Începem acest al treilea episod – și ultimul – cu evidențierea distribuției de ansamblu a ambelor nume analizate – Moș și Bătrân, la nivelul entităților administrative din spațiul carpato-balcanic.

Din suma purtătorilor acestor patronime – de peste 29800 cetățeni, cele mai mari procente se consemnează în România – 40,25%, Ucraina – 17%, R. Moldova – 14,99%, Turcia – 7,51%, Polonia – 7,04%, Ungaria – 2,51%, Serbia – 1,7%, Grecia, Bulgaria – 1,6% fiecare, Cehia – 1,39%, Slovacia – 1,35%. Deși se remarcă o preponderență a țărilor nord-dunărene, există un grup, compact – Serbia, Bulgaria, Grecia și, cu rezerve, Turcia – în Balcani, care are ponderi semnificative. Cum știm că, în fiecare din aceste state balcanice, numele care a generat o mare parte a acestor procente este Moș, ipoteza conform căreia ar exista o legătură între moes(i)/Moesia și acest patronim capătă o credibilitate mare…

De fapt, în cea mai mare parte a spațiului carpato-balcanic, Moș este cel care are cea mai importantă contribuție la evidențierea prezenței cumulate a ambelor antroponime. Excepțiile sunt puține, apărând în estul Cehiei, nordul și centrul Austriei, vestul Slovaciei, sud-estul Poloniei, estul Bielorusiei, vestul Ucrainei (Transcarpatia), sud-vestul României (Oltenia) și centrul Greciei. În toate aceste arii, mai mult de jumătate din purtătorii celor două nume au patronimul derivat de la Bătrân.

Concluzia care se desprinde de aici este legată de vechimea – din substratul traco-dac – a variantelor și derivatelor lui Moș. Apoi, în anumite regiuni, romanizarea se pare că a „prins” foarte bine – în vechea provincie Noricum (suprapusă, în bună parte, peste Austria actuală) sau chiar în Dacia (a se vedea Oltenia) – astfel încât formele rezultate din latinescul veteranus să aibă o importanță considerabilă. Probabil, din asemenea arii romanizate s-a produs deplasarea unor grupuri de strămoși de-ai noștri spre nord, în Cehia, Slovacia, Polonia, Ucraina, Bielorusia, acolo unde Bătrân are o prezență mai consistentă decât Moș. De fapt, spre a întări difuzia formelor derivate de la termenul latin, sud-estul României și nord-estul Bulgariei au ponderi de aproape 30% ale patronimului Bătrân (aici suprapunându-se, parțial, aria în care, în veacul al IV-lea, a fost ierarh, la Tomis, Betranion): deși ambele regiuni se suprapun peste partea estică a fostei provincii Moesia Inferior, „bătălia” dintre Moș și Bătrân a făcut ca, pe fondul unei majorități ale formelor derivate de la etimonul traco-dac, să se consemneze și valori importante ale patronimului Bătrân. O situație asemănătoare se consemnează în Croația panonică, acolo unde Bătrân deține o treime din totalul patronimelor cumulate, adică exact acolo unde acest nume are și reverberații toponimice – prin oiconimul Batrina.

Putem spune, pe de altă parte, că această preponderență spațială și procentuală a formelor numelui Moș seamănă, foarte mult, cu difuzia unui alt termen traco-dac, legat, însă, de păstorit. Și în cazul lui Baci – mult mai vechi decât formele venite din latină – Păcurar, Berbecar – se observă o extensiune și un număr mult mai mare de purtători decât în cazul celor două forme de origine latină. Și, ca și în cazul Moesiei, Baci a dat naștere la toponime datând din antichitate, așa cum este regionimul Bacea – atestat, probabil, cel mai timpuriu, în veacul al IV-lea – și derivatele sale, consemnate în aceeași perioadă în însemnările imperiale romane: Bassiana – citește Bășeana, deci Băceana (unul, în Srem, la sud de Bacea, celălalt, la vest, dincolo de Băltoniul traco-roman, devenit, în maghiară, Balaton).

La nivelul regiunilor românești, cele mai importante ponderi din totalul carpato-balcanic al celor două antroponime se consemnează în Basarabia – 11,81%, Crișana – 10,05%, Chișinău – 8,27%, Găgăuzia – 6,47%, Dobrogea – 5,32%, Muntenia – 5,21%, Transnistria – 5,15%, Moldova – 5,1%, Ardeal, Banat – 4,7% fiecare, București-Ilfov – 4,1%, Maramureș – 3,8%, Oltenia – 3,6%, Secuime – 3,4%. Singura regiune cu mai puțin de 2% este Bucovina – 1,99%. Observăm, pe de altă parte, difuzia masivă la nivelul spațiului românesc a acestor forme, cu precumpănirea, cel mai frecvent, a celor derivate de la Moș, dar și faptul că, fiind prezent din substrat acest patronim este foarte bine reprezentat și în regiunile în care alogenii dețin ponderi semnificative – Secuime (cu majoritate maghiară), Găgăuzia (unde predomină găgăuzii) sau Transnistria (cu o prezență consistentă a slavilor – ruși și/sau ucraineni). Aceasta înseamnă că elementul românesc, azi modest reprezentat în aceste zone, era acolo, și încă într-un procent semnificativ și, chiar dacă, în timp, acest element a fost deznaționalizat, a transmis majorităților alogene asemenea forme. Acest fapt este confirmat chiar și de regiunile aparținând azi Ucrainei, dar care au făcut parte din spațiul românesc, aproape continuu: regiunea Cernăuți deține o pondere de 3,83%, iar Bugeacul – 3,59%. Chiar și Transcarpatia – în cadrul căreia partea estică este ruptă din vechiul Maramureș istoric are o pondere asemănătoare: 3,86%. Astfel, în total, întregul spațiu românesc, suprapus peste teritoriul României interbelice, însumează peste 60% din variantele și derivatele carpato-balcanice ale numelor Moș și Bătrân.

Dintre celelalte entități carpato-balcanice, ponderi însemnate se consemnează în Moravskoslezsko – 1,13% (Cehia), Slaskie – 1,5% (Polonia), Západné Slovensko – 1,72% (Slovacia), Észak-Alföld – 1,43% (Ungaria), Odes’ka oblast’ – 1,84%, Cernihivs’ka oblast’ – 1,79%, Cerkas’ka oblast’ – 1,76%, Poltavs’ka oblast’ – 1,37%, Ivano-Frankivs’ka oblast’ – 1,03% (Ucraina), Peloponnisos – 1,18% (Grecia). Remarcăm, din această enumerare, un nucleu de populație veche românească, la frontiera slovaco-ceho-polonă, un altul, cu o extensiune spațială considerabilă – în vestul și sudul Ucrainei, care trece mult Nistrul spre nord, și chiar Bugul de Sud spre est, prelungirea prezenței însemnate din vestul României (Crișana) în estul Ungariei și importanta atestare de odinioară a aromânilor, chiar și în sudul Greciei de azi…

În tradiția populară strămoșească este cunoscut faptul că, în fruntea obștilor țărănești – cu o vechime mai mult ca bimilenară -, stăteau oamenii buni și bătrâni, moșii cu experiență de viață și cu o activitate fără cusur în folosul comunității. Satele care nu aveau asemenea vârstnici model, trebuiau să-i cumpere din satele vecine… Așa a apărut expresia Cine n-are bătrâni, să-i cumpere!… Ținând cont de vechimea și însemnătatea – socială, culturală, etnografică, politică, etică – a numelor Moș și Bătrân, tot acest serial, care se încheie acum, este un modest omagiu adus de autor acestor înțelepți ai satelor românești, de pretutindeni și dintotdeauna!