Democrația în România – „cod roșu”! Joi, feb. 14 2019 

Aseară, (in)justiția „patronată” de „ciuma roșie” i-a pus milițai la poartă Laurei-Codruța Kovesi. Nu mai zic de citația pe numele ei, pusă exact în ziua în care trebuie să se prezinte la interviul pentru postul de procuror-șef european!

Adăugați și declarația Cristinei Tarcea, legată de ingerintele grosolane ale politicului în Justiție, precum și alocarea în tentativa aia de „buget” cârpit cu mare întârziere, a unor fonduri pentru danjarmerie de peste 5 ori mai mari decât anul trecut.

Probabil, ca în toate situațiile precedente, românul „imparțial” se va uita în altă parte, că nu e treaba lui, va pleca la țară, la munte (că mai e zăpadă!, ori la Dubai sau în Caraibe, iar Democrația, Justiția și apartenența României la spațiul euro-atlantic le va lăsa să le apere Sfântul Duh și Maica Domnului…

Treziți-va, români, că dispare România!…

Dacă nu cumva, românii au și dispărut deja! 😣

Reclame

Despre accesul la statistica electorală… Joi, feb. 7 2019 

Zilele trecute am (re)inventariat sursele după care pot continua activitatea de introducere în calculator a datelor referitoare la alegerile legislative din mai multe țări europene… Pe lângă o excelentă sursă, publicată de Daniele CaramaniElections in Western Europe since 1815 (2000) – am căutat (și cam de fiecare dată am și găsit) și sursele primare după care și-a realizat lucrarea citată… Așa am găsit date accesibile, pentru o lungă perioadă de timp (pornind, adesea, din prima parte a veacului al XIX-lea), pentru scrutinurile din Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Olanda, Spania, Regatul Unit… Și, în timp de căutam (și găseam ce căutam), m-am întrebat: oare de ce nu găsim și la noi așa ceva?

Mi-am dat răspunsul singur. Primul motiv:

„Bună ziua,   În acest an se împlinesc 180 de ani de viaţă parlamentară în spaţiul românesc (în urma promulgării Regulamentului Organic – la 1 iulie 1831, în Ţara Românească, respectiv – la 1 ianuarie 1832, în Moldova), prin alegerile desfăşurate în cele două Principate, pentru desemnarea Adunărilor Obşteşti de la Iaşi şi Bucureşti, care sunt, practic, predecesoarele Adunării Deputaţilor de după Unirea de la 1859.. Aş dori să ştiu ce măsuri (activităţi) de sărbătorire a acestui eveniment sunt prevăzute de către Parlamentul României. În cazul în care se consideră a fi binevenită şi necesară, îmi exprim disponibilitatea de a colabora, la manifestările organizate cu acest prilej.  

cu deosebită stimă, […]”

Și al doilea:

„Bună seara,
Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, reînnoiesc o propunere, pe care am mai înaintat-o în urmă cu mai bine de 5 ani, fără a primi vreun răspuns. Poate , în acest nou legislativ, se va găsi cineva interesat de importanța activității legislative din ultimii 185 de ani în spațiul românesc!
Crăciun Fericit! La Mulți Ani!
cu cele mai bune gânduri, […]”

Primul mesaj citat mai sus a fost trimis la adresa de e-mail a Camerei Deputaților – srp@cdep.ro – în data de 24 mai 2011. În acel an s-au împlinit 180 de ani de la primele alegeri parlamentare din spațiul românesc, desfășurate, în Țara Românească (1831) și în Moldova (1832), pe baza Regulamentului Organic. Al doilea mesaj (o reluare, de fapt, a primului) a fost trimis, la aceeași adresă, în 22 Decembrie 2016, când se împlineau 185 de ani de la același eveniment!

Aștept răspuns și azi la ambele mesaje!…

Principatele Unite Române – 160 de ani! Marți, feb. 5 2019 

Așa cum am anunțat, în 17 Ianuarie, continuăm, azi, prezentarea legată de modul în care Moldova și Țara Românească au decis să realizeze Unirea, moment de la care aniversăm 160 de ani!

Și în Țara Românească s-au desfășurat, în ultima parte a anului 1858, alegeri legislative, pentru desemnarea deputaților din Adunarea Electivă care, în 24 Ianuarie/5 FEBRUARIE 1859, în clădirea Hotelului „Concordia” din București, a decis, în unanimitate, ca Alexandru Ioan Cuza, alesul moldovenilor, să fie domnitor și în principatul de la sud de Milcov.

Cu prilejul scrutinului legislativ muntean, din 2114 alegători înscriși, s-au prezentat la urne 1556 (73,6%). Liberalii au primit 753 de voturi (48,4%), iar conservatorii – 803 (51,6%). Din cele 77 de mandate ale Adunării Elective de la București 32 au revenit liberalilor, 41 – conservatorilor, 4 locuri fiind atribuite, fără vot, mitropolitului Ungrovlahiei și episcopilor. Printre cei intrați în Adunarea Electivă ce a desăvârșit, practic, Unirea Principatelor, îi putem aminti pe Ion C. Brătianu (Argeș), Mihail Marghiloman (Brăila), Constantin A. Rosetti, Vasile Boerescu (București), prințul Gheorghe Știrbei (Dolj), Barbu Catargiu (Ialomița), prinții Alexandru și Dimitrie Ghica (Ilfov), Ioan Cantacuzino (Prahova), prințul Grigore Brâncoveanu (Romanați), prințul Barbu Știrbei, N. Lahovari (Vâlcea).

Plecând (sau nu?) de la un sondaj… Vineri, feb. 1 2019 

Ieri a fost dat publicității un nou sondaj. Dacă în privința seriozității instituției de presă care l-a comandat nu există dubii, despre cât (ne)adevăr au prezentat „sondorii” noștri în ultimii (aproape) 30 de ani… mai bine să nu (mai) vorbim.

Totuși, să vedem ce (ne) dau cifrele (eventual) „finale”, după „redistribuirea” voturilor formațiunilor aflate sub „pragul electoral” (5%):

Mai întâi, trebuie eliminate opiniile celor care au declarat că nu merg la vot (8,2%) și ale celor care nu au răspuns (23%). Rămân, ca opțiuni ale „potențialilor” alegători ce susțin o anumită formațiune 68,8%. După recalculări care au adus acest procent la 100%, am „eliminat” și opțiunile celor care susțin formațiuni ce nu ar trece „pragul electoral” (inițial – 4,7%, după eliminarea celor care nu votează și nu răspund – 6,8%). Dacă se recalculează datele eliminându-se opțiunile pentru formațiunile sub 5%, rezultă următoarele date:

Pentru „ciuma roșie” – 27,14%. Urmează peneliștii (sau penaliștii, că „liberali” nu se pot numi, i-am jigni pe Brătieni!…), cu 23,71%, apoi penaliștii vopsiți (în roșu) ai pelicanului – mai nostalgici după usl(am) decât ăilalți penaliști (galbeni) – 14,35%, USR – 11,86%, PLUS – 9,52%, gașca mitomanului plagiator (foști în „ciuma roșie”, dar „răspopiți”) – 8,74% și UDMR, cu (aproape) 5% (dar, aripa maghiară a „ciumei roșii” va reuși să intre în legislativul european, că au grijă „prietenii” lor de asta…).

România are, din iunie 2019, 33 de mandate în Parlamentul European. Pentru „ciuma roșie” revin 9, penaliștii ar avea 8, penaliștii pelicanului – 4, USR – 4, PLUS – 3, cât ar lua și gașca mitomanului, iar UDMR – 2 mandate.

Dacă ponderile de mai sus ar fi pentru legislativul național, situația ar fi gravă: „ciuma roșie” și acoliții ei – penaliștii pelicanului+UDMR și, probabil, gașca mitomanului, că n-ar sta ei de(o)parte de (la) ciolan! – 54,91%! Păi, cam atât au luat și acum doi ani! Cu rezervele de rigoare, legate de „sondori” și (anti-)sondajele lor, înseamnă că „poporul” (?) – ca să nu-i zic „turma”! – n-a învățat nimic! Majoritatea susține, cu contribuția spălătoare de creiere a latrinelor/haznalelor, guitză-tv, (i)realitatea/halucinația-tv, etc să fie „mințiți frumos”, nu să avem Justiție, reguli și legi clare, care să fie aceleași pentru toată lumea, „de la vlădică, până la opincă”, și să rămânem în lumea occidentală!… Sau, după două ziceri, de mare actualitate: pe lângă că „mama proștilor este mereu gravidă!”, mult mai bine merge „deșteptul învață și din greșelile altora, prostul nu învață nici din ale lui!”

Și, uite-așa se demonstrează că „poporul” e învățat cu șmechereala, cu „hoțul neprins e negustor cinstit”, „fă-te frate cu dracul până treci puntea!” sau „capul plecat, sabia nu-l taie!” Și va susține nu pe cei care insistă pe onestitate, competență, caracter, moralitate, bun-simț, bună-credință, respectarea/domnia Legii, ci pe cei care „răspund” afirmativ la „să ni se dea!”. Și li „se dă” (100 lei, ca în Decembrie 1989), dar prețurile cresc până suta aia nu se mai vede deloc!…). Degeaba vine (a venit) suta aia de lei, dacă, prin cheltuielile lunare, omul plătește mai mult ca înainte (de a primi suta) cu 200 de lei (sau chiar peste!) în plus (pe mâncare, haine, utilități, transport, etc…)!

(Câteva) gânduri legate de baza de date administrative (și nu numai)… Luni, ian. 28 2019 

Lucrez, de ceva vreme, la inventarierea, la nivel de unități administrative elementare actuale (comune, orașe, municipii sau echivalente), a unuia dintre antroponimele relevante pentru spațiul românesc (o opinie subiectivă, recunosc, dar, cine nu e mulțumit de „ofertă” să facă același lucru pentru ce nume crede că sunt „relevante”!)… Așa cum am mai remarcat și cu alte prilejuri – deja e a cincea oară când „scanez” (cam) aceleași surse de documentare! – apar niște… probleme/dileme:

1.Dacă nu ar fi mai indicat ca, înainte de a tot inventaria antroponime (și nu numai, fiindcă sunt mult mai multe elemente cu repartiție spațială), să încep (și să termin!) baza de date administrative, la nivel de localități (actuale și/sau dispărute), pentru tot spațiul românesc și pentru toate epocile și perioadele istorice?

2.Varianta „alternativă” e un fel de „cooperativă” botezată „munca în zadar”! Adică, pe lângă cele mai frecvente 100 de antroponime (pentru care, la o socoteală „sumară”, acum vreo doi ani, la 4 nume pe an, aș avea nevoie de vreo 25 de ani, cel puțin!), ar mai fi încă vreo alte câteva (zeci?), pentru care ar trebui (re)scanate (cam) aceleași surse de documentare (deja am descoperit „rateuri”, inerente, dealtfel, atunci când „lucrezi” între o „deplasare la supermarket” și „corectat n-șpe lucrări” sau „de completat o raportare” urgentă, care trebuie predată „ieri”)… În plus, mai intervin vârsta, oboseala, starea de sănătate și (re)luarea acelorași activități (ultra-)repetitive… Aș fi putut adăuga datele „lipsă” în fișierul/fișierele cu datele inițiale, dar, pe lângă faptul că are și calculatorul unele limite, am constatat că și simpla (re)căutare a acelor/acelui fișier(e) este extrem de cronofagă și distrăgătoare a atenției de la „treaba în curs” (și asta e posibil să… uit la un moment dat care era!)…

3.Am mai auzit remarci „compătimitoare” că m-am „înhămat” la o treabă ce depășește, poate, posibilitățile unei (întregi) echipe de cercetători… Cu „urmarea”, că nimeni n-a zis că va da o mână de ajutor, nici măcar „de complezență”… Între timp, printre colegi, fiecare e pre(a)ocupat de „traseul” său, profesional-academic-avansator – și, dacă treaba asta a mea, cam conservatoare, ca să nu-i zic(ă) „învechită” și/sau „retrogradă” – nu intră în(tre) „țintele” de articole isi/sisi/pisi – adio „colaborare”!… Nu zic, am dat și peste entuziaști care doreau să contribuie, dar… cine să-i pregătească (metodologic, în primul rând), când și chiar unde (că unii sunt din alte localități, situate chiar la sute de km distanță)? Pe de altă parte, ce vine „din urmă”, în majoritate (doctoranzi, masteranzi, studenți), te încurajează – zilnic și silnic – să pui în practică zisa lui Bruce Willis, dintr-un film (aici, acum, nu mai contează care): „Trebuia să o facă cineva și pe asta!”…

Așa că, deocamdată, (ne)hotărât între (di)lemele/(prob)lemele de mai sus, merg mai departe. Mă întorc la „inventarierea” ultimelor județe din „Anuarul SOCEC al României Mari” (1925).

P.S. Am scris aieste gânduri (și rânduri) și pentru mine, ca să mi le (re)amintesc, când o fi să (mai) uit din ele! 🙂

24 Ianuarie și Iașii? Duminică, ian. 27 2019 

Am lăsat să treacă vreo câteva zile de la manifestările dedicate zilei de 24 Ianuarie (desfășurate inclusiv la Iași) ca să exprim câteva gânduri, în câteva rânduri.

În anul 1859, Adunarea Electivă a Moldovei, l-a ales, în unanimitate, la Iași, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al Principatului Moldovei. Votul s-a produs la 5/17 Ianuarie (prima dată e pe stil vechi, a doua – pe stil nou).

Ulterior, la 24 Ianuarie/5 Februarie 1859, s-a întrunit, la București, și Adunarea Electivă a Țării Românești, care a procedat la fel, decizând, cu unanimitatea voturilor, ca Alexandru Ioan Cuza să devină și domnitor al acestui principat.

Deci, dacă sărbătorim Unirea Principatelor, pe stil nou, data la care trebuie ea marcată este 5 FEBRUARIE, și NU LA IAȘI! Dacă dorește cineva să serbeze alegerea ca domn, în Moldova, a colonelului Cuza, pe stil nou, o poate face pe 17 IANUARIE!

Dacă, totuși, se optează pentru serbarea Unirii Principatelor, pe 24 Ianuarie (pe stil vechi), iarăși, nu e vorba de data alegerii lui Cuza la Iași, ci la București! Deci, oricum ar fi, serbarea alegerii Domnitorului Unirii ca principe al Moldovei, se poate face la 5 Ianuarie (pe același stil vechi).

În altă ordine de idei, ar fi bine ca acest „popor” să renunțe la „regula” de „a nu avea nici o regulă”, manifestată, din plin și în ceea ce privește sărbătorile naționale importante. Se serbează Unirea Principatelor pe 24 Ianuarie (stil vechi), dar Unirea Transilvaniei cu România, pe 1 Decembrie (stil nou)! Mai mult, din 1990, ultima e și Ziua Națională, fapt înscris și în Constituție! Deci, să vă hotărâți, tovarăși: ori toate sărbătorile naționale pe stil nou (dar atunci – adio Unirea Principatelor pe 24 Ianuarie! Se va muta pe 5 Februarie!), ori – pe stil vechi (dar, în acest caz, Ziua Națională se va muta pe 18 Noiembrie și trebuie modificată și Constituția!)…

160 de ani de la începutul Unirii Principatelor Joi, ian. 17 2019 

La 5/17 Ianuarie 1859, la Iași, Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales pe colonelul Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatului moldav. A fost primul pas spre Unire, al doilea fiind făcut de Adunarea Electivă de la București, care, pe 24 Ianuarie/5 Februarie a decis că alesul moldovenilor va fi domnitor și în Țara Românească.

Pentru acest moment, în a doua parte a anului 1858, conform celor stipulate în Convenția de la Paris, în ambele Principate au avut loc alegeri legislative. În Moldova (care cuprindea, din 1856, și județele sud-basarabene Cahul, Ismail și Bolgrad), din cei 2024 de alegători înscriși pe liste, s-au prezentat la urne 1821, prezența la vot fiind foarte ridicată – 89,97%. Liberalii au obținut 756 de voturi (41,5%), iar conservatorii – 1065 (58,5%). Astfel, din cele 67 de locuri ale Adunării Elective, liberalii au obținut 27, iar conservatorii – 37, celelalte 3 locuri fiind atribuite mitropolitului Moldovei și episcopilor de Roman și Huși.

Printre deputații aleși în Adunarea Electivă a Moldovei se numărau Vasile Alecsandri (deputat de Bacău), Lupu Botez (Baia/Suceava), Nicolae Cananău (Botoșani), Lascăr Catargiu (Covurlui), Dimitrie Miclescu (Dorohoi), Mihail Sturdza, Anastasie Panu (Iași), Costache Negri (Ismail), Grigore Balș (Neamț), Nicolae Suțu, Mihail Kogălniceanu (Putna), Nicolae Vogoridi (Tecuci), Manolache Costache Epureanu (Tutova), Petre Carp (Vaslui), etc.

Continuarea acestei prezentări – în 5 februarie.

Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei Luni, ian. 14 2019 

Azi, la Hotelul „Unirea” din Iași (în sala „Alexandru Ioan Cuza”) s-a lansat Asociația Civică Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei.

NU suntem separatiști, ci unioniști și pro-europeni! Când ne propunem să avem infrastructură – rutieră și feroviară, dar nu numai – care să ne lege, mai rapid, mai eficient, peste munți, cu Ardealul și Europa, și, spre sud, cu Capitala, nu putem fi acuzați de separatism!
Și, în nici un caz nu poate fi acuzată de „separatism” o regiune care, în și după 1859, s-a sacrificat pe sine, ca pe temelia acestui sacrificiu, să se nască, în 1918, cu Iașii, „capitală de război”, România Mare!
Cerem, civilizat, dar ferm, în primul rând, la nivel de atitudine și de fapte, cel puțin același nivel de respect față de Moldova și față de românii moldoveni, ca față de oricare altă regiune a țării!

Despre patrimoniul cultural românesc Luni, ian. 14 2019 

Pe 11 ianuarie, la Skopje, s-a votat schimbarea numelui statului (Republica) Macedonia, în (Republica) Macedonia de Nord, după un acord, între guvernul acestei țări și cel grec, acordul urmând să fie ratificat și în Parlamentul de la Atena. Până aici, nimic senzațional, ar putea spune oricine: două țări s-au înțeles, după îndelungi negocieri, asupra unei chestiuni, care acum urmează să fie consfințită de aleșii celor două popoare. Da, dar…, fiindcă există un „dar”…

Ce au fost, de fapt, „macedonenii”/„macedonii” și cine sunt, în realitate, urmașii lor? I. Muntele și A. Ungureanu (în Geografia populației, p. 276-277, inclusiv nota infrapaginală 343) afirmă „Și macedonenii antici au fost, la origine, o populație tracică, care a suferit însă o puternică grecizare.”. Acest fapt este dovedit și de numele purtat de creatorul unui Imperiu, numit „macedonean”, în secolul IV î. Hr., marele Alexandru Macedon! Deci, „Macedon”, nu „Grecul”!… Și chiar dacă o mare parte a macedonenilor tracofoni s-au grecizat, un număr considerabil dintre ei au învățat limba latină, devenind românii macedoneni, numiți și macedo-români, macedo-armâni sau aromâni. Care, se pare, n-au nimic de zis în disputa dintre statul grec, care a primit „cadou” sud-vestul Macedoniei istorice, în 1913, prin… Pacea de la București (ce a pus capăt celui de-al doilea război balcanic) și un stat, rezultat din partea nord-vestică a Macedoniei, atribuită Serbiei, prin același tratat, unde cei declarați bulgari la recensământul otoman din 1908, au devenit, după 1945, prin „artificiile etnice” ale lui Tito,, … „macedoneni”!…

Deci Macedonia și macedonenii sunt revendicați de greci și de slavi! Nici o opinie dinspre (a)români, iar, în ceea ce privește România… mai degrabă inventează savanții teleportarea decât să-și aducă aminte guviermii de la București de așa ceva! Care guviermi n-au absolut nici o părere, după 1991, când, după apariția celui de-al doilea stat românesc independent, (Republica) Moldova, nu numai că n-au catadicsit să emită măcar o „declarație” prin care să afirme că numele Moldova aparține patrimoniului cultural românesc, dar au asistat cum, din trupul statului pruto-nistrean, rusofonii au „creat” așa-numita „republică moldovenească nistreană”, existentă, de facto, și azi! Ba, mai mult, deși vechea Țară a Moldovei – creată, în secolul al XIV-lea, de maramureșenii Dragoș Vodă și Bogdan Vodă și extinsă, de urmașii lor, până la Nistru și Marea Neagră, care, de-a lungul istoriei a avut toate capitalele sale (Baia, Siret, Suceava și Iași) la vest de Prut! – au îngăduit „inventarea”, de către bolșevicii ruși, a unui „popor moldovenesc”, pentru o parte a neamului românesc!…

Probabil, însă, agramaților borfași, corupți și incompetenți de la București li se potrivește, „mănușă” un banc apărut în plină dictatură, dar foarte potrivit și pentru actualul regim comunist(oid):

Întrebare:
Ce diferență există între strămoșii din antichitate și comuniști?

Răspuns:

Strămoșii practicau „cultul morților”, iar comuniștii – „moartea culților”!

Oameni de caracter Duminică, ian. 13 2019 

Am „cules” de pe net două texte de atitudine:

https://antoneseiliviu.wordpress.com/2019/01/11/jurnal-de-pirit-4-ginduri-despre-onoare/

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/generalul-kitsch–208974.html

Societatea românească are nevoie de intelectuali, dar nu de orice fel de intelectuali, ci de aceia care iau atitudine în fața grobianismului, a tupeului, a ipocriziei, fățărniciei și fărădelegii!

Tot respectul pentru Liviu Antonesei și Eugen Munteanu!

Pagina următoare »