Continuăm referințele legate de scrutinele din acest an cu alegerile parlamentare… Mai întâi, să spunem câteva cuvinte despre prezența la vot. La 6 decembrie s-a consemnat cea mai scăzută participare la un asemenea tip de scrutin: 32,1%. Precedentul „record” se consemnase cu 12 ani în urmă, la 30 Noiembrie 2008, când s-au prezentat la vot 39,2% dintre alegătorii înscriși pe liste. Deja, de atunci, cum am amintit și la acel moment, România preluase un nedorit loc 1 între țările europene cu cea mai scăzută participare la alegerile legislative… Nu a fost doborât, încă, „recordul” de neparticipare la vot, deținut nu de alegerile europarlamentare, ci de referendumul pentru „familia tradițională”, din toamna lui 2018, când au participat la vot doar 21,1% dintre alegători. Atunci, însă, neparticiparea în sine a fost unul dintre scopurile celor care nu doreau să fie asociați cu clica de infractori aflată, la acel moment, în „fruntea” țării… Dacă nu luăm în calcul acel referendum, participarea cea mai redusă la vot rămâne cea de la alegerile europarlamentare din 2009 – 27,6%.

Oricum, se poate vorbi de lipsă de spirit civic – alt aspect pe care l-am mai abordat și cu alte ocazii – dar, pe de altă parte, văzând și (lipsa de) ofertă a partidelor politice românești – de ce să ieși la vot??? O spun ca unul care a fost la vot – și la locale, și la legislative (și ca mai de fiecare dată, din 20 mai 1990 încoace!) – dar care poate și să-i înțeleagă pe cei care NU au fost. Am și anunțat, cu mult înainte de scrutinul parlamentar că voi merge la vot și voi vota cu NIMENI!… Chiar nu era nimic de ales!… Să ne mai scutească așa-zisa „clasă politică” cu „neparticiparea”, cu „absența spiritului civic”, cu „supărarea pe popor” și să-și primenească listele cu „aleși”, fiindcă, exceptând UDMR (!), TOATE partidele parlamentare intrate în noua legislatură au traseiști, iar unele – și plagiatori!… Asta – ca să nu mai discutăm despre (absența) programelor politice reale, concrete, care să convingă cetățeanul să meargă la vot!… Iar, dacă facem apel și la legitimitate, vin mai multe întrebări: cum poate PSD să susțină că „a câștigat alegerile” cu 10% din totalul electoratului (adică 30% din 32% alegători prezenți la vot)??? Sau, viitoarea coaliție (PNL-USR-PLUS-UDMR), care are aproximativ 15% din suportul popular??? Și vor avea, probabil, și susținerea deputaților minorităților (altele decât cea maghiară), între care, tot zilele trecute, am semnalat că există mai multe transmiteri ale mandatelor „în familie”…

Și ca urmare a absenței unor programe, a unor candidați integri, de calitate, s-a dus o parte din voturile alegătorilor prezenți la scrutin spre AUR, o struțo-cămilă ce îmbină „anti-vaccinismul” și refuzul (ostentativ-idiot) de a nu purta mască, cu un naționalism ce amintește de legionarism pigmentat cu național-comunism ceaușist!… Și, dacă „clasa politică” românească ar avea un pic de cultură, de cunoaștere a istoriei naționale – măcar a celei parlamentare! – ar vedea că NU e prima dată când alegătorii, nemulțumiți de clasa politică, au sancționat-o prin absenteism!… O tendință incipientă de scădere a participării la urne s-a văzut chiar din ultima parte a perioadei antebelice (culminând cu doar 46% prezență la vot la alegerile senatoriale din 1918!), apoi, spre finalul perioadei interbelice (cu doar 54-55% participare la urne la scrutinele legislative din 1933 și 1937, tot pentru Senat!), tendință reluată după anul 2000 și dusă la valori chiar mai mici decât cele amintite în perioadele anterioare. E același popor, cu același comportament, față de o „clasă politică” de o calitate cel puțin discutabilă, ca să nu zicem mai multe!… Nici oamenii ce votează, din acest popor nu erau, în bună parte, aceiași în antebelic, interbelic și, mai ales după 1989, cum nici „aleșii” din „clasa politică” nu erau, dar apucăturile (rele) s-au păstrat: le-am ilustrat, cred, cu suficient de multe exemple, când am vorbit de „istoria” traseismului la români, cu aproape un secol și jumătate vechime!…

În privința preferințelor electorale ale minorității de alegători care a votat cu cineva – nu cu NIMENI sau nu vot nul sau alb! – PSD a obținut scoruri apropiate la ambele camere – 29%, fiind urmat de PNL – peste 25%, USR-PLUS – peste 15%, AUR – peste 9% și UDMR – 5,7%. Acestea sunt singurele formațiuni ce au acces în Parlament, la care, conform legislației electorale, se vor adăuga 18 deputați ai minorităților naționale (altele decât cea maghiară).

La nivel regional, PSD a câștigat în majoritatea regiunilor (chiar mai clar decât la locale), ceea ce confirmă, a doua oară, strategia păguboasă a „locatarului de la Cotroceni” de a aduce la putere „gu-ver-nul meu!”, cum a procedat, cu un an înainte de alegeri, și în 2015, și în 2019!… Trecerea PSD în „opoziție” (dar cu cele mai multe mandate în Parlament!) l-a întărit!… A trecut cu bine și peste valul de antipatie populară de după #Colectiv (2015) și de după suita de proteste în stradă din perioada ianuarie 2017-august 2019, ba chiar și după ce, la locale, în septembrie, fusese depășit de PNL… Nu poți avea „guvernul”, dacă n-ai majoritate în legislativ! Ori nu poți înțelege asta – și atunci, mai ales dacă repeți prostia, ești idiot! – ori asta ai urmărit de la început – și atunci ești ticălos!… Și am putea să ne întrebăm cine era, înaintea turului al doilea la prezidențialele din 2009, așa-numitul „premier GRIVCO” (păpușat de „varanul” Voiculescu), cu șanse de a conduce Guvernul, dacă ar fi ieșit președinte Mircea Geoană??? Sau, cu cine a format PNL, în anii 2011-2014, vestitul USL? Sau… de cine a fost cel care a zis „să mai dăm o șansă pe-se-de”? Câți își mai amintesc de aceste lucruri… și de altele?

Cele mai clare scoruri, PSD le-a obținut în Oltenia – 44,2%, Muntenia – 41,2% și Moldova – 33,8%… PNL a câștigat (aproape) „pe linie” peste Carpați, având 30,5% în Ardeal și câte 29 și ceva la sută în Maramureș și Crișana. A reușit să câștige „la mustață” și în Dobrogea, în vreme ce, în București-Ilfov a depășit PSD, dar a rămas pe poziția a doua, după USR-PLUS. Alianța a obținut, aici, 27,5%, câștigând aproape 22% și în Banat, unde, însă, a fost depășită de PNL… UDMR a câștigat, ca de obicei, în Secuime – cu 59,8%, obținând scoruri bune și în Crișana și Maramureș – mai mult de 17-18%. În fine, AUR a luat peste 10% în Bucovina (14,5%), Dobrogea (13,5%), Moldova (12,2%) și București-Ilfov (10,2%). De fapt, încă de la locale, în Bucovina, Moldova și Dobrogea, AUR avea, deja, peste 1%… Dar atenția „clasei politice” de la noi e(ra) în altă parte!… Sau nu?… Fiindcă e de analizat dacă, nu cumva, măcar o parte a „clasei politice”, nu doar că a acceptat ascensiunea AUR, dar a și sprijinit-o, tacit… Sunt multe de „povestit”, în condițiile în care, printre votanții AUR sunt (și) foști susținători ai USR sau ai PMP, iar unul dintre „aleșii” AUR era, în 1992, parlamentar FDSN…

Se menține diferențierea, în lungul Carpaților (dar și al Dunării), între regiunile intracarpatice (plus Dobrogea), care susțin, în primul rând, PNL, și cele extracarpatice, rămase sub influența PSD (și continuate, peste Prut, în Basarabia, de susținătorii comuniștilor și ai urmașilor lor!). Singură, Bucovina, probabil, ca urmare a unei „memorii electorale” antebelice (habsburgice) și interbelice (democratice românești), „basculează”, ca și de alte dăți, după 1989, între liberali (la locale) și social-democrați (la legislative). Cam la fel stau lucrurile și cu Dobrogea, care a avut, în primul deceniu post-decembrist, un comportament apropiat de al regiunilor intracarpatice, trecând, ulterior, o vreme, în „tabăra” PSD…, spre a reveni, în ultimii ani, spre formațiuni de centru-dreapta. București-Ilfov rămâne, de câțiva ani, „bastion” al USR-PLUS, iar Secuimea este controlată, ca mai întotdeauna, de formațiunea maghiarilor, UDMR. În schimb, AUR are scoruri superioare mediei naționale în Bucovina, Moldova și Dobrogea (și la locale, și la parlamentare), adică în regiuni vecine cu spațiul ex-sovietic… O fi întâmplător, sau nu?