După aprecierile făcute asupra celor două scrutine, separat, a venit momentul unei comparații între ele, atât din punctul de vedere al prezenței la vot, cât și al preferințelor politice ale electoratului.

Dacă este să ne referim la participarea la vot, scrutinul local nu a adus, în ciuda faptului că s-a desfășurat tot în condiții speciale (ținând cont de pandemie), o scădere semnificativă față de alegerile precedente de acest tip. Astfel, în 2016, la localele de atunci, au venit la vot 48,4%, în vreme ce, în septembrie a fost consemnată o pondere de 45,6% dintre alegătorii înscriși pe liste. Ba mai mult, în anumite cazuri, s-a consemnat chiar o participare ușor mai bună, acum 3 luni, față de cea de acum 4 ani: în București-Ilfov și în Banat. Apreciem că această mobilizare mai bună s-a produs în favoarea formațiunilor de centru-dreapta – PNL și USR-PLUS și ar putea explica, măcar în parte, scorul mai bun obținut de liberali, care i-au devansat pe social-democrați.

În schimb, la alegerile legislative, declinul față de ponderea participării la urne de acum 4 ani – oricum, destul de scăzută deja (38,7%) – a fost de aproape 7 procente (32,1%), lucru explicabil, măcar în parte, atât de o gestionare defectuoasă a pandemiei (la capitolul informare, dar nu numai!), cât și de o (non) ofertă electorală ce, cu greu a scos alegătorii spre secțiile de votare… A părut că autoritățile erau mai „interesate” de procentele din sondaje, decât de avansarea unor programe serioase, credibile, de guvernare și/sau a unor candidați (cât de cât) onești și mai puțin (sau chiar deloc!) traseiști… Surprinzător, și la legislative s-a întâmplat ca ponderea de acum câteva săptămâni să o depășească pe cea din 2016 – în București-Ilfov, unde, acum 4 ani s-a înregistrat o prezență la vot de 36,6%, iar la începutul lui decembrie 2020 au venit la urne 38,7% dintre alegători. Creșterea acestei ponderi ține cont, însă, și de creșterea semnificativă a participării Diasporei (ale cărei voturi au fost adunate aici). Prin contrast, în unele regiuni, scăderea a fost de circa 9-10% față de 2016, cum a fost cazul Munteniei (fără București-Ilfov), Dobrogei, Moldovei și Bucovinei. Pentru ultimele trei regiuni amintite, s-ar putea ca și absenteismul accentuat să fi favorizat ponderile notabile obținute de AUR, dar să explice (fie și parțial) pierderile suferite de PNL…

Referitor la preferințele electorale ale alegătorilor, din septembrie până în decembrie lucrurile s-au (cam) schimbat… Dacă la locale, pe prima poziție s-a clasat PNL, urmat de PSD și, la mare dinstanță, USR-PLUS, la legislative, social-democrații au (re)devenit prima formațiune politică din România… Explicațiile, cel puțin în parte, se găsesc (și) mai sus, dar există și o „miopie” (dacă asta o fi!) a „locatarului” de la Cotroceni, care a repetat, în 2019, greșeala din 2015, de a avea „gu-ver-nul meu!” (cu majoritate ostilă în Parlament) în ultimul an de legislatură, liberalii „decontând” (poate, nu întotdeauna, pe drept!) erorile din ultimul an pre-electoral… Pe regiuni, dacă spațiul intracarpatic a rămas fidel liberalilor (cu sau fără USR-PLUS), regiunile extracarpatice susțin, de zeci de ani, PSD (și „înaintașii” săi, de la PCdR încoace!)… Dobrogea și Bucovina oscilează, mai mult sau mai puțin, între cele două opțiuni, în vreme ce Capitala e (pl)useristă, iar Secuimea rămâne fidelă UDMR… Absenteismul dar și un(ele) experiment(e) de „laborator” (extern și/sau intern) au adus AUR la aproape 10% din susținerea electorală…

Întrebarea e – la 31 de ani de la căderea (?) comunismului – când se va „vindeca” spațiul românesc și, mai ales, partea sa extracarpatică de simpatiile (post)comuniste? În România, acestea se îndreaptă, din 1990, spre urmașul PC(d)R, adus la putere, după 1945, de tancurile sovietice, iar în Basarabia chiar a fost continuat, și după 1991, de (foști?) comuniști sovietici!… Tocmai în aceste zile vine o „rază” de speranță: azi, la București a fost învestit, după ani de zile, un guvern fără PSD, iar la Chișinău, guvernul (deja fost!) condus de un socialist și-a dat demisia, iar mâine își începe mandatul prezidențial Maia Sandu… Doamne-ajută!