Considerații referitoare la alegerile legislative de Sânnicoară Luni, dec. 21 2020 

Continuăm referințele legate de scrutinele din acest an cu alegerile parlamentare… Mai întâi, să spunem câteva cuvinte despre prezența la vot. La 6 decembrie s-a consemnat cea mai scăzută participare la un asemenea tip de scrutin: 32,1%. Precedentul „record” se consemnase cu 12 ani în urmă, la 30 Noiembrie 2008, când s-au prezentat la vot 39,2% dintre alegătorii înscriși pe liste. Deja, de atunci, cum am amintit și la acel moment, România preluase un nedorit loc 1 între țările europene cu cea mai scăzută participare la alegerile legislative… Nu a fost doborât, încă, „recordul” de neparticipare la vot, deținut nu de alegerile europarlamentare, ci de referendumul pentru „familia tradițională”, din toamna lui 2018, când au participat la vot doar 21,1% dintre alegători. Atunci, însă, neparticiparea în sine a fost unul dintre scopurile celor care nu doreau să fie asociați cu clica de infractori aflată, la acel moment, în „fruntea” țării… Dacă nu luăm în calcul acel referendum, participarea cea mai redusă la vot rămâne cea de la alegerile europarlamentare din 2009 – 27,6%.

Oricum, se poate vorbi de lipsă de spirit civic – alt aspect pe care l-am mai abordat și cu alte ocazii – dar, pe de altă parte, văzând și (lipsa de) ofertă a partidelor politice românești – de ce să ieși la vot??? O spun ca unul care a fost la vot – și la locale, și la legislative (și ca mai de fiecare dată, din 20 mai 1990 încoace!) – dar care poate și să-i înțeleagă pe cei care NU au fost. Am și anunțat, cu mult înainte de scrutinul parlamentar că voi merge la vot și voi vota cu NIMENI!… Chiar nu era nimic de ales!… Să ne mai scutească așa-zisa „clasă politică” cu „neparticiparea”, cu „absența spiritului civic”, cu „supărarea pe popor” și să-și primenească listele cu „aleși”, fiindcă, exceptând UDMR (!), TOATE partidele parlamentare intrate în noua legislatură au traseiști, iar unele – și plagiatori!… Asta – ca să nu mai discutăm despre (absența) programelor politice reale, concrete, care să convingă cetățeanul să meargă la vot!… Iar, dacă facem apel și la legitimitate, vin mai multe întrebări: cum poate PSD să susțină că „a câștigat alegerile” cu 10% din totalul electoratului (adică 30% din 32% alegători prezenți la vot)??? Sau, viitoarea coaliție (PNL-USR-PLUS-UDMR), care are aproximativ 15% din suportul popular??? Și vor avea, probabil, și susținerea deputaților minorităților (altele decât cea maghiară), între care, tot zilele trecute, am semnalat că există mai multe transmiteri ale mandatelor „în familie”…

Și ca urmare a absenței unor programe, a unor candidați integri, de calitate, s-a dus o parte din voturile alegătorilor prezenți la scrutin spre AUR, o struțo-cămilă ce îmbină „anti-vaccinismul” și refuzul (ostentativ-idiot) de a nu purta mască, cu un naționalism ce amintește de legionarism pigmentat cu național-comunism ceaușist!… Și, dacă „clasa politică” românească ar avea un pic de cultură, de cunoaștere a istoriei naționale – măcar a celei parlamentare! – ar vedea că NU e prima dată când alegătorii, nemulțumiți de clasa politică, au sancționat-o prin absenteism!… O tendință incipientă de scădere a participării la urne s-a văzut chiar din ultima parte a perioadei antebelice (culminând cu doar 46% prezență la vot la alegerile senatoriale din 1918!), apoi, spre finalul perioadei interbelice (cu doar 54-55% participare la urne la scrutinele legislative din 1933 și 1937, tot pentru Senat!), tendință reluată după anul 2000 și dusă la valori chiar mai mici decât cele amintite în perioadele anterioare. E același popor, cu același comportament, față de o „clasă politică” de o calitate cel puțin discutabilă, ca să nu zicem mai multe!… Nici oamenii ce votează, din acest popor nu erau, în bună parte, aceiași în antebelic, interbelic și, mai ales după 1989, cum nici „aleșii” din „clasa politică” nu erau, dar apucăturile (rele) s-au păstrat: le-am ilustrat, cred, cu suficient de multe exemple, când am vorbit de „istoria” traseismului la români, cu aproape un secol și jumătate vechime!…

În privința preferințelor electorale ale minorității de alegători care a votat cu cineva – nu cu NIMENI sau nu vot nul sau alb! – PSD a obținut scoruri apropiate la ambele camere – 29%, fiind urmat de PNL – peste 25%, USR-PLUS – peste 15%, AUR – peste 9% și UDMR – 5,7%. Acestea sunt singurele formațiuni ce au acces în Parlament, la care, conform legislației electorale, se vor adăuga 18 deputați ai minorităților naționale (altele decât cea maghiară).

La nivel regional, PSD a câștigat în majoritatea regiunilor (chiar mai clar decât la locale), ceea ce confirmă, a doua oară, strategia păguboasă a „locatarului de la Cotroceni” de a aduce la putere „gu-ver-nul meu!”, cum a procedat, cu un an înainte de alegeri, și în 2015, și în 2019!… Trecerea PSD în „opoziție” (dar cu cele mai multe mandate în Parlament!) l-a întărit!… A trecut cu bine și peste valul de antipatie populară de după #Colectiv (2015) și de după suita de proteste în stradă din perioada ianuarie 2017-august 2019, ba chiar și după ce, la locale, în septembrie, fusese depășit de PNL… Nu poți avea „guvernul”, dacă n-ai majoritate în legislativ! Ori nu poți înțelege asta – și atunci, mai ales dacă repeți prostia, ești idiot! – ori asta ai urmărit de la început – și atunci ești ticălos!… Și am putea să ne întrebăm cine era, înaintea turului al doilea la prezidențialele din 2009, așa-numitul „premier GRIVCO” (păpușat de „varanul” Voiculescu), cu șanse de a conduce Guvernul, dacă ar fi ieșit președinte Mircea Geoană??? Sau, cu cine a format PNL, în anii 2011-2014, vestitul USL? Sau… de cine a fost cel care a zis „să mai dăm o șansă pe-se-de”? Câți își mai amintesc de aceste lucruri… și de altele?

Cele mai clare scoruri, PSD le-a obținut în Oltenia – 44,2%, Muntenia – 41,2% și Moldova – 33,8%… PNL a câștigat (aproape) „pe linie” peste Carpați, având 30,5% în Ardeal și câte 29 și ceva la sută în Maramureș și Crișana. A reușit să câștige „la mustață” și în Dobrogea, în vreme ce, în București-Ilfov a depășit PSD, dar a rămas pe poziția a doua, după USR-PLUS. Alianța a obținut, aici, 27,5%, câștigând aproape 22% și în Banat, unde, însă, a fost depășită de PNL… UDMR a câștigat, ca de obicei, în Secuime – cu 59,8%, obținând scoruri bune și în Crișana și Maramureș – mai mult de 17-18%. În fine, AUR a luat peste 10% în Bucovina (14,5%), Dobrogea (13,5%), Moldova (12,2%) și București-Ilfov (10,2%). De fapt, încă de la locale, în Bucovina, Moldova și Dobrogea, AUR avea, deja, peste 1%… Dar atenția „clasei politice” de la noi e(ra) în altă parte!… Sau nu?… Fiindcă e de analizat dacă, nu cumva, măcar o parte a „clasei politice”, nu doar că a acceptat ascensiunea AUR, dar a și sprijinit-o, tacit… Sunt multe de „povestit”, în condițiile în care, printre votanții AUR sunt (și) foști susținători ai USR sau ai PMP, iar unul dintre „aleșii” AUR era, în 1992, parlamentar FDSN…

Se menține diferențierea, în lungul Carpaților (dar și al Dunării), între regiunile intracarpatice (plus Dobrogea), care susțin, în primul rând, PNL, și cele extracarpatice, rămase sub influența PSD (și continuate, peste Prut, în Basarabia, de susținătorii comuniștilor și ai urmașilor lor!). Singură, Bucovina, probabil, ca urmare a unei „memorii electorale” antebelice (habsburgice) și interbelice (democratice românești), „basculează”, ca și de alte dăți, după 1989, între liberali (la locale) și social-democrați (la legislative). Cam la fel stau lucrurile și cu Dobrogea, care a avut, în primul deceniu post-decembrist, un comportament apropiat de al regiunilor intracarpatice, trecând, ulterior, o vreme, în „tabăra” PSD…, spre a reveni, în ultimii ani, spre formațiuni de centru-dreapta. București-Ilfov rămâne, de câțiva ani, „bastion” al USR-PLUS, iar Secuimea este controlată, ca mai întotdeauna, de formațiunea maghiarilor, UDMR. În schimb, AUR are scoruri superioare mediei naționale în Bucovina, Moldova și Dobrogea (și la locale, și la parlamentare), adică în regiuni vecine cu spațiul ex-sovietic… O fi întâmplător, sau nu?

Când va veni momentul, mă voi vaccina anti-covid 19! Duminică, dec. 20 2020 

Circulă pe Internet o mulțime de „teorii ale conspirației” legate de ce „mutații” pot interveni în cazul vaccinării anti-covid 19… Unele ar fi amuzante, dacă nu aș ști că, la baza lor, stau manipularea, necunoașterea, ignoranța… Cineva mi-a trimis un asemenea „filmuleț”, zilele trecute: am blocat datele celui/celei care l-a trimis… Știu că „autoritățile” române au gestionat de la prost la execrabil campania, din martie, de când s-a intrat, prima dată, în starea de urgență, cu „izolare” la domiciliu… Dar, e așa de greu să te documentezi, din cel puțin două surse independente, când vine vorba de informare (cât de cât) corectă? Probabil că, nouă, celor trecuți (măcar un pic) prin viață, ne e mai ușor să discernem „grâul” informației corecte de „neghina” dezinformării, deoarece, în vremea comunismului, verificam „știrile” radio-televiziunii naționale, comparându-le cu ceea ce anunțau „Vocea Americii”, „Europa Liberă” sau „Deutsche Welle”… Acum, însă, accesul la informație e liber și există atât „liberul-arbitru”, cât și trecerea informației „chestionabile” („e adevărat, sau nu ce zice X?”) prin „filtrul” gândirii personale… Mă rog, pentru cine are cap pe umeri să gândească cu el, nu să-l țină ca „să nu-i plouă în gât!”… A, mă rog, pentru asta, e(ra) necesar ca, în timpul școlii, să fi fost atent la ceea ce e de învățat, de folos pentru viață, iar – cine a ratat asta, îmi pare rău!…

Așa că, să nu mai lungesc vorba: atunci când îmi va veni rândul, mă voi vaccina! Iar pe „anti-vacciniști”, adepții cine știe căror „teorii ale conspirației” îi invit să își pună – lor – întrebarea: dacă – și cât – din ceea ce preiau „pe nemestecate” și transmit mai departe e adevărat și cu ce argumente – serioase, solide – pot susține așa ceva?!… Altfel, să-și vadă de treaba lor! Eu nu încerc să-i conving că ei n-au dreptate, sau de adevărul opiniei mele, așa că – să facă bine să nu mă deranjeze!…

Câteva particularități legate de alegerile locale din 27 septembrie 2020 Sâmbătă, dec. 19 2020 

Au trecut și alegerile legislative, s-au publicat și rezultatele finale, astfel încât putem analiza – atât individual, cât și împreună, comparativ – scrutinul local din 27 septembrie și pe cel legislativ din 6 decembrie. Deocamdată, ne vom opri la alegerile locale din septembrie, cu date prelucrate, deocamdată, doar pentru consiliile județene (unde votul politic e mai evident și acest lucru permite compararea cu scrutinul legislativ).

Mai întâi, referitor la prezența la vot, aceasta nu a fost cu mult diferită față de scrutinul precedent de acest tip, din iunie 2016. Atunci am avut o participare la urne de 48,4%, în toamna acestui an s-a consemnat o afluență la urne de 45,6%. Totuși, unele regiuni au înregistrat ponderi cu 4-5 procente mai mici în septembrie, față de scrutinul precedent: Moldova, Muntenia, Bucovina și Ardeal. Am consemnat, însă, și ponderi mai mari în acest an, față de alegerile din 2016, în București-Ilfov și Banat, cu valori mai mari cu mai mult de 1,5%…

Legat de preferințele politice ale alegătorilor, câștigătorii scrutinului au fost liberalii, care au totalizat 33,3% din voturile valabil exprimate… PSD a venit pe locul al doilea, cu 30% din sufragii, în vreme ce USR-PLUS a adunat doar 9,6% din voturi… Dacă datele ar fi fost legate de alegerile legislative, ar mai fi trecut „pragul” de 5% doar PMP – 6%, Pro România – 5,2% și UDMR – 5%… AUR a totalizat, în septembrie, doar 1% din voturile valabil exprimate…

Pe regiuni, cele mai categorice scoruri pentru PNL s-au consemnat în Crișana – 47,9%, Bucovina – 40,9%, Banat – 37,8% și Ardeal – 37,5%. PSD a primit cele mai multe voturi (ca pondere) în Oltenia – 42,1%, Muntenia – 40,8% și Moldova – 35,5%, în vreme ce USR-PLUS a avut mai mulți susținători (procentual) în București-Ilfov – 21,8% și Banat – 16%… De notat, însă, că, și în aceste regiuni, alianța a obținut abia a treia poziție, după PNL (primul în Banat) și PSD (pe prima poziție în București-Ilfov)… PMP a obținut ponderi notabile în Bucovina – 11% și în Maramureș – 9,3%, iar Pro România a luat peste 6% în Dobrogea, Banat și Muntenia. UDMR a primit 47,3% din voturile valabil exprimate în Secuime, 17,2% – în Maramureș și 15,8% – în Crișana. AUR nu a atins atunci nici măcar 2% în nici o regiune, dar avea deja peste un procent în Moldova, Dobrogea, Bucovina și Ardeal…

Se conturează un areal extracarpatic pro-PSD (fără Bucovina și Dobrogea, unde prima poziție a revenit PNL) și unul intracarpatic (plus Bucovina și Dobrogea) care preferă liberalii, la care se adaugă suportul pentru UDMR în Secuime…

Vom continua analiza cu rezultatele de la alegerile legislative iar ulterior vom face o comparație între cele două scrutine…

Cum se aplică, în cercetare, vorba românească „Unde dai și unde crapă!”… Vineri, dec. 18 2020 

Zilele trecute s-a iscat, aici, o discuție despre comunism și despre efectele sale, dintre care, multe, sunt vizibile și azi, din păcate. Comunismul a fost instaurat, după 1944-45 (și) cu sprijinul tancurilor sovietice, urmărind „indicațiile” (directivele) NKVD… Pe pagina unde am (re)găsit vestitele Directive ale NKVD din 1947, la rubrica „download”, am dat peste un articol interesant al istoricului basarabean Petru Bacalov, despre „republica” dezvoltată în Codrul Tigheciului (Chigheciului). Citind studiul amintit, am dat și peste o nouă colecție de documente, utilă în cercetarea științifică, motiv pentru care, după găsirea informațiilor necesare despre aceasta (pe site-ul Bibliotecii Naționale a Franței), am adăugat-o la partea de metodologie de cercetare în cursurile de Geografie istorică și Antroponomastică geografică

Traseiști, plagiatori și mandate parlamentare „moștenite” în familie… Joi, dec. 17 2020 

Au trecut și alegerile parlamentare… S-a vorbit despre multe lucruri, legate de acest scrutin. Vom vorbi și noi, dar despre chestiuni mai puțin amintite (sau deloc)…

În primul rând, să spunem câteva cuvinte despre „moștenirea”, în familie a unor mandate parlamentare… Nu știm, de pildă, dacă Dorel-Gheorghe Acatrinei, ales în 2020, din partea AUR, Suceava, are vreo legătură cu Gheorghe Acatrinei, intrat în legislativ în anul 2000, din partea PRM, tot în județul Suceava. În schimb, mai sigur, există o legătură între Vasile Gudu, ales deputat de Tulcea, pe listele PDL, în 2012 și ale PNL, în 2016 și Michael Gudu, devenit deputat, în același județ, din partea PNL, acum câteva zile…

Obiceiul de a „moșteni” în familie mandatele parlamentare se practică, însă, pe scară largă, în rândul minorităților naționale… Astfel, din partea Uniunii Democratice a Tătarilor Turco-Musulmani din România, a fost ales deputat Aledin Amet (2004-2012), apoi Varol Amet (2012-2016, 2020-…), ambii, în județul Constanța; din partea Uniunii Culturale a Rutenilor din România, a fost ales Gheorghe Firczak (2000-2016), în județul Prahova (primul mandat), apoi în Hunedoara (2004-2012) și Arad (2012-2016), fiind urmat, apoi, de Iulius Marian Firczak (2016-…), ales tot în Arad; Mircea Grosaru, din partea formațiunii italienilor – RO.AS.IT. (2004-2016), în județul Suceava (2004-2008), apoi, în Botoșani (2008-2012) și Bistrița-Năsăud (2012-2016), urmat de Andi-Gabriel Grosaru (2016-…), tot în Bistrița-Năsăud; din partea Uniunii Polonezilor din România a devenit deputat Ghervazen Longher, cu mandate în 2000-2016, după care, urmare a interdicției ANI, a intrat în Parlament Victoria Longher (2016-2020), cu revenirea recentă a „titularului”, de fiecare dată, în județul Suceava.

Legislativul ales în 6 decembrie este plin și de traseiști. Îi vom aminti în ordine alfabetică: Alexandru-Ioan Andrei – ales în 2016, pe listele PSD, Giurgiu, în 2020, pe listele PNL, Giurgiu; Liviu-Ioan Balint – devenit parlamentar în 2016, din partea PMP, Sălaj, în 2020, pe listele PNL, Dâmbovița; Mircea-Marius Banias – ales senator în 2008, din partea PDL, trecut, în 2012, ca senator la PNL, apoi, ca deputat, în 2016, la ALDE (CD), și, din nou, în 2020, deputat, la PNL, continuu, pentru județul Constanța; Marius Bodea – ales în 2016, din partea PNL, trecut, în 2020, la USR-PLUS, județul Iași; Cristina Burciu – a fost aleasă în 2016, din partea PSD, iar în 2020, pe listele PNL, județul Cluj; Florică Ică Calotă – a devenit parlamentar în 2012, din partea PNL, a trecut în 2016, la ALDE, revenind în 2020, la PNL, județul Teleorman; Steluța-Gustica Cătăniciu – a fost aleasă în 2012, din partea PNL, Cluj, a trecut în 2016, la ALDE, tot în Cluj, spre a fi aleasă, în 2020, pe listele PSD, din județul Bihor; Sorin Mihai Cîmpeanu – a devenit deputat în 2016, din partea ALDE, trecând, în 2020, ca senator PNL, de București; Daniel Constantin – a fost ales în 2012, pe listele PC, în Argeș, a trecut, în 2016, la ALDE, București, pentru a veni, în 2020, pe listele PNL, Argeș; Cătălin-Daniel Fenechiu – a intrat în Parlament în 2012, din partea PP (DD), trecând, apoi, ca senator, în 2016 și 2020, pe listele PNL, Bacău; Grațiela-Leocadia Gavrilescu – a fost aleasă, în 2008, 2012, pe listele PNL, în 2016, a reprezentat ALDE, iar în 2020, PSD, Prahova; Siminica Mirea – a fost ales ca senator în 2016, din partea PNL trecând, în 2020, la PSD, Olt; Gabriel Mutu – a fost desemnat senator în 2008, din partea PDL, a trecut, ca deputat, în 2012, la PSD, pe listele căruia a devenit senator, în 2020, de fiecare dată, la București; Nicolae Neagu – a intrat ca senator în legislativ, în 2004, din partea PD, fiind, ulterior, tot senator, în 2012, deputat, în 2016, și, din nou, senator, în 2020, din partea PNL, de fiecare dată, în județul Sibiu; Toma-Florin Petcu – a reprezentat în 2016, ALDE, iar în 2020, a fost ales senator PNL, în județul Giurgiu; Eusebiu-Manea Pistru-Popa – a reprezentat, în 2012, PDL, în 2016, PNL, iar în 2020, a devenit senator PSD, de fiecare dată, în județul Arad; Radu-Mihai Popa – a devenit parlamentar în 2012, din partea PP (DD), fiind ales, în 2020, pe listele PSD, din județul Dâmbovița; Dan-Cristian Popescu – a reprezentat, în 2012, FC, pentru a fi ales, în 2020, pe listele PSD, București; Marian-Iulian Rasaliu – a intrat, ca senator, în 2008, pe listele PDL, pentru ca, în 2020, să se afle pe listele PSD, Brașov; Francisc Tobă – a devenit parlamentar în 1992, din partea FDSN, Sibiu, fiind ales, în 2020, din partea AUR, Brașov; Adriana-Diana Tușa – a reprezentat, în 2008-2016, PNL, Brăila, apoi – București, pentru ca în 2016 și 2020, să fie aleasă pe listele PSD, București; Ion-Marcel Vela – a candidat, în 2000, la Senat, din partea PSD, pentru a fi reales, ca senator, în 2016 și 2020, dar pe listele PNL, în județul Caraș-Severin; Daniel-Cătălin Zamfir – a candidat în 2012, din partea PNL, Brașov, a trecut, ca senator, în 2016, la ALDE, în același județ, spre a (re)deveni senator, în 2020, dar pentru PSD, București…

Nu am scăpat nici de plagiatori… Dacă unii au ales să își continue activitatea la Consiliul Județean, iar, în alte cazuri, au ratat (re)intrarea în Parlament (continuând, însă, să fie prezenți în Parlamentul European), avem un caz de (re)venire în legislativ: Ioan Mang – intrat, ca senator, în 2008, din partea PSD, Bihor, revenit, recent, în același județ…

Deci, cel puțin 5 (sau 6) mandate „moștenite” în familie (dintre care 4 – în rândul minorităților, unul – la PNL și, poate, altul, la AUR), 23 de traseiști (11 ajunși la PNL, 10 – la PSD, câte 1 – la USR-PLUS, respectiv AUR) și 1 plagiator (de la PSD)…

P.S. Dacă, nu din vina noastră, menționarea parlamentarilor, după tradiția onomastică occidentală (prenumele și numele) dă naștere, uneori, la cacofonii… asta e!… 🙂

Comuniști și… neo-marxiști… Miercuri, dec. 16 2020 

În perioada comunistă, în Europa Centrală și de Est, deci, inclusiv în România, sărbătorirea Crăciunului era interzisă… Se vorbea, la noi, cel puțin de „serbarea pomului de iarnă”, la care venea „activistul de partid și de stat” Moș Gerilă, manifestare „plantată” undeva între Crăciun și Anul Nou, pe 28, 29 sau 30 decembrie… Prin sindicate, copiii salariaților din unitățile productive primeau și pachete, cu dulciuri, jucării, cărți…

În Decembrie 1989 am scăpat (?) de comunism… Ca să dăm de… neo-marxismul practicat prin political correctness, care, de câțiva ani, urmărește… eliminarea Crăciunului. Primul pas a fost „recomandarea” venită de la UE de a se înlocui urările – tradiționale! – de Crăciun cu formularea (în engleză) „Season Greetings!” = „Felicitări de Sezon!”… Cică, pentru a nu-i supăra pe musulmani!…

Nesimțiților! Eu respect alte sărbători – Hanuka, Ramazan… – și, dacă se întâmplă să mă aflu într-o țară musulmană sau în Israel, mă voi încadra în reglementările în vigoare în statul respectiv! Din câte știu eu, de peste două milenii, Europa este CREȘTINĂ, nu CRETINĂ, cum vreți să o faceți voi! Iar cine vine aici, SĂ NE RESPECTE, PE NOI ȘI TRADIȚIILE NOASTRE, ÎNTRE CARE INTRĂ ȘI CRĂCIUNUL! În România există, de sute de ani, o comunitate musulmană – reprezentată de turci și tătari dobrogeni -, excelent integrați în spațiul cultural-religios românesc! Îi respect(ăm), așa cum și ei respectă specificul creștin românesc!

P.S. Cu niște ani în urmă, de Crăciun, am trimis, pe e-mail, zeci de mesaje creștine de Sărbători, fie în română – pentru colegii din țară și din R. Moldova – fie în engleză, sau franceză (colegilor din alte țări europene). Am primit răspuns (de la cei din afară) doar de la vreo 10-15%… Semn că „spălarea pe creier” funcționează „din plin”!…

Citiți și comparați… Marți, dec. 15 2020 

Vă invit să citiți Directivele de Bază ale NKVD pentru ţările din orbita sovietică… Documentul merită citit integral. Totuși, atrag atenția, în mod special punctele următoare:

„18. Trebuie organizat ca numai acei conducători sa fie avansați care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinați și care nu le analizează depășind cadrul activității lor.”

„32. Trebuie extinsă birocrația statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activității organelor administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului și nici funcționarea normală a aparatului birocratic.”

„35. Din școlile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee și facultăți trebuie sa fie înlăturați profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiți de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Sa se analizeze diferențele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee sa se oprească predarea limbilor latină și greacă veche, a filosofiei generale, a logicii și geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa servească binele țării. Se va insista pe lăcomia și răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei, și pe lupta poporului asuprit. În școlile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.”

„45. Trebuie ca la facultăți sa ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesați sa se perfecționeze la nivel înalt, ci doar sa obțină o diplomă.”

Comparați textul de mai sus – mai ales fragmentele subliniate – și spuneți dacă s-a schimbat ceva după 1989…

Despre politețe (ipocrită)… Luni, dec. 14 2020 

Nu sunt deloc adeptul unor abordări radicale, extremiste, pline de intoleranță, ură, dezacorduri ireconciliabile și nepoliticoase… Nu pot trece cu vederea, însă, un fenomen extrem de periculos, al indivizilor (ipocrit) politicoși, (fățarnic) amabili și (alunecos de) binevoitori… Zâmbitori, totdeauna cu un discurs strălucitor, mint, fără rușine, cu surâsul pe buze… Și, în general, evită, (aproape) întotdeauna, trimiterile la „Cele 10 Porunci Creștine”, bun-simț, caracter, coloană vertebrală, integritate morală, principii, „cei șapte ani de acasă” și altele asemenea… Vor vorbi de „colaborare loială”, de „etică”, dar, NICIODATĂ, de respectul față de semeni, de bună-credință, de respectarea, reciprocă, și de către toată lumea a acelorași reguli, bazate pe elementele menționate mai sus!… Nu sunt nepoliticos, dimpotrivă, știu chiar să ajung, dialogând cu cineva, la concluzia că „ne-am înțeles că nu ne-am înțeles!”, dar, ÎNTOTDEAUNA, voi riposta, ferm, ÎN LEGITIMĂ APĂRARE, atunci când voi constata că preceptele după care mă conduc în viață – având la bază morala creștină! – sunt încălcate, de fățarnici, ipocriți, mereu „politicoși” și „amabili”!… Au, adesea, și o „agendă” (falsă), cu care eludează, evită, trec sub tăcere, agenda reală, problemele cu adevărat de actualitate! Fac (voit – adesea, sau nu – din neștiință și/sau prostie!) confuzia între EDUCAȚIE și „studii” (de licență, master, doctorat și/sau post-doctorat)!…* Mai că le-aș pune „în cârcă”, măcar unora dintre ei și neo-marxistul political correctness! Bănuiesc că politețea (ipocrită, fățarnică) merge „mână în mână” cu acesta!… În general, ideologiile de stânga – pornind de la social-democrați, socialiști și, mai ales, comuniști și, mai noii „vopsiți” neo-marxiști – sunt îmbibate de minciună, de ne-adevăr sau, mai recent, de găselnița numită „post-adevăr!” Și nu vor accepta – ba, dimpotrivă, pentru că urăsc creștinismul și moral(itate)a sa, vor evita orice trimitere la așa ceva! – că Iisus Hristos a spus „EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA!”

P.S. Condamn cu toată fermitatea orice formă de extremism (în primul rând, pe cele de dreapta: fascism, nazism, legionarism și orice alte „-ism(e)” asemănătoare, „emanate” mai mult sau mai puțin de la acestea). De asemenea, nu sunt de acord cu nici o formă de discriminare – rasială, etnică, religioasă, socială, sexuală, etc. – punând la bază OMENIA, fiindcă suntem toți, ca OAMENI, fii al planetei Terra.

*Cunosc cazuri de indivizi cu doctorat(e) și/sau chiar studii post-doctorale, dar fără nici o urmă de respect față de semeni, de reguli, față de principii, ori față de morala creștină! Am în schimb, un respect aproape religios și toată recunoștința față de oameni cu puțină școală (câteva clase), dar extrem de educați, dintre care s-au „recrutat”, în ieșirile în teren, mulți dintre „înțelepții satelor” românești de la care am avut chiar mult mai multe de învățat decât strictele informații profesional-științifice legate de documentarea pentru care mă aflam acolo!…

„Poliția gândirii” în acțiune… Duminică, dec. 13 2020 

S-au decis următoarele:

Denumirile unor localități se modifică, după cum urmează: Negrești = Afro-americanești; Negreni = Afro-americaneni; Neagra Șarului = Afro-americana Șarului; Negreasca = Afro-americaneasca; Negru Vodă (Constanța) = Afro-american Vodă;

Următoarele nume de persoană se vor înlocui, astfel: Negru = Afro-american; Negrea = Afro-americanea; Negrilă = Afro-americanilă; Negraru = Afro-americanaru; Negrescu = Afro-americanescu; Negreanu = Afro-americaneanu;

Se interzice expresia „negru de fum”: se va folosi doar „afro-american de fum”! Nu se va mai folosi nici expresia „negru de supărare”, care se va înlocui, doar când este necesar, cu „afro-american de supărare”! De asemenea, expresia „straie cernite” se înlocuiește cu „straie afro-americanite”! În stilouri nu se va mai pune „cerneală”, ci „afro-americaneală”!

Numele localităților Cernavoda și Cernăuți vor deveni Afro-americanvoda și Afro-americanăuți! De asemenea, Cerna și Cernișoara se redenumesc Afro-americana și Afro-americanișoara!

De acum încolo, Marea Neagră se va numi Marea Afro-americană!

Verbul „a înnegri” se va modifica în „a înafro-americani”!

Se modifică și versurile Baladei lui Afro-American Vodă, astfel:

Pe Argeș în jos,

Pe un mal frumos,

Afro-American Vodă trece

Cu tovarăși zece…”

Titlul filmului „Pisica albă, pisica neagră” se modifică în „Pisica albă, pisica afro-americană”! De asemenea, expresia „alba-neagra” se schimbă în „alba-afro-americana”…

Se înființează o comisie care să descopere orice alte modificări necesare a se face și care să vegheze la respectarea și aplicarea schimbărilor deja făcute!

Schimbarea actelor de identitate ale celor afectați de aceste modificări, precum și a oricăror altor înscrisuri, documente, inscripții, cărți, etc. se va face pe cheltuiala celor care inițiază modificările, din buzunarele lor!

P.S. Acesta este un pamflet și trebuie luat ca atare! Este necesar să (re)vină George Orwell. Pentru curioși, citiți 1984 și Ferma animalelor și veți înțelege…

(Unele) actualizări legate de evoluția urbanizării în spațiul românesc (IV) Sâmbătă, dec. 12 2020 

Imediat după a doua conflagrație mondială (1948), oarecum surprinzător, ponderea populației urbane crescuse, ușor – de la 22,6% (1941), la 23,5%. Moldova a fost, însă, extrem de afectată, având o diminuare a ponderii populației urbane de 3%, până la 18,6%. Capitala – cu Ilfovul – scăzuseră chiar mai mult, cu peste 7% (66,1%). Diminuări mai mici – circa 1% sau mai puțin – s-au înregistrat și în Ardeal, Crișana, Muntenia și Dobrogea. Creșteri – cu cel puțin 2% sau peste această valoare – s-au înregistrat în Transnistria (peste 6%), Basarabia (peste 4%), Bucovina, Secuime, pentru regiunile ocupate de URSS (în special Basarabia și Transnistria) creșterea fiind explicată și prin declararea mai multor noi așezări urbane.

Ulterior, însă, întregul spațiu românesc a cunoscut, continuu, creșteri, în toată perioada comunistă, atât pe ansamblu, cât și la nivelul fiecărei regiuni. Astfel, în 1992, ponderea populației urbane în spațiul românesc ajunsese la aproximativ 53%, cele mai urbanizate fiind București-Ilfov – 80,1%, Ardeal – 64,3%, Dobrogea – 63,4%, Banat – 58,1%. Nici o regiune nu mai avea mai puțin de 40% orășeni, procentele cele mai mici consemnându-se în Basarabia – 42,5%, Muntenia – 43,6%, Oltenia – 44,3%, Moldova – 47,1%, Secuime – 47,8%.

Perioada postcomunistă a cunoscut evoluții inegale. Dacă, în 2002, pe ansamblul spațiului românesc se consemna o creștere ușoară – la 53,3% – la nivel regional, unele provincii au înregistrat creșteri, cu ponderi de peste 1-3% – București-Ilfov (83,6%), Maramureș (57,9%), Bucovina (50,7%), Transnistria (59,4%), Oltenia (46,6%), Crișana (55,6%), Banat (59,4%), altele au cunoscut stagnări sau ușoare scăderi (sub 1%) – Secuime (47,7%), Muntenia (43,3%), Dobrogea (62,5%), în vreme ce altele au avut diminuări mai vizibile (de 1,5-3%): Moldova (45,5%), Basarabia (39,4%). Notăm că o mare parte din spațiul Moldovei istorice a cunoscut asemenea scăderi notabile…

Primul deceniu din mileniul al treilea a adus prima scădere a ponderii urbanizării, pe ansamblul spațiului românesc, în 2011 consemnându-se un procent de 52,4% orășeni. Dacă, la nivelul întregului spațiu românesc scăderea nu este chiar atât de însemnată, existând regiuni care au înregistrat chiar creșteri – București-Ilfov (86,3%), Transnistria (62%), Bucovina (53,1%), Banat (61,9%), Crișana (56,5%), Ardeal (64,8%), Maramureș (58,1%) – în cele mai multe regiuni s-au consemnat scăderi. Cele mai mari diminuări s-au înregistrat în Moldova (40,6%), Basarabia (35,3%), Muntenia (41,7%) și Oltenia (45,1%), în celelalte regiuni scăderea fiind mai mică de 1% (Secuime, Dobrogea). De fapt, diminuarea serioasă a ponderii populației urbane, după anul 2002 s-a produs exact în regiunile care au cele mai mici procente de orășeni, cu excepția Olteniei – care a crescut în primul deceniu postdecembrist (1992-2002) și a Munteniei (afectată drastic de scădere numai după 2002) – Basarabia și Moldova au scăzut serios, continuu, după 1989! În intervalul 1992-2011, Moldova a pierdut aproape 6,5% din ponderea urbanilor, iar Basarabia chiar mai mult – 7,3%! Până la dispariția Uniunii Sovietice, Basarabia reușise să se apropie de nivelul de urbanizare al regiunilor din România (e drept, de cele cu ponderile cele mai modeste: Muntenia, în 1992, avea 43,6%, iar Oltenia – 44,3%) și avusese, până atunci, un nivel economic cel puțin egal, dacă nu superior regiunilor românești (mai ales în ultimul deceniu comunist, în care România a fost serios afectată de numeroase lipsuri și privațiuni). Așa se poate explica și drasticul declin basarabean de după dispariția URSS, dar și sărăcirea economică a Moldovei (apusene) – și, la un nivel mai redus, a Munteniei -, afectate și de prezența, actuală, nu doar a unui număr modest de așezări urbane, ci și de scăderea demografică a multora, prin emigrări, fie spre zonele mai dezvoltate ale României (București, regiunile centrale și vestice), fie spre Occident… Din contră, pe lângă dinamismul ucrainean al Transnistriei, regiunile mai urbanizate și mai dezvoltate economic ale României (București-Ilfov și cele de la Vest de Carpați), cunosc, în continuare, creșteri ale ponderii orășenilor și după 1990… Astfel, București-Ilfov și-a adăugat, în intervalul 1992-2011, 6,2% la procentul, deja ridicat, de urbanizare, la fel – și Bucovina, Transnistria – 5,4%, Maramureș – 3,9%, Banat – 3,7%, Crișana – 2,3%. Se constată câștigul procentual urban net în perioada postdecembristă al regiunilor unite cu Țara în 1918!…

« Pagina anterioarăPagina următoare »