Pe 11 ianuarie, la Skopje, s-a votat schimbarea numelui statului (Republica) Macedonia, în (Republica) Macedonia de Nord, după un acord, între guvernul acestei țări și cel grec, acordul urmând să fie ratificat și în Parlamentul de la Atena. Până aici, nimic senzațional, ar putea spune oricine: două țări s-au înțeles, după îndelungi negocieri, asupra unei chestiuni, care acum urmează să fie consfințită de aleșii celor două popoare. Da, dar…, fiindcă există un „dar”…
Ce au fost, de fapt, „macedonenii”/„macedonii” și cine sunt, în realitate, urmașii lor? I. Muntele și A. Ungureanu (în Geografia populației, p. 276-277, inclusiv nota infrapaginală 343) afirmă „Și macedonenii antici au fost, la origine, o populație tracică, care a suferit însă o puternică grecizare.”. Acest fapt este dovedit și de numele purtat de creatorul unui Imperiu, numit „macedonean”, în secolul IV î. Hr., marele Alexandru Macedon! Deci, „Macedon”, nu „Grecul”!… Și chiar dacă o mare parte a macedonenilor tracofoni s-au grecizat, un număr considerabil dintre ei au învățat limba latină, devenind românii macedoneni, numiți și macedo-români, macedo-armâni sau aromâni. Care, se pare, n-au nimic de zis în disputa dintre statul grec, care a primit „cadou” sud-vestul Macedoniei istorice, în 1913, prin… Pacea de la București (ce a pus capăt celui de-al doilea război balcanic) și un stat, rezultat din partea nord-vestică a Macedoniei, atribuită Serbiei, prin același tratat, unde cei declarați bulgari la recensământul otoman din 1908, au devenit, după 1945, prin „artificiile etnice” ale lui Tito,, … „macedoneni”!…
Deci Macedonia și macedonenii sunt revendicați de greci și de slavi! Nici o opinie dinspre (a)români, iar, în ceea ce privește România… mai degrabă inventează savanții teleportarea decât să-și aducă aminte guviermii de la București de așa ceva! Care guviermi n-au absolut nici o părere, după 1991, când, după apariția celui de-al doilea stat românesc independent, (Republica) Moldova, nu numai că n-au catadicsit să emită măcar o „declarație” prin care să afirme că numele Moldova aparține patrimoniului cultural românesc, dar au asistat cum, din trupul statului pruto-nistrean, rusofonii au „creat” așa-numita „republică moldovenească nistreană”, existentă, de facto, și azi! Ba, mai mult, deși vechea Țară a Moldovei – creată, în secolul al XIV-lea, de maramureșenii Dragoș Vodă și Bogdan Vodă și extinsă, de urmașii lor, până la Nistru și Marea Neagră, care, de-a lungul istoriei a avut toate capitalele sale (Baia, Siret, Suceava și Iași) la vest de Prut! – au îngăduit „inventarea”, de către bolșevicii ruși, a unui „popor moldovenesc”, pentru o parte a neamului românesc!…
Probabil, însă, agramaților borfași, corupți și incompetenți de la București li se potrivește, „mănușă” un banc apărut în plină dictatură, dar foarte potrivit și pentru actualul regim comunist(oid):
Întrebare:
Ce diferență există între strămoșii din antichitate și comuniști?
Răspuns:
Strămoșii practicau „cultul morților”, iar comuniștii – „moartea culților”!
Leave a Response »
