Fiind mai aglomerat în primăvară, am rămas dator cu acest subiect. Cum suntem în Ajunul Crăciunului, cred că se poate povesti, acum, câte ceva despre numele legate de cealaltă mare sărbătoare de peste an.

Întâia atestare a unui nume legat de sărbătoarea menționată apare, în spațiul carpato-balcanic, în anul 553, când, la Conciliul de la Constantinopolis a participat și episcopul ce reprezenta Achaia greacă, numit Paschasius.

În spațiul românesc, primele mențiuni ale unor asemenea nume, derivate de la Sărbătoarea Sfintelor Paști apar în epoca medievală, în toate regiunile: Paște – în Moldova, Muntenia și Oltenia, Paști, Paștea – în Ardeal. În aceeași perioadă au apărut și derivate rezultate din contaminarea Paște+Pascu, aceasta dând forma Pașcu, prezentă, frecvent în Moldova și Ardeal, Pașca – atestată în Ardeal și Oltenia, Pașcan – în Moldova, etc.

Formele Pasc și Pasca sunt derivate de la substantivul pască. De la acestea au rezultat, de asemenea, numeroase forme, prezente în toate regiunile românești: Pască, Pascu, Păsculescu, Pasci, Paschiia, Păscan și altele.

Formele Pashalie și/sau Pascal au derivat din numele grecesc, respectiv italian al sărbătorii. Notăm, în acest caz, forme precum Pashale, Pashul – notate în sudul țării, Pascal, Păscălina, Pascalie, Pascale, Păscălonu – consemnate în Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia, Ardeal.

În prezent, numele derivate de la Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos, ocupă locuri apropiate în spațiul românesc: 84, în România și 88 – în R. Moldova. Mai notăm, în spațiul carpato-balcanic, numele Paschali – în Cipru (locul 105).