 (reprezentate pe hărți cu culori „calde” – galben, portocaliu, roșu), numele în cauză este mai bine reprezentat, prin raport cu media. Dacă același coeficient are valori mai mici ca 1 (care, pe hartă, apar în culori „reci” – diverse nuanțe de albastru), aceasta semnifică faptul că acel nume este mai modest reprezentat, prin raport cu media. În fine, acolo unde limitele „clasei” inferioare sunt date de cifra 0 (zero), acest fapt semnifică absența numelui în acea regiune (reprezentată cu albastru închis).

Jude total coef 2008 ok

 

 

Vechimea acestor structuri este considerabilă. Astfel, obștea țărănească cu Sfatul Bătrânilor este atestată din vremea traco-dacilor, iar judele este moștenit din perioada romană. Despre vechimea obștilor am mai vorbit, acestea fiind dovedite de așezările cu sufixele -ești și -eni/-ani. Sufixul -ești cu sens de plural colectiv, atestând întemeierea satului de către o mare comunitate patriarhală de țărani liberi, este ori latin, dintr-un -iscus, ori chiar traco-dacic, rezultat dintr-un sufix -isk/-isc.

Răspândirea numelui evidențiază azi diferite regiuni din România, dar și din Ucraina, Ungaria, Serbia și Bulgaria. Numele Jude are azi 989 purtători.

Judet total coef 2008 ok

 

Pentru patronimul Județ primele mențiuni apar la sud de Dunăre, unde, în secolul al XIII-lea se amintește o județie a românilor din Serbia. Ulterior, asemenea mențiuni, inclusiv onomastice, apar și la nord de fluviu, în Țara Românească, Transilvania și Moldova. Termenul, derivat din latinescul judicium, avea, inițial, sensul de judecător a cărui jurisdicție acoperea mai multe așezări. Ulterior, sensul său a translat spre cel legat de teritoriul administrat de respectivul demnitar, sens păstrat, din Evul Mediu, în cel al județului românesc, care, până azi, definește o unitate administrativă ce cuprinde un număr de câteva zeci (sau chiar sute) de localități. Interesant de semnalat este prezența medievală, în Sardinia de azi, în veacul al XIV-lea, a patru formațiuni politice locale, numite giudicati, cucerite de Spania. Antroponimul este atestat în prezent în vestul și sudul României, dar apare și în sudul Ucrainei și chiar pe litoralul adriatic al Croației. În total sunt 30 de purtători ai numelui Județ.

Duca total coef 2008 ok

 

Derivat din latinescul dux/ducis, cu sensul de conducător militar, a rezultat în română, printr-un intermediar grecesc (bizantin), antroponimul Duca. Acesta desemna un lider militar, termenul de la care pornește fiind puternic concurat – și chiar înlocuit! – de cel de origine slavă, care a dat și el reflexe patronimice, de forma Vodă. Numele Duca are 14502 purtători. Patronimul este foarte răspândit, fiind frecvent în vestul Peninsulei Balcanice, dar și în România, R. Moldova, Ucraina și Polonia.

Domn total coef 2008 ok

 

Din forma dominus a rezultat, în latina târzie, o variantă domnus, care a trecut, ulterior, în domnu. Primele mențiuni ale antroponimului datează din secolele IV-VI, când apar forme ca Domnus, Domnio, Domninus, începând din Turcia de azi (inclusiv partea sa asiatică), trecând prin Grecia și Bulgaria, până în Ungaria și Ucraina (Crimeea). În română, domn(u) a căpătat, între altele, sensul de lider politic, fiind sinonim cu domnitor, principe și, după 1881, când România a devenit Regat, poporul l-a folosit și pentru a-l numi pe Rege. Este mai întâlnit în Ucraina, România și Polonia. Astăzi, patronimul Domn are 2849 purtători.

Despre antroponimele din Țara Oltului Miercuri, aug. 8 2018 

Lucrez de un număr de ani (nici eu nu mai pot spune de când – depinde ce moment iau ca punct de început! 🙂 ) la un material ce va cuprinde o bună parte a antroponimiei din localitățile Țării Oltului. Materialul a fost inventariat, introdus în calculator, prelucrat, actualizat… A fost nevoie și de unele aduceri la zi, corecturi, completări (ce se mai pot face, în mod sigur, și de acum încolo…). După ultima aducere la zi (amânată, din diverse motive, săptămâni și luni de zile), a (re)început operațiunea de creare a fișierului cu antroponime introduse în ordine alfabetică (aproape) și în distribuția lor cronologică, la nivelul localităților actuale ale Țării Oltului (activitate realizată în proporție de 25%).

Vor urma realizarea hărților (etapă pentru care am stabilit, deja, care sunt metodele de cartografiere) și comentarea lor (inclusiv cu informații referitoare la prima atestare documentară, diferite forme, variante, derivate, originea și semnificația termenului de la care derivă numele în cauză, etc.). Mai sunt necesare introducerea, concluziile, o prezentare geografico-istorică a Țării Oltului (care să „lege” evoluția crono-spațială a zonei de specificul său antroponimic, inclusiv de cel toponimic), caracteristicile geografice pe care onomastica (în general) și antroponimia (în special) le evidențiază (reconstituirea structurii etno-confesionale a populației din trecut, migrațiile cu caracter istoric, refacerea structurii profesionale a populației active din trecut, reliefarea procentului de știutori de carte, pentru secolele trecute, etc.) și o sinteză care să evidențieze, în contextul mai larg – românesc, carpato-balcanic, european, mondial – particularitățile onomastice ale zonei.

A mai rămas un „ceva”, despre care, „gândind cu voce tare” (tehnoredactată 🙂 )… (mă) voi întreba, în continuare:

– inițial, opinam să-i zic „Tezaur Antroponimic” (de cam 14-15 ani);

– ținând cont de faptul că va avea și o mulțime de hărți antroponimice (cel puțin câteva mii), exista/există și părerea că ar trebui să se cheme „Atlas Antroponimic”;

– mai „concurează” la (parte din) titlu și termenii „dicționar”, „enciclopedie”, „inventar”, „repertoriu”…

Aș înclina, în ultima vreme, pentru un termen compus – să zicem: „Atlas-Repertoriu Antroponimic al Țării Oltului”, dar… nimic nu este „bătut în cuie”. Ținând cont de faptul că primele documentări privind inventarierea antroponimelor făgărășene datează din iulie-septembrie 1995 (cu prilejul documentării pentru lucrarea de licență), că debutul introducerii datelor finale în calculator (declanșat în 2004 și continuat, pentru mai multe secole, din 2014) are niște ani buni „în spate” și că definitivarea materialului va mai dura (alți câțiva ani, probabil… 🙂 ), nu este nici o grabă… 🙂

 

Întrebări de/pentru Geografie electorală Duminică, iul. 29 2018 

Gândind „cu voce tare” , se poate discuta despre:

– perioada de la care să înceapă analiza la nivel regional în Europa;

– dacă să lucrez la nivelul decupajului administrativ actual, iar

– dacă da, cum să se recalculeze datele pentru perioadele cu alt decupaj, iar, dacă nu – cum se pot compara intervalele între ele;

– în plus, dacă se ține cont de decupajul din fiecare perioadă, trebuie desenate fonduri de hartă pentru fiecare interval;

– probabil, pentru perioadele mai vechi, datele utilizabile vor fi folosite la nivel național, cu procentele la nivel regional;

– în intervalele de ocupație străină, cu regimuri totalitare, fără alegeri, sau/și în vremea conflagrațiilor mondiale, nu se trec date.

Poate or mai fi și altele de adăugat și, de îmi voi aminti, voi reveni cu completări.

Despre numele legate de organizarea administrativă Marți, iul. 17 2018 

După o documentare legată de acest subiect, suntem în măsură să afirmăm ca există numeroase dovezi onomastice în acest sens, în spațiul carpato-balcanic. Acestea sunt legate de antroponimele Jude, Județ, Duca și Domn, cu multe variante și derivate.

Boicot! Joi, iun. 14 2018 

În această seară începe așa-zisa „cupă mondială”. O numesc așa deoarece, deși organizatoarea practică o nouă „formă” de turism – „turismul cu tancul la vecini” – de peste 4 ani de zile, FIFA nu s-a sinchisit să schimbe țara organizatoare, deși ar fi avut timp să o facă! Mai penibil și mai lipsit de orice fair-play (ca să nu mai vorbesc de decență, bun-simț, moralitate!), este faptul că, la așa-zisa „cupă mondială” participă și țări cu democrații consolidate, care au luat atitudine, prin sancțiuni, contra agresorului rus, dar… la fotbal… nu se pune!

Ba se pune, tovarăși! Tot așa l-a cauționat CIO pe Hitler, care a organizat Olimpiada de la Berlin, în 1936. Diferența este chiar în favoarea șefului regimului nazist (!), care, la momentul acestui eveniment sportiv, nu agresase (încă) nici o țară!… Lumea nu poate evolua spre mai bine, atâta vreme cât țări ale căror regimuri NU încurajează competiția corectă nici măcar în sport (Rusia este „expertă” în „sportivi” găsiți dopați la mai multe competiții, în diferite sporturi!) sunt acceptate, nu doar ca „parteneri”, ci chiar ca „organizatori” de asemenea manifestări!

În aceste condiții, eu personal, boicotez așa-zisa „cupă mondială”! Din fericire, am, oricum, lucruri mult mai plăcute și mai interesante de făcut! 🙂

Pagina următoare »