Tristul an 1940 a adus, la final de august, după pierderile pricinuite de ultimatumurile sovietice din iunie, anexarea, de către Ungaria horthystă, a nordului Transilvaniei. Așa-zisul „acord” a fost un diktat, deoarece România nici nu a avut posibilitatea de a-și expune punctul de vedere. Au „mediat” hitler și mussolini, niște lideri „democrați” și „imparțiali”.

România a recuperat nordul Transilvaniei la sfârșitul ultimului război mondial, nu neapărat pentru că ne iubea celălalt „democrat imparțial”, stalin, dar se pare că lecțiile Istoriei nu doar că nu sunt reținute, dar se urmărește, de către „statul” român să se șteargă complet tot trecutul! În același timp, în vreme ce unii „specialiști” unguri propagă idei (așa-zis) „nevinovate”,urmașul de la Budapesta al lui horthy cultivă, de peste un deceniu, prietenia cu urmașul lui stalin… Iar, la București, în cel mai bun caz, se doarme!… Sau se pariază pe corupți precum fugarul plaha, de la Chișinău…

Mai există patrioți, fără ghilimele, la București? Cred că e o întrebare retorică!…