Gheorghe Sărac – Bardul din Mircești Joi, iul. 9 2020 

Gheorghe Sărac – Rodica Miercuri, iul. 8 2020 

Despre urmașii numelor Basilius și Basiliscus în spațiul românesc Duminică, iul. 5 2020 

În urmă cu mai bine de un an, menționam faptul că, dintr-o formă Vasilisc, atestată în calendar (derivată dintr-un traco-latin Basiliscus, atestat în Balcani în primele secole ale erei creștine, nume purtat inclusiv de un împărat de origine traco-romană, fiul lui Leo I Tracul, dar și de un episcop cu sediul la Serdica – Sofia de azi) ar deriva patronimul Vasilescu. De fapt, chiar și numele sfântului (martirizat la începutul secolului al IV-lea și prăznuit în calendarul ortodox la 3 martie) e o formă, grecizată, a lui Basiliscus.

„Luat de val”, am… „scăpat” din vedere faptul că, în trecerea cuvintelor de origine traco-dacă și latină spre cele românești, s-au produs niște modificări fonetice, care au afectat și diferitele forme onomastice vechi. Astfel, la fel cum termeni tracici ca *madhule, *viedhule, *moghula sau latinești precum cavula, coelis, gelis, lingula și alții, au suferit rotacizarea lui l (devenit r, fenomen semnalat, în Dacia romană, încă din secolele II-III, când este atestat Aluta/Alutus, dar și Arutela, în loc de Alutela!) – devenind mazăre, viezure, măgură, respectiv cavură/ga(v)ură, cer, ger, lingură, etc, și toponime și antroponime vechi, din perioada romanizării traco-dacilor au suferit aceeași influență. Astfel, din forma latină populară Nicola, derivată de la Nicolaus, a rezultat, în română, numele Nicoară, iar în spațiul locuit de aromâni, din forma latină a numelui Salonicului – Salona – s-a ajuns la Sărună.

În schimb, patronimul Basilius, cu derivatul său Basiliscus – format cu sufixul -isc(us)/-isk(os), de origine traco-dacă (atestat în zeci de toponime și antroponime din spațiul carpato-balcanic) – au suferit o altă modificare. Exact ca termeni precum familia, mulier – care au evoluat spre femeie/fămeie/fumeaie, muiere în dialectele limbii române – la fel s-au petrecut lucrurile și cu Basilius și Basiliscus, devenite, încă de acum mai bine de un mileniu, în românește, Băsâiu și Băs(i)escu, sau, mai degrabă – ținând cont de influența grecofonă a Bizanțului (de care depindeam, cel puțin confesional, dacă nu și politic) – Văsâiu și Văsiescu. Trecerea lui b din variantele latin(izant)e în v, în cele de influență greacă era deja o realitate, în Asia Mică a secolului al IV-lea, din moment ce observăm că numele acelui martir, consemnat în documentele latine sub forma Basiliscus, apare ca Vasilisc în calendarul ortodox de la noi, o formă derivată dintr-un grecesc Vasiliskos, care a circulat, de la început, în paralel cu varianta latină.

Astfel, în onomastica românească, se consemnează o mulțime de forme. Dintre formele antroponimice amintim: Basiu – comuna Pui (Hunedoara), Timișoara; Basiul – Chișinău, Criuleni, Ghetlova (Orhei), Leova (Cahul), Rogojeni (Soroca), Tighina, Dubăsari, Cocieri, Coșnița, Corjova (Dubăsari), Râbnița, Tiraspol; Băsăscu – Galați, Dolhești (Fălciu), București; Băsescu – Bacău, Dolhești, Duda-Epureni (Fălciu), Iași, Schitul Duca, Deleni (Vaslui), Bârlad, Focșani, Păunești (Putna), Chișinău, Bistrița, Brașov, Satchinez (Timiș-Torontal), Ovidiu, Tulcea, Pitești, Mioveni (Argeș), Radomirești (Olt), Ploiești, Caracal, Râmnicul Vâlcea, București; Vasii/Văsii – Arad, Hălmagiu, Hălmăgel (Arad), Reșița, Bocșa, Vermeș (Caraș), Timișoara, Buziaș, Sânnicolaul Mare, Pișchia, Sacoșul Turcesc (Timiș-Torontal), Lugoj, Bistrița, Brașov, Codlea, Râșnov, Săcele, Cristian, Sânpetru, Tărlungeni (Brașov), Sibiu, Agnita, Făgăraș, Bălan (Ciuc), Dobra (Hunedoara), Bicaz, Bacău, Onești, Comănești, Moinești, Ardeoani, Gârleni, Păncești, Zemeș (Bacău), Huși, Focșani, Agiud, Mărășești, Coțofănești (Putna), Stănișești (Tecuci), Galați, Constanța, Cernavoda, Năvodari, Negru Vodă (Constanța), Tulcea, Pitești, Târgoviște, Brăila, Făurei, Ianca, Însurăței, Mircea Vodă, Tufești, Zăvoaia (Brăila), Râmnicul Sărat, Cotești, Gugești, Jirlău, Podgoria, Salcia Tudor (Râmnicul Sărat), Buzău, Beceni, Cernătești, Săpoca, Vintilă Vodă (Buzău), Dragalina, Balaciu (Ialomița), Bragadiru, Otopeni, Popești-Leordeni, Dobroești, Luica (Ilfov), Ploiești, Băicoi, Breaza, Bușteni, Câmpina, Plopeni, Predeal, Sinaia, Slănic, Cornul, Cosminele, Drajna, Drăgănești, Florești, Lipănești, Măneciu, Scorțeni, Secăria, Teișani, Telega (Prahova), Ostroveni (Dolj), Târgul Jiu, Bălteni (Gorj), Băile Olănești, București; Văsui – Răducăneni (Fălciu), Tomești (Iași), Focșani, Săcele, Făgăraș, Timișoara, Azuga, Plopeni, Rușii de Vede, Putineiul (Teleorman), București; Văsuiu – Călimănești (Vâlcea); Văsescu – Iași, Chișinău, București; Văsiescu – Arad, Săvârșin (Arad), Lugoj, Curtea, Făget, Nădrag, Pietroasa, Tomești (Severin), Timișoara, Deta, Jimbolia, Lipova, Comloșul Mare (Timiș-Torontal), Romos (Hunedoara), Târgul Jiu, Bălănești (Gorj), București. Ca forme toponimice cităm: Băsăști (Bacău); Băsești (Sălaj); Văsuiu – sat dispărut, în comuna Vrâncioaia (Putna), Văsești, Dosul Văseștilor, Lunca Văseștilor – comuna Vidra (Alba), Văsieni (Ialoveni-Lăpușna), Văsieni (Telenești-Orhei). Încadrarea localităților unde apar antroponimele s-a realizat în funcție de județele interbelice (cu precizarea, în cazul R. Moldova, și a raionului actual).

La nivelul spațiului carpato-balcanic, unele dintre aceste forme se regăsesc și în afara spațiului românesc actual (reprezentat de România și R. Moldova): Basiul – în Ucraina: Transcarpatia, Cernihiv, Vinnița, Hmelnițkii, Kiev (oraș), Dnipropetrovsk, Donețk, Harkiv, Luhansk, Crimeea, Odesa și Ismail – și în Bielorusia: Miensk (oraș), Brest, Hrodna și Miensk; Văsii – în Austria: Steiermark -, Turcia: Istanbul -, Ucraina: Rivne, Ivano-Frankivsk, Vinnița. Dacă în Austria și Turcia, unde asemenea forme apar izolat, ar putea fi vorba despre migranți dinspre spațiul românesc, în Ucraina și Bielorusia pare a fi vorba de continuarea răspândirii unor forme vechi românești dincolo de limitele spațiului românesc de astăzi.

Se constată că, fără a lipsi din (aproape) întregul spațiu românesc actual, formele antroponimice se întâlnesc mai ales în Crișana, Banat, Ardeal, Moldova, Basarabia și Transnistria, în vreme ce formele toponimice au atestări în Crișana, Ardeal, Moldova și Basarabia.

Revenind la ideea de la început, de la Basilius și Basiliscus, nu au rezultat Vasil(i)e și Vasilescu (forme re-create sub influența celei greco-slave, în epoca medievală), ci Basiu, respectiv Băsescu și Băsești, ori Vasiu/Văsâiu, Văs(i)escu, respectiv Văsești. Similar cu aceste forme, pe lângă numele re-create, deja menționate – Vasil(i)e, Vasilescu – a fost re-formată și una derivată, cu sân: a dispărut Sânvăsâi (care, acum un mileniu sau chiar mai devreme, a eliminat forma de sorginte latină *Sânbăsâi), apărând o formă mai nouă – Sânvasile.

Din nou, despre antroponimele creștine vechi românești Vineri, iul. 3 2020 

Aseară, târziu, am definitivat, într-o formă (aproape) finală, baza de date legată de antroponimele creștine vechi românești… Nu voi insista prea mult, dar câteva idei pot fi menționate, fie și doar cu titlu extrem de general:

Prima – faptul că numele Crăciun s-a dezvoltat, din primele secole creștine, mai cu seamă la nord de Dunăre… Se pare că, chiar dacă, la început, au existat atât împărați, cât și patriarhi constantinopolitani arieni, care au susținut că Iisus ar fi „creat”, ca „al doilea Adam”, această erezie a trecut și numele Cr(e)atione, devenit Crăciune a avut o circulație cel puțin stânjenită la sud de Dunăre, în cuprinsul Împărăției subordonate direct vechiului Bizanț… La nord de Dunăre, secole de-a rândul, afară de choroepiscopi, n-a mai venit nimeni să-i întrebe pe traco-dacii romanizați prin creștinare cum li se numește ziua Nașterii Domnului…

Apoi, se pare că arealul carpato-balcanic de formare a limbii române și a poporului român este confirmat de suprapunerea majorității vechilor nume creștine… Pe lângă restrângerea arealului balcanic (mai evidentă în ultimul secol, fapt confirmat și de înregistrările demografice!), constatăm o difuzie, continuă, din Evul Mediu spre zilele noastre, în spațiul est-slav (ucraineano-bielorus). Cauzele sunt multiple – existența (și) acolo a unui element traco-dac, romanizat prin creștinare, migrații de la vest și sud de Nistru în acest spațiu, preluarea prin/după creștinare, de către slavii estici a unora dintre formele populare utilizate de strămoșii noștri… – și, chiar dacă elementul romanic/românesc a sfârșit prin a fi asimilat (aproape integral), a lăsat aceste urme onomastice…

Constatăm, în unele cazuri, o difuzie masivă a formelor onomastice vechi – inclusiv la slavi, greci, germanofoni, albanezi… – iar în altele, o restrângere până aproape de dispariție…

Majoritatea antroponimelor creștine vechi românești continuă să circule atât în forma originară, cât și în cea cu afixul vechi românesc sân(tă), derivat din latinescul sanctus/sancta… Excepțiile rămân aceleași, pentru motivele deja amintite: Crăciun, Cristu, Îndrea și Înton.

Acestea ar fi câteva constatări „la cald”. Mai multe alte considerații – cu alte prilejuri (postări), și pentru că, în zilele următoare, trebuie să „onorez” alte „datorii” – demografice – mai vechi (de luna trecută)! 🙂

Gheorghe Sărac – De-ar fi mândra-n deal la cruce Joi, iul. 2 2020 

Slobodan Božinović – rapsod rumân timocean Miercuri, iul. 1 2020 

Slobodan Božinović – Dans rumânesc din Timoc Marți, iun. 30 2020 

Tiberiu Ceia – Eu mi-s Pavel din Banat Luni, iun. 29 2020 

Petrică Moise – Petre, Petre Luni, iun. 29 2020 

De ce „black lives matter” și nu „HUMAN lives matter”? Vineri, iun. 26 2020 

Am primit un mesaj, acum câteva zile, de la o instituție americană specializată în cercetare științifică. Mesajul vorbea, între altele, de „racial justice”, „black lives matter” și altele asemenea. În aceste condiții, le-am trimis mesajul de mai jos:

I do not agree with the racial discrimination of any human being, regardless of skin color. But I can’t help but ask myself: why only ”black lives matter” and not ”human lives matter” ??? Doesn’t this lead to “reverse” discrimination? I say this because, as a Romanian in Romania, I am the a descendant of many generations of Romanian peasants in Transylvania, who, for hundreds of years, were only “tolerated”, being Romanians and Orthodox, by the Hungarian aristocratic elite, until 1918, when Transylvania , through the voice of the Romanian majority of the region, decided the Union with Romania. After 1945, until 1989, like most of the country’s citizens, my predecessors – and I, for two decades – knew the discrimination induced by the communist dictatorship. Given that I am white and Christian, do I and my predecessors deserve to be discriminated against, just because “black lives matter”? If so, I will not be a part of it! We, for hundreds of years, have been guided by the Christian laws of Humanity (= ”Omenie” in Romanian), preserved by the majority peasantry, for centuries on these lands. The roots of this behavior can be found in the text of this link, which, unfortunately, I have written only in Romanian

https://paganelis.wordpress.com/despre-fundamentele-stravechi-ale-educatiei-in-spatiul-romanesc/

The essence of the message of the text is, however, the fragment at the end of it:

„Education must be based on Christian morality, starting with the 10 Christian Commandments, common sense, humility, good faith, a sense of proportion, “the seven years at home” (Romanian: ”cei șapte ani de acasă” = education received by pupils before the school enrolement), humanity (in Romanian = „omenie”), conscience, responsibility, character, honesty, competence, vertebral column, respect related to own person and activity, but also to other humans and her work. Having transmitted such values, from person to person, from generation to generation, we will be so sure that no one will violate our rights and freedoms, because that’s what his muscle wants, but also that they will not be violated either!

Whoever “harnesses” himself to such a job will have my support! Who doesn’t – NO!

God help us!”

Pagina următoare »