În august 1989, sute de mii de români basarabeni au ieșit în centrul Chișinăului spre a cere revenirea la limba română cu grafie latină, înfruntând curajos tancurile scoase în fața lor de maiorul Vladimir Voronin, așa-zisul „ministru de interne” al la fel de așa-zisei RSS Moldovenești. „Confruntarea” dintre cele două tabere s-a încheiat pe 31 August, prin adoptarea de către „Sovietul Suprem” (legislativul „republicii”) a unei legi ce prevede revenirea la limba română, cu alfabet latin. De atunci, în fiecare an, în piața care, de atunci, se numește Piața Marii Adunări Naționale (ca să aducă aminte de o altă asemenea adunare, de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918), se sărbătorește Ziua Limbii Române. Consider că acesta a fost începutul Revoluției Române, care a „trecut” Prutul la mijloc de decembrie, a fost silită să „bată în retragere” la Iași, în 14 Decembrie, dar a izbucnit la Timișoara, în 16, extinzându-se, apoi, din 21, la București, Brașov, Sibiu, Cluj și în alte orașe românești, spre a deveni lovitură de stat, cu larga contribuție a KGB, prin „unealta” lor, veșnicul, eternul bolșevic Ion Ilici Iliescu… Ca și în 1918, Basarabia a fost prima… Păcat că n-am avut oamenii din 1918…

Tot din aceste motive (lipsa unei elite politice autentice în România), „aleșii neamului” de pe cestălant mal al Prutului s-au învrednicit abia acum 2 (doi) ani să adopte o lege care statuează o sărbătoare a Limbii Române în această zi, dar lasă la voia cui dorește (adică e opțional) să realizeze manifestări dedicate Limbii Noastre… Ținând cont de regresul înspăimântător al limbii vorbite, „mutilate” zilnic de vorbitori tot mai slab pregătiți și tot mai pre(a)-spălați pe creier de tembeliziuni și de man(iv)eliști, șansa noastră se găsește în altă parte. Din nefericire, toți cei pe care îi dau ca exemplu de adevărați promotori ai luptei naționale autentice, prin cultură, prin limbă, nu mai sunt printre noi. Cântecele (Doinei și ale lui Ion Aldea Teodorovici) și versurile (lui Grigore Vieru) au rămas, însă…

Grigore Vieru – În limba ta

În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ți-e dor de mamă,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.

Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.