Zdob și Zdub – Lângă codrii de aramă Marți, dec. 1 2020 

Centenar 2020 and Muzică , Paganel 9:12

 

Particularități ale unor indicatori demografici, sociali și economici în spațiul românesc Luni, nov. 30 2020 

Altfel de spaţii and Centenar 2020 and Geografie istorică and Geografie politică and Opinii and Politică. Altfel and Turism , , , , , , Paganel 21:37

Cu voia Celui de Sus, astăzi, de Ziua Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României și înaintea Zilei Naționale, care se serbează mâine, am definitivat baza de date cu indicatorii demografici și social-economici la nivel județean, pentru spațiul românesc, începând din perioada traco-daco-romană – anul 200 d. Hr. și până în zilele noastre. Mulumescu-ți, Ție, Doamne!

A fost o muncă extrem de laborioasă și de lungă durată, începută, cred, cu vreo 7-8 ani în urmă, când s-au „ițit” doar „capetele” intervalului analizat, nici ele complete… La un capăt, anul 200, datele erau la nivel de provincii, pentru Imperiul roman (fiind incluse și Dacia și Moesiile, Tracia, etc…). La celălalt, ceva mai consistente, datele pentru ultimele (aproape) două secole, la nivel județean, începând din vremea Regulamentului Organic… Cu ceva săptămâni, chiar luni în urmă, am decis să inventariez alegerile locale antebelice și, cu acest prilej, deoarece, până în 1918, trebuia să știu ce comune urbane (orașe) existau în Vechiul Regat, a trebuit să actualizez evidența centrelor urbane antebelice…

Am extins activitatea pentru întregul spațiu românesc, continuând această evidență, începând din perioada romană (aveam deja datele, de când lucrasem la urbanizarea din vremea Imperiului), până în zilele noastre… Apoi, am completat informațiile cu calcule legate de populația urbană. Diferența dintre total și urban dă populația rurală… Densitatea populației se afla împărțind populația totală la suprafață și, cum aveam (ȘI) datele cu populația totală, pe ultimele două milenii, a mai ieșit un indicator…

Așa că, având, deja, 3 variabile din cele 11 utilizate la diferite scări de analiză și pentru diverse epoci istorice (începând de la nivelul provincial al Imperiului roman, din anul 200 d. Hr., până la nivelul regional al UE din perioada 1955-2018 și la nivelul statelor lumii pe Glob, în zilele noastre), m-am apucat de completat – și actualizat (chiar, corijat, pe ici, pe colo!) – informațiile cu anii „lipsă”: 1000 – ca moment al (re)apariției vieții urbane medievale în spațiul românesc, 1500 – ca an „reper” pentru Evul Mediu românesc (folosit, între altele, ca moment de început al excelentei analize făcute de Bogdan Murgescu, în cartea România și Europa, ce „acoperă” intervalul 1500-2010) și 1800 – moment din care începe procesul de modernizare a societății românești… Dacă structura profesională a populației active (ocupate) și chiar structura pe grupe mari de vârstă a populației (tineri, adulți, vârstnici) se mai puteau stabili cumva (mai ales, în funcție de nivelul urbanizării și/sau prin comparație cu state actuale ale Lumii care au o situație similară cu cea a spațiului românesc acum câteva secole), marea provocare a fost calcularea produsului intern brut (PIB) pe locuitor. Singurele „repere” pe care le aveam erau datele pentru provinciile romane din anul 200 d. Hr., calculele după datele lui Angus Maddison referitoare la PIB pe locuitor, pe statele actuale din ultimele două milenii (de la începutul erei creștine), deci, inclusiv pentru România de acum și informațiile, tot pentru România, de după anul 2000, la nivel județean (și chiar local). Am imaginat un algoritm care a ținut cont de 3 elemente: densitatea populației, care determină și nivelul urbanizării (în zonele mai bine urbanizate, densitatea populației e mai mare, iar în cele mai rurale – mai mică), plus structura profesională a populației active (în mediul urban, majoritatea covârșitoare a populației lucra/lucrează în activități ne-agricole, ținând de sectorul secundar – meșteșuguri/industrie și construcții, respectiv terțiar – servicii – comerț, transporturi, servicii financiare, etc.).

Ce a ieșit? Dacă, despre urbanizare, am mai vorbit – chiar în două seriale (care sunt spre „final”) – e interesant să ne oprim puțin la evoluția densității populației. Aceasta a fost și ea standardizată, considerând 100% valoarea cea mai mare a densității (în locuitori pe kmp) la acel moment și împărțind densitățile celorlalte județe (interbelice) la această valoare. Astfel, în anul 200, județul cel mai dens populat era Alba – acolo aflându-se orașul Apulum, cu cea mai mare populație (urbană) din spațiul românesc actual – 40 de mii de locuitori. În jurul anului 1000, cea mai mare densitate (cu valori mai modeste ca în anul 200!) era în județul Cenad, vecin cu celălalt Cenad, care, sub numele de Urbs Morisena = *Moreșana era reședința voievodatului bănățean al lui Glad… Apoi, de pe la 1500, până la 1800, județul cu cele mai mari valori ale densității populației a devenit Târnava Mare, aproape și de Alba (de care am mai vorbit), dar și pentru că, mai ales, acolo se găseau două centre urbane săsești – Mediaș și, mai cu seamă, Sighișoara, precum și multe alte târguri, care au decăzut ulterior… De pe la mijlocul veacului al XIX-lea, preia prima poziție Odesa, județ (după împărțirea românească a Transnistriei din anii 1941-1944) unde se afla cel mai mare port cerealier la Marea Neagră și, după statisticile rusești, al treilea oraș ca mărime din Imperiul țarist, după Sankt Petersburg și Moscova. Grav afectat de a doua conflagrație mondială, Odesa a cedat, temporar, prima poziție județului Ilfov (cu Bucureștii), dar a revenit, după circa două decenii (din 1966), până spre zilele noastre, „bătălia” pentru primul loc fiind departe de a se fi încheiat…

Dacă structura economică a populației active și structura pe grupe mari de vârstă a populației suscită, și ele, interes, cred că cea mai mare atenție o capătă nivelul de trai, prin PIB pe locuitor, de care am vorbit mai devreme. Ca și la densitatea populației – ale căror date au fost standardizate deoarece, destul de des, există posibilitatea de a avea valori de sute și chiar mii de locuitori pe kmp, aceeași operațiune de standardizare (de aducere a tuturor datelor în format procentual) a fost necesară și aici. Astfel, în perioada romană, zona cea mai prosperă din actualul spațiu românesc era cea a fostului județ dobrogean Durostor. Acolo se afla importanta așezare moeso-romană Durostorum, însemnat centru urban, comercial, port dunărean și chiar notabil centru religios, cu rang episcopal și chiar mitropolitan (acolo a slujit, între alții, vestitul prelat traco-roman Betranion). Pe la anul 1000, întâietatea o avea județul (interbelic) Ismail, unde cel mai important port, tot dunărean, era Chilia Nouă. Ulterior, de pe la 1500, până la 1800, „centrul” de greutate (economică) s-a „mutat” în Ardeal, la Brașov. Așezarea de sub Tâmpa, vechi și însemnat centru meșteșugăresc și comercial, valorifica, între altele, și foarte buna poziție geografică, în vecinătatea Țărilor Române extracarpatice. De pe la mijlocul secolului al XIX-lea, a preluat întâietatea un al port, de această dată, maritim, Odesa, care-și dispută prima poziție, și în plan economic, cu Bucureștii…

Se verifică, parțial, alte două idei, legate de evoluția nivelului de trai în spațiul românesc, după 1800. Prima – la începutul secolului al XIX-lea, Iașii erau PESTE București, ca nivel de trai, dar, treptat, până la Unirea Principatelor, au pierdut acest avantaj, rămânând, apoi, în urma viitoarei Capitale a României… Botoșanii, dați de Gheorghe Crăiniceanu imediat după Iași – și înaintea Bucureștilor! – pe la 1899 au „pierdut viteză” chiar mai repede decât Iașii, oarecum explicabil: situați în nordul Moldovei, se pare că au fost afectați atât de noua frontieră austriacă (după ocuparea Bucovinei), cât și, mai ales, de noua graniță țaristă (după anexarea Basarabiei)… Iar a doua – în 1912, Vechiul Regat avea un nivel de trai mai ridicat decât Bucovina și regiunile de peste Carpați!… Între regiunile Vechiului Regat, doar Capitala și Dobrogea depășeau Moldova, în vreme ce Muntenia (fără Ilfov) și Oltenia se situau în urma acesteia. De peste munți, numai Ardealul se afla peste Moldova, în timp ce Secuimea, Banatul, Crișana, Maramureșul, ca și Bucovina, se situau după regiunea estică a României! Chiar și Transnistria, cu tot cu prospera Odesă, era tot în urma Moldovei… Cea mai săracă regiune românească era, acum mai bine de un secol, Basarabia…

Sunt extrem de curios dacă, după utilizarea analizei în componente principale (ACP), se vor verifica acele corelații pe care le-am mai constatat și în alte zone sau în diferite intervale istorice: densitățile mari de populație, date de urbanizare puternică, cu prezența multor activi în industrie (meșteșugari) și/sau sector terțiar, ori mediu rural cu mulți activi în agricultură, cu prezență însemnată a populației tinere (familii cu mulți copii), etc…

P.S. Cele 11 variabile sunt: densitatea populației, populația urbană, populația rurală, populația activă (ocupată), activii din sectorul primar, respectiv secundar, terțiar, populația tânără, respectiv adultă și vârstnică, PIB pe locuitor – toate standardizate (unde e cazul), în format procentual.

 

Bucovina – de Vasile Alecsandri Sâmbătă, nov. 28 2020 

Centenar 2020 and Opinii , Paganel 16:18

Dulce Bucovină,
Veselă grădină
Cu pomi roditori
Și mândri feciori!
Cuib de păsărele
Albe, sprintenele,
Care-n ochii lor
Au foc răpitor.
Tu ce ești o floare
Căzută din soare
Cu trei alte flori
A tale surori!
Ele cătră tine
Privesc cu suspine,
Și tu le zâmbești
Cu zâmbiri cerești.
Dulce Bucovină!
Vântul ce înclină
Cu aripa lui
Iarna câmpului
Naște prin șoptire
Scumpă amintire
De-un trecut frumos,
Mare, glorios.
Fii în veci voioasă
Pre cât ești frumoasă!
Fie traiul tău
După gândul mieu!
Ah! cine te vede
Chiar în rai se crede,
Cine-i trecător
Te plânge cu dor!

Sursa: http://www.aboutromania.com/alecsandri43.html

 

Victorie clară a Maiei Sandu! Luni, nov. 16 2020 

Centenar 2020 and Opinii , Paganel 8:32

S-a înfăptuit ceea ce preconizam vineri, 13 noiembrie: Maia Sandu a învins! Cu o diferență clară, având o susținere de peste 57% din voturile valabil exprimate! Este o victorie a basarabenilor, a democrației, în față atitudinii slugarnice față de ocupantul de la Răsărit, în fața ipocriziei și fățărniciei! Succesul vine și la puțin timp după aniversarea unui secol de la semnarea Tratatului ce recunoaște Unirea Basarabiei cu România – 28 octombrie 1920.

Savurați Victoria, dragi basarabeni, fiindcă o meritați! Din anii de început ai tânărului stat Republica Moldova (când doar primii doi președinți – Snegur și Lucinschi – au fost aleși prin vot popular) este cea mai clară izbândă a unui candidat democrat, pro-occidental la prezidențiale. Și este și o premieră: prima femeie președinte în spațiul românesc!

 

Orchestra „Lăutarii” – Sârba de la Nord Sâmbătă, oct. 31 2020 

Centenar 2020 and Muzică , Paganel 9:26

 

100 de ani de la recunoașterea Unirii Basarabiei cu România Miercuri, oct. 28 2020 

Centenar 2020 and Opinii , Paganel 9:16

Acum un secol, la Paris, reprezentanții Franței, Regatului Unit, Italiei, Japoniei și României, au semnat Tratatul care recunoaște Unirea Basarabiei cu Țara, proclamată, la Chișinău, de Sfatul Țării, la 27 Martie/9 Aprilie 1918. Tratatul invita și autoritățile de la Moscova să semneze acest act, lucru care, din păcate, nu s-a întâmplat… Regretabil e și faptul că Tratatul nu a fost ratificat de toți semnatarii, excepția fiind Japonia…

Textul Tratatului, în engleză, se află aici.

Cu această aniversare, se încheie, din punctul nostru de vedere, celebrarea Centenarului Unirii, care a fost a începe în August 2016, la un secol de la intrarea Armatei Române în Primul Război Mondial, pentru eliberarea Transilvaniei și a Bucovinei și ia sfârșit odată cu recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România. Apogeul manifestărilor s-a produs în 2018, anul Centenar al actelor de Unire de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia.

 

Despre Sfântul Dimitrie de la Basarabi (Basarabov)… Marți, oct. 27 2020 

Centenar 2020 and Creștinism and Opinii , , Paganel 9:46

După opinia majorității specialiștilor, Sfântul Dimitrie Basarabov, prăznuit astăzi, a trăit în secolul al XIII-lea, la sud de Dunăre, în satul numit Basarabi, aproape de orașul Ruse. Bulgarii numesc așezarea Basarabovo, dar, în spațiul românesc cel puțin, atestarea a numeroase alte toponime identice sau asemănătoare, par a fi un indiciu că, exact ca și Cuvioasa Parascheva (originară tot din Balcani), Sfântul Dimitrie de la Basarabi ar fi fost român de neam… Apar, astfel, locuri numite Basarabi – în Dobrogea, nordul Moldovei, Basarabeasca – în Basarabia sau Băsărăboanea – în Banat, în vreme ce patronimul Basarab este atestat, frecvent și de multă vreme, în spațiul românesc, în Moldova, Basarabia, Bucovina, Maramureș, Ardeal, Muntenia sau Oltenia… Iar, ca argument al românității sfântului, aducem faptul că, pe malul drept al Dunării, atestarea veche a populației românești se regăsește atât mai sus de satul Basarabi – la Vidin, Rahova, Nicopol – cât și în aval – la Turtucaia, Aidemir, Silistra…

Poate, tocmai de aceea, nu e o întâmplare că moaștele Sfântului Dimitrie de la Basarabi au ajuns, cu multă vreme în urmă, în Catedrala Patriarhală de la București, devenind Ocrotitorul Bucureștilor și al Țării Românești, întocmai cum Cuvioasa Parascheva este, de secole, ocrotitoarea Iașilor și a întregii Moldove…

 

Despre semnificația zilei de 25 Octombrie Duminică, oct. 25 2020 

Centenar 2020 and Opinii , Paganel 11:24

Ziua de azi are o semnificație complexă. Este, mai întâi, ziua de naștere a Regelui Mihai I, venit pe lume în anul 1921. Apoi, la 25 Octombrie 1944, Armata Română a eliberat ultimele localități românești, ocupate în 1940 de Ungaria, Satul Mare și Carei. Eliberarea acestor orașe s-a făcut, de către militarii români, în cinstea Suveranului lor, care era, conform Constituției, și Comandantul Suprem al Armatei. Chiar dacă Regele Mihai I a fost silit să abdice, de regimul comunist, ziua de 25 Octombrie a rămas, inclusiv în vremea dictaturii comuniste și este, și astăzi, Ziua Armatei Române.

 

Seminarul Geografic „Dimitrie Cantemir” – ediția a XL-a Sâmbătă, oct. 24 2020 

Centenar 2020 and Opinii , Paganel 8:45

Astăzi se desfășoară, online, a XL-a ediție a Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”. Manifestarea a debutat în 1980 și a reușit să își asigure atât continuitatea, cât și îmbogățirea ariei specialiștilor care au participat, atât prin prezența unor cercetători din țară, cât și a multora veniți din străinătate. Momentul este și unul de bucurie personală, deoarece, din 1996, ca proaspăt absolvent al facultății și „recent” masterand, atunci, am participat, aproape continuu, la edițiile manifestării științifice. Singura excepție s-a produs în 2008, când eram la Bruxelles, într-un stagiu postdoctoral.

Viață lungă și rodnică Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir” și participanților la această manifestare aniversară.

 

Orchestra „Lăutarii” – Hora de la Nord Vineri, oct. 23 2020 

Centenar 2020 and Muzică , Paganel 7:37

 

Pagina următoare »