Deși derivă, ca rădăcină, de la numele roman al zeului războiului – Marte – mărțișorul românesc a fost transformat, practic în opusul semnificației romane inițiale – un simbol al aprecierii față de cei dragi, oferit, începând cu prima zi a lunii lui Mărțișor, celor care ne sunt apropiați de suflet. Tradiția, extrem de veche – se pare, de origine tracă, atestată, prima dată, în secolul al VI-lea, a fost preluată și de popoarele balcanice – slavi (bulgarii îi spun martenița), greci… – regăsindu-se, în diferite moduri, la începutul primăverii. O contribuție deosebită la evidențierea vechimii și repartiției spațiale a acestei tradiții are Miron Stratan, cu o mulțime de exemple, legate de acest străvechi obicei.

O primăvară frumoasă, cu sănătate, spor în toate și pace, tuturor! 🙂