Ieri seară am definitivat realizarea hărților brute ce evidențiază evoluția, în ultimul mileniu, a densității populației Făgărașului pe cartiere. Taman la vreme, pentru a marca, astăzi, aniversarea primei atestări documentare a localității (împreună cu Sâmbăta), la 11 martie 1291. 🙂

Cea mai… complicată activitate a fost găsirea unui program care să calculeze suprafața fiecărui poligon aferent cartierului în cauză. Inițial, acum mai bine de două săptămâni, am mizat pe folosirea programului Corel Draw, activ pe vechiul calculator, doar că, mai întâi, a fost nevoie să-l dau la reparat, că nu mai pornea, iar, ulterior, am descoperit că opțiunile găsite pe forumuri pe Internet nu funcționează… N-am renunțat, dar, în prima fază, alternativele – fie erau… ridicole (un program cu trial doar pentru… o oră!), fie necesitau redesenarea pe imaginea satelitară a acelorași poligoane (deci reluarea aceleiași munci, încă o dată)… Am ajuns, inițial, tot pe vechiul calculator, la una din opțiunile programului xPhil, care calculează perimetre și arii ale unor suprafețe poligonale… După instalarea programului și pe actualul calculator am trecut la treabă… Având aria cunoscută a unui alt poligon, cu lungimi cunoscute ale laturilor, am calculat un coeficient rezultat din împărțirea ariei reale a acestuia (în kilometri pătrați = kmp), la valoarea rezultată din calculele xPhil și, astfel, am recalculat ariile tuturor cartierelor, pentru toate momentele din secolul XI până la începutul actualului mileniu.

Rezultatele mi se par veridice… Astfel, Făgărașul (cu actualul cartier Galați, situat la nord de Olt), ar fi avut, în veacurile XI-XIII (anterior invaziei tătare din 1240-41) o suprafață de 0,26 kmp. Pentru comparație, Statul Orașului Vatican (statul papal) are 0,44 kmp, nefiind altceva decât un mic cartier al Romei. Situl din zona Cetatea Veche și nucleul gălățean aveau suprafețe aproape egale. Ulterior, Galații au mai crescut în suprafață, extinzându-se, treptat, mai ales spre nord, în lungul Văii Galaților, având, în prezent o suprafață de cam 3 ori mai mare decât acum circa un mileniu (0,52 kmp). Făgărașul situat la sud de Olt s-a dezvoltat, de pe la 1290-1300, în jurul Cetății actuale, în ceea ce am considerat cartierul (actual) Centru, pe lângă care, ca nuclee inițiale, pericentrale, au apărut, spre vest-nord-vest cartierul Titu Perția, apoi, spre sud-vest – cartierul Vasile Alecsandri (numit, în Evul Mediu, Ciuta/Vadkert), apoi, de pe la 1700, începe să se contureze cartierul Tudor Vladimirescu, la sud și est de precedentul.

Din secolul al XVIII-lea, extinderea vetrei orașului duce la începutul conturării cartierelor (actuale) Negoiu (la sud de Centru) și 13 Decembrie (la vest și sud-vest), dar și la (re)apariția, spre Cetatea Veche a primelor case din actualul cartier Veteranilor. Spre sfârșitul veacului, după construcția căii ferate Sibiu-Făgăraș apare cartierul Gării, iar, prin înființarea, imediat după prima conflagrație mondială, a Fabricii de Explosivi Nitramonia, se conturează viitorul combinat chimic, unde, în perioada comunistă, după 1950, apar și primele locuințe. De fapt, perioada comunistă este cea care duce atât la extinderea teritorială a mai multor cartiere existente – Tudor Vladimirescu, Negoiu, Gării, 13 Decembrie, Combinat, cât și la apariția altora noi: Florilor – la vest de 13 Decembrie, Meltea – la nord de Tudor Vladimirescu, Ion Creangă – la sud-est de Gară și Vlad Țepeș – în extremitatea vestică a municipiului. De asemenea, spațiul construit se reconfigurează în mai multe cartiere, prin construcția de locuințe colective de tip bloc. În fine, reconfigurările de după 1989 au dus, în anumite cazuri la diminuarea suprafeței unor cartiere – parțial, în cazul cartierului Veteranilor, sau în Combinat – dar, în altele, perimetrul construit s-a extins, așa cum s-a întâmplat în cazul cartierelor Meltea, Tudor Vladimirescu, Florilor și chiar Veteranilor.

Pe baza acestor evoluții, reconstituite incomplet, până pe la 1600, Făgărașul (cu Galații) a crescut teritorial, de la 1,97 kmp în secolele XIV-XVI, la 2,21 kmp pe la 1700, 2,74 kmp în a doua parte a secolului al XIX-lea, 4,55 kmp – în perioada interbelică, 14,56 kmp – spre finalul perioadei comuniste și 15,27 kmp – în prezent. Se remarcă o creștere teritorială lentă până pe la jumătatea secolului al XIX-lea, modernizările din perioada dualistă, continuate și în perioada interbelică (în care, apariția perimetrului combinatului chimic a dus la o creștere apreciabilă a suprafeței construite) aducând o creștere a ritmului de extindere, amplificată radical după ultima conflagrație mondială, când suprafața construită s-a triplat, în bună măsură, și prin extinderea perimetrului combinatului chimic, spre sud și est. Cu toate acestea, actuala suprafață construită reprezintă cam 40% din cei 36 kmp cât reprezintă toată suprafața administrativă a municipiului Făgăraș.

De fapt, aici ar apărea o problemă, care ține de faptul că, în general, densitățile, în cazul unităților politico-administrative – de la state, la județe, comitate, regiuni, provincii, până la unități elementare, de tipul municipiilor, orașelor și comunelor, se calculează prin raportare la suprafața administrativă, care include și extravilanul. Din păcate, în cazul cartierelor Făgărașului, ne vom raporta doar la intravilan, atât pentru că, pentru perioadele mai vechi, este imposibil de delimitat teritoriul administrativ aparținător localității (probabil, diferit de cel actual), cât și deoarece ar apărea diferențe de suprafață (uneori, foarte mari) între cartierele de la periferia așezării – care, convențional, ar avea arii foarte extinse, până la limitele administrative – și cele din centrul actual, care, practic, sunt înconjurate de cartierele învecinate. Apoi, o altă problemă care poate „distorsiona” calcularea densității urbane este faptul că, în unele cartiere – Combinat, Ion Creangă, Vlad Țepeș, Tudor Vladimirescu, Centru… – părți destul de mari sunt ocupate de zone nelocuite, reprezentate de unități industriale, spații comerciale, administrative, unități școlare, parcuri, inclusiv Cetatea și altele. Prevalându-ne de cazul similar ar cartierelor ieșene, în care au fost incluse, în mod similar și asemenea suprafețe în interiorul amintitelor diviziuni ale localității, am procedat și noi la fel, incluzând în perimetrul cartierelor orașului orice suprafață amenajată, construită, indiferent de destinația/folosința sa.

O altă problemă a trebuit să fie rezolvată aseară: Philcarto refuza să reprezinte densitățile „cartierelor” Veteranilor (Cetatea Veche) și Galați, pe motivul că nefiind minim 4 poligoane, nu poate reda harta (așa a fost configurat). Am desenat două „pseudo-cartiere” (care vor fi șterse când se va prelucra harta!) și am reușit să reprezint și densitățile din perioada secolelor XI-XIII.

Legat de evoluția densităților pe cartiere, anterior anului 1700, nici un cartier (actual) nu atingea 1000 de locuitori pe kmp. Primul asemenea „salt”, ușor peste 1000, s-a produs din prima parte a veacului al XVIII-lea, în cartierele mai vechi – Centru, Vasile Alecsandri și Galați, „trădând” începutul modernizării urbane induse de instaurarea stăpânirii habsburgice. Ca urmare, și media densității târgului a „sărit” peste 1000 locuitori pe kmp, la 1021 loc/kmp. Anterior, o valoare similară, chiar ușor mai mare, s-ar putea să se fi consemnat înainte de 1241 (peste 1400 loc/kmp), mai ales în nucleul din jurul Cetății Vechi (care ar fi putut marca și un început de creștere, calitativă, a locuirii urbane), dar, cum datele de dinainte de 1600-1700 sunt, în bună măsură, bazate pe reconstituiri, menționăm acest fapt cu rezerve… Totuși, pentru comparație, astăzi, același Vatican, cu o populație de mai puțin de 1000 de locuitori, are o densitate medie de aproape 2000 loc/kmp, mult mai mare decât a cartierelor medievale făgărășene, și în condițiile în care, o mare parte a teritoriului său este ocupată de edificii religioase, de spații muzeale, cu rol administrativ, etc.

De fapt, anterior instaurării stăpânirii habsburgice, densitățile au fost mai mult decât modeste: 300 loc/kmp și ușor peste, înainte de 1400, puțin peste 400 – pe la anul 1500 și au trecut de 600 loc/kmp după anul 1600. Asemenea valori explică și de ce, chiar dacă a primit statutul de oppidum = târg, în 1393, Făgărașul avea, probabil, multe trăsături mai apropiate de mediul rural, decât de cel urban. De fapt, de pildă, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, conform Urbariilor Țării Făgărașului, densitatea din Centru – 703,5 loc/km era doar cu puțin mai mare decât cea din satul Galați – 571,6 loc/kmp.

Din a doua parte a secolului al XIX-lea, odată cu începutul altei etape de modernizare, mai rapidă și chiar mai profundă, Făgărașul a depășit 2000 loc/kmp (2045,9 loc/kmp, în 1857), având cartiere cu peste 3000 loc/kmp – Vasile Alecsandri. Totuși, pe de o parte, atât creșterea lentă a populației, cât și extinderea rapidă a suprafeței construite, în perioada interbelică (prin apariția combinatului chimic), au făcut ca densitatea să oscileze, chiar și sub 2000 loc/kmp, marcând creșteri cu adevărat semnificative abia în a doua parte a perioadei comuniste, care coincide și cu declanșarea, și pe malurile Oltului, a politicii regimului de construire a unor mari ansambluri de locuințe colective, formate, preponderent, din blocuri cu 3-4 etaje, dar, uneori, și de 8-10 etaje. În aceste condiții, deși, prin extinderea suprafețelor instalațiilor industriale ale Combinatului Chimic (ce reprezintă și azi aproape jumătate din suprafața construită a localității!), perimetrul construit s-a extins considerabil, în 1992, densitatea medie a populației făgărășene s-a apropiat de 3000 loc/kmp (2943,3 loc/kmp), depășind 5000 loc/kmp în mai multe cartiere (unde, adesea, au apărut multe blocuri): 13 Decembrie (24354 loc/kmp), Vasile Alecsandri (11920 loc/kmp), Tudor Vladimirescu (9475 loc/kmp), Titu Perția (8708 loc/kmp), Centru (6250 loc/kmp).

Reculul demografic postdecembrist, în urma căruia Făgărașul a pierdut circa o treime din populație în ultimele 3 decenii, a dus și la scăderea densității, atât la nivel general – 2012 loc/kmp, în 2011, cât și la nivel de cartiere, toate cele menționate anterior înregistrând valori între 17047 loc/kmp – 13 Decembrie și 4371 loc/kmp – Centru.

Mai adăugăm, spre final, faptul că, în cartierele cu case, densitățile pot fi de sub 1000 loc/kmp – ca în Meltea, Ion Creangă și Veteranilor, similar cu valorile din cartierul Combinat, unde, deși s-au construit, după 1980, mai multe blocuri, mărimea fostei uzine chimice anulează eventualele densități mai mari. În plus, cartierul Vlad Țepeș – în perimetrul căreia se află atât fosta SMT (Stațiune de Mașini și Tractoare), vechiul Liceu Agricol, Uzina de Mase Plastice, cât și complexul turistic Lacuri Beclean (Fântânița Crăiesei) – deține „recordul” celor mai mici densități făgărășene, mai mici și decât media națională (49 loc/kmp, în 2011, față de aproape 90 loc/kmp, la nivelul României).