O discuție interesantă, utilă, cu Dorin Dobrincu… Sâmbătă, iun. 12 2021 

… despre autostrăzile (aproape) inexistente în Moldova, despre subdezvoltarea „inoculată” în estul țării de București și despre faptul că Moldova n-a fost și nici nu este „săracă”, „subdezvoltată”, cum cred unii (inclusiv dintre locuitorii de la est de Carpați): https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/video-dorin-dobrincu-in-studioul-a-ziarului-de-iasia-urmariti-dezbaterea-despre-autostrazi-si-influenta-politica–288798.html

Fără să fi vorbit cu Dorin Dobrincu despre asta – ne-am întâlnit de câteva ori, dar am stat de vorbă, mai pe îndelete, o singură dată! – constat că și dumnealui, ca și alți specialiști, cu expertiză științifică în domeniu, scot în evidență nivelul ridicat de trai din Moldova, cel puțin egal cu al sudului țării (înainte de Unirea Principatelor) și chiar peste acesta! Aș adăuga, din datele pe care le am (confirmate și de alți specialiști, de mai de demult, sau din zilele noastre!), că, la 1918, Bucovina și ținuturile de dincolo de Carpați erau, cel mult, la același nivel cu Vechiul Regat, dacă nu cumva, chiar sub acesta!… Rezumând, adevărații câștigători ai Unirii au fost, în ultimul secol, ardelenii, bănățenii și, mai ales, bucureștenii, iar marii perdanți – moldovenii!

Întrebarea e nu „ce face România pentru ca Moldova ROMÂNEASCĂ să revină la un nivel de trai decent, comparabil cu cel avut, față de restul țării, în trecut, ci ce facem NOI, MOLDOVENII, ca să-i convingem pe ceilalți că avem dreptate și să ne ajute să revenim unde ne este locul, în cadrul României, nu fără ea, sau în afara ei?

Foaie verde de troscot/Iarăși vom avea boicot!… Vineri, iun. 11 2021 

În această seară va începe un alt turneu final fotbalistic… Ar fi trebuit să fie unul sărbătoresc – se împlinesc 6 decenii de la prima ediție (sau, mă rog, s-au împlinit anul trecut, dar, pe motiv de pandemie, s-a amânat celebrarea…) – însă nu este și, eu, exact ca acum 4 ani, voi boicota competiția. Să mă explic…

În anul 1992, Iugoslavia se calificase la turneul final din acel an al Campionatului European… În urma faptului că Serbia (principala „componentă” statală rămasă în staul slav balcanic amintit) era în conflict cu fostele componente ale federației – în special cu Croația, dar și cu Bosnia-Herțegovina – UEFA a decis excluderea Iugoslaviei de la Turneul Final și chemarea, în locul ei, a Danemarcei… Danezii, chemați aproape „de pe plajă” au și câștigat, atunci, competiția! 🙂

În 2014, Rusia a început să practice „turismul cu tancul la vecini”, anexând Crimeea și ducând, prin sprijinul acordat separatiștilor cu tentă rus(ofon)ă, la apariția a două „republici populare” în estul Ucrainei. Aceeași UEFA n-a găsit cu cale să schimbe locul de desfășurare a Turneului Final de atunci (deși a avut 4 ani la dispoziție), competiția în cauză desfășurându-se, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, în aceeași țară agresoare!… Am boicotat turneul respectiv, desfășurat în vara lui 2018!

Acum, aceeași Rusie agresoare participă (și) la acest Turneu Final! Așa că – voi boicota și această competiție! Despre ce fel de „joc corect”, de ce fair play poate fi vorba în sport, când permiți, ca for fotbalistic continental, participarea „naționalei” unui stat agresor? Cu „căței” ca Iugoslavia iei o măsură (excludere și înlocuire cu altă echipă!), dar cu „câini”, ca Rusia – NU? Bine că ții cont, cu ipocrizie politicoasă! – tot de „plângerile” acelorași agresori, și ceri tot Ucrainei – tot un „cățel”! – să-și schimbe tricourile, numai pentru că pe ele apărea, așa cum este și oficial – și așa cum a recunoscut și Rusia (un „câine”!), din 1994, prin semnarea Memorandumului de la Budapesta! – Crimeea între granițele ucrainene!… Știm asta, după spusele, de acum vreo două secole, ale lui Grigore Alexandrescu (Câineie și cățelul): Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței!…

Dar, la ce să ne mai așteptăm, pe planul sportivității, dacă înșiși mai-marii fotbalului internațional sunt putred de corupți? Sportul, în general și fotbalul, în special, reprezintă o „oglindă” a societății umane p(r)ost-moderne!…

Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor! Joi, iun. 10 2021 

Hristos s-a înălțat!

Azi, de Ziua Înălțării Domnului Nostru Iisus Hristos, consacrată ca Ziua Eroilor, un gând pios de recunoștință, pentru eroii noștri din toate timpurile și de pe toate câmpurile de bătălie!

Despre semnificația zilei de astăzi, se poate lectura aici: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/inaltarea-domnului/inaltarea-mantuitorului-160326.html

Legătura între incultură/neștiință și nesimțire/proastă-creștere… Sâmbătă, apr. 17 2021 

Se pare că există o legătură între incultură/neștiință și nesimțire/proastă-creștere… Astfel, din câte pot eu înțelege, un om cu bun-simț, cu bună-creștere, nu va lăsa documentarea, învățarea, buna pregătire profesională la voia întâmplării, ci va urmări să se pregătească pentru activitatea/ocupația pe care o va desfășura cât mai bine, iar, odată intrat în câmpul muncii, va dovedi toată seriozitatea și priceperea în realizarea diferitelor sarcini/proiecte ce le va avea de făcut. Din contră, un nesimțit, prost-crescut își va „băga picioarele” în pregătirea teoretică și, ulterior, va dovedi fușerăială, neseriozitate și aceeași „băgare de picioare” în realizarea activităților pe plan profesional, făcând, cum s-ar spune, treabă de mântuială! Când n-ai pic de conștiință, caracter, principii, respect față de ceilalți și față de munca lor, când nu ți-ai pus o secundă problema lui „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, de ce, cum te-ar putea interesa să-ți îndeplinești activitatea profesională bine și la timp? Și, invers, un individ indolent, nepăsător în ceea ce privește achitarea corespunzătoare de sarcinile profesionale se va dovedi și nesimțit, eventual și tupeist, după vechea vorbă strămoșească „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!”

Concluzionând, neo-marxiștii politicos-ipocriți, cu politically correctness în gură, nu cresc doar incompetenți, ci și nesimțiți!

103 ani de la Unirea Basarabiei cu România Vineri, apr. 9 2021 

La 27 Martie (stil vechi)/9 Aprilie (stil nou) s-a înfăptuit, prin votul majorității deputaților din Sfatul Țării de la Chișinău, Unirea Basarabiei cu Țara! În cinstea acestui eveniment, am găsit, cu niște luni în urmă (înainte de a declara boicotul față de youtube! 🙂 ) discursul epicopului Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a proclamat Unirea ținuturilor de peste munți cu România, discurs în care se face referire și la Unirea Bucovinei cu Țara, petrecută câteva zile mai devreme.

P.S. Un sondaj, dat publicității, arată că procentul basarabenilor care doresc Unirea cu România a crescut la 44%!

190 de ani de la primele alegeri parlamentare și locale românești Duminică, mart. 14 2021 

După semnarea Păcii de la Adrianopol (1829), care încheia un nou război ruso-otoman, administrația rusă de ocupație din Principate a decis, sub coordonarea generalului Kiseleff, elaborarea unui soi de legislație constituțională în Țara Românească și Moldova. Pentru această activitate, ambele principate au desemnat câte o Adunare Obștească Extraordinară, care, la București, a elaborat, în versiuni aproape identice, câte un Regulament Organic, pentru fiecare din cele două țări. Cel al Țării Românești a intrat în vigoare la 1 iulie 1831, iar al Moldovei – la 1 ianuarie 1832.

Pe baza acestei legislații s-au desfășurat atât alegerile parlamentare – pentru Adunările Obștești – alese (până la Revoluția de la 1848), apoi – numite de domnitori (în urma Convenției ruso-otomane de la Balta-Liman, din 1849), cât și primele alegeri locale, pentru Sfaturile orășenești (consiliile locale), doar la nivel urban. Astfel, în Țara Românească, atât primele alegeri legislative, cât și cele locale s-au desfășurat în toamna anului 1831, iar în Moldova – la începutul anului următor. Dacă mandatul Adunărilor Obștești a fost fixat la 5 ani în ambele Principate, desemnarea prin vot a consilierilor locali s-a realizat – până la promulgarea de către Alexandru Ioan Cuza a legislației legate de comune și de consiliile județene (1864) – anual în Țara Românească și din 3 în 3 ani în Moldova. De-altfel, din 1864, alături de alegerile comunale (desfășurate atât în comunele urbane/orașe, cât și în cele rurale), au avut loc și alegeri județene, iar, la nivel legislativ, alături de alegerea Adunării Deputaților, era desemnat prin vot și Senatul (primele alegeri senatoriale fiind indirecte – domnitorul desemna câte un senator de județ dintre primii trei consilieri județeni ca număr de voturi și numea un al doilea, ulterior, din 1866, senatorii fiind aleși la nivelul fiecărui județ, în colegii, pe bază de cens).

Atât acum 10 ani, cât și în urmă cu 5 ani, am scris pe adresa de e-mail a Camerei Deputaților, cu propunerea de a marca aceste aniversări, prin activități specifice (prelegeri conferințe…), oferindu-mă să mă implic în realizarea unor asemenea manifestări. Până acum, „răspunsul” a fost doar… o tăcere mormântală! Faptul e cu atât mai de neînțeles – ca să nu zic altfel! – cu cât, în regiunea noastră, această premieră, în domeniul legislativ cel puțin, ne situează printre primii, chiar la nivel european! Astfel, alegerile legislative din 1831-1832 s-au desfășurat în Principate la puțină vreme după primele asemenea consultări electorale în Belgia (1830), Grecia (1823) sau Serbia (1829-1830), cu excepția grecilor și sârbilor, celelalte state din regiune având primele asemenea scrutine după cele românești: în Imperiul otoman s-au desfășurat în 1847 (pentru un „pre-parlament”, cu rol consultativ), urmate de cele din 1877, în cel habsburgic acestea au avut loc în 1848, în timpul Revoluției europene, apoi – din 1861, în Bulgaria – în 1879, iar în Imperiul țarist – abia în 1906…

20 Februarie 1856 – dezrobirea țiganilor Sâmbătă, feb. 20 2021 

Țiganii au fost robi, în general, nu doar la noi, multe secole… Pentru regiunile de peste Carpați, aparținând Imperiului habsburgic, actul de dezrobire a fost dat în 1786, pentru ca, dincoace de munți, să apară, în Moldova – în 1855, iar în Țara Românească – în 1856. Exact acum 165 de ani, ultimii robi din Țările Române erau eliberați, la 20 Februarie…

Legat de țigani, puțină lume știe că singura epopee în limba română, integral finalizată este Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Tot puțini sunt cei care știu că folclorul țigănesc este extrem de bogat și divers, stând, destul de des, la baza binecunoscutelor cântece lăutărești, cântate și popularizate de personalități, de etnie țigănească, precum Barbu Lăutaru, Gabi Luncă, Ion Voicu sau puse în valoare în ecranizări de excepție, așa cum este creația basarabeană Șatra… Din păcate, țiganii au rămas, și după abolirea robiei, marginalizați, discriminați, manipulați – fie de ai lor, fie de numeroși politicos-ipocriți, după cum se poate afla mai la vale…

Să luăm datele ultimului recensământ al populației din România, desfășurat în 2011. Veți găsi, cu ușurință, pe Internet, date despre structura etnică a populației, dar, dacă veți încerca, de pildă, să căutați ceva cu linguistic structure of population of Romania 2011, șansele de a găsi ceva (de pildă, pe Wikipedia, în engleză – o folosesc mult mai frecvent, deoarece, cu părere de rău, în varianta românească NU am încredere…) sunt extrem de mici… Date despre această structură lingvistică a populației se găsesc, totuși, aici.

Conform datelor oficiale, România avea, acum circa 10 ani, 621573 etnici țigani, dintre care, vorbitori de limba țigănească erau 245677. Am recalculat datele, luând în calcul ÎNTREAGA POPULAȚIE a României (inclusiv pe cei peste 1,2 milioane care nu au răspuns la aceste întrebări). Rezultă că, din 662281 țigani, își vorbesc limba numai 261673, adică 39,51%!

Așa-zisul „stat” român are de răspuns la niște întrebări, legate de aceste date… În condițiile în care țiganii – respectiv vorbitorii de limbă țigănească – ocupă locul al treilea după români/limba română și maghiari/limba maghiară – cum se face că nici 40% dintre țigani NU-ȘI VORBESC LIMBA??? În condițiile în care maghiarii cer – și obțin – nu doar școli, clase, ci chiar grădinițe și creșe cu predare în limba maghiară (bravo lor!), de ce „statul” român nu face același lucru pentru țigani??? Ce fac „liderii” comunității „rrrrrrrrrrrrrome” în acest sens??? Și, poate, deloc întâmplător, de ce, în aceste condiții, NU SE GĂSESC pe Internet, cu ușurință, informații despre structura lingvistică a populației României??? Aveți de „ascuns” ceva „gunoi” sub „preș”, tovarăși „conducători” ai „statului” român???

Mai am întrebări, de pildă pentru toți „directorii” de „proiecte europene” vizând „integrarea” comunității „rrrrrrrrrrrrrrrrrome”: ce-ați făcut domniile voastre pentru ca țiganii să-și cunoască și să-și vorbească limba??? Ce fac „liderii” acestei „comunități”, în afară de a fraieri, în „alianță” cu autoritățile „statului” pe orice (R)OM SIMPLU, aparținând comunității țigănești???

Și ar mai fi (întrebări), dar mă opresc aici, cu o ultimă întrebare: nu sunteți – „stat” român, „lideri” ai comunității țigănești, coordonatori de „proiecte europene” pe această temă – din categoria POLITICOȘILOR IPOCRIȚI????? VOUĂ AR TREBUI SĂ VĂ DEA AMENDĂ CNCD PENTRU DISCRIMINARE! SĂ VĂ FIE RUȘINE!

Mesaj pentru „ecologiști” Joi, feb. 18 2021 

De ceva vreme, „ecologiștii”, în frunte cu „vestita” (re)greta bio-energeta, fac o campanie zgomotoasă, agresivă, pentru „salvarea” planetei, contra „încălzirii climatice”, împotriva „poluării” făcute de societatea umană… Această mișcare „ecologistă” – apărută și dezvoltată, acum 4-5 decenii, mai ales în Europa occidentală (cu ramificații, mai puțin active și în alte părți – Canada, Australia, Noua Zeelandă, estul Europei…) – dă impresia, prin agresivitatea și modul „a-toate-știitor” în care acționează, că ei au „inventat” și roata, și focul, și mersul pe jos și chiar pe Dumnezeu!… Cred că le lipsesc, adesea, dacă nu întotdeauna, un pic de smerenie, modestie, caracter, onestitate, bună credință și, mai ales, bun-simț și „cei șapte ani de acasă”…

Ar fi bine să știe acești „ecologiști” zgomotoși și necivilizați, politicos-ipocriți, că noi avem o grămadă de pilde cu caracter autentic ecologic, chiar dacă acum sute și mii de ani, de când se practică ele, nu exista „mișcarea ecologistă”. De exemplu, când un țăran se ducea toamna la pădure să-și aducă de acolo o căruță de lemne pentru iarnă, după ce tăia copacul, îl secționa în bucăți mai mici, să le poată urca în căruță, planta câțiva puieți, ca să aibă de unde să se aprovizioneze cu lemne și urmașii lui! De asemenea, pământul cultivat agricol se îngrășa cu bălegar, natural, care nu poluează precum îngrășămintele chimice… Sau, din cele 3-4 părți ale moșiei, comunitatea țărănească lăsa, mereu, una necultivată, „să se odihnească pământul”, vreme de câțiva ani, adică să-și refacă, treptat, necesarul de substanțe naturale care fusese exploatat anterior, prin cultivare…

Știu acești „ecologiști” politicos-ipocriți, că, la noi, primele arii protejate, numite braniști, au cel puțin câteva secole de când există? Și, dacă numele pârâului Braniște, din vecinătatea cetății Dăbâca poartă acest nume din vremea voievodului Gelu Românul, care a domnit în secolul al IX-lea, înseamnă că legislația medievală de ocrotire a pădurilor, ca mediu natural de viață al animalelor sălbatice de acolo, are peste un mileniu vechime! De ce nu vin acești vajnici „ecologiști” la noi, să învețe Și despre asta, sau în primul rând, despre așa ceva? De ce nu se învață în România, în primul rând, despre aceste elemente și despre altele asemenea, că mai sunt???

Și ce părere au politicos-ipocriții „ecologiști” despre acest comportament, exact din țările unde țipă ei cel mai tare?

17 Februarie 1987 – protestul studenților ieșeni Miercuri, feb. 17 2021 

Se împlinesc 34 de ani de la manifestația anticomunistă a studenților din Iași, care a adunat câteva mii de oameni, ce au mărșăluit prin oraș, din Copou, în „Tudor” și retur, cu oprire la fostul sediu al prim-secretarului de partid județean (un fel de „prefect” comunist). S-au scandat multe lozinci, cea mai cunoscută fiind „Vrem apă să ne spălăm și lumină să-nvățăm!” Conform bancurilor de la Radio Erevan, apa „caldă” din cămine era mai rece decât cea rece, iar întreruperile de curent erau „la modă”. Știu ce spun, deoarece, un an mai târziu, învățând pentru examenul de bacalaureat, adesea, seara, citeam temele respective la lumina unei lămpi cu gaz…

Detalii despre manifestația din februarie 1987, aici.

P.S. Nu pot să nu remarc faptul că, despre protestele din 1987, s-a vorbit, mai tot timpul, doar în legătură cu mișcarea anti-regim din 15 Noiembrie, a muncitorilor brașoveni. Când s-a vorbit, fiindcă, de ceva vreme, e „la modă” să nu se mai vorbească deloc despre așa ceva, în general! Foarte bine, tovarăși: să nu vă mirați dacă se va întoarce, în aceste condiții, un nou regim comunist!…

Fondarea celui mai vechi partid din spațiul românesc Marți, ian. 26 2021 

Destul de multă lume asociază – și în zilele noastre! – ziua de azi cu nașterea ultimului dictator comunist al României, decedat în 1989… Totuși, această zi are o semnificație mult mai bogată, pentru noi, unul dintre evenimentele de seamă fiind înființarea Partidului Național Român din Banat și Ungaria, la 26 ianuarie/7 februarie 1869. Formațiunea, unită cu cea similară din Ardeal, cunoscută, ulterior, ca Partidul Național Român, a fost principala mișcare politică implicată în separarea de Ungaria a ținuturilor intracarpatice românești și Unirea acestora cu România, în 1918.

Formațiunea a fuzionat, în 1926, cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat, devenind Partidul Național Țărănesc, una dintre grupările politice importante în România interbelică, alături de Partidul Național Liberal, înființat în Vechiul Regat, în 1875. Cu conducerea decimată după a doua conflagrație mondială, interzis de comuniști din 1947 până în 1989, partidul a renăscut, în 1989, cu un nume nou, atribuit din 1987 (în ilegalitate), cel de Partidul Național Țărănesc-Creștin Democrat. Dintre reprezentanții de seamă, amintim, până în 1947, pe Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Mihalache, iar după 1989 – pe Corneliu Coposu.

Deși a jucat un rol important în democratizarea țării după 1989, greșelile din mandatul în care s-a aflat la guvernare, ca principală forță a CDR (aliată cu USD și UDMR) și alianța cu formațiuni nesemnificative, au făcut ca, din anul 2000, PNȚCD să rateze intrarea în Parlament. Deși partidul continuă să existe, a încăput pe mâna unor nechemați care l-au îndepărtat, ulterior, de rolul politic tradițional…

Pagina următoare »