De ani buni – peste un deceniu – lucrez la inventarierea și cartografierea rezultatelor electorale la nivel sub-național (regional), dacă nu la nivelul tuturor statelor lumii, măcar în cazul celor pentru care se pot evidenția particularități regionale relevante. Toate – bune și frumoase, doar că, de aici, apar problemele și „bătăile de cap”…

Mai întâi – pe ce bază se pot selecta țările pentru care particularitățile regionale sunt „relevante”? Ca să răspund(em) la această întrebare, mai întâi trebuie precizat că, un element de selectare a țărilor pentru care se detaliază rezultatele electorale ține de mărime (atât cea teritorială, cât și cea demografică). O țară cu doar câteva mii (sau chiar zeci de mii) de kmp (în suprafață) sau/și cu doar câteva sute de mii (sau chiar câteva milioane) de locuitori nu poate avea „relevanță” electorală la nivel regional. Totuși, există și excepții, care sunt/vor fi date de existența, vreme îndelungată, (aproape) continuu a unui sistem politic democratic, cu alegeri multi-partite, alternanță democratică la guvernare și echilibru între puterile din stat – checks and balances – și de accesul la date electorale sub-naționale.

Deci, ca să rezumăm, rezolvarea acestei chestiuni, se bazează pe 1) dimensiunile teritorial-demografice ale țării/țărilor în cauză, 2) alegeri democratice pe (aproape) tot intervalul analizat și 3) accesul la datele electorale sub-naționale. Îndeplinirea a cel puțin două din criteriile 1-3 de mai sus permite intrarea în acest grup, dar cu condiția ca, printre aceste criterii să se afle, obligatoriu, criteriul 2) (care este eliminatoriu).

În aceste condiții, chiar dacă avem un stat cu dimensiuni imense, atât teritoriale, cât și demografice – de pildă, cazul fostei Uniuni Sovietice, al R. P. Chineze sau al Arabiei Saudite – degeaba avem noi acces la date (la nivelul „republicilor unionale” sovietice, al provinciilor chineze… – dacă „diversitatea” opțiunilor politice se leagă de a alege între partidul comunist și… partidul comunist!… Iar în cazul monarhiei saudite, nu avem acces la date, fiindcă n-au existat NICIODATĂ alegeri parlamentare în acest stat!

În acest context, exceptând Europa – unde o mare parte a statelor continentului au o lungă istorie electorală de alegeri democratice – America de Nord Anglo-Saxonă (Canada și Statele Unite), Australia și Noua Zeelandă, diferite părți din America Latină (Mexic, Brazilia, Argentina, dar cu discontinuități legate de dictaturi, lovituri de stat, regimuri autoritare…) sau din Asia (India, Japonia, posibil și Indonezia sau Thailanda) ori Africa (cu mari pauze, putem lua în considerare Republica Sud-Africană, dar mai degrabă abia după abolirea apartheidului, în anii de după 1990!), în celelalte cazuri, nu avem temei pentru o analiză sub-națională, regională, a specificului electoral, pentru ultimele două secole.

De fapt, în destule cazuri, chiar și pentru exemplele de mai sus, apariția confruntărilor electorale democratice nu s-a produs chiar de la începutul intervalului analizat: Australia nu a avut deloc alegeri (nici măcar „coloniale”) înainte de 1840, Noua Zeelandă are date electorale de după 1850, primele scrutine au avut loc în Japonia din 1890, iar în India (încă britanică) – din 1920… Dacă America de Nord Anglo-Saxonă are o lungă „istorie electorală”, care pornește chiar de dinainte de 1800, în Europa însăși, zone întinse nu au beneficiat de astfel de scrutine până spre mijlocul veacului al XIX-lea sau chiar sfârșitul acestui secol, ori debutul secolului trecut. Dacă în spațiul britanic există date pentru întregul interval, de la 1800 încoace (și chiar mai vechi!), pe continentul propriu-zis alegerile au apărut mai târziu: din 1814-1815 – în Franța, în Țările de Jos și în nordul Europei, după 1829-1831 în Grecia, Belgia Principatele Române, de la jumătatea secolului în Europa Centrală (statele germane, Imperiul habsburgic), statele italiene, Imperiul otoman – ultimul, cu intermitențe, până la dispariția sa, în 1920…), ori după acest moment – în Peninsula Iberică și în multe state balcanice (Serbia, Bulgaria, Muntenegru…), pentru ca, în Imperiul țarist primele alegeri să se desfășoare abia în 1906… Din păcate, până în 1907 aceeași va fi situația și pentru Finlanda (aflată sub dominația Imperiului țarist), sau pentru Polonia, până în 1919, când au avut loc primele alegeri în renăscutul stat polonez…

Ținând cont de aceste elemente – dar și de faptul că, în multe din aceste țări, au existat intervale destul de lungi fără alegeri democratice (cu regimuri autoritare și/sau dictatoriale), într-o serie de țări de la periferiile estică și sudică ale Europei (Finlanda, Bulgaria, Grecia, Serbia, Portugalia…) nu vom avea date detaliate despre alegeri decât după 1974-1975 (Grecia, Portugalia), sau după 1989 (în cazul Serbiei și al Bulgariei; pentru Iugoslavia, însă, vom analiza datele electorale pe entitățile componente care au format acest stat în 1918: Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herțegovina, Croația, Slovenia…); în cazul Finlandei, în funcție de momentul în care vom găsi date detaliate, vom detalia analiza la nivel regional (deși, în acest caz, până azi, dimensiunile sale – mai ales cele demografice nu impun o asemenea detaliere…). De asemenea, vom decide dacă și de când vom avea date detaliate în cazul Danemarcei, țară ci vechi tradiții democratice, dar, în cazul căreia, nici dimensiunile teritoriale, nici cele demografice nu fac neapărat necesară o asemenea analiză sub-națională…

Discuția rămâne deschisă, ideile de mai sus având un caracter preliminar…