În urmă cu un veac, la 18 ianuarie 1919, începea, la Paris, Conferința de Pace care avea menirea de a da un nou sens Lumii după prima conflagrație mondială. La această întrunire au participat delegați din 27 de țări, între care și România, deși deciziile cele mai importante s-au luat de către „cei patru mari” – Statele Unite, Regatul Unit, Franța și Italia -, uneori și cu participarea Japoniei.
Cele mai importante evenimente, în ceea ce ne privește, au fost:
-Tratatul de la Versaiiles, cu Germania (semnat la 28 iunie 1919) – a stabilit acordarea unor despăgubiri de război și României (un cuantum modest, din care a fost achitată doar o parte);
-Tratatul de la Saint-Germain, cu Austria (10 septembrie 1919) – specifică recunoașterea, de către Austria, a Unirii Bucovinei cu România;
-Tratatul de la Neuilly, cu Bulgaria (27 noiembrie 1919) – conține recunoașterea apartenenței sudului Dobrogei (Cadrilaterul) la România;
-Tratatul de la Trianon, cu Ungaria (4 iunie 1920) – se referă la recunoașterea Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, în noile granițe, stabilite de o comisie coordonată de geograful francez Emmanuel de Martonne.
La 28 septembrie 1920, s-a semnat la Paris un Tratat prin care se recunoștea Unirea Basarabiei cu România. Acordul a fost semnat de reprezentanții României, Imperiului britanic, Franței, Italiei și Japoniei. Tratatul a fost ratificat de România, Imperiul britanic, Franța și Italia. Japonia nu a ratificat acordul, dar, ca și Statele Unite, a recunoscut, de facto, Unirea Basarabiei cu România. Continuatoarea Imperiului țarist, Rusia Sovietică (devenită, din 1922, URSS) a refuzat continuu semnarea acestui acord.
Încheierea Conferinței s-a făcut la 21 ianuarie 1920 (formal, deoarece discuțiile au continuat și după) , odată cu ședința inaugurală a Adunării Generale a Ligii Națiunilor. Ultimul tratat semnat a fost cel cu Turcia, la Lausanne, în 24 iulie 1923, care revizuia acordul semnat la Sevres, cu defunctul Imperiu otoman, la 10 august 1920. Mai multe detalii, aici.
Poianetu' lui Iocan 
Salut
La un secol … cozile de topor , dresate bine si cu multi fani printre ‘elite”
Salve! 🙂
Da, am văzut! Mai puneți prezența a trei jigodii la Belgrad (indivizi care trebuiau să înfunde pușcăriile, pentru câteva sute de ani, fiecare!), probabil, chemați la „ordin(e)” de putler, care e tot acolo!…
Relatia lui Cosmin Gusa cu gaspadin Kondyakov , bun prieten al lui Kantor , ar trebui sa fie povestita seara de seara .
Pana pricep unii .
Da, subscriu!
Aș adăuga și asta:
https://www.europafm.ro/cine-sunt-europarlamentarii-romani-care-au-votat-impotriva-proiectului-care-prevede-inghetarea-fondurilor-pentru-tarile-care-nu-respecta-statul-de-drept/
„Din grupul Socialiştilor şi Democraţilor europeni români au votat „împotrivă” Andi Cristea, Doru Frunzulică, Maria Grapini, Dan Nica, Ioan-Mircea Paşcu, Emilian Pavel, Răzvan Popa, Ciprian Tănăsescu, Claudia Ţapardel şi Gabriela Zoană. Asta înseamnă că zece social-democraţi români se opun proiectului prin care Guvernele care intervin în instanțe sau nu reușesc să combată frauda și corupția vor risca suspendarea fondurilor UE.
Cu toate că liderul ALDE, Guy Verhofstadt, a fost „pentru”, Norica Nicolai a votat împotrivă, a respins ideea.”
Aș imprima lista asta în vreo 500 milioane de exemplare, să fie pe toate gardurile, pe toți stâlpii, mai ales în satele și orașele unde pomanagii votează „ciuma roșie” ca „să ne dea”!…
A avut, azi, și Tudor Chirilă, o reacție asemănătoare!…
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/tudor-chirila-anunta-game-over-pentru-romania-un-popor-fara-rost-compus-din-smecheri-lingai-si-saraci-1066826
„Noapte bună, România. Dacă ți se pare că tocurile pe care le auzi sunând în noapte pe culoarul la capătul căruia zaci neputincioasă în rezerva ta insalubră se apropie, te amăgești: se îndepărtează.”
Sa le uram .. somn usor :)) !
Sun, încă, ocupat, dar n-am uitat de materialul acela legat de cauzele – unele extrem de vechi – ale anomaliilor de comportament ale românilor! Suntem, de mii de ani, experți în „a ne da cu stângul în dreptul”, sau în „a ne trage singuri un glonț în picior”
Păcat de cei morți pentru Libertate în Decembrie 1989! 😦 N-a lipsit mult să fiu și eu printre ei…
În plus, în altă ordine de idei, aici fiecare poate să-și expună ideile, dacă sunt argumentate, fără nici o opreliște. N-am o „audiență” formidabilă (mai mult, a fost o vreme când blogul intrase, aproape, în „moarte clinică”), dar, în măsura posibilităților, oricine e binevenit la dialog! 🙂