Azi este prăznuită Boboteaza – Botezul Domnului. Termenul, de sorginte populară, datează cel mai timpuriu din secolul al IX-lea, când, după creștinarea slavilor care conviețuiau, în spațiul carpato-balcanic, cu elementul românesc, vechiul termen de origine latină – Botezul Domnului – a fost „concurat” de unul româno-slav, format din slavul „bog” = Dumnezeu și românescul „botez”. A rezultat, inițial, forma compusă *Bogbotează, din care a evoluat forma actuală – Bobotează. În această formă hibridă, româno-slavă, se evidențiază două aspecte importante pentru vechimea creștinismului românesc. Primul, arată că termenul slav „bog” a înlocuit pe cel de origine latină, deja utilizat de români, iar păstrarea formei „botez”/„botează”, tot de origine latină, dovedește faptul că, la venirea și apoi creștinarea slavilor, strămoșii noștri deja erau creștini. În plus, forma „botez(are)” a evoluat din latinescul baptisare, cu trecerea vocalei a în o (baptisare – botezare), exact sub influența vechilor slavi.

În onomastică, celor născuți în această zi li s-a dat numele Botez. Una dintre primele mențiuni ale acestui antroponim, după Nicolae Drăganu, se regăsește în Ungaria de azi, în secolul al XIII-lea (1233).  Ulterior, numele este atestat și în spațiul românesc actual: în anul 1302 în Transilvania apare un Botiz, un Botez – în secolul al XVI-lea, în Moldova, altul – Botedz, tot în Moldova – la 1686, apoi un Botezan – ardelean, etc. Aceste nume sunt atestate și astăzi (N. A. Constantinescu, 1963: 25).

N. A. Constantinescu notează că, din numele armenesc dat Sfântului Ioan Botezătorul – Ovanes Măgărdič -, apar atestări în spațiul românesc cum sunt: Măgărdici, în 1788, Mogârdici – prieten al lui Manuk-Bey și altele.

În schimb, numele Botezat(u), atestat în special în Moldova și în nordul Transilvaniei, se referă la locuitori convertiți la creștinism, cel mai adesea fiind vorba de evrei (foști) mozaici, creștinați prin botezare. Forma este atestată și în variantă feminină: Botezătoae. Asemenea botezuri s-au realizat mai ales în secolele XVII-XVIII, deși, izolat, se consemnează asemenea cazuri și în veacul al XVI-lea, așa cum este o mențiune a unui Botezat, la Boița, în vestul Țării Oltului.