Zilele trecute am formulat o ipoteză, legată de vechimea rotacismului în spațiul carpato-balcanic. La sugestia unui specialist, am studiat Appendix Probi, text  elaborat în secolele III-IV d. Hr., și am găsit următoarele:

la nr. 77: flagellum non fragellum

la nr. 94: supellex non superlex

În plus, am notat și o posibilă „pseudo-de-rotacizare” (re-transformare, eronată, a unui r în l):

la nr. 125: terebra non telebra

Dacă a doua formă (de la nr. 94) nu e sigură, prima, ca și falsa „de-rotacizare” (de la nr. 125) reprezintă probe ale începutului manifestării, în latina vulgară (populară) a rotacizării lui l, prezentă în unii termeni, nu doar în română, ci și în portugheză (branco, escravo, praia, igreja – a se compara cu termenii spanioli blanco, esclavo, plaja, iglesia) și sardă (cresia – de comparat cu francezul eglise). Chiar și franceza – sau, mai degrabă, occitana, „trădează” o falsă „de-rotacizare” în toponimul Ile du Pegoulier modificat dintr-un *Ile de Pegourier (= „Insula Păcurarului”), localizat în Delta Rhonului. Toate limbile amintite se (re)găsesc în „arii periferice”, care, din momentul în care Imperiul roman a intrat în criză (din a doua parte a secolului al III-lea), au evoluat, cel puțin în parte, diferit de „norma” oficială de la Roma, ilustrată în Appendix Probi prin peste 200 de termeni folosiți „greșit” în latina vremii. Astfel încât, toponimul daco-roman Arutela ar putea să fi evoluat, prin rotacism, dintr-un *Alutela, derivat din hidronimul daco-roman Aluta/Alutus și această formă ar fi prima atestare (cronologică) a prezenței rotacismului într-o „arie periferică” a Imperiului roman (toponimul fiind atestat, prima dată, în anul 138 d. Hr.).

De ce Aluta/Alutus nu a devenit *Aruta/Arutus? Probabil, foarte curând, vocala de după l a căzut, hidronimul devenind *Alta/Altus și, din a doua formă, s-a ajuns,  ulterior, la *Altu și, apoi, la Olt(u), sub influență slavă… Modificarea s-ar fi produs după anul 223, când castrul roman Arutela dispare. Appendix Probi dovedește pierderea unor vocale, arătând, deja, cum se foloseau calda și nu calida (forma corectă – vezi nr. 53), ori virdis și nu viridis (nr. 201).

Reclame