Entuziasmul generat de finalizarea introducerii datelor pentru alegerile legislative neozeelandeze a dus la un ritm foarte bun în această (aproape) săptămână, la inventarierea scrutinelor similare japoneze. În paralel cu introducerea datelor legate de mandatele parlamentare (pe prefecturi, agregate, ulterior, pe regiuni), am căutat informații legate de numărul de alegători înscriși pe liste, de totalul celor care au participat la vot și al voturilor valabil exprimate.

Rezultatele au depășit așteptările… Multe informații, foarte detaliate, complete, din ce am văzut (mai ales pentru perioada postbelică), dar cu o… „mică” problemă: mai toate sunt în japoneză!… 🙂 Nu-i bai, fiindcă știam cum se rezolvă această problemă de vreo 2 ani, de când m-am folosit de Google Translate pentru a salva datele referitoare la mandatele parlamentare pe partide, pentru tot intervalul 1890-2017 (completate, acum câteva săptămâni, cu datele de la recentele alegeri din această toamnă). Am utilizat același program, găsind informații la nivel de districte electorale, cel puțin pentru ultimii 75 de ani… Fiecare prefectură (oarecum echivalentul județului de la noi) are mai multe asemenea districte (traduse de Google Translate, în engleză, prin „ward”) și, probabil, datele vor fi introduse la acest nivel, apoi vor fi agregate pe prefecturi și pe regiuni (operațiuni realizate și pentru Franța, unde am agregat, la câteva alegeri, datele la nivel de circumscripții electorale pe departamente și, apoi, pe regiuni, sau pentru Noua Zeelandă, inițial – pe electorate, apoi pe subdiviziunile de nivel regional stabilite de la început).

O altă problemă ar fi apărut de la alegerile din 1996 încoace (aici m-am oprit, deocamdată)… Exact ca la neozeelandezi, și japonezii au hotărât, tot după alegerile din 1993, să treacă la un sistem mixt de alegere a deputaților (o parte, prin vechiul sistem, al votului unic transferabil – STV = single transferable vote, cealaltă – prin vot proporțional, pe liste de partid), care a fost pus în practică din 1996 (tot în același an cu Noua Zeelandă!)… La neozeelandezi am folosit, de la aceste alegeri încoace, datele de la votul proporțional, pe partide, la nivel de electorate și, probabil, voi face la fel și în cazul scrutinelor japoneze. Dacă totalul deputaților este prezentat doar la nivel regional, pentru voturile alegătorilor (fie cele pentru alegerea mandatelor uninominale, fie cele proporționale) informațiile sunt, din ce-mi zice traducerea din japoneză, pe districte electorale. Va fi mai mult de lucru, dar e bine că am găsit date chiar mai detaliate decât m-am așteptat! 🙂

Experiența cu traducerea care oferă acces la texte și date statistice din japoneză mă face să cred că, fără a mă sumeți, există posibilitatea accesării a (aproape) oricăror date, cu ajutorul Internetului…Sunt ani buni (să tot fie vreo 7-8, cred) de când, tot printr-o asemenea traducere, am navigat pe Wikipedia turcească spre a găsi date legate de alegerile otomane din perioada 1876-1920. Și, nu doar că am găsit, dar am și făcut unele mici intervenții, acolo unde (la alegerile din 1912) am găsit deputați aromâni (au fost doi!) aleși în Parlamentul de la Constantinopol/Istanbul 🙂

Mai apare o problemă, legată de datele electorale pentru Insulele Ryukyu (prefectura Okinawa), care, în intervalul 1945-1970, au fost ocupate de americani. Aceștia au organizat alegeri, începând cu 1952, până în 1968, pentru un parlament al insulelor. Datele vor fi introduse separat și urmează să fie incluse în statistica japoneză integrală, când se vor face calculele pe „cincinale electorale”. Tot legat de aceste insule, ca și în cazul Insulelor Chattam (neozeelandeze), apare o problemă de apartenență la o prefectură/regiune sau alta pentru Insulele Amami… Acestea făceau parte din prefectura Okinawa până în 1945. Au fost returnate Japoniei cu două decenii înaintea restului prefecturii (Insulele Ryukyu), iar japonezii au „alipit” aceste insule la prefectura Kagoshima (regiunea Kyushu). Până în 1993 au format un district electoral distinct, astfel încât datele se pot scădea de la Kagoshima și adăuga la Okinawa, dar, ulterior, ele sunt doar o mică părticică dintr-un district actual al prefecturii Kagoshima și e mai dificil de separat de aceasta și de (re)adăugat la Okinawa… Mă rog, nu ar fi diferențe prea mari (mai ales că „peisajul electoral” al sudului Japoniei nu diferă prea mult, de la o regiune la alta), dar adevărata problemă apare la reprezentarea cartografică a datelor… Din nou, insulele amintite ar trebui să aibă un cod (legat de Okinawa, înainte de 1945/1993) și alt cod (similar prefecturii Kagoshima/regiunii Kyushu), după „transferul” acestora la prefectura vecină…

Iar în altă ordine de idei, deși cu câteva săptămâni în urmă, după finalizarea inventarierii datelor pentru Franța, mă gândeam să „alternez” statele din Asia-Pacific cu câte una-două țări europene, acum, dacă tot au urmat două țări de la Pacific (Noua Zeelandă și Japonia), cred că voi schimba „strategia”: va urma India și, prin Turcia (pentru care am inventariate, deja, datele de la alegerile otomane, până în 1920!), voi „reveni” în Europa… Vor urma Balcanii (Grecia, Bulgaria, statele ex-iugoslave), statele ex-sovietice (Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Rusia, Ucraina, Bielorusia -țări unde mai am de actualizat mai ales perioada de după 2010), apoi restul Europei Mediteraneene (Italia, Spania, Portugalia), Europa Centrală și Vestică (ce a mai „rămas” din ea – Olanda, Elveția, Irlanda) și Europa Nordică (Danemarca, Suedia, Norvegia). În majoritatea cazurilor, datele există, știu de unde pot fi obținute (sau le-am descărcat, deja, în calculator), încât va fi doar o problemă de timp și de „mobilizare” pentru finalizarea activității! 🙂

Recapitulând ce s-a făcut deja, Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă sunt finalizate. În Europa se adaugă Regatul Unit, Belgia, Franța, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, România (inclusiv actuala R. Moldova), Rusia, Finlanda (incluzând statele imperiale sau/și cele federale, de tipul Imperiului habsburgic/austro-ungar, Imperiului țarist/URSS, fostei Cehoslovacii, precum și Irlanda, ca parte a Regatului Unit, înainte de 1920). Celelalte state (țările baltice, Albania, Luxemburg, Islanda, etc.), de dimensiuni teritoriale și demografice (prea) mici, vor fi tratate doar ca entități naționale.

După prelucrarea tuturor datelor pe „cincinale electorale”, va urma crearea (și/sau actualizarea) fondurilor de hartă. Cel actual pentru Europa, plus cel pentru America de Nord Anglo-Saxonă există deja. Vor trebui (re)desenate cele pentru Europa pentru perioadele mai vechi (secolul al XIX-lea și primii ani din secolul trecut, până la Primul Război Mondial, perioada interbelică…), cele pentru subcontinentul indian (India interbelică, „perla” Coroanei britanice includea și Pakistanul, Bangladeshul și, la începutul perioadei, chiar și actualul Myanmar!), Japonia, Australia și Noua Zeelandă.

Rămâne, pe de altă parte, în „suspensie” (și în… „suspans”!) adăugarea ȘI a datelor, la nivel regional pentru Republica Sud-Africană și/sau unele state latino-americane (măcar pentru Mexic, Brazilia, Argentina)… Principalul motiv de refuz se leagă de faptul că, pe de-o parte, fosta Uniune Sud-Africană (cu alegeri legislative de peste un secol!) a dat drept de vot doar unei minorități (cea albă) până în 1994, iar statele latino-americane (cu o „istorie” electorală de circa două secole!) au avut, frecvent, fie regimuri autoritare (Mexicul), fie lovituri de stat, războaie civile și/sau dictaturi (mai ales Brazilia și Argentina). Mă rog, se poate obiecta că și în Europa au fost (și sunt și azi!) asemenea țări (Rusia, Bielorusia, Azerbaidjan, Armenia, chiar și Turcia, de pildă!), dar, atât la nivelul ansamblului continentului, cât și al perioadelor istorice, Europa, alături de America de Nord Anglo-Saxonă, de țările de la Antipozi, Japonia și/sau India, reprezintă o arie geografico-electorală cu o mare preponderență a regimurilor democratice, cu alegeri libere, mutipartite, care permit alternanța, periodică, la guvernare. Nici Israelul nu va fi adăugat (deși, și aici, s-au desfășurat alegeri, sub controlul dat britanicilor, de Liga Națiunilor, prin mandat, în 1920, încă din perioada interbelică!), ca urmare a dimensiunilor nesemnificative (are o populație nu cu mult mai mare ca a Moldovei carpato-prutene și o suprafață puțin mai mare ca a Dobrogei sau a Banatului).

În fine, până se vor finaliza activitățile enumerate mai sus se mai pot schimba niște lucruri: nu e nimic „bătut în cuie”! Aștept(ăm) eventuale sugestii, critici, lăcrămații, pardon, reclamații, șamd! 🙂

P.S. (18 decembrie): Dimineață, intenționând să încep introducerea datelor la nivel de districte electorale cu perioada 1996-2021, m-am trezit că, pe Google Chrome, orice nou link deschis/accesat, era redirecționat, după câteva secunde spre diverse pagini, care de care mai… ciudate… Am descoperit, abia acum, că nu aveam nici un ad-blocker 🙂 și a intrat, imediat, în „alertă” și anti-virusul… În fine, după 15-20 de minute, situația era remediată!…

Apoi, apucându-mă de treabă, am descoperit, pe de-o parte, că datele cele mai detaliate, pentru ultimii 25 de ani, sunt tot cele pentru circumscripțiile (districtele) uninominale și am schimbat „modificarea”, urmând ca, pentru acest interval, să țin cont de datele de acest tip. Aceste date trebuie, obligatoriu, agregate pe nivele superioare districtelor electorale (prefecturi, regiuni), deoarece, de la un scrutin la altul, limitele și dimensiunile demografic-electorale ale acestora s-au tot modificat!