Herodot, bine-cunoscut şi ca „părintele istoriei”, are, în Istoriile sale, un paragraf utilizat şi răs-utilizat atât în manuale, cât şi în cursuri universitare sau în multe alte lucrări care se referă la geto-daci, ca neam tracic. Acest paragraf, citat în lucrările pomenite, este următorul: „Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.(…) După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt”.
Acesta este citatul ce apare în lucrările cu caracter istoric… Foarte frumoase vorbe ale marelui Herodot despre strămoşii noştri. Dar…, fiindcă există şi un „dar” (se apropie şi „luna cadourilor”…), iată că „părintele istoriei” nu are de gând să se oprească, aşa cum procedează cei mai mulţi dintre cei care-l citează. Să vedem ce mai spune anticul istoric: „Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi. (…) La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă. (…) La traci există următoarea rânduială: îşi vând copiii pentru a fi duşi peste hotare”. Mai multe, inclusiv comentarii despre acest citat, pe site-ul http://www.cafeneaua.com/nodes/show/929/cum-se-manipuleaza-istoria-in-scoli-herodot-despre-traci/1, de unde am şi preluat traducerea textului lui Herodot.
Parcă (ne) sună cunoscut aieste vorbe… Mai ştim noi, oare, vreun popor care, după circa două milenii, se comportă aproximativ la fel? Ia să vedem… Mai întâi, despre Unire… Am vorbit deja despre cum se „gratulează” între ei românii, unii (cei din Capitală) fiind mai „cu moţ” decât alţii… După 1990, pe harta lumii există, oficial, două state unde se vorbeşte limba română, România şi Republica Moldova. „Eforturile” lor de unificare au dus la apariţia şi a celui de-al treilea, „Republica Moldovenească Nistreană”, nerecunoscut oficial (încă) de nici un alt stat, dar existând, de facto, bine-mersi, de aproape 20 de ani… Astfel, urmaşii daco-geţilor ce au „furat” de la romani limba latină, devenind români, au brevetat „unirea prin diviziune”: unde două state româneşti vor să se unească, rezultă trei!…
Despre trândăvie… S-au scos aşa de multe vorbe despre cât îi place (?) românului munca… A altuia, nu a lui! „Nu lăsa pe mâine ce poţi face poimâine!”, „Munca l-a făcut pe om sănătos: să muncească cei bolnavi!”, „Munca înnobilează omul, dar noi n-avem nevoie de nobili!”, „Orice treabă la români începe cu o… pauză!”, „Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese!”, „Poporul român s-a născut gata obosit, de aceea săptămâna trebuie să înceapă cu un week-end!”, „Unul cu sapa, trei cu mapa” şi altele… În anii regimului comunist au apărut mai multe poezioare care evidenţiază acelaşi aspect: „Cine-i harnic şi munceşte/ Are tot ce vrea/Cine-i leneş şi chiuleşte/Are tot aşa!” sau „Cine-i harnic şi munceşte/Ori e prost, ori nu gândeşte!”. Tot din aceiaşi ani datează şi expresia „Ei se fac că ne platesc, noi ne facem că muncim!”, de la care plecând, la momentul „botezului” perioadei post-decembriste, 22 Decembrie 1989, la Televiziunea Română, marele actor Ion Caramitru i-a adresat lui Mircea Dinescu vorbele: „Mircea, fă-te că lucrezi!”… Marele povestitor Ion Creangă, plecat din lumea satului, adică a acelora ce erau consideraţi „talpa ţării” – ţăranii – a scris chiar o „Poveste a leneşului” şi, în vestitele sale „Amintiri din copilărie”, pledează, la un moment dat, pentru ca să fie, în calendar, mai multe sărbători… ca să se stea degeaba, normal… În plus, până şi… toponimia pare să susţină această multiseculară lipsă de poftă de muncă la abia apăruţii români. Din vremea convieţuirii cu slavii (secolele VI-IX) datează obiceiul „târgului din ziua de sâmbătă”, care a lăsat mai multe „urme” în toponimie: Râul Sâmbetei, Sâmbăta de Jos, Sâmbăta de Sus, Sâmbăteni, Sâmbotin… Dacă duminica nu se lucra, că era ziua Domnului, de ce să nu stea ei degeaba şi sâmbăta, căscând gura la târg? Şi, uite-aşa, se pare că week-end-ul de două zile la români este mult mai vechi decât anul 1990, când a fost doar (re)oficializat…
Despre hoţie, şi ea probată şi onomastic, am mai pomenit, aşa că nu insistăm prea mult… Mai adăugăm, la cele deja menţionate, o altă „mostră” din înţelepciunea (umoristico-)populară: În 1987, la împlinirea a 8 decenii de la răscoala ţărănească din 1907, un car de reportaj al Televiziunii Române s-a oprit într-un sat din Câmpia Olteniei. Acolo mai trăia un bătrân, care era copil când a fost răscoala. Reporteriţa ajunge la acesta şi începe interviul. La un moment dat, întreabă: „Şi, ia zi, moşule, cine a fost la răscoală, aici, în satul matale?”. Moşul se gândeşte un pic, şi zice: „Apăi, cin’ să fie, domniţă: fură primaru’, fură notaru’, fură jandarmu’, toţi fură!…”
Legat de vânzarea copiilor, este bine-cunoscut efortul făcut de Uniunea Europeană, care a condiţionat admiterea României de aplicarea unei legislaţii care să interzică adopţiile de copii, practic un fel de vânzare, mai ales spre Statele Unite, care au şi fost deranjate de impunerea actualei legislaţii. Şi totuşi… „aşchia nu sare departe de trunchi!” – zice un proverb. Presa a relatat, în urmă cu nici o săptămână, despre o familie de români din Spania, care şi-au vândut fetiţa (iată şi unul din link-urile legate de subiect: http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-5153145-doi-romani-suspectati-vandut-fiica-varsta-3-ani-fost-arestati-spania.htm).
În concluzie, ne place, nu ne place, nu doar că am supravieţuit pe aceste meleaguri de (peste) două mii de ani, dar, cu excepţia limbii, nu prea ne-am schimbat, nici în ceea ce priveşte „apucăturile”. În altă ordine de idei, este foarte frumos să învăţăm că am avut strămoşi cu multe calităţi, dar pentru a ne cunoaşte cât mai bine, este indicat să ştim şi care ne sunt, încă de la strămoşi, şi părţile mai puţin bune. Istoria scrisă, pentru „românii verzi”, prin omisiune, tot un fel de minciună se cheamă că este. Cunoaşterea adevărului ne-ar ajuta, pe de-o parte ca, prin cunoşterea părţilor noastre bune, să depunem eforturi spre a le evidenţia şi creşte importanţa pe viitor, iar faptul de a şti despre însuşirile mai puţin bune ne-ar putea determina să depunem eforturi spre a le diminua, măcar, importanţa. Necunoaşterea noastră sinceră, pornind de la strămoşi, nu contribuie deloc la efortul de a ne (re)aşeza printre popoare ca unul care are cu ce se mândri, nu a se ruşina! Dimpotrivă… În schimb, aducerea la cunoştinţă a realităţii, ne-„coafate”, ne-„cosmetizate”, ne va ajuta să ne acceptăm, cu bune şi cu mai puţin bune, ca un popor care nu este nici „buricul Pământului”, dar nici „cel mai prost din Univers”, ci doar un popor normal, ca toate celelalte.
P.S. 1. Nu este cazul să-l acuzăm pe grecul Herodot că nu le era prieten daco-geţilor, tracilor, în general. Grecii erau vecini pe atunci cu tracii, cu care se aflau, frecvent, în relaţii conflictuale. Cu atât mai mult, însă, trebuie dată crezare mărturiilor „părintelui istoriei”, fiindcă nu era dintre cei care să-i „ridice-n slăvi” pe strămoşii noştri şi, mai cu seamă, fiindcă, după câte se vede, năravurile au dăinuit…
P.S. 2. Iertaţi-l, de asemenea, pe „părintele istoriei”, care, se pare, nu auzise (încă) de chinezi, cei mai numeroşi ca popor şi pe vremea lui.
Poianetu' lui Iocan 
Ma faci sa ma cracanez de ras : „În schimb, aducerea la cunoştinţă a realităţii, ne-”coafate”, ne-”cosmetizate”, ne va ajuta să ne acceptăm, cu bune şi cu mai puţin bune, ca un popor care nu este nici “buricul Pământului”, dar nici “cel mai prost din Univers”, ci doar un popor normal, ca toate celelalte.” (citat din blogosfera matale) Pai…uite ce popor normal avem noi :
– s-a nascut din uniunea aproape consensuala intre Traian si Decebal (primul activ, al doilea pasiv in relatie, pardon felatie)
– ne ascundeam prin paduri (Daci in montibus inherent…etc.) si boscheti si dadeam in cap prin surprindere ca exhibitionistii de pe Splai Bahlui
– cel putin doua reglari (regulari) de conturi fratricide in perioada medievala (moldoveni vs, valahi)
In mod cert, cel mai prost popor din univers (eu cred in existenta unui univers paralel, se cheama Parlament, de aia scriu cu minuscula) nu e, la bila s-a dernajat ceva…
Corect!… 🙂 Ştiu că avem o problemă (cel puţin), de aceea am şi scris postarea aiasta…
Imi place articolul dar cred ca Herodot se contrazice: erau geti „cei mai viteji si mai drepti dintre traci” sau isi vindeau copii si trandaveau?Vezi tu….cam subtirel articolul tau despre acest subiect.Poate ar trebui sa stii ca Burebista a intervenit in politica Romei,e drept ca statul dacic din perioada lui Burebista prospera si de pe urma comertului cu sclavi,tot drept este ca aveau loc incursiuni in teritoriile vecine pe care le pradau.O ultima intrebare:Ce cauta dacii „cocotati” pe Arcul de Triumf al Imparatului Constantin???Acei comandanti de sorginte geta nu par a avea fete de invinsi,nu au priviri umile.Si pana la urma pana si romani se ingrozeau de curajul si falx-ul dacilor!
O caracterizare obiectivă (nu una linguşitoare) scoate în evidenţă atât caracteristicile pozitive, cât şi pe cele negative, atât în ceea ce priveşte un om, cât şi – mai ales! – un popor. Nu cred că există persoane, respectiv popoare „perfecte”! Ştiu despre intervenţia lui Burebista (au fost două episoade, în al doilea solul său, grecul Acornion din Dionysopolis – Balcicul de azi – s-a dus la Pompei chiar cu un ajutor militar dac, dar acesta a ajuns prea târziu fiindcă rivalul lui Cezar s-a grăbit… şi a luat bătaie…). Iar prezenţa dacilor pe monumentele romane datează de la Traian, împăratul, romanii fiind impresionaţi de dârzenia cu care dacii şi-au apărat pământul. Este ceva ca un stat cam cât România interbelică (fără Dobrogea, care era provincie romană de pe vremea lui Octavian Augustus) cu circa 1-2 milioane de locuitori să se bată – şi încă în două războaie – cu colosul antichităţii, care era de vreo 10 ori mai întins şi avea peste 40 milioane locuitori! Sper să nu mă-nşel, dar, dintre popoarele cucerite, dacii sunt singurii cărora romanii le-au dedicat nu unul, ci două monumente, semn de omagiu pentru Traian, desigur, dar şi de respect faţă de învinşi. Pe lângă Columna de la Roma se adaugă şi monumentul de la Adamclisi (denumit, în antichitate, Tropaeum Traiani), în Dobrogea. Acesta din urmă a fost ridicat în onoarea celor căzuţi în încleştarea daco-romană din iarna 101-102, când Decebal a lovit Imperiul chiar la el acasă şi a fost nevoie de intervenţia personală a lui Traian spre a respinge atacul… Nu are rost să ne întrebăm „ce-ar fi fost, dacă… ” (idee valabilă şi în cazul alianţei lui Pompei cu Burebista), fiindcă istoria nu se scrie cu propoziţii care încep cu „dacă”…
Cat despre schimbatul limbii…..sa luam problema si sa o sucim un pic:vin romanii(ma rog acei soldati adunati de prin tot imperiul roman….ce vorbeau o latina vulgara), ocupa 14% din teritoriul Daciei(adica pana la zacamintele aurifere din Apuseni),stau bine merci circa 2 secole(timp in care au avut loc numeroase conflicte) si hocus-pocus daci isi uita limba,ba mai mult chiar si dacii liberi adopta aceasta limba.Apoi mai trec cateva secole bune,vin turcii stau multe secole prin sudul tarii,vin unguri in Campia Panoniei si in Transilvania(ei ocupa si administreaza acest teritoriu cca 1 mileniu!!!) si nu reusesc decat sa introduca cateva zeci de cuvinte!Cum au reusit romanii in 2 secole sa stearga identitatea unui popor in timp ce ungurii nu au reusit intr-un mileniu?????
Maniera în care puneţi problema îmi aminteşte de acei „dacomani” sau „tracomani”, pentru care, după opinia mea, întâi au apărut traco-dacii, care l-au „inventat” pe Dumnezeu şi i-au dat voie să facă Lumea… Să fim serioşi!… De unde o scoateţi pe asta cu fix 14% din teritoriu??? De ce nu 12%, 13,72% sau 14,29%??? Aţi calculat dumneavoastră? Cum – prin măsurători cu teodolitul sau prin planimentrare??? Am mai răspuns acestei aberaţii istorice (şi, mai ales, isterice!) într-o altă postare, demontând, argumentat, nu cu „vorbe”, fiecare aşa-zisă opinie pro-dacistă… Dar, chiar dacă mă repet, haideţi să trecem în revistă cam cât însemna teritoriul Daciei romane, administrat circa 165-170 de ani de Imperiu (de la Traian, la Aurelian, adică în perioada 106-271/275). Intrau în noua provincie, integral, Banatul, până la Tisa, şi Oltenia, plus cea mai mare parte a Ardealului. Asta ar însemna că, la cei vreo 25000 kmp ai Banatului (din care România are, de la 1920, cam 16000-17000, s-ar adăuga cam tot atâţia ai Olteniei şi vreo 30000-35000 din Ardeal (doar nordul acestuia, cam 10000 kmp a rămas la dacii liberi). Însumând, asta ar face cel puţin 80000 kmp. Să nu uităm, pe lângă această suprafaţă, Dobrogea. Întreagă, are cam 24000 kmp (din care, după ce le.am dat Bulgarilor Cadrilaterul înapoi, în 1940, am rămas cu vreo 15000 kmp). Dar, rotunjind, romanii au administrat circa 100000 kmp, ceea ce, raportat la suprafaţa maximă a statului român (cam 295000 kmp, în perioada interbelică) numai 14% nu înseamnă, ci se duce la mai mult de o treime (adică peste 33%)… Oricum, apreciez faptul că aţi fost mai „generos” decât tracomanii care dau fix 10% teritoriu ocupat de romani. Dar, ca şi ei, aveţi o problemă cu matematica…
În al doilea rând, comparaţia între cei 165-170 de ani de administraţie imperială romană în Dacia şi controlul maghiar asupra doar a unei părţi din teritoriul locuit de români sau al turcilor (doar nominal, prin plata tributului şi prin decizia în numirea domnilor, potrivit capitulaţiilor încheiate cu Ţara Românească şi Moldova OBLIGÂNDU-SE la a nu se amesteca în treburile interne ale Ţărilor Române, de a nu avea supuşii otomani nici măcar o proprietate la nord de Dunăre şi de la a nu ridica moschei la nord de Dunăre; capitulaţiile au fost publicate în secolul al XIX-lea şi le găsiţi, în format electronic pe site-ul http://www.dacoromanica.ro). Omiteţi esenţialul: romanii erau, la momentul cuceririi Daciei la apogeul puterii lor politice, militare, economice, culturale, teritoriale şi demografice! Istoricii vorbesc, cam de la Domitian până spre finele secolului II d. Hr. despre „secolul de aur” al Imperiului roman (cam între 85 şi 190 d. Hr.). Taman atunci Dacia a devenit provincie romană. De ce-or fi vrut mulţi „barbari” (goţii – cu toate ramurile lor, vandalii, longobarzii să devină „romani”, adică să fie primiţi, colonizaţi, în Imperiu? Până şi hunii, cu Attila al lor, „biciul lui Dumnezeu”, care i-a bătut în numeroase rânduri pe romani, punându-i să plătească tribut, au luat din obiceiurile romanilor. De ce s-or fi răspândit la barbarii germanici numele preluate din latină pentru unele zile ale săptămânii? Germanii îl au şi azi pe Sontag, olandezii pe Zondag, iar englezii pe Sunday, tradus din latinescul Solis Dies (din vremea când, încă, romanii erau păgâni). De unde apare Saturday în engleză, dacă nu din Saturnus Dies al aceloraşi romani păgâni??? De ce în germană împăratului i se spune Kaiser, iar la slavii ortodocşi (bulgari, sârbi, ruşi) – ţar??? De ce aceiaşi slavi au „botezat Constantinopolul – „Noua Romă, de la Constantin cel Mare cu numele Ţarigrad, intrat şi în română, inclusiv în colinde? De ce grecii, care au avut o cultură antică superioară romanilor – şi acesta este unul din motivele serioase pentru care au rezistat romanizării! – şi-au spus, după dispariţia Imperiului roman de apus „romaios” – adică „romani”, refuzându-ne nouă acest nume (ei ne-au botezat „vlahi”)? Până şi otomanii (de turci vorbim abia de la Ataturk încoace) au denumit partea balcanică a Imperiului lor Rumelia, nume derivat tot de la Roma! De ce, oare?
Dar cred că supremul argument legat de uşurinţa cu care dacii s-au romanizat este legat de apariţia şi răspândirea, exact în perioada de apogeu a Imperiului roman, a unei noi religii – creştinismul! Şi dacă dacii din provincia cucerită s-au cam romanizat scrâşnind din dinţi – dovadă păstrarea dacicului „varză” în Ardeal şi Oltenia, dacii liberi din Moldova au acceptat benevol romanizarea – o probă constituind-o acest cuvânt „curechi”, derivat din latinescul „colicium”! Dacii au avut de ales, în secolele II-IV d. Hr. între a deveni romani şi creştini sau a rămâne ca barbarii migratori şi păgâni. Etnogeneza românească arată clar ce au ales ei!
Trec peste faptul că, vorbind de cele cam două secole de administraţie romană în Dacia, omiteţi (iar!) faptul că romanizarea, din punct de vedere cultural şi economic începuse la traco-daci chiar dinainte de formarea Regatului dac al lui Burebista. Tarabosteşii daci şi soţiile lor voiau să trăiască în luxul şi desfătarea patricienilor romani. Apoi, de ce Decebal, care ştia, chiar de la Burebista, transmis până la ultimul rege dac, prin urmaşii întemeietorului Daciei libere, că cel mai mare duşman al statului pe care-l conducea era Roma, de ce, deci, din bogăţia tezaurului regal dacic, fabrica monede romane, deci falsifica… denari romani! Faptul că, bătut de Domitian, Decebal a ştiut să-i păcălească pe romani, cerându-le meşteri, bani şi materiale ca să-şi fortifice davele, spre a-i apăra pe romani de migratori, şi acest fapt nu va fi exercitat nici un fel de influenţă culturală asupra dacilor??? Tot în acest sens, ceea ce mai omiteţi este excluderea din teritoriul etnogenezei româneşti a Balcanilor. Poporul român s-a născut – zice Nicolae Iorga – „cu un picior pe crestele Balcanilor şi cu altul – pe crestele Carpaţilor”! Până spre 1300 romanitatea/românitatea sud-dunăreană a cam avut iniţiativa în ceea ce priveşte organizarea statală (a se vedea dinastia Asăneştilor, prima dinastie românească aflată la conducerea unui stat organizat de români – Imperiul/Ţaratul româno-bulgar). Şi, fiindcă am pomenit de romanitatea balcanică, aveţi idee cât au stat traco-geţii balcanici sub romani? Cucerirea Peninsulei Balcanice a început înainte de Hristos, iar Imperiul roman de răsărit a fost alungat de la Dunăre la 602, de către slavi. Deci avem cel puţin 6-7 secole de viaţă romană în Balcani! Nu mai vorbesc de legăturile, după 275, între fosta provincie nord-dunăreană Dacia şi Imperiu, de revenirile romanilor la nord de Dunăre, în secolul IV, prin Constantin cel Mare, sau în secolul VI – prin Justinian (care era cam traco-roman, fiind născut la Serdica, azi Sofia)!…
Prin contrast cu romanii, care, direct sau indirect au influenţat cam toată Europa şi nu numai, cu se pot „lăuda” ungurii sau otomanii? Fost-au vreun Imperiu care să fi transformat Mediterana în „lac intern”, ca romanii (Roma a fost, până azi, singura mare putere care a stăpânit TOATE ţărmurile Mediteranei – şi tot ei au botezat-o aşa, adică „marea din mijlocul pământului/uscatului”, se înţelege, roman!). Au adus cu ei ungurii sau otomanii vreo mare religie nouă pe care să fi avut, capacitatea de a o răspândi în tot marele lor „stat”, prin intermediul unei excelente reţele de comunicaţii şi al unei urbanizări create, adesea din „nimic”, cum făcut-au romanii, inclusv în Dacia??? Apropos, aveţi idee cam cât însemna ponderea urbanilor în Dacia romană (centre de romanizare, unde administraţia locală – fiindcă exista aşa ceva, era ALEASĂ PRIN VOT, de către cetăţenii romani! – a se vedea Johnston şi Abbott – Municipal Administration in the Roman Empire, apărută în 1926, la Oxord)??? Era vorba de vreo 15%, procent care va mai fi atins în spaţiul românesc abia după 1850!…De numele de „Dacia Felix” (adică „fericită”) dat în a doua jumătate a secolului II d. Hr provinciei create de Traian aveţi ştire??? Asta semnifica faptul că dacii şi romanii din provincie prosperau! De inscripţiile din secolele II-III d. Hr. în care onomastica atestă romanizarea dacilor (de genul Ursus sive Dacicus, sau Lupus Dacicus, adică, pe româneşte, Ursu sau Dacul ori Lupu Dacul – după cum spune Domniţa Tomescu) aveţi habar??? Şi am mai putea continua şi cu alte argumente şi exemple!
Aşa că… luaţi de mai citiţi! Vedeţi ce-au scris, legat de subiect, istoricii Nicolae Iorga, Gheorghe I Brătianu, Alexandru V. Boldur, Ioan Iosif Russu, George Murnu, Stelian Brezeanu, Nicolae Drăganu, sasul Adolf Armbruster, lingviştii Sextil Puşcariu, Alexandru Rosetti, Gheorghe Ivănescu, Eugen Coşeriu, Eugen Lozovan, Teodor Capidan… Intraţi şi pe blogul lui Sorin Olteanu… Şi mai lecturaţi ce am mai povestit chiar eu în alte postări strâns legate de aceasta! Mai ales că o bună parte din aceste postări se bazează pe cercetări personale, legate de geografia istorică, onomastică (cu ramurile ei toponomastica şi antroponomastica), etnografie, folcloristică, lingvistică! O parte a acestor materiale sunt deja publicate în reviste de nivel academic, universitar, nu în „foiţe” obscure!… Pe urmă, după ce veţi avea în spate o documentaţie ştiinţifică serioasă, temeinică, solidă, nu doar simpla „aflare în treabă prin vorbă”, complet neargumentată, mai discutăm!
Domnule, nu va suparati, dar bateti campii intr-un mare fel. Ori aveti probleme cu logica ori ati facut facultatea cu Zoe Petre pentru care singura istorie este cea greaca. Ce treaba are perioada interberica cu ocupatia romana? Aveti oare habar ce spunea unii istorici si senatori romani despre „apogeul puterii lor politice, militare, economice, culturale, teritoriale şi demografice”? Se pare ca nu aveti habar de multe! Imi pare rau.
Herodot nu spune ca DACII erau trantori! Nu spune ca DACII isi vindeau copii. Spune TRACII. Despre daci spune: „Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Poate asa intelegeti de ce nu erau uniti.
Daca l-ati fi citit pe Iordanes nu ajungeati sa va mai intrebati „De ce s-or fi răspândit la barbarii germanici numele preluate din latină pentru unele zile ale săptămânii? ” Aveti oare habar cine sunt gotii?
Am eu habar de „Dacia Felix”, atata doar ca traducerea nu este „fericita”, ci „BOGATA”. Razboiul impotriva Dacie nu l-a pornit pentru ca vroia teritoriul, stia ce inseamna un razboi contra dacilor, ci tocmai pentru ca imperiul o lua usurel la vale si avea nevoie de aurul dacilor. Imperiul nu se mai putea sustine financiar. Iar dacii aveau foarte mult aur.
„… Dacii si romanii din provincie prosperau”??? V-ati intrebat oare de ce s-au retras in 271? Pentru ca in momentul in care „cuceritorii” romani ieseau din cetati erau atacati si ucisi. Dacii liberi s-au tinut de juramant!
In ineptiile dumneavostra vorbiti de greci. Se pare ca habar nu aveti de faptul ca acestia aveau un foarte mare respect fata de cei de la Nord de Dunare, numindu-i GETI. Aveti idee ce inseamna get? I-au respectat intr-atat incat au preluat unele zeitati de la acestia, Stiti care sunt acestea?
Ce ziceti daca in loc sa insirati o groaza de istorici frustrati care isi cautau identitatea in Franta si francofonie, puneti frumusel mana pe cartile istoricilor antici, le studiati, nu le cititi, si abia apoi incepeti – daca mai puteti – sa aruncati cu mizerii in daci?
Ceea ce spuneti dumneavoastra, „O parte a acestor materiale sunt deja publicate în reviste de nivel academic, universitar … „, imi aduce aminte de un istoric revoltat de mizeriile aparute la adresa istoriei Romaniei si romanilor prin Europa. Foarte suparat a luat legatura cu o editura recunoscuta pentru numarul de „aparitii academice” si le-a cerut socoteala. Raspunsul a fost genial: „Atata timp cat suntem platiti nu ne intereseaza ce se scrie si despre cine. Si dumneavoastra daca a aveti bani sa platiti tiparul si distributia puteti scoate carti la editura noastra …”
Si inca ceva: cine spuneti ca i-au crestinat pe daci? Imperiul Roman? Adica acel imperiu care „le facea cunostinta” crestinilor cu leii? Ceea ce Zamolxe i-a invatat pe daci era identic cu ceea ce Cristos i-a invatat pe evrei. Ca apoi au fost create religii in functie de interesele unora si altora … Alta discutie!
Ari, m-ati uns pe suflet! Tot respectul pentru argumentatia justa! M-am ingrozit si eu de analiza si exemplele date de Paganelis 70, dupa cate am mai citit stiu ca nu se potriveste deloc cu teoriile lui! Iar pleiada de istorici la care ne trimite e revelatoare pentru pozitia si conceptiile adoptate de el. Va felicit ca i-ati oferit replica si va multumesc in acelasi timp.
Deși vă răspund dumneavoastră, răspunsul este și pentru Ary. Îmi cer scuze (dumnealui) pentru întârzierea cu care răspund, deoarece mai am și alte activități (multe și, mai ales cronofage) ca să ajung să fiu și „operativ” în răspunsuri… Dar, să trecem la subiect(e)…
În primul rând, am marea rugăminte ca unul dintre dumneavoastră (că tot susțineți aberațille istorice și isterice despre care am vorbit) să îmi aducă o bibliografie, cât de cât „la zi” cu autori serioși, recunoscuți de comunitatea academică, științifică internațională, de unde v-ați documentat dumneavoastră (unul/una dintre dumneavoastră) sau amândoi! Eu, de regulă, atunci când îmi argumentez punctele de vedere, ori vin cu exemple proprii, ori îi citez pe alții (că așa e corect!) spre a-mi susține ideea! Ary vorbea de „un istoric”, dar… a uitat să-l pomenească, cu nume și prenume!… Fără asemenea argumente, fără o bibliografie serioasă în susținerea concepției dumneavoastră, astfel de opinii seamănă cu punctul de vedere al unui băiețel de 4-5 ani, care se supără pe ceilalți, își ia jucăriile și pleacă acasă, dar mâine se va juca, din nou cu ceilalți, deoarece i-a trecut supărarea, între timp!…Același comentator se pretează și la afirmații jignitoare (aceea că am făcut facultatea cu cine am făcut-o: asta nu e problema dumneavoastră, în primul rând și, în al doilea, atacul la persoană este o caracteristică a celor care n-au argumente solide sau n-au chiar deloc argumente!).
În altă ordine de idei, faptul că dacii din provincie prosperau este o realitate, documentată și arheologic (de la Pârvan încoace sau chiar mai dinainte), deoarece așa procent de urbanizare și un nivel de trai atât de bune (după datele unor specialiști în istorie economică, de „afară”, nu de la noi – Paul Bayroch, Angus Maddison) acest spațiu n-a mai atins cel puțin câteva secole (în privința urbanizării, am mai ajuns la aproximativ 15-20% din populația totală abia pe la Unirea Principatelor!).
În fine, legat de faptul că aș fi afirmat că pe daco-romani (sau pe daci) i-a creștinat Imperiul roman… domnule, sunteți expert în răstălmăciri cu rol manipulator! Nu am afirmat NICĂIERI, NICIODATĂ, așa ceva! Creștinismul nu s-a răspândit de la oficialități (împărat, senat, conducători ai armatei romane), ci, în primele decenii, prin Sfinții Apostoli, iar apoi – prin misionari! Timp de cel puțin 3 secole (până la edictul dat în Mediolanum/Milano, de împăratul Constantin cel Mare – anul 330 după Hristos, prin care creștinismul a devenit religie oficială în imperiu, edict care a avut, în primul rând un rol politic și nu de binefacere a comunităților creștine!), Apostolii și misionarii au predicat în comunități restrânse, puțin numeroase și care, date fiind persecuțiile administrației, au avut, în aceste 3 secole, tot interesul de a rămâne cât mai discrete! Ba, mai mult, de la jumătatea secolului al IV-lea, dacii nu mai apar ca lovind Imperiul, alături de ceilalți atacatori. Asta nu înseamnă că ei au dispărut, cum ar vrea Rosler și urmașii lui, ci că, învățând Tatăl Nostru direct în latină, s-au creștinat, treptat, romanizându-se sau s-au romanizat creștinându-se! Aduc ca dovezi, faptul că, dacă în Ardeal și în Oltenia, regiuni ce au fost cuprinse în Dacia romană, cuvântul „varză” (ce pare a fi dacic la origine) s-a păstrat, deoarece, aici, între 106 și 271 (sau, măcar în primii ani după cucerirea romană) dacii rămași au învățat latina printre înjurături contra ocupantului roman, în Moldova (neintrată aproape deloc în componența Imperiului) cuvântul „curechi” vine direct din latină (din „colicium”). De asemenea, am analizat la un moment dat de ce origine sunt termenii din două rugăciuni creștine foarte importante: „Tatăl Nostru” și „Crezul”: chiar și în varianta ortodoxă a acestor rugăciuni, peste 90% din cuvinte sunt latinești! Asta înseamnă că ROMANIZAREA ȘI CREȘTINAREA AU MERS CONCOMITENT, dar nu că romanizarea și, mai ales creștinarea au fost aduse de autoritățile Imperiului roman, cum, răstălmăcind, susțineți dumneavoastră că aș fi afirmat! Și un alt… amănunt al romanizării dacilor, începută, probabil, în masă, „ca la un semn” al liderilor lor (politico-militari, religioși): în Moldova și Basarabia centrală se consemnează, în numele de persoană, cea mai mare concentrare a numelui Carp, care continuă numele tribului dacic al carpilor, singurul nume de trib traco-dacic păstrat în onomastică (sau printre singurele, deoarece, numele strâmtorii Dardanele conservă și numele tribului tracic al dardanilor). Ori carpii locuiau exact în Moldova și Basarabia de azi. Chiar dacă au avut „consemn”, dându-se, „de mâine”, romani și creștini și chiar dacă li s-a cerut să „lepede” tot ce era „păgân”, ei tot au mai păstrat câte ceva: nume (Carp, Zegu/Zicu, etc.), tradiții, obiceiuri, port popular… Din „christianus” derivă românescul „creștin”, la fel cum din „romanus” s-a ajuns la formele „român”, „ar(u)mân”, „rumon”, „rumăr”, „rămăn”… Existau două opțiuni: ori „păgâni” ca barbarii (și „păgân” e de origine latină, din „paganus”!), ori „creștini” ca „romanii” (considerați încă, în secolul al IV-lea, ca „lume bună” a Europei). Ceea ce suntem și azi arată ce AU ALES strămoșii noștri. Și am specificat clar: EI AU ALES, NU LI S-A IMPUS! În veacul al IV-lea, de fapt, nici nu mai avea cine să le impună, deoarece, de câteva decenii, romanii erau retrași pe Dunăre… Dacă vreți o paralelă, vedeți dacă Republica Moldova consimte (fie și benevol, nu prin impunere) să aplice, azi, vreun act legislativ (în orice domeniu) promulgat la București!…
Stimată doamnă/domnișoară! Faptul că „îl ridicați în slăvi” pe Ary, mă face să cred că dumneavoastră chiar vreți ca noi, românii, să avem în continuare „ochelari de cal” și să vedem, dintre calitățile și defectele poporului din care facem parte, doar ce ne place nouă, adică, normal, calitățile! Experiența de viață (și credeți-mă, am niște zeci de ani „în spate”) și faptul că, prin natura profesiei, am călătorit destul de mult, mai ales în țară (dar și peste hotare) m-au ajutat să înțeleg că NU EXISTĂ POPOR PERFECT SAU POPOR „PROSCRIS”! Toate au și calități, și defecte! În ce ne privește pe noi, cum să vă dea doctorul un tratament, să vă vindecați, dacă nu vreți/nu puteți/nu știți ce suferință aveți și nici nu acceptați o consultație??? Ca să știm care ne sunt „defectele”, „neîmplinirile”, mai întâi trebuie să le observăm, să le cunoaștem, apoi, să acceptăm că ele există (știu, nu este ușor!) și, apoi, să încercăm, știind ce ne pune probleme să le diminuăm influența nefastă cât mai mult, dacă nu chiar să le eliminăm! Dacă chiar credeți că acest popor este „perfecțiunea întruchipată” și nu a moștenit, de la strămoșii săi, nimic rău, trebuie să constat, cu regret că faceți parte din acel grup (numeros, din păcate!) al așa-zișilor „români verzi”, cu creierul „în trei culori”, care cred că la început a fost „poporul român”, care l-a „creat” pe Dumnezeu și „i-a dat voie”, apoi, lui Doamne-Doamne, să facă restul lumii! Ori, oricât de mult iubesc acest popor, eu nu pot crede așa ceva! Este ca și cum ți-ai iubi orbește copilul, și chiar dacă acesta mai și greșește, ai susține că el este fără de prihană!
Închei cu o aducere-la-cunoștință: am lansat, în urmă cu niște ani, acest blog, ca un spațiu virtual de dezbateri, de dialog CIVILIZAT, chiar și în contradictoriu, și, chiar și atunci când opiniile preopinenților au fost contrare alor mele, DACĂ AU RESPECTAT UN LIMBAJ DECENT, acele comentarii au fost acceptate și au devenit publice! În cazul unor atacuri la persoană, defăimări, afirmații jignitoare, mesajele vor rămâne, cel puțin veșnic, în „spam”, ceea ce semnifică faptul că, cel puțin în acest spațiu, ele nu există! Acolo unde se tolerează atacurile la persoană și jignirile, puteți merge fără probleme, DAR NU AICI!
jigneá, jignéle, s.f. (reg.) locul unde fierarul își înroșește fierul; cușniță.
jigneà f. cușnița fierarului. [Origină necunoscută].
Nu știu ce avem din limbile slavice în acest sens sub radicalul ce dă și alb.djeg, dar ăsta de mai sus îl consideram dacic, alături de altele. https://en.wiktionary.org/wiki/djeg
Cred și eu că pare traco-dacic!
Nu cred că putem adăuga un instrumentar prea stufos din jigneaua dacilor, dar aș fi curios dacă găsim ceva în acest sens în albaneză privind argea (clește), bocan (ciocan) sau draici (Apuseni. ferăstrău, NP Draica. *der- to cut?)
http://adevarul.ro/locale/hunedoara/uneltele-top-folosite-mesterii-daci-piesa-rezistenta-tehnologiei-antice-trusa-medicala-bisturiu-penseta-1_5a675ed0df52022f75ca6a84/index.html
Herodot a fost mai mult un colportor decat un istoric, nu a cunoscut personal locurile si oamenii despre la care s-a referit si nici nu a facut trimitere la vreo insemnare anterioara apartinand altcuiva ( parintele istoriei!). In scrierea lui despre daci/geti se observa cu lejeritate ca a adunat o seama de relatari, parari, amintiri, poate si inflorituri de situatii culese din surse neamintite, avand grija ca, in ansamblu, poporul prezentat cu divinitatea lui cu tot sa ramana sub standardele eline de civilizatie si cultura. In acest sens, povestea cu Zamolxes si Pitagora mi se pare induiosatoare, nu a dorit sa isi contrarieze compatriotii si sa isi atraga oprobriul pentru eventuala apreciere neconditionata a strainului.
Este absolut meritoriu interesul sau general pentru altii decat elinii si opiniile pozitive initiale pe care le-a transmis imi apar cu totul elocvente pentru impresia reala pe care si-a facut-o auzind diferitele relatari despre daco-geti, tinind cont ca nici nu mai exista in scrierile sale, nici in ale lui Strabon ( si el citat des la noi) vreun cuvant bun pentru altcineva decat pentru unele polis-uri grecesti.
Nu as face nici o apropiere intre reprosurile lui fata de daco/geti si situatia noastra de acum, nu stiu daca obiceiurile redate erau reale sau o cozerie, iar la noi acum se arata a fi intunecare a mintii si sufletului din cauza saraciei fara speranta, venita intempestiv, decat o trasatura constanta de comportament social. Noi am fi primii care sa stim daca exista obiceiul istoric la romani sa isi vanda copii.
Daca imi permiteti, in alta ordine de idei, de cand cu fixatia cu dacii, regret ca imperiul nu a supravietuit mai mult aici, ca romanii sa apuce sa predea pe indelete cursuri de construit drumuri si poduri.
Subscriu acestor idei! Noi, se pare, i-am „moștenit” pe traco-daci și de-aia ne căznim să facem drumuri, dacă le facem (uneori chiar proaste – a se vedea „autostrada demolată”!), deși, de cele mai multe ori – nu facem nici atât!…
E un tip foarte inteligent pe YT, Ben Shapiro, care ține niște discursuri în campusurile americane despre socialism, (ne)corectitudine politică și stângism. Avea și o expunere despre neajunsurile socialismului, care mi s-a părut interesant.
În una dintre primele colonii din America (Plymouth Colony) s-a încercat un fel de comunism, unde oamenii munceau (teoretic) pentru binele comun, împărțind produsele după nevoi. Totul ar fi trebuit să fie utopic la acea vreme, un efort comun pentru binele tuturor, însă oamenii nu-s făcuți să muncească și să trăiască astfel, prin urmare colonia suferea drastic. Unii munceau, mulți nu, dar împărțeala era, teoretic vorbind, echitabilă.
După ce au aruncat la gunoi idea și au împărțit pământul colonia a început să se ridice economic.
Cel mai rău lucru pe care puteau să-l facă comuniștii a fost să răpească pământul și casele oamenilor. Prin lipsirea acestuia de mijloacele sale de trai și progres l-a schingiut sufletește. De acolo derivă toate vorbele alea populare nefericite. Era ușor de observat că necinstea și lenea erau trecute cu vederea. Statul se mințea singur, omul trăgăna totul în ideea că n-au ce-i face, oricum nu muncește efectiv pentru el. Logic este să fi ținut niște resentimente când munceai pământul tău, dar roadele se duceau aiurea, fiindcă comunistul știa mai bine ca tine ce trebuie făcut cu pământul tău în cooperativă.
În acești cincizeci de ani s-a rupt firul. Azi ne-am mai revenit, știm pentru ce muncim. Îți cumperi sau ridici a doua casă, nu ți-o ia statul, dar metehnele acelor vremuri au rămas. E mai ușor să strici decât să construiești.
Da! Interesantă relatarea legată de coloniile americane… A fost și la noi o tentativă, prin secolul al XIX-lea (undeva pe la 1830) cu „falansterul de la Scăeni” (scria de el în manualele comuniste de „istorie”). Oricum, comunismul o fi el, teoretic o idee bună, dar fiind aplicată de oameni, pentru oameni, iar omul fiind, prin definiție o ființă imperfectă – perfectibilă, dar nu perfectă! – mai devreme sau mai târziu se ajunge la eșec. Churchill a zis o chestie, prin 1949-50, cred, că democrația este cea mai puțin proastă idee politică inventată de om în afara oricărei alteia existente (am citat din memorie). Așa se poate spune și despre capitalism. Iar faptul că pe români comunismul n-a reușit să-i facă să renunțe la ideea de a avea o proprietate (casă, teren, gospodărie) a lor este demonstrată, de secole de toponime ca Dealul lui Stan, Valea Popii, Pârâul lui Ilie, Câmpul lui Neag, în care în cuprinsul dealului, văii, pârâului, câmpului, locuitorii Stan, Popa (sau preotul satului), Ilie, Neag aveau proprietăți! Azi, România e pe primul loc în Uniunea Europeană la procentul de proprietari de locuințe (cam 95% sau peste). Geaba a zis bolșevicul Iliescu prin 1995 că „proprietatea privată e un moft!” O fi „moft”, dar e moftul românului, de a vrea să fie și de a fi proprietar!
Stimate domn! Inca din capul locului va demolati singur teoria. Din cate stiu NIMENI, sau aproape nimeni, nu considera ca rom^nii ar fi urmasii tracilor. Deci toata teoria aceea de la inceput, intinsa pe nu mai putin de 80 de randuri nu are fundament, din moment ce partea negativa din comentariile lui Herodot se refera la traci iar rom^nii sunt urmasi ai dacilor, „cei mai drepti si mai …”. Atunci, ce legatura este intre defectele tracilor si ale rom^nilor? Doar una trasa de par si cu multe exemple scoase din context. Da, avem multe defecte ca popor dar si multe calitati daca ne gandim la somitati precum Iorga, Vuia, Coanda, Saligny, Palade, Paulescu si mii de alti anonimi care lucreaza in domenii cheie si firme de talie internationala (Microsoft, Google, Yahoo, NASA, etc.). Este adevarat ca noi suntem de vina pentru felul in care merge tara pentru ca nu mai putem da vina pe rusi ca au falsificat alegerile (ca in ’46). Noi am ales aceasta patura de infractori care legifereaza hotia. Poate este un purgatoriu necesar pentru a vota cu mintea data viitoare …!
Stimate domnule, îmi pare rău, dar NU aveți dreptate! În primul rând, pe lângă cunoscutul citat al lui Herodot, reprodus integral în text, există o inscripție din vremea conducătorului orașului Dionysopolis (Balcicul de azi), pe numele său Acornion, tot grec, ca și Herodot. Acornion a fost contemporan cu regele Daciei, Burebista, dar și un bun prieten și sfetnic al conducătorului dac. În inscripția cu pricina, scrisă tot în greacă, amintită aici, http://adevarul.ro/locale/botosani/cine-fost-adevarat-burebista-istoria-barbatului-get-jefuit-jumatate-europa-bagat-spaima-romani-1_57cd84305ab6550cb864329c/index.html se vorbește despre „cel mai mare rege din Tracia”, acesta fiind Burebista! Dacă doi greci, contemporani cu tracii, spun, la fel, că GETO-DACII erau parte a tracilor, făceau parte din acest neam, iar țara lor, TRACIA, (în care grecii lui Acornion vedeau doar o parte „din TRACIA”), hai să ne dăm noi, azi, după peste 2000 de ani, mai „buni” cunoscători ai realităților etnice de la Dunărea de Jos, afirmând, fără argumente, că geto-dacii nu erau traci!… Apropos, unde vă sunt argumentele??? După ce citiți niște lucrări, cum sunt cele ale lui Ion Iosif Russu – Etnogeneza românilor, sau Sorin Olteanu (avea un blog – se poate găsi, încă, cu waibach machine pe http://www.archive.org), ultimul văzând chiar niște arii sub-dialectale ale limbii traco-daco-moesilor, mai stăm de vorbă!
A, era să uit: exemplele acelea de somități sunt doar excepții, nu regulă! O parte considerabilă a concetățenilor noștri sunt din categoria celor descriși de Creangă, acum aproape două secole – „la plăcinte – înainte, la război – înapoi!”, iar dacă urmăriți mass-media, veți remarca faptul că știrile despre violuri, bețivi, etc. abundă!… Dacă înlocuiți „tracii” din textul lui Herodot cu „românii” veți avea o foarte bună „caracterizare” a neamului nostru, după 2500 de ani!… Nu ne-am schimbat, ca „apucături”, nici ca localizare geografică: doar limba a devenit, prin romanizarea traco-dacilor, din tracă (traco-dacă) română, în rest, suntem cam la fel. Inclusiv la fel de dezbinați! În 3200 de ani de istorie (de la prima mențiune a tracilor, în Iliada lui Homer), dacă adunăm un secol în care tracii sau românii să fi fost uniți într-un singur stat (adică, vreo 3-4 % din toată istoria acestui neam!). Cam puțin, ca să „ne lăudăm” cât de (ne)uniți suntem!…
Da domnule, aveti dreptate. Si geto-dacii faceau parte din marele neam al tracilor.
Dar Herodot i-a diferentiat pe geto-daci dintre toti tracii, ca avand oarecari calitati in plus …!
Si Burebista i-a adus la ascultare pe supusi dupa ce i-a pus sa-si arda viile …!
Cetatile construite de daci in timpul lui Decebal nu cred ca demonstreaza trandavia lor. Si nici campiile intinse cu grane mentionate de grecii din cetatile Pontului Euxin. Daca getii ar fi fost puturosi, grecii n-ar fi avut cu ce sa faca negot …!
Si cred ca se facea negot destul de intens inca din vremea aceea (grane, bovine, ovine, miere, lemn, sare, vin, podoabe de aur si argint etc.), altfel nu-si aveau rostul polis-urile grecesti!!
Si nici romanii n-ar fi ravnit la bogartiile Daciei, daca ar fi fost niste sarantoci puturosi. Nici imaginile dacilor de pe Columna nu par sa arate niste zdrentarosi. Aveau imbracaminte, incaltaminte si ARME, care au dat destul de furca legiunilor romane. Niste betivi ar fi fost in stare sa lupte, sau sa fabrice arme? Intrebarea este retorica …!
Oare trebuie sa preamarim disciplina de fier a romanilor?
Ce era Roma in antichitate?
Un imperiu in care JAFUL era ridicat la rang de politica de stat.
Ce au facut altceva romanii in Dacia cucerita decat sa jefuiasca sistematic toate bogatiile Daciei!
Au construit drumuri, poduri, viaducte, amfitreate, orase …!!!
Da, foarte adevarat. Dar scopul final era sa jefuiasca usor tot ce putea fi jefuit si sa transporte rapid si cat mai sigur toate bogatiile la Roma.
Toti cetatenii romani au fost scutiti de plata impozitelor timp de un an si au fost organizate serbari timp de 123 zile dupa cucerirea Daciei.
In cei 165 ani de DUPA cucerire, au transportat la Roma 165 tone de aur si 330 tone de argint, fara a pune la socoteala tezaurul pe care au pus mana in momentul cand au cucerit Sarmisegetuza.
Desigur ca, dupa teoria Dvs., aceste bogatii au fost adunate de niste sarantoci puturosi si betivi, si au fost gasite prin padurile Daciei, cand mergeau sa se trezeasca din betie. Sau, si mai probabil, le picau „para malaiata in gura lui natafleata”, daca tot va plac proverbele …!
Daca nu cumva au adunat bogatiile din banii obtinuti pe vanzarea copiilor!
Cand nu s-au mai putut opune atacurilor dacilor liberi, romanii au plecat cu coada intre picioare! Ce a ramas din imperiul roman in zilele noastre? Doar amintirea … si niste ruine.
Este un model de urmat? Cum au reusit sa „romanizeze” limba dacilor? Au construit scoli? Au introdus invatamantul obligatoriu in Dacia?
Sau dacii cuceriti au dat navala din toate catunele Daciei, inclusiv din zonele neocupate, sa se adape la marea cultura latina?
Ce faceau pastorii din creierii muntilor? Probabil buchiseau la opait oarecari dintre discursurile lui Cicero.
Oare cine a construit cetatile de pe Nistru ale lui Stefan?
Niste razesi puturosi si betivi de pe ogoarele Moldovei.
Cine a repurtat stralucita Victorie de la Podul Inalt, din 1475?
Ia, niste zdrentarosi betivi, fara arme, fara stapan.
S-au speriat otomanii de ei si au fugit de-a valma!!
Despre Unire si dezbinare.
1600 Mihai Viteazu. O sa spuneti ca Unirea lui a fost efemera. Dar de ce a fost efemera? Roma^nii l-au asasinat pe Mihai, cei care nu vroiau Unirea? Cum a fost primit Mihai in orasele din Transilvania? Ca un cotropitor sau ca un eliberator?
1812. Tot roma^nii sunt cei care au hotarat ruperea Basarabiei de Moldova?
1859. Roma^nii din cele 2 provincii au gasit aceasta formula inedita de Unire, urmata de o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasaterea unirii Moldovei și Tarii Roma^nesti de către Puterea suzerana și Puterile Garante.
Deci tot roma^nii sunt cei care NU au vrut sa se uneasca?
1918, 27 martie: Unirea Basarabiei cu Tara Mama.
1918, 28 noiembrie: Unirea Bucovinei cu Tara Mama.
1918, 1 decembrie: Romania Mare.
Deci tot exemple de dezbinare a romanilor, nu-i asa?
Sau acestea trebuie trecute cu vederea, fiind neimportante?
Ma acuzati ca nu sunt documentat. Este adevarat, nu sunt istoric de meserie. Totusi, in privinta Basarabiei am citit mai mult.
Poate sunteti si Dvs. curios si aveti timp mai mult ca mine.
Va propun o lectura interesanta:
Bruhis, M. – RUSIA, ROMANIA SI BASARABIA. 1812. 1918. 1924. 1940, ed. Universitas, Chisinau, 1992.
Citez din expunerea Dvs.:
„După 1990, pe harta lumii există, oficial, două state unde se vorbeşte limba română, România şi Republica Moldova. „Eforturile” lor de unificare au dus la apariţia şi a celui de-al treilea, „Republica Moldovenească Nistreană”, nerecunoscut oficial (încă) de nici un alt stat, dar existând, de facto, bine-mersi, de aproape 20 de ani… Astfel, urmaşii daco-geţilor ce au „furat” de la romani limba latină, devenind români, au brevetat „unirea prin diviziune”: unde două state româneşti vor să se unească, rezultă trei!…”
Imi pare rau, dar cred ca nu stiti, sau va faceti ca nu stiti ce se intampla DE FAPT in Basarabia!!!
Oare ati uitat de razboiul de pe Nistru, din 1990?
Podurile de flori de peste Prut?
Credeti ca maica rusie doarme?
Stiti cata propaganda fac rusii acolo?
Stiti cati agenti au KGB / FSK / FSB?
Ati auzit de armata a xiv-a?
Oare ei ce fac? Ei sunt pasnici, nu vor varsare de sange!
Doar ca nu-i lasa pe profesorii romani din Tiraspol sa predea la liceul Lucian Blaga. Nu le platesc salariile. Daca incearca sa aduca bani de peste Nistru pentru salarii, atunci le confisca banii la granita!
Probabil sfatuiesc populatia locala sa nu se certe cu fratii lor de peste Prut, dar moldovenii, cu coada pe sus, vor neaparat o Moldova Mare!
Stiti ca peste 900.000 dintre basarabeni lucreaza in rusia?
De ce nu lucreaza in occident?
De-aia, ca tatucu’ stalin i-a invatat ruseste.
Probabil au vrut ei sa invete ruseste, ca sa nu se uneasca cu fratii lor de peste Prut.
Probabil de-asta mureau de foame prin anii ’46.
Faceau greva foamei sa nu se uneasca cu fratii lor.
Despre „Republica Moldoveneasca Nistreana”, la care faceti referire. Aceasta este, de fapt, o inventie a lui stalin care s-a materializat in 1924. Citez din lucrarea lui Bruhis (pag. 167):
„Biroul Politic al C.C. al P.C. (bolsevic) din Rusia, prin Decretul cu privire la R.S.S.Moldoveneasca, din 29 iulie 1924, dupa care sesiunea a III-a a celei de a VIII-a legislaturi a C.E.C. din Ucraina, din 12 octombrie 1924, a luat hotariri in vederea constituirii Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti in componenta R.S.S. Ucrainene”.
Exista o ipoteza gresita in acest rationament. Totul se bazeaza pe axioma ca românii actuali sunt urmasii (genetici) ai celor mai viteji dintre traci. Insa in 2000 de ani prin spatiul carpato-danubiano-pontic s-au perindat atatea popoare migratoare, fiecare lasandu-si samanta pe-aici, incat „amprenta genetica” dacica a devenit irelevanta
Stimate domn, în afară de a emite o afirmație, aceasta mai trebuie și argumentată! Puteți cita vreo lucrare științifică serioasă – românească și/sau străină – pe care vă bazați afirmația? Altfel, o simplă propoziție precum cea de mai sus, rămâne doar la categoria „aflare în treabă prin vorbă”!
Sigur ca da! Sunt multe studii genetice foarte seriose.
Pentru inceput uite aici o harta:
Daca vrei sa intri in detalii, le gasesti aici:
https://www.eupedia.com/europe/autosomal_maps_dodecad.shtml
Mai întâi, voi răspunde cu asta:
http://www.academia.edu/6935311/Latin_Eugenics_in_Comparative_Perspective_hardback_
Se adaugă Ion Iosif Russu – Limba traco-dacilor, p. 22-26; Ion Iosif Russu – Etnogeneza românilor, p. 166-180
În plus, dacă traco-dacii (nu „dacii”!!!) ar fi dispărut, cine ar fi putut transmite, până azi, câteva zeci de nume de râuri (atât la sud, cât și la nord de Dunăre), mai multe nume de munți (Pind, Rodopi, Carpați), de așezări – inclusiv la nord de Dunăre, continuate în numele de orașe Turnul (Măgurele), Cluj, Piatra(-Neamț), Bârlad (tradus de slavi din traco-dacul Paloda) sau cele câteva nume de triburi tracice, reflectate, până azi, în onomastică: dardanii, serdii, moesii, migdonii, carpii (ultimii – la nord de Dunăre, continuați, onomastic, prin numele de persoană Carp, localizat preponderent în Moldova și Basarabia).
N-a spus nimeni ca ar fi disparut, am spus doar ca reprezinta o parte mica dintr-un bagaj genetic destul de diversificat (vezi hartile). In ce priveste argumentele lingvistice, nu trebuie amestecate mere cu pere! Cuvinte oricum s-au pastrat si de la altii care au trecut pe-aici. Iar „probele” genetice sunt infinit mai precise decat cele lingvistice.
Si tu daca pleci undeva, incepi sa comunici in limba locului si sigur nu schimbi denumirile existente. Azi tu, maine altul si uite-asa in mii de ani s-au cam amestecat treburile.
După ce-am văzut eu în harta respectivă și, mai ales în prezentarea din link-ul Eupedia, acea „parte mică dintr-un bagaj genetic”, nu e așa de mică, ba rămâne chiar consistentă. A se vedea harta cu „Distribution of the Balkans admixture in Europe”, unde cel puțin jumătate din teritoriul actual al României are o asemenea componentă peste 50% (care putea fi băștinașă, deci carpato-balcanică, fiindcă dacii erau parte a neamului tracic, întins și la nord, dar și la sud de Dunăre!). Plus harta cu „Distribution of the Broadly South European admixture in Europe” unde nu doar România, ci și R. Moldova are peste 15% componentă europeană sudică (bănuiesc că e vorba de ceea ce a adus Imperiul roman și s-a amestecat cu traco-dacii). Deci, ar fi cel puțin 65% componentă balcano-italică (balcano-romană) pe mai mult de jumătate din teritoriul românesc actual! Și atunci despre ce „parte mică dintr-un bagaj genetic” vorbim??? Vă citez, dintr-un comentariu precedent: „Insa in 2000 de ani prin spatiul carpato-danubiano-pontic s-au perindat atatea popoare migratoare, fiecare lasandu-si samanta pe-aici, incat „amprenta genetica” dacica a devenit irelevanta”… Serios? Păi eu știu că majoritatea migratorilor – huni, avari, pecenegi, cumani, tătari… – au venit dinspre est, nu de la sud de Dunăre? Sau traco-dacii erau „migratori” la ei „acasă”, iar Imperiul roman, când cucerea sute de mii de kmp din Europa, era tot „migrator”?
În plus, dacă am „citit” bine harta generală cu toate elementele, am avea așa: R1a (roșu) – celtici + germanici (vechi și unii și alții: celții au venit până în vremea lui Burebista, care i-a și bătut pe unii dintre ei, iar dintre germanici sunt de amintit goții și gepizii) – circa 20%; R1b (galben) – componentă est-europeană mezolitică (extrem de veche) – tot cam 20%; J/J2 (verde) – vest-asiatici vechi (din comuna primitivă, probabil primele grupuri de indo-europeni – iarăși 20%; I2a (albastru) – vest-europeni (tot vechi) reprezentați de vânători și pescari (așezați aici tot în comuna primitivă). Total – cam 75%. Restul – or mai fi slavi, migratori estici (huni, avari, maghiari, pecenegi, cumani, tătari…). Deci, cele 4 componente sunt aici de dinaintea atestării traco-dacilor (care s-au constituit, ca popor, din mixarea/mixtarea acestor elemente vechi). Est-europenii mezolitici sunt cei care au făurit Cultura Cucuteni-Tripilie, acum vreo 5000 de ani, pe osatura lor (și a celorlalte 3 componente vechi de mai sus) constituindu-se traco-dacii (atestați, ca popor, acum 3200 de ani, prin tracii care au participat la războiul troian). Cred că ar fi mai cuminte să fim mai prudenți când facem anumite afirmații, de genul: „Insa in 2000 de ani prin spatiul carpato-danubiano-pontic s-au perindat atatea popoare migratoare, fiecare lasandu-si samanta pe-aici, incat „amprenta genetica” dacica a devenit irelevanta”!
Sunt curios câți din acești Români care participă la investigațiile astea genetice sunt etnici Români până la urmă și care-i eșantionul minim necesar pentru a extrapola la nivelul întregii țări. Ar trebui separat pe etnii rezultatele astea ca să avem o imagine clară. Poate sub unele dintre acele eșantioane mai mici se ascund minoritari.
Țiganii au fost testați până acum?
Nu cred că haplogrupurile atestate mai sus sunt proporționale cu realitatea din teren. Când testul genetic va deveni foarte accesibil și probabil va fi obligatoriu pentru dosarul medical al fiecăruia, vom avea toate datele relevante.
Până atunci, trebui ținut cont de exemplu că Dobrogea întreagă și Bugeacul sunt într-un fel Israelul nostru. Mult timp după epoca marilor migrații, dacoromânii au avut o majoritate relativă. Numărul lor fluctua foarte mult în funcție de invazii și războaie (cel ruso-turc ne-a cam rupt spatele). Abia după 1877 începem să împoporăm Dobrogea mai bine.
https://www.rumaniamilitary.ro/un-pic-de-genetica-despre-haplogrupuri
Din nou, nu știu cât de bine au testat zonele unde anumiți haplogrupuri ocupă mai compact un spațiu, dar uneori poți întrevede niște minoritari destul de recenți în timp: G2a în Găgăuzia, atrați pe locurile actuale de către ruși din sudul Dobrogei.
Nu știu cât de reprezentativi sunt aceștia pentru turcomanii, probabil anatolieni, dar am impresia că sunt doar turciți lingvistic.
În secuime apar iar demarcați pe niște hărți ale acelor haplogrupuri și probabil că e o zonă unde trebuie să apară și câțiva iranici din Asia centrală sau nordul Mării Negre, turcomani (pecenegi, uzi și cumani) și slavi.
S-a confirmat că Negru Vodă a fost cuman… Pe de altă parte, am o cunoștință, din zona Buzăului, care e româncă, dar are trăsături mongoloide și, din ce știe, are strămoși cumani…
Curios, mi-a scăpat confirmarea aia. Unde este mormântul acelui Negru-vodă și când i-au făcut test genetic?
Djuvara și Humanitas n-au oferit o argumentație solidă, conform unor istorici.
După cum îi descriu contemporanii, cumanii nu prea aveau trăsături mongoloide, ci europoide. Chiar numele lor semnifică blonzi în limba lor. Slavii răsăriteni îi numeau polovți (vezi rom.plav).
Cred că o parte din turcomani erau iranici asimilați lingvistic, iar cunoștința ta are trăsăturile mongoloide de la tătari, nu de la cumani.
Sunt robi tătari atestați în Muntenia și Moldova. O fi scăpat vreunul din robia moldovenilor și nu s-a mai întors acasă.
Tot la Djuvara am găsit afirmația. Am mai citit pe undeva că s-a demarat un proiect de cercetare genetică a criptelor voievodale muntene, dar s-a oprit, că s-au „sesizat” niște „români verzi”, că nu e bine să afle norodul că voievozii medievali ai românilor nu (prea) erau români…
Pe mine, unul, nu mă interesează ce origine aveau unii și alții. E în trecut și nu poți schimba nimic, dar în același timp mă mir că luăm de bune afirmațiile lui Djuvara. O argumentație solidă trebuie neapărat să cuprindă și un test genetic, documente istorice, inscripții, ctitorii, de toate.
Nu cred că se opun unii din motivele indicate de tine mai sus, ci pentru că banul public este menit a fi ”sifonat” pe proiecte dubioase, cum sunt cele 3 milioane de euro pentru renovarea parcului arheologic de lângă teatrul Fantasio (Constanța) cu WC-uri publice la preț de apartament. După toată tevatura asta vor angaja un paznic pentru aceste trei WC-uri publice.
Așa se cheltuie banul public. Nu interesează pe nimeni ce origini aveau Basarabii.