Curiozități (?) ale campaniei prezidențiale Vineri, nov. 22 2019 

A trecut primul tur al scrutinului prezidențial și, peste câteva zile, după ce se va încheia și al doilea (pentru care, în Diaspora, votul a început de azi!), vom ști cine va fi noul (sau vechiul) „locatar” de la Palatul Cotroceni, pentru următorii 5 ani.

Ceea ce pare cel puțin… curios (dacă nu mai mult) este neconcordanța uriașă dintre numărul de semnături pentru candidații ce au ajuns puțin peste 1% din voturile valabil exprimate sau nici nu au atins acest (modest) prag… Cel mai bine clasat dintre acești candidați, dl. Cumpănașu, a strâns, după cum scrie aici, 238633 semnături, dar doar puțin peste jumătate dintre semnatari l-au votat (141316 voturi, adică 1,53%). Următorul, în „clasamentul” voturilor este dl. Cataramă, cu 48662 votanți (0,53%), dar cu 230988 semnături (pentru care, când o parte i-au fost invalidate, a făcut contestație!). Dl. Stanoevici a strâns, la rându-i, 214520 semnături, dar de votat l-au votat numai 39192 alegători (0,43%). Alt candidat, extrem de „vocal”, dl. Ivan a adunat 237894 semnături, însă, cu voturile a fost mai greu – numai 32787 votanți (0,36%). Dl. Peia – candidatul „dat dispărut” la un moment dat, a avut 202096 semnături și 30884 alegători care l-au votat (0,34%): poate au „dispărut”, între timp și o parte dintre (potențialii) votanți!… 🙂 Cam tot pe-acolo s-a „învârtit”, ca număr de voturi și dl. Popescu (30850, adică 0,33%), deși, de semnat, au semnat 206062 cetățeni… Și, în fine, dl. Banu încheie acest „clasament”, cu 27769 voturi (0,3%), în urma acumulării a 222770 semnături!…

Exceptându-l pe dl. Cumpănașu, toți ceilalți (ultimi) 6 candidați au adunat, la un loc, 210144 voturi (2,3% din totalul voturilor valabil exprimate), adică au făcut, împreună, suma de voturi aproximativ egală cu numărul de semnături depuse de fiecare la Biroul Electoral Central. O fi mare numărul minim de semnături necesare (200000), recunosc, dar, dacă asta e legea, hai să o respectăm, măcar până va fi modificată!… Însă, cum se cheamă un candidat care nu reușește să fie votat, nici măcar de numărul de susținători care (se presupune) au semnat pentru candidatura lui?

Întrebări pentru doamna ministru: Duminică, nov. 17 2019 

1. Nu ar trebui ca, la baza Educației în România, de la nivelul primar, până la cel (post-)universitar, să stea bunul-simț, buna-cuviință, buna-credință, verticalitatea, caracterul, conștiința, respectul reciproc, onestitatea, responsabilitatea??? Nu întreb doar așa, fiindcă sunt „ahtiat” după reguli, ci, pentru că, fără aceste reguli, transmise, secole la rând, de strămoșii noștri, din generație în generație, cineva, încă nenăscut, le va da tuturor în cap, fiindcă „așa vrea mușchiul lui” și singura „regulă” e „regula celui mai tare” (urmând ca și lui, peste alte decenii, să-i dea altcineva în cap, după aceeași „regulă”)!

2. Ați declarat că vor dispărea discipline: ce înseamnă asta? Că se vor „tăia”, de pildă, otova, Istoria și/sau Geografia? Sau Latina (mutată, aiurea, de la a VIII-a, unde se corela cu Istoria românilor, inclusiv cu procesul de romanizare a traco-dacilor), la a VII-a? Personal, ca o paranteză, mi se pare rușinos să ne lăudăm că suntem „urmașii Romei”, singurul popor neolatin de la „porțile Orientului”, dar, să lăsăm ca, la nivel de facultăți de profil, limba latină să ajungă pe cale de dispariție!… Mai vrem să avem cetățeni care să-și cunoască strămoșii și – pentru că „istoria se repetă!” – să știe de ce să se ferească, în viitor, fiindcă vor constata, pe propria piele, că anumite evenimente s-au mai produs și în trecut? Sau mai avem nevoie de oameni capabili să se orienteze în spațiu – la propriu, în primul rând! -, care să-și cunoască țara, continentul, planeta, sau doar de oameni cărora li se transmit puține informații, li se cer și mai puține și, după școală, nu le mai rămâne (aproape) nimic, dar care, așa (ne)informați, sunt mai ușor de manipulat, de controlat? Păi, ca o concluzie la acest paragraf (întrebător), dacă, altădată, „definiția” culturii generale era „ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce-ai învățat la școală”, pentru adulții României de mâine, despre ce „cultură generală” mai vorbim???

3. Prin unirea Cercetării cu Educația, aveți în subordine și acest sector, unde există o problemă mare (cel puțin): de peste 10 ani, anumite categorii de cercetători sunt complet discriminate, deoarece, fie depășesc vârsta, numărul de ani de la susținerea tezei de doctorat/obținerea titlului de doctor, etc. Acest lucru se numește DISCRIMINARE și nu cred că doar „tinerii cercetători”, „tinerii doctoranzi” sau „tinerii doctori”, ori „tinerele echipe” au dreptul să acceadă fondurile Ministerului destinate cercetării! Mă gândesc ca, ținând cont de această discriminare, să intervin în instanță, pentru eliminarea ei! Ce aveți de gând să faceți, în acest sens, pentru ca acest tratament discriminatoriu să înceteze?

4. Pentru avansare, în învățământul universitar, s-au stabilit acum câțiva ani niște criterii, care, prin schimbarea ministrului, sau din alte motive, s-au modificat, apoi s-a schimbat modificarea, pe urmă s-a modificat schimbarea modificată și tot așa! Când se vor stabili niște criterii clare, care să aibă la bază și consultarea cadrelor didactice aflate în situația de a putea avansa și, după ce se stabilește, mai întâi, o perioadă de tranziție, ca toată lumea să-și „pună la punct” criteriile proprii (vestitul „dosar”), să se fixeze un set de criterii, care să rămână „bătute în cuie”,măcar 10-15 ani?

Ca să nu fiu „suspectat” de „interese personale”, țin să precizez că nu sunt dintre aceia care „muncesc pentru salariu/avansări/etc”, ci vreau să fiu lăsat să-mi fac treaba (ceea ce fac, deja, de peste două decenii, din conștiință și cu responsabilitate), încă cei (cel puțin) 15 ani până la pensie! „Sistemului” educațional/de învățământ îi lipsesc credibilitatea, predictibilitatea, transparența! Plus elementele pe care le-am amintit mai sus, la început!…

Întrebările au apărut deja, în două comentarii la o știre legată de un interviu pe care doamna ministru al Educației, Monica Anisie, îl va acorda mâine platformei HotNews.

15 Noiembrie 1987 – Revolta muncitorilor brașoveni contra regimului comunist Vineri, nov. 15 2019 

În data de 15 Noiembrie 1987, erau programate „alegeri”, pentru „autoritățile locale și județene”!… Cum, în întreprinderile brașovene erau probleme, cu realizarea „planului”, fapt ce a dus la plata incompletă – și chiar întârziată – a salariilor, în dimineața zilei amintite, muncitorii de la întreprinderile brașovene – „Steagul roșu” (Autocamioane), „Tractorul”, „Rulmentul” și altele – s-au revoltat! Măsurile luate de autorități au fost dure, mergând de la deportarea în alte localități, până la șicane continue, anchete, bătăi și alte „mijloace adecvate” pe care regimul le folosea pentru intimidarea sau chiar eliminarea opozanților!

Revolta de la Brașov – de care, cu toată opacitatea „mass-media” controlate de partid și de stat – s-a aflat, atât în țară, cât și în afara ei, chiar din ziua de 15 Noiembrie, a fost punctul culminant al unei serii de revolte din acel an – începută cu greva studențească din februarie 1987, de la Iași și continuată cu nemulțumirile publice ale făgărășenilor, de la începutul lunii noiembrie – și „preludiul” ridicării anti-comuniste din Decembrie 1989, care a dus la prăbușirea regimului totalitar.

Să nu uităm!

Dovezi că „USL trăiește”! Miercuri, nov. 13 2019 

Probabil, foarte multă lume, dacă nu toată 🙂 știe, deja, care sunt „finaliștii” care se pregătesc pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale: Herr Muth și Paviancila… Ca unul care am anunțat că, deși candidatul USR-PLUS nu a răspuns/corespuns, din toate punctele de vedere, l-am votat, ținând cont de speranța unui „tur doi fără pesedoi!”, ar trebui să „urmez” îndemnul lui Dan Barna și să-l susțin pe (încă) locatarul de la Palatul Cotroceni.

Să facem o micuță călătorie în timp… Candidatul de acum 5 ani care a devenit, în noiembrie 2014, președintele României, era susținut de ACL (Alianța Creștin-Liberală), din care făceau parte vechiul PNL și fostul PDL, formațiuni ce au fuzionat, după scrutinul prezidențial, devenind actualul PNL, „transferat” în Parlamentul European, de la formațiunea liberală ALDE (devenită, în acest an, Renew Europe), la cea creștin-democrată/populară PPE. Mai înainte, până la începutul anului 2014, vechiul PNL a fost, începând din 2011, aliat în USL, cu… PSD!… În cadrul USL, în 2012, vechiul PNL a obținut 99 de mandate (din cele 273 ale USL), reprezentând 24,03% din locurile din Camera Deputaților. Și fostul PDL, aflat la guvernare, până la începutul anului 2012, a făcut parte dintr-o coaliție, ARD – care a avut un total de 56 de mandate -, dintre care, majoritatea (52) erau ale PDL (12,62%).

După fuziunea dintre fostul PDL și vechiul PNL, noul PNL a devenit al doilea partid politic parlamentar, în urma alegerilor legislative din 2016 (ultimele, de până acum), obținând 69 de locuri de deputat (20,97%). Dar… ce avem noi, printre acești deputați ai actualului PNL? Pe lângă 11 foști membri ai PDL (oarecum normal, deoarece formațiunea a fuzionat cu PNL), dar și câte un fost membru al PC (gașca varanului!) sau chiar al PPDD (aceștia doi nu se numesc, cumva, traseiști???), (re)găsim și 13 parlamentari aleși și în 2012, pe listele… USL! Adică în alianța formată, în principal cu PSD, al cărei candidat este madam Paviancila! Să-i și amintim, în ordinea numerelor de pe tricou 🙂 , pardon, în ordinea alfabetică a numelor de familie, poate se bucură să-i vadă lumea și să-i (re)cunoască (între paranteze este trecut județul unde au fost aleși în 2016): Costel Alexe (Iași), Cristian Buican (Vâlcea), Viorica Cherecheș (Maramureș), Corneliu Cozmanciuc (Neamț), Ioan Cupșa (Bihor), Victor-Paul Dobre (Galați), Gheorghe-Eugen Nicolăescu (București), Nechita-Adrian Oros (Cluj), Ionel Palăr (Bacău), Ionuț-Marian Stroe (Dolj), Gigel-Sorinel Știrbu (Olt), Vasile Varga (Brăila), Mihai-Alexandru Voicu (Diaspora).

Ținând cont de faptul că actualul locatar de la Cotroceni ar fi devenit premier, dacă, în 2009, candidatul la prezidențiale de atunci al PSD ar fi câștigat alegerile, Baronul Muthausen fiind denumit, de atunci, de cei care nu au uitat, „premierul grivco” și de „am hotărât să mai dau o șansă” PSD (și le-a dat, chiar trei, ultima fiind, acum aproape doi ani pentru… Paviancilă!), dacă și azi, 18,9% din deputații PNL sunt foști (?) membri ai USL, pentru cine să merg eu pe 24 noiembrie la vot???

11 Noiembrie 1918 – sfârșitul Primului Război Mondial Luni, nov. 11 2019 

La 11.11.1918, orele 11, în Pădurea Compiegne, într-un vagon de tren, a fost semnat armistițiul care încheia „Războiul cel Mare” (cum a fost numit în epocă Primul Război Mondial). Acest moment a dus la despărțirea de muribundul Imperiu austro-ungar a Bucovinei și Ardealului, care au putut să se unească cu Țara. Basarabia o făcuse deja și nutrea speranțe că va rămâne, pentru vecie, între hotarele patriei-mamă, România!…

Votez Dan Barna! Joi, nov. 7 2019 

De dinainte de începerea actualei campanii electorale, părea tot mai evident blatul ordinar, de cea mai joasă speță, între actualul locatar de la Cotroceni și fosta prim-sinistră, pardon, prim-„ministră” a României… Scopul era – și este! – un tur doi fără griji pentru actualul prezident și, firește, (re)alegerea lui, en fanfare!…

Mi s-a mai spus și altădată, că e bine să votez cu Herr-ul, că e „răul cel mai mic”, că, altfel, ajunge un/o pesedist(ă) la Cotroceni, bla-bla, etc, șamd, șcl… Dar, cei care tot susțin „răul cel mai mic” să facă bine să se uite că, de atâta votat „răul cel mai mic”, din/după 1990, am ajuns aici. Să se uite la faptul că, în afară că era, în 2009, „premierul grivco”, că s-a remarcat prin faptul că „urmăresc cu atenție și îngrijorare” și prin „am hotărât să mai dau încă o șansă” psd (și asta, de 3 ori!), Herr Muth nu s-a remarcat prin nimic! De atâta „urmăresc cu atenție și îngrijorare”, majoritatea guviermilor psd-alde au amputat, au golit, practic, de conținut funcția prezidențială… Nu mai vorbim de întrebările de la „referendumul pentru justiție”, puse, efectiv, „la plesneală”, „ca să fie”, acolo!… A, era să uit: de atâta „5 ani de vacanță la Cotroceni”, mutul, obosit, firește, a plecat, de nu știu câte ori, în concediu, la ski, la Mamaia sau, mai degrabă la Miami!…

Alternativele sunt fie neimportante, fie, acolo unde au ceva relevanță, nu le dau nici o atenție: n-am votat niciodată fsn/fdsn/pdsr/psd, vajnicul urmaș al pcdr/pmr/pcr (cine nu crede să se uite cine e „președinte de oroare”, pardon, de „onoare” la acest grup infracțional organizat, anti-național, anti-românesc!) – și votez din 1990! Să susțin pe copilul răsfățat pale(o)ologu, scos din joben de securistul petrov/băsescu? Ferească Dumnezeu! Ceilalți sunt irelevanți și/sau nu mă interesează!

Rămâne Dan Barna… Înțeleg, din informațiile pe care le am, că, deși lipsit de resursele financiare și de sprijinul mediatic al mogulilor din așa-zisa „mass-media” românească, cel desemnat drept candidat al USR-PLUS e inteligent și „ară” cu sârg țara, în lung și-n lat! Foarte bine! Pe mine nu m-a (prea) convins, deoarece, din dialogul pe e-mail, la mesajele mele a răspuns doar cu „avioane”, semn că, ori el, ori consilierii lui (presupunând că domnul e ocupat!), nici nu citesc ce li se scrie! În plus, planează și unele semne de întrebare, cel mai important fiind legat de această chestiune… Cu toate acestea, faptul că s-a pornit o anchetă, neconcludentă, exact acum, „la comandă” și că Dan Barna este candidatul unei formațiuni care nu are legături cu încrengătura fesenisto-securistă a tuturor celorlalte „partide” post-decembriste, șansa de a avea un al doilea tur cu o confruntare reală, nu un blat jalnic, între Baronul Muthausen și #capdematura, m-au convins să merg la vot duminică și să pun ștampila „TATOV” (citește de la coadă! 🙂 ) pe candidatul USR-PLUS, Dan Barna!

Ziua Internațională a bunului simț Luni, nov. 4 2019 

Astăzi, 4 noiembrie, este Ziua Internațională a bunului simț. Ar fi bine dacă ar fi celebrată, nu neapărat festivist, ci prin cât mai multe acțiuni/atitudini în acest sens, adică – de bun-simț!

Întrebări de bun-simț Vineri, oct. 25 2019 

  1. Este de bun-simț, corect ca să schimbi denumirea unui grup etnic (țigănesc), considerată jignitoare, cu una care creează confuzii și chiar insultă un alt grup etnic (românesc)?
  2. După care reguli ale statului român au țiganii atât „rege”, cât și „împărat” (în condițiile în care România are formă de guvernământ republicană)? Legile statului român nu sunt aceleași pentru toți?
  3. Știu organizațiile care militează pentru drepturile țiganilor că doar 40% dintre membrii acestui grup etnic cunosc și vorbesc limba țigănească (după datele Recensământului populației și locuințelor din 2011)? Ce măsuri întreprind ca țiganii să învețe, în primul rând, în limba țigănească?

NU VĂ E RUȘINE??? Marți, oct. 22 2019 

În așa-zisa noastră „presă” e o adevărată „înghesuială”, „îmbulzeală” de „deontologi”, „moraliști”, „experți” în păreristică/părerologie, „aflatul în treabă prin vorbă”. Bunăoară, acest tovarăș, în 1990, la mineriada din iunie, îi lăuda pe minerii chemați de bolșevicul ilici, ajungând, recent, să se tragă de șireturi cu centenarul Mihai Șora…

Apoi, această „vedetă” a „presei” românești, căreia i s-au alocat, deja, de decenii, în timpul vieții, mai multe rânduri decât unor domnitori medievali, fără a o fi auzit să se fi delimitat de acest fapt, având, uneori, chiar un limbaj cel puțin îndoielnic, este, în continuare, activă, la mai multe „trusturi de presă”, bine-mersi…

Îl avem, apoi, pe acest „deontolog”, un mare „caracter”, „forjat” la „imparțialele haznale”, extrem de dinamic, inclusiv pe propriul blog, își permite să cenzureze – că, deh, în numele „libertății de exprimare”, are voie să nu publice ce nu-i convine, doar e „tarlaua” jurnalistică a sa! – comentarii critice (în care era semnalat faptul că o anumită „profesoară” de „limba română” nu-l face pe Eminescu la clasă și se mai și laudă cu asta!). Și acest vrednic tovarăș gurnalist e tot bine-mersi, pe la mai multe trusturi…

Mai avem, de asemenea, un alt „expert”, „părerolog”, „călit” și el la trustul varanului (chiar dacă, între timp, a plecat de acolo cu tot cu gazeta lui, pe care, de asemenea a părăsit-o între timp), activ, în continuare, în domeniul investigațiilor…

Ar mai fi și acest tovarăș, care, cu ani în urmă, din (im)postura de conducător al acestei gazete, a chemat, cu ani în urmă, suporterii la protest cu batistele albe contra „nașului” de atunci al FRF, pentru ca, imediat după să meargă să-i ia interviu, de la alt „trust de presă”, ca un mare „caracter” ce este!… Nu mai vorbim de faptul că prima gazetă menționată a fost parte a unui trust deținut de un individ care dorea, în 1990, ca protestatarii din Piața Universității să fie „liniștiți” cu 20 kg de trotil!…

Și câți ar mai fi ca ei!… Dar, cum nu vrem să plictisim, întrebăm, nu „dăm cu parul”. Dumneavoastră, părerologi experți de mai sus (și alții, nemenționați aici, că-s prea mulți, din păcate…), v-ați întrebat dacă și ce contribuție (mare, zic eu!) aveți la faptul că România este azi unde și cum este??? Nu era de bun-simț să vă fi dus acasă ca simpli cetățeni, după scuzele de rigoare și să vă ocupați de orice altceva decât de presă? Să fi lăsat „teren liber” ca această presă să devină cu adevărat „câinele de pază” al Democrației, „a patra putere în stat”, în slujba căreia să scrie oameni fără pată, cu caracter, onestitate, bună-credință? Aveți conștiință? Nu vă mustră, cumva? Aveți remușcări??? Dar, mai presus de toate, vă mai întreb (doar atât, că întrebări aș mai avea, multe!): NU VĂ E RUȘINE???

Condiția de bază pentru a vota! Sâmbătă, oct. 12 2019 

A început campania electorală pentru prezidențiale. În plus, anul viitor vor avea loc și alegeri locale și parlamentare, dar și alegeri la nivel academic (universitar). Le pun în vedere acelora care vor să-mi ceară votul, că, fără o educație bazată pe credință sinceră în Dumnezeu, bun-simț, bună-credință, bună-cuviință, omenie, caracter, cei „șapte ani de acasă”, onestitate, seriozitate, competență, conștiință, caracter, coloană vertebrală, respect față de om și de munca lui, NU VOR AVEA NICI UN VOT de la mine! Prefer SĂ NU VOTEZ DELOC, decât să aleg „răul cel mai mic”. Din însumarea mai multor asemenea „rele cele mai mici” (cel puțin în ultimii 30 de ani) am ajuns noi aici, ca societate, ca țară, ca popor! Iar continuarea, tot pe această cale, fără elementele amintite mai sus, înseamnă drumul spre DEZASTRU!

Pagina următoare »