Atât în zilele de dinaintea invaziei ruse, cât, mai ales, după declanșarea „turismului cu tancul la vecini” în Ucraina, de către decerebratul putler ot Kremlin, unul dintre „indicatorii” suportului – voluntar sau de tip „idiot util” – pentru ocupant a devenit/este toponimia… De ce? E posibil ca nume precum Kiev – nu Kiiv, ori Lvov, în loc de Lviv (în poloneză, Lwow era asemănător) să nu „trădeze” o simpatie față de ocupantul rus… Însă, când spui/scrii/tehnoredactezi Harkov, Nikolaev, Lugansk, etc, ori îi susții, involuntar, pe rușii agresori, ori intri la categoria „idioți utili”, creată de tovarășul lenin, acum mai bine de un secol! Corect, ucrainește, numele de mai sus sună Harkiv, Mikolaiv, Luhansk!…

Ideea e (mai) veche și nu este legată doar de Ucraina… Unde, de ani buni, alternativ cu Cernăuți, am utilizat forma (ucraineană) Cernivțî, și nu cea rusă, Cernovțî, ori, alternativ cu Cetatea Albă, forma Bilhorod Dnistrivskii și nu Belgorod Dnestrovskii, în ambele situații ultimele forme fiind cele ale rușilor (ocupanți). Zilele trecute, într-o discuție a venit vorba despre numele unei entități populate de armeni, alipită de stalin/satanin la Azerbaidjanul sovietic acum un secol… Cei care spun și acum Nagorno-Karabah sunt susținători ai ocupantului țarist/sovietic/rus! Zona NU are ruși, ci preponderent armeni și aparține (oficial) Azerbaidjanului! Dacă nu vă place nici forma armeană – Artsakh – nici cea azeră – Qarabag – o puteți folosi, în română, pe aceasta – Karabahul de Munte!…

P.S. Aviz, mai ales, analfabeților și inculților din așa-zisa „presă” carpatodanubianopontică!