Este necesar ca această ţară să (re)descopere, apelând la bătrânii noştri, cât mai sunt în viaţă, adevăratele valori care i-au asigurat aproape perenitatea: omenia, bunul-simţ, moralitatea, frica de Dumnezeu (dar nu acea frică ce paralizează omul, ci acel sentiment care-l fereşte pe om să facă rău, să păcătuiască), responsabilitatea, conştiinţa, respectul faţă de sine, faţă de „aproapele” (care poate fi orice om, de orice fel de etnie, confesiune, profesiune, sex, convingeri politice, morale etc), faţă de munca sa şi a altora. Altfel, „manelizarea”, „becalizarea”, „vanghelizarea”, „inculturalizarea”, „nesimţirizarea” şi „neam-prost-izarea” se vor generaliza şi, în numele unor „principii” precum „singurul principiu este să n-am nici un principiu!”, „mie să-mi fie bine”, „după mine/noi – potopul” şi altele asemenea, se va ajunge ca fiecare să încerce să-şi impună propriul său punct de vedere ca fiind „cel mai bun”, ca fiind singurul care trebuie acceptat.
Lucrurile aparent „mărunte”, „banale” precum mizeria lăsată de specia bipedă, cu vorbire (ne)articulată, numită „porcus turisticus” la iarbă verde, muzica dată tare la bordul maşinii, acasă sau la aceeaşi iarbă verde (adesea constând în ritmuri manelistoide) fără să se întrebe dacă acest lucru deranjează pe cineva, spartul seminţelor şi aruncatul cojilor pe stradă, în faţa blocului, casei, în sala de clasă, pe casa scării blocului etc, lăbărţarea la propriu pe scaun în autobuz sau proţăpirea atârnat de bară în aşa fel încât respectivul/respectivii nu mai lasă loc şi altor cetăţeni în respectivul mijloc de transport, agramatismul, „dejecţiile verbale” – înjurături, jigniri ş. a. – proferate în jur (fără nici o jenă – de către tineri, de regulă, aparţinând ambelor sexe – că în jur mai sunt şi copii, femei etc), violenţa de pe stadioane şi din jurul acestora sunt elemente care caracterizează (toate la un loc, o parte a lor şi/sau altele pe care nu le-am menţionat) „neamul-prost”. Suportarea mojiciei şi a mitocăniei unor astfel de exemplare care cu greu se pot încadra ca aparţinând speciei umane ucide bunul-simţ, îl atacă cu agresivitate (după bine-cunoscutul proverb românesc, „prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul”) şi le omoară celor care mai cred în valorile menţionate mai sus (bun-simţ, moralitate, respect, conştiinţă etc) neuronii, făcându-le viaţa imposibilă în această ţară…
Cred că este necesară unirea tuturor oamenilor de bună-credinţă (n-am spus/scris „oameni de bine” fiindcă am oroare de această sintagmă), a „oamenilor de omenie”, a celor mulţi, neafiliaţi politic oficial (care nu au uncarnet de partid), a tuturor celor „înscrişi” în cel mai mare partid din România, „Partidul Celor fără de Partid” ca să scăpăm această ţară de ofensiva agresivă a „neamului-prost”. Fără izbânda oamenilor care au calităţile enumerate în primul paragraf, oameni coalizaţi într-un Forum Moral-Civic, nu se va curăţa nici clasa politică, nici societatea românească în ansamblu şi mă tem că România va deveni ceea ce am scris în titlul acestui material. Am convingerea, încă, în puterea omeniei, a bunului-simţ, a credinţei reale (nu mimate!) în Dumnezeu, în reuşita celor care mai cred, în această ţară, în astfel de valori, DACĂ ACEŞTIA SE IMPLICĂ! Dumnezeu să ocrotească România şi pe cetăţenii ei!
Poianetu' lui Iocan 